Literatură

Tăcerea ucide mai sigur decât glonțul. Edgar Award for Best Novel Oare sângele de sub pinon era al lui Ernesto Cata? Și dacă da, ce se întâmplase cu trupul său?

„Orhan Pamuk a scris un roman de dragoste care poate fi oricând așezat alături de Lolita, Doamna Bovary și Anna Karenina.” (Financial Times) „Un roman al memoriei devoratoare, al dorinței și al singurătății.” (Sunday Telegraph) „Pamuk ia lumea pe care o cunoaștem și îi dă un plus de viață, o împrospătează. Astfel a ajuns unul dintre cei mai citiți scriitori pe care și-i dispută Orientul și Occidentul.” (The New York Times)

La 58 de ani, Sonia este înștiințată despre decesul lui Marc, un artist celebru cu care se căsătorise când împlinise 18 ani. Vestea morții lui sosește însoțită de o moștenire pe care îi este greu să o accepte: apartamentul în care cei doi au trăit în timpul scurtei lor căsnicii de numai doi ani. Obsedată de acest gest de neînțeles, care îi tulbură viața senină de la Montréal, Sonia se întoarce la București în căutare de răspunsuri și pentru a-și înfrunta propriul trecut alături de cel care o sedusese la numai 16 ani. Ce voia Marc să obțină prin această moștenire? Iertarea sau tăcerea Soniei? Dancing Queen este romanul unui abuz văzut prin prisma a trei generații de femei. Patru destine se țes în jurul unui bărbat, iubit și detestat cu pasiune, pe fundalul sumbru al anilor 1980 și al muzicii grupului ABBA.

Eroii lui Sebastian stiu si ne spun ca sunt parte intr-o paiaterie exceptionalista prin insasi faptul ca-si verbalizeaza trairea. Romanul ca agregat literar este un act politic, manuit abil de un estet. Este o estetica a razboiului in toata afacerea „De doua mii de ani…“ Desi pare o strategie de distantare fata de interpretarile mai mult sau mai putin aderente la ideea de scriitor nedreptatit de contemporani si de istorie, nu cautam decat o demantelare a iluziei tragice, in favoarea unei lecturi intertextuale.

Inspirată de ajutorul real oferit de bibliotecari în cel de-Al Doilea Război Mondial, noua carte semnată de Alan Hlad, autorul bestsellerului internațional Lungul zbor spre casă, își poartă cititorii în inima Lisabonei, un oraș plin de pericole, dar și de un romantism fermecător.

În 1942, tânăra Maria Alves nu mai vrea să lucreze ca simplu angajat la Biblioteca Publică din New York. Influențată de exemplul mamei sale, Maria ajunge specialistă în microfilme și e trimisă la Lisabona într-o misiune secretă: să fotografieze cărți și periodice germane din care să poată fi extrase informații despre trupele, armamentul și planurile militare ale naziștilor. Maria îl cunoaște pe Tiago Soares, proprietarul unei librării din Lisabona, unde este adăpostită o altă operațiune tainică: falsificarea de pașapoarte și vize pentru a-i ajuta pe evrei să scape de naziști. Înconjurați de cărți vechi, mâncăruri portugheze tradiționale și savoarea unui oraș cuceritor, Maria și Tiago își văd viitorul comun amenințat de eforturile din ce în ce mai mari ale autorităților de a le dejuca planurile. Ca agent dublu, Maria câștigă încrederea unui bancher apropiat al lui Hitler, într-un joc periculos cu mize uriașe. Un roman despre curajul discret al celor care acționează din umbră, atunci când lumea pare să se destrame.

Acesta e biletul pentru buticul zilelor ploioase.
Și șansa vieții tale: să-ți dai viața la schimb pentru alta.

