Literatură

Chris Simion s-a nascut pe 20 august 1977, in Bucuresti. A absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale" – Bucuresti, sectia teatrologie, in 2000 si sectia regie teatru in 2005.

Prima carte, Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani, i-a fost publicata la varsta de 16 ani, in 1994, autoarea fiind numita de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran in fusta lunga si neagra". La 17 ani i se publica Dogmatica fericirii, iar in prefata cartii actorul Florian Pittis scrie: „Citindu-ti cartea am tras si eu o concluzie. „Vrei sa fii fericit? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste! Chris Simion... nu esti cumva o reincarnare a mea?" Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la mine (2002), Ce ne spunem cand nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).

E limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns în carnea obişnuitului, în „ordinar" o sămânţă de extraordinar care dă rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“.

Ascult, caut, gândesc, visez, greșesc, învăț.

Într-un cuvânt trăiesc, activ și atent: să pătrund un sens, să indentific o similitudine, să intuiesc un adevăr, să înțeleg.

Îmi formez propria viziune despre esența vieții, dincolo de timpuri, dincolo de reguli.

Adun cunoaștere din cărți, școli, cursuri, oameni, de oriunde.

Trăiesc și interpretez propriile experiențe

Cunoașterea și experiențele trăite sunt cele două căi pe care le-am ales pentru construirea unei imagini complete a ce contează, ce merită și ce rămâne dintr-o viață de om.

Romanul Evanghelia dupa Pilat a fost tradus in peste 20 de limbi.

Într-o posibilă Istorie a dansului românesc, Dan Viorel Năstase va figura, cu certitudine, drept un nume de referinţă, fiind unul dintre cei mai respectaţi şi apreciaţi formatori în acest domeniu; un om care a lăsat în urma sa o veritabilă „şcoală” de dans şi un palmares redutabil.

Remarcabilă împletire de artă şi măiestrie tehnică, dansul este una dintre cele mai tulburătoare expresii ale creativităţii şi sensibilităţii umane. Această artă şi-a găsit în Dan Viorel Năstase un Maestru.

Cartea aceasta, „Un dans, o clipă, un vis şi alte povestiri”,  vorbeşte despre o vocaţie autentică, îmbrăţişată cu o admirabilă pasiune. În acelaşi timp ne vorbeşte despre bucurii şi tristeţi, deveniri, confruntări, provocări şi triumfuri. Este confesiunea unui om îndrăgostit de lumea dansului, rostită cu luciditate, cu umor, dar mai ales cu o rafinată melancolie.  Călin Vlasie

Catastrofa este iminentă în Malente, o mică aşezare din Germania. Sosia lui George Clooney (în rolul Diavolulului) stă la pândă, recrutând călăreți pentru Apocalipsa programată săptămâna următoare. Și are de unde alege... Unii și-ar putea pune speranțele în intervenția salvatoare a Arhanghelului Gabriel, care se află și el în oraș. Doar că acesta este ocupat peste măsură cu maratonul de sex tantric izbăvitor.

Între timp, Joshua, tâmplarul cel blând în sandale, o întâlnește din întâmplare pe Maria, o burlăciță cam trecută. La cei treizeci și ceva de ani ai ei, Maria a ajuns într-un punct mort al carierei și, colac peste pupăză, tatăl său are o relaţie cu un soi de nimfomană din Europa de Est. Prin urmare, atunci când arătosul Joshua apare în viața ei ca să-i repare acoperișul, Maria își dă seama că nu are nimic de pierdut dacă îl invită în oraș. Dar cum rămâne cu misiunea lui divină?

Apocalipsa se declanşează mai devreme decât era programată. Şi lucrurile nu arată grozav…

Mucalită și lejeră, „Iisus mă iubește“ este o carte provocatoare, plină de surprize. O meditație surprinzătoare pe tema credinței, a liberului-arbitru și a naturii umane.

Intr-un viitor in care oamenii au colonizat galaxia, calatoriile de la o planeta la alta se fac printr-o retea de portaluri care nu pot fi traversate decat de niste trenuri speciale. Inzestrate cu inteligenta artificiala, trenurile sunt mai mult decat niste vehicule: au vise si preocupari, uneori chiar si probleme de temperament. Desi deplasarile de la un sistem solar la altul au devenit de mult banale, pentru cei cu microbul calatoriilor transgalatice, ele si-au pastrat farmecul. Printre acestia se numara si Zen Starling, un pusti care nu pierde nicio ocazie de a mai sterpeli cate ceva in voiajurile sale. Dar cand misteriosul Raven ii incredinteaza o misiune periculoasa, Zen isi va vedea dibacia pusa la incercare.