Serin, o adolescentă aflată încă la liceu, locuiește cu mama ei într-un apartament mic și înghesuit, fără prea mari speranțe de a merge la facultate sau de a-și îndeplini vreodată visurile. Într-o zi, din întâmplare, află despre existența unui butic magic unde îți poți vinde nefericirea în schimbul vieții pe care ți-o dorești. Însă intrarea se face doar pe bază de invitație și exclusiv în timpul sezonului ploios. Fiind printre puținii care primesc o astfel de șansă, Serin are la dispoziție doar câteva zile ca să afle ce înseamnă, pentru ea, fericirea. În caz contrar, ar urma să rămână prinsă pe vecie în lumea din interiorul buticului, populată și condusă de ființe magice mai mult sau mai puțin ostile. Însoțită de Issha, o pisică ce-și poate schimba dimensiunea după bunul-plac, Serin descoperă pe pielea ei că nu e atât de ușor să afli ce te face cu adevărat fericit și că, până și în eventualitatea în care ți-ar fi oferită pe tavă, o viață aparent perfectă poate ascunde numeroase capcane.

You Yeong-Gwang, născut la Seongnam în 1984, e un adevărat fenomen literar în Coreea de Sud. Prima sa carte, Buticul zilelor ploioase, a fost scrisă în pauzele dintre comenzi, pe când era livrator de mâncare. După ce a fost refuzat de numeroase edituri, și-a publicat cartea grație popularității extraordinare de care a avut parte pe o platformă dedicată strângerilor de fonduri. Romanul său a avut rapid parte de succes pe plan internațional, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

„Vai, Iepurițo, ești atââât de genială!” - Margaret Atwood

Nici că se putea simți cineva mai înstrăinat în cadrul programului aceluia de masterat în literatură extrem de selectiv de la Warren University, New England, decât Samantha Heather Mackey, bursiera. Samantha preferă compania propriei imaginații întunecate în locul companiei oamenilor. E respinsă de restul colegelor de grupă – un cerc de fete bogate și insuportabil de drăgălașe și afectate, care își spun una alteia „Iepurițo” și par trase la indigo. Însă totul se schimbă când Samantha primește o invitație la Salonul Nebunelelor, faimoasă reuniune a Iepurițelor, și se simte atrasă inexplicabil de această întâlnire, lăsând-o în urmă pe Ava, singura ei prietenă. Pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în lumea lor sinistră și totuși foarte dulce, unde, în întâlnirea lor ritualică din afara campusului, fetele invocă ființe monstruoase, Samantha distinge tot mai puțin granițele realității, care se estompează aproape cu totul. Inevitabil, prietenia ei cu Ava și cea cu Iepurițele vor ajunge într-o coliziune letală.

„O scriere de o inteligență ascuțită și mușcătoare. Teribil de amuzantă.” - The New Yorker

„De fiecare dată când deschid cartea, dau peste o frază sclipitoare.” - Dwight Garner, The New York Times

„E trăsnită și scrântită, misterioasă și bizară, și n-o s-o mai poți lăsa din mână.” - The Washington Post

„Awad s-a afirmat ca una dintre cele mai inovatoare și mai originale autoare de azi, iar Iepurița e un roman feroce, curajos și, în esență, de neuitat.” - Los Angeles Times

„Cu imagini atât de vii și o intrigă atât de stranie și de captivantă, este o carte estivală, o comedie escapistă, e lectura aceea de pe plajă, pe care vrei s-o împărtășești cu toată lumea. Nu doar pentru că e frenetic de amuzantă și te face să râzi în hohote. Ce o face memorabilă și puternică este combinația dintre satira extremă și compasiunea imensă. Deși tăioasă ca un pumnal, Iepurița are o inimă tandră și primitoare.” - The Boston Globe

„O baie de sânge sălbatic de amuzantă. Awad amplifică, vizibil bucuroasă, caracterul coșmaresc al romanului, până când granița dintre percepție și realitate aproape că dispare complet. Este clar că Awad se distrează scriind această poveste – dovadă vărsarea de sânge –, iar încântarea ei e contagioasă. Fermecător de ascuțită. O realizare aproape perfectă a unei viziuni unice.” - Kirkus Reviews

Mona Awad locuiește la Boston și predă scriere creativă la Universitatea din Syracuse. Are o diplomă MFA la Universitatea Brown și una MScR în literatură engleză la Universitatea din Edinburgh. În lucrarea de disertație de la Universitatea din Edinburgh a tratat motivul fricii în basmele populare. În 2018, a finalizat un doctorat în scriere creativă și studii literare la Universitatea din Denver. A fost de trei ori finalistă la Goodreads Choice Awards și finalistă la Premiul Giller. 13 Ways of Looking at a Fat Girl (2016) i-a adus premiul Amazon pentru Cel mai bun roman de debut. Romanul Iepurița a fost finalist la New England Book Award, a câștigat Ladies of Horror Fiction Best Novel Award și este în curs de adaptare cinematografică în cadrul companiei Bad Robot Productions. Iepurița a fost numită Cea mai bună carte a anului 2019 de către TIME, Vogue, Electric Literature și The New York Public Library.

În copilăria sa, petrecută în Spania, María Purificación a știut dintotdeauna că a moștenit pasiunea pentru ciocolată de la tatăl și de la bunica ei.

Ani mai tarziu, o scrisoare o informează că aventurierul ei tată a murit și că i-a mai lăsat și altceva – o plantație de cacao în Vinces, în Ecuador, așa-numitul París Chiquito.

Dornică să-și ia în stăpânire moștenirea, să afle mai multe despre tatăl ei, dar și să lase în urmă Europa devastată de Primul Război Mondial, se îmbarcă împreună cu soțul ei, Cristóbal, într-o călătorie peste Atlantic.

Totuși, nu trece mult și devine clar că nu e așteptată chiar cu brațele deschise.

Când un ucigaș plătit încearcă să îi curme viața pe vas și ajunge să îl omoare pe Cristóbal, Puri ajunge să se deghizeze cu hainele lui și să îi preia identitatea, în speranța că așa avea să fie în siguranță cât investighează cine e vinovat pentru acest atac și cum stau lucrurile cu moștenirea tatălui ei.

Deși eliberată de constrângerile impuse de societate asupra femeilor, acum se confruntă cu alte provocări – surorile și fratele de care nu știuse, relațiile și interesele lor complexe, dar și secretele întunecate ale propriului părinte.

La toate acestea se adaugă atracția pentru un bărbat enigmatic și poate periculos, totul în timp ce încearcă să afle identitatea persoanei care îi vrea moartea.

„O saga de familie fascinantă, plină de răsturnări de situație imprevizibile.“ - Chanel Cleeton, autoarea romanului Să ne vedem cu bine în Havana

„La fel de captivant precum ciocolata, acest roman se încheie într-o notă modernă, pe deplin satisfăcătoare.“ - Publishers Weekly

PRIVIGHETOAREA

Prizonieră. Adversară. Regină.

Dușmanii l-au luat pe bărbatul care i-a cucerit inima. Poate o consideră slabă, un simplu pion în jocurile lor diabolice, dar nu-i pot face față primei regine a Regatului Veșniciei.

N-au decât să creadă c-au învins. Inima ei aparține unui monstru minunat, iar ea nu o să se oprească din luptă până când nu va ajunge înapoi în brațele lui.

ȘARPELE

Răpitor. Răufăcător. Rege.

Dușmanii lui au răpit-o pe femeia ce i-a capturat sufletul. L-au trădat, din lăcomie și din dorința de a purta coroana, dar nu acesta va fi motivul pentru care vor muri. Nu.

Vor muri pentru că au atins-o pe ea.

Inima lui aparține unei Privighetori sublime. Mereu o să se uite spre cer, în căutarea luminii ei. Până când sângele dușmanilor lui o să se verse la picioarele reginei sale, iar aceasta o să le poarte oasele la gât.