Transpunerea in versuri a celebrelor povesti ale lui Creanga, prostia omeneasca si fata babei si fata mosneagului, este o modalitate inedita si indrazneaaa de a aduce cat mai aproape de sufletul celor mici intamplarile si personajele satului romanesc din vremea marelui povestitor. Povestile versificate dau ritm si muzicalitate aparte peripetiilor, astfel incat, daca le citesti in anii dintai, cu siguranta iti vei aduce aminte de ele.

Ilustratiile pline de facmec ale lui Serban Andreescu sunt o motivatie in plus pentru a captiva copiii sa citeasca aceasta carte.

Opera lui Creanga este pentru mine un izvor continuu de inspiratie. Am incerecat sa pastrez si in acest volum firul epic al povestilor lui Creanga, graiul moldovenesc si expresiile populare, umorul sclipitor al povestitorului. Las deschisa in acelasi tima o portita spre copilarie si celor mari, care, citind aceasta carte, vor regasi lumea fara varsta a copilariei. (Lidia Batali)

Fragment din lucrarea "Prostia omeneasca. Fata babei si fata mosului. Povesti in versuri" de Lidia Batali

" Fata mosneagului, pe loc,
Nu sta o clipa; Bunaoara,
Cara surcele pentru foc
Si granele ducea la moara,
Bordeiu-n orice zi sclipea,
Bucatele-abureau pe masa,
Dara babornita-i spunea
Ca-i piatra grea, de moara-n casa.

Si-apoi, in sat la sezatoare,
Fata mosneagului torcea
Fus dupa fus cu-ndemanare,
Iar fata babei lenevea.

Si cand veneau noaptea acasa,
Lenesa peste parleaz sarea,
Cosu-l prindea si, mincinoasa,
C-a tors intruna, se falea. "

"Celibatarii" reprezinta o fresca realista si necrutatoare a unei societati in declin.

Daca ar fi sa-ti reprezinti singuratatea printr-un obiect, care ar fi acela? Citind poemele lui Jean-Lorin Sterian, s-ar putea sa-l regasesti – poate i l-ai dus chiar tu in garsoniera cunoscuta sub numele de „lorgean theatre”. Singur acasa 3 este un inventar de singuratati, unele cauza, altele efect, fiecare cu gustul, mirosul si textura ei, fiecare cu mecanismul ei de separare-apropiere de ceilalti, fiecare cu motivatia si cu absurdul propriu. In carte, singuratatea uneste clubul berlinez Berghain, stabilopozii din Constanta si lacul Cismigiu, covoarele pe care nu a calcat nimeni si plicurile de supa, sticlutele cu nisip din Sahara, frezele facute in copilarie si herniile inghinale, zilele in care nu primesti niciun mail si toate garsonierele lumii. Jean-Lorin Sterian scrie o poezie care „te vizeaza”, uneori calm ca dupa furie, alteori lucid ca inainte de tristete, mereu senzorial si filmic. Exista o singuratate care uneste si o singuratate care desparte. Tu de ce parte a singuratatii esti?

Fiind singura pe lume, Sophie viseaza sa devina o persoana speciala, dar nu si-ar fi imaginat niciodata asa ceva. Intr-o excursie cu scoala spre Rusia, Sophie si doua prietene se trezesc intr-un tren gresit. Sunt ajutate de frumoasa printesa Ana Volkonskaia, care le invita la palatul sau de iarna si le fascineaza cu povesti despre diamante pierdute si un trecut tragic. Dar, odata cu venirea noptii si aparitia lupilor, Sophie descopera ceva mai mult decat visuri in acest palat al secretelor.

Harriet Blue trebuie sa paraseasca orasul, urgent.

Cand fratele ei este arestat pentru o serie de crime brutale care au avut loc in Sydney, seful lui Harriet vrea ca impulsiva politista detectiv sa fie tinuta departe de presa. Asa ca ii repartizeaza un nou caz de crima in mijlocul pustietatii australiene. Undeva departe, in mijlocul desertului Australiei de Vest, trei tineri au disparut din mina Bandya. Misiunea lui Harry este sa dea de urma lor. Dar inca tulburata din cauza evenimentelor de acasa si cu un nou partener secretos alaturi, Harry nu stie in cine mai poate avea incredere. Iar in aceste tinuturi neiertatoare, nici nu stie cat de aproape este de un tip de pericol nemaiintalnit.