„O poveste fascinantă despre dragoste și loialitate, care se desfășoară într-o lume captivantă. Povestea lui Erik și a Liviei vă va cuceri inima și vă va rămâne în suflet mult timp după ce veți termina cartea!“ - Ellie Fowler, autoarea bestsellerului Battle of Ash and Flame

Tasha și sora ei mai mare, Alice, seamănă perfect la înfățișare, dar au personalități și vieți complet diferite. Tasha are un soț și doi copii și locuiește în orășelul natal de lângă Bristol. Alice e o cercetătoare de top care călătorește prin toată lumea cu soțul ei, Kyle, un om de afaceri de succes. Relația dintre ele este una de încredere deplină.

Când Tasha și soțul ei, Aaron, au nevoie de o pauză, iar Alice se oferă să stea cu copiii acasă cât sunt ei la Veneția, Tasha știe că familia sa este pe mâini bune. Nu s-ar putea înșela mai tare.

Vacanța îi este întreruptă de un apel devastator. Alice și soțul ei au fost atacați, incident în urma căruia Alice e la reanimare, iar Kyle a decedat. În timp ce veghează la căpătâiul surorii ei, iar polițiștii încearcă să rezolve cazul, Tasha nu-și dă seama cine ar fi avut motive să-i facă rău. Apoi sosește biletul: Ar fi trebuit să fii tu.

„Un thriller de atmosferă care îți dă fiori de gheață pe șira spinării.“  - J.P. Delaney

„Am citit-o într-o viteză nebună... Soluția enigmei este atât de ingenioasă, încât mi-a fost imposibil să o ghicesc! Mi-a plăcut enorm.“  - Harriet Tyce

„Claire Douglas la apogeul artei sale – un roman plin de răsturnări de situație, surprinzător și de o inventivitate extraordinară.“ - Andrea Mara

În inima unei văi sălbatice din Carpați, Ioșca face cărbune. Aproape centenar, îi place să tacă, să bea pe săturate și să rătăcească beat pe drumurile sinuoase de munte la volanul vechiului său Trabant albastru. Dar de cele mai multe ori stă așezat pe băncuța din fața casei, amintindu-și propria viață ieșită din comun.

Războiul, lagărele sovietice, Ceaușescu, apoi prietenia de pe șantierul pe care e angajat să lucreze la construcția unei căi ferate care nu duce nicăieri. Acolo, departe de tumultul Istoriei, trăiește în armonie cu Ilona – iubirea vieții lui – și împărtășește o prietenie de nezdruncinat cu maistrul, doctorul și popa, toți la fel de alcoolici și excentrici ca el. Împreună, descoperă secretul timpului și al fericirii.

Într-o proză cu suflu imens, Cristian Fulaș pune în scenă personaje de neuitat. Ioșca e un cântec închinat vieților neîn semnate care sunt zdrobite și uitate în fuga nebunească a lumii.

„Ioșca – un personaj memorabil, de-o vârstă cu pietrele și la fel de elementar ca ele, și un roman cu mare forță epică, de un impecabil rafinament stilistic și narativ. Cristian Fulaș construiește cu pricepere de arhitect destinul unui om în care «simplitatea dintâi a lucrurilor» se conjugă cu o înțelegere profundă a lumii și a oamenilor. O scriitură viguroasă și amplă, infuzată de o debordantă energie, face din acest roman unul de o violentă frumusețe în care totul, imagini, ființe, obiecte și idei se împletesc într-o supraomenească tragedie.“  - Carmen Mușat

„Cu accente simfonice şi uriaşe excese, acest roman asemănător unui stejar bătrân se evidenţiază ca un imens poem în proză pe tema condiţiei umane. Operă seducătoare prin turul ei de forţă narativ, Ioşca ne restituie atmosfera azi dispărută a unei Românii îndepărtate, închise într-o vale, dar care prin tragedia ei urcă pe culmile existenţei.“  - Charles Ficat, Revue des Deux Mondes

„Maistrul şi-a suflecat mânecile de la cămaşă, a făcut un semn de chemare cu braţul lui gros şi oamenii lui de dincolo de munţi, înalţi şi solizi, i s-au alăturat în cerc. Braţele lor vânjoase şi vârstate de vene s-au prins în sârbă, ţambalul a luat ritmul, picioarele din direcţia de rotire s-au ridicat toate ca la un semn şi au lovit năprasnic bătătura dintre barăci, ridicând praful în aer de-un stânjen. Când vioara a început să cânte, a început şi sârba propriu-zisă, joc îndrăcit de la câmpie care zguduia pământul şi tulbura băutura în pahare, joc însoţit de privirile cuprinse de nebunie ale bărbaţilor care, în răsucirea lor constantă şi ritmată, repetau toată istoria neamului lor de ţărani şi o scriau, cu paşi de foc parcă, în praful dintre mese. Se învârteau, se opreau dintr-odată, picioarele băteau pământul la unison, strigătele din piepturi erau unul singur, strigătul bucuriei de a fi cu care se născuseră şi care nu avea să-i părăsească până în clipa morţii. Şi, pe măsură ce vioristul sporea ritmul, prins şi el în jocul nebun al bărbaţilor, paşii acestora din urmă se făceau tot mai grăbiţi, mai înverşunaţi şi prin sârba lor sfinţeau cununia la care fuseseră chemaţi şi cercul lor, cerc rotitor al sufletelor, se făcea leagăn pentru viitorul copil şi pavăză pentru orice avea să i se întâmple vreodată.“  - Ioșca, Cristian Fulaș

O farsă nevinovată se transformă într-un dezastru îngrozitor și mortal în acest clasic roman polițist al reginei misterelor, Agatha Christie.

Gerry Wade este un somnoros fără pereche, așa că ceilalți invitați de la conacul Chimneys hotărăsc să-i joace o farsă. Opt ceasuri deșteptătoare sunt puse să sune, unul după altul, începând de la ora 6:30 dimineața.

A doua zi însă, un ceas lipsește, iar gluma se transformă într-o tragedie cu consecințe fatale.

Pentru Jimmy Thesiger, în special, cuvintele „Șapte Cadrane” urmează să capete o semnificație nouă și terifiantă.

AGATHA CHRISTIE este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. Hercule Poirot, cel mai celebru detectiv din romanele polițiste de la Sherlock Holmes încoace, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

Clasicul roman al Agathei Christie, Misterul celor Șapte Cadrane, a devenit inspirație pentru miniseria Netflix Cele Șapte Cadrane, cu Helena Bonham Carter și Martin Freeman în rolurile principale.

TU: Soțul meu chipeș, Tom. Tu mi-ai oferit totul: pe frumosul nostru fiu și o casă nouă, perfectă, la malul mării. Vreau să am încredere în tine, dar știu că nu ai fost sincer în privința motivelor pentru care ți-ai dorit să ne mutăm aici. Nici eu nu am fost sinceră cu tine.

EU: Fac o promisiune secretă, în timp ce Tom mă sărută și îmi toarnă un pahar de vin rece, ca să bem în cinstea casei noastre de vis, în prima mea seară aici: am să uit de trecutul lui. De dragul fiului nostru, am să țin această familie unită, orice ar fi.

EA: Chloe este singura prietenă pe care mi-am făcut-o de când ne-am mutat aici. Îmi plac nespus prânzurile noastre lungi, deși uneori îmi pune întrebări indiscrete despre căsnicia mea.

Tom nu suportă că-mi petrec timpul cu ea, dar nu țin seama de avertismentul lui când îmi spune să păstrez distanța. Am văzut cum o privește. E mai bine să-ți ții dușmanii aproape. Ai putea crede că știi ce se întâmplă în căsnicia mea, dar ai greși.

Doar trei lucruri sunt adevărate: Cineva minte. Cineva este în pericol. Cineva este un ucigaș.

Descoperă o colecție vie de victorii, înfrângeri, iubiri pierdute și regăsiri neașteptate. O analiză caldă a școlii românești și a drumului de la băncile de lemn la maturitatea lucidă.