„Am intrat in zodia «lacebunului»: la ce bun mersul la ore? La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile? Cata scoala are, in fond, liota de asistente TV si manelisti care populeaza emisiunile de divertisment reambalate sub eticheta showului (late night or otherwise)? Ce rost are sa citesti, cand o cariera de succes se poate cladi atat de usor cu ajutorul unui chirurg plastician sau al unui taraf? Cate BMW-uri iti poate oferi o catedra de istoria artei? Mai lasati-ne cu barometrul de cultura, zau asa.“ (Radu Paraschivescu)

Merde Happens este cel de-al treilea titlu al seriei Merde, inceputa de Stephen Clarke in 2004. De aceasta data, Paul West, eternul gentleman britanic, are probleme financiare. Singura solutie este sa accepte o slujba riscanta, in Statele unite. Aparent, tot ce are de facut este sa cutreiere tara in lung si-n lat, la volanul unui Mini, impreuna cu iubita lui, frantuzoaica Alexa, si cel mai bun prieten al sau, poetul Jack. Inghesuiala din micutul automobil va deveni insa ultima dintre problemele lui Paul: se va trezi sabotat, planurile lui vor zbura pe fereastra, iar viata sa amoroasa va deveni o adevarata zona de conflict franco-americana.

Ideea unei cărţi despre oamenii Balcanilor, aşa cum sunt ei, s-a ivit într-o noapte de ianuarie, într-o periferie viscolită a oraşului Sarajevo. Speriaţi de poveştile îngrozitoare despre sălbaticii Balcanilor, cu războaie şi alte grozăvii sângeroase comise de aceştia, autorii au constatat că în realitate lucrurile stau un pic altfel.

Camelia Popa este jurnalist de presă scrisă şi are un doctorat în psihologie. Ca jurnalist a publicat articole cu tematică socială, politică şi economică. În calitate de psiholog este autoarea unei serii de volume de psihopatologie şi psihologie socială.

Daniel Popa este jurnalist cu o carieră de peste două decenii în presă şi consultant în comunicare. A publicat câteva mii de articole în domeniile social, economie şi investigaţii. A fost consilier în diverse campanii de comunicare politică şi comercială.

Romanul Parfumul a fost tradus în 47 de limbi, vândut în peste 16 milioane de exemplare şi ecranizat în 2006 de Tom Twyker, cu Ben Whishaw şi Dustin Hoffman în rolurile principale.

Prezentul volum, "Turnul. File de jurnal", face parte din ciclul Jurnalul de la Marcona, început în 2008.  „Destinația Turnului? Nimeni nu o cunoaște sau nimeni nu vrea să vorbească despre aceasta. Atâta doar că la parter, pe o piatră veche, afumată, fixată cu mortar în perete, abia dacă se văd urmele unor litere de neînțeles. Unii spun că acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam așa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, așa că, după lungi dezbateri și interpretări, s-a ajuns la concluzia că sus trebuie să fie ceva unde oamenii se simt bine și cine urcă nu-și mai dorește să se întoarcă.“  „Farmecul prozei originale a lui Ion Mărculescu îl dă anume acest mod de a nara: esențial umoristic, fantezist, cu împingeri bruște în hilaritate și în absurditate. Antifrazismul lui Creangă și «marea trăncăneală» a lui Caragiale sunt bine însușite, ca și breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai puțin transpare și tutelara umbră a lui Urmuz în mecanismul artificios al sofisticăriei, ambiguizării. E o tehnică insolită a mistificării, a păcălelii (cu rădăcini și în râsul popular, dar și în procedeele marilor satirici), a inducerii strategice în eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi  „Orice prozator aspiră să-și construiască un spațiu al lui, peste care să fie unic proprietar. Pentru Ion Mărculescu, acest spațiu este Marcona. În scriitura de transpunere a toposului, ludică, sprințară, se amestecă parodia, persiflarea, maliția, ironia și autoironia, ilustrând o poetică postmodernistă, integrându-l pe scriitor într-o generație, dar și în tradiția Școlii de la Târgoviște. Prozatorul lasă permanent impresia că se joacă, în transcrierea realului, ficțiunea se confundă cu nonficțiunea până la completa absorbție a uneia în cealaltă. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015  Ion Mărculescu a mai scris: Cioara schioapă (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecător (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgâriate (poezie, 2013), Gumelnița (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – Însemnările (2015).