„La 30 de ani de la terminarea școlii, foștii colegi se reunesc încercând să se regăsească în spatele chipurilor maturizate, să reînvie vraja copilăriei și a nebuniilor pe care le făcuseră cândva. Sunt aceiași, dar alții: greutăți și împliniri i-au marcat pe fiecare în felul său, ambițiile sau înfrângerile, iubirile sau eșecurile au devenit parte din cine sunt astăzi. Nostalgie, luciditate și umor – toate acestea se împletesc și absorb cititorul într-o odisee a emoțiilor la capătul căreia realizezi că nu ești singur. De ce? Pentru că poveștile ne aduc împreună: a le scrie, a le citi sau a le spune înseamnă o infailibilă cură împotriva singurătății. O poveste despre oameni și despre școala românească – ieri și astăzi –relatată cu tandrețe sub forma unui scenariu în care prezentul și trecutul se combină pentru a schița o saga a maturizării. “ - MAGDALENA MĂRCULESCU, editor

„… oare poveștile se termină vreodată? Ce se întâmplă în timp cu basmele oamenilor, cele pe care aceștia le poartă prin lume, cu speranța unicității și a împlinirii? Se opresc vreodată, se destramă, se topesc în altceva? Se împletesc în alte destine pe care le-au creat sau pe care le-au atins de-a lungul vremii? Probabil că da. Fiecare poveste se îmbracă în rostul ei treptat și se împlinește continuu, în noi și noi capitole.“ - ANCA NEDELCU

ANCA NEDELCU este profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, prodecan și coordonator de doctorat. Formările parcurse și opțiunile sale profesionale sunt strâns legate de domeniul educației. Este o autoare consacrată de cărți de specialitate, dar și o pasionată susținătoare a rolului literaturii în dezvoltarea copiilor. Când nu este ocupată cu formarea minților tinere, Anca Nedelcu intră în lumea cuvintelor potrivite și așterne povești de neuitat. Genialii – prima carte pentru copii scrisă împreună cu fiica ei, Elena Diana Nedelcu, și publicată în 2019 – a devenit lectura preferată a mii de mici cititori. Zăpezi de tei este primul său roman.

Lo Blacklock, eroina romanului Femeia din cabina 10, se întoarce într-o poveste plină de suspans și adrenalină.

Când primește invitația de a participa la inaugurarea unui hotel elvețian de lux – deținut de discretul miliardar Marcus Leidmann –, Lo este pregătită să-și reia cariera jurnalistică. Ea speră să poată obține un interviu cu Marcus, dar din păcate, el se dovedește a fi și mai greu de identificat decât sugerează reputația sa. Când Lo este chemată într-o noapte în apartamentul lui de hotel, acceptă cu reticență. Este întâmpinată însă de o femeie care pretinde că este amanta lui Marcus și se află în pericol de moarte. Această întâlnire dă startul unei urmăriri palpitante prin Europa, obligând-o pe Lo să se întrebe cât de mult este dispusă să sacrifice pentru a o salva pe această femeie... și poate măcar să aibă încredere în ea?

„Cititorii sunt purtați într-o călătorie de-a lungul continentului european... Multe capitole se termină cu fragmente de pe site-uri web sau din alte surse care anticipează intriga, forțându-te practic să tot întorci pagina ca să afli ce urmează.” - ASSOCIATED PRESS

„La fel de întortocheat și dramatic ca predecesorul său, Femeia din apartamentul 11 te va ține în suspans până la sfârșit.” - GEEK GIRL AUTHORITY

„Ritmul amețitor și numeroasele răsturnări de situație duc povestea la cote insuportabile de tensiune.”- PASTE

„Fanii lui Lo vor fi extaziați de decizia ei de a accepta invitația la inaugurarea unui hotel elvețian de lux, căci aceasta duce la încă o aventură care sfidează moartea.” – BOOKLIST

„Ruth Ware face o treabă excelentă creând groază fără a exagera vreodată. Lo Blacklock este un personaj foarte complex, navigând între maternitate, ambiție și zone morale gri morale.” - THE GLOSS

Ruth Ware a crescut în Sussex, pe coasta de sud a Angliei. Înainte să se apuce de scris, a avut meserii dintre cele mai diverse: chelneriță, librăreasă, profesoară de engleză și PR manager. Romanul ei de debut, Într-o pădure întunecată, a fost publicat în peste 40 de țări și a devenit bestseller New York Times și Sunday Times. A fost nominalizat la British Book Industry Awards, secțiunea debut, și urmează să fie ecranizat de New Line Cinema. Drepturile de ecranizare TV a celui de-al doilea roman, Jocul minciunii, au fost achiziționate de Entertainment One în parteneriat cu Gotham Group, iar Femeia din cabina 10 a devenit bestseller Sunday Times și New York Times, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de CBS Films.

Ediția oficială tie-in include bonus fotografiile și comentariile autoarei E L James din timpul filmărilor — și un fragment din următoarea sa carte, Cincizeci de umbre întunecate. Versiunea lui Christian Grey.

Intimidată de preferințele speciale și de secretele întunecate ale lui Christian Grey, tânărul om de afaceri irezistibil, dar chinuit de o suferință ascunsă, Anastasia Steele s-a despărțit de el. însă do­minată în fiecare clipă de dorința de a fi cu el, Ana nu poate rezista când Christian îi propune un nou aranjament. Cei doi se aruncă iarăși în aventura lor erotică mistuitoare, iar Ana află mai multe despre trecutul cumplit al iubitului său imprevizibil și pretențios. în vreme ce Christian se luptă cu propriii demoni, Ana se confruntă cu furia și invidia femeilor care au trecut prin patul lui Grey înaintea ei. în plus, trebuie să ia cea mai importantă decizie din viața sa.

Trilogia CINCIZECI DE UMBRE ALE LUI GREY

Peste 150 de milioane de exemplare vândute în toată lumea
Cincizeci de umbre ale lui Grey
Cincizeci de umbre întunecate
Cincizeci de umbre descătușate

E L James trăiește la Londra, este căsătorită și are doi băieți. A lucrat ca producătoare TV și a visat întreaga viață să scrie cărți pentru publicul larg.
A început să scrie și să-și pos­teze textele pe un site al fanilor seriei AMURG.
Primul volum al trilogiei a fost inițial publicat în format e-book, fiind în prezent cel mai bine vân­dut titlu din istoria cărții electro­nice. Tipărit ulterior, Cincizeci de umbre ale lui Grey avea să devină un bestseller incontestabil.
Cincizeci de umbre întunecate este al doilea volum al trilogiei Cincizeci de umbre ale lui Grey.

Trilogia Cincizeci de umbre ale lui Grey este un bestseller mon­dial absolut.
# 1 Amazon.com
# 1 New York Times Bestseller
# 1 Amazon.co.uk
# 1 Bookseller

Juan Martinez nu este doar un nume, ci o geografie a dezrădăcinării. De la nopțile îmbibate în tequila din barul lui Capone, până la apartamentele abandonate din Colonia América, romanul lui Cristian Decu radiografiază mecanismele brutale ale supraviețuirii. Juan Martinez este o explorare a exilului, unde granița dintre realitate și halucinație se șterge sub roțile unei Dacii pornite spre nicăieri. O carte despre ce înseamnă să fii străin într-o lume care nu te mai așteaptă și, mai ales, străin de tine însuți.

O poveste clasica, tradusa in sute de limbi si citita de milioane de oameni, Micul Print este una dintre acele carti care nu imbatranesc niciodata. Scrisa cu o simplitate dezarmanta si o profunzime tulburatoare, cartea lui Antoine de Saint-Exupéry spune povestea unei intalniri neasteptate in desert, intre un aviator si un copil venit de pe o planeta minuscula.

Reînnodând firul fascinantelor istorisiri care au consacrat-o, Isabel Allende ne oferă în Eu sunt Emilia del Valle povestea unei tinere scriitoare care călătorește în America de Sud pentru a descoperi adevărul despre tatăl său și, în cele din urmă, despre ea însăși. În paginile