Invazia trupelor germane in Polonia schimba cu desavarsire destinul lui Piotr: parintii ii sunt ucisi, iar el este internat intr-un orfelinat din Varsovia. Dar nazistii vad in el un Wolksdeutscher - un arian autentic, desprins parca din afisele Tineretului Hitlerist, care trebuie revendicat de natiunea germana. Astfel, Piotr este primit in sanul unei familii din Berlin si incepe o noua viata, privilegiata. Sedus initial de mirajul invincibilitatii naziste, el descopera insa in curand ororile de care este capabil regimul si decide sa isi asume cel mai mare risc posibil in Berlinul anului 1943.

Reinterpretare a povestii naufragiatului Robinson Crusoe, romanul lui Tournier il prezinta pe acesta ca un quaker fanatic, care nu poate trai in afara ordinii bine definite a societaţii vremii sale.

Rubaiatul isi pastreaza intregul interes si farmec in limba originala, persana. Dar tot atat de adevarat e ca destinul exceptional, singular, al catrenelor khayyāmiene nu-l datoram marilor virtuti, recunoscute, ale limbii persane, in care a scris poetul, ci talmacirii acestor texte in engleza, mai ales, si franceza. E clar, astazi, ca spiritualitatea persana l-a nascut pe Omar Khayyām, dar Europa e aceea care l-a facut, in ciuda atator deformari si denaturari, cel mai cunoscut si popular poet al tuturor timpurilor. Acest postulat nu poate lipsi din nicio conceptie sau teza despre receptarea poeziei khayyāmiene in Europa si in intreaga lume: e esenta complexului mitului european. In cazul lui Omar Khayyām, provenit dintr-un spatiu literar indiferent la succes, pentru care opera e mai importanta decat autorul ei (de aici, problemele majore privind paternitatea unor mari texte persane), traducerile s-au dovedit a fi instanta suprema prin care s-a consacrat in universalitate, singura cale de acces la universul literar: forma de recunoastere literara, nu doar o schimbare a limbii, un simplu schimb orizontal cuantificabil. Traducerile au constituit miza speciala, o adevarata lupta in spatiul literar mondial, de la care a venit imaginea europeana a lui Omar Khayyām, singura recognoscibila astazi, in ciuda faptului ca e perceputa prin intermediul unor heteronimi ai poetului persan, exponent, probabil, al unui lirism colectiv sui generis si al unei scoli de gandire poetica. GHEORGHE IORGA

Discursul poetic al „Broderiilor in vid“ asaza senzualitatea („vlaga sangelui meu salbatic“) in universul paradiziac al iubirii. Viata erotica asezata sub semnul iubirii devine o calatorie fericita. Trebuie sa devina o calatorie fericita. Valorile propuse de literatura Anei Calina Garas tin de o intalnire cu valorile postmoderne ale poeziei, ale scrisului, in stilul gnomic.

Trei calugari care studiaza la Roma originile crestinismului afla despre un vechi manuscris al Coranului care ar zdruncina din temelii ceea ce se stie despre aparitia islamului. Cand Georges, unul dintre ei, dispare in desertul sirian, Nil porneste pe urmele lui si ale manuscrisului.
Numai ca, din motive cu totul diferite, un inalt prelat de la Vatican si jihadistii din Statul Islamic vor cu orice pret sa ajunga inaintea lui la manuscris, astfel ca Nil trebuie sa lupte nu doar pentru protejarea manuscrisului, ci si pentru propria viata si pentru salvarea frumoasei surori a lui Georges, marcata de un trecut tenebros.

Berlin, 2001: romanul se deschide cu vizita lui Alexander Umnitzer, recent diagnosticat cu cancer în fază terminală, la tatăl său, cândva un reputat istoric, astăzi senil şi neputincios.

KAUI HART HEMMINGS s-a născut în Hawaii şi a studiat la Colorado College. Este autoarea unui volum de proză scurtă bine primit de critică, House of Thieves. Povestirile ei au apărut în publicaţii precum în Zoetrope, Best American New Voices şi Best American Nonrequired Reading.

Bestseller New York Times · Finalist National Book Award · Finalist Orange Prize 2011 · Câştigător ABA Indies Choice Honor Award in Fiction 2011 l Câştigător Anisfield-Wolf Award 2011 · BEST BOOK OF THE YEAR în New York Times, Seattle Times, San Francisco Chronicle, The Atlantic, St. Louis Post Dispatch şi pe site-urile Barnes & Noble, Amazon, The Oregonian, Book Page ·

Roman tradus în treizeci de ţări

„Cea mai lungă şi mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură.“ (Nigel Nicolson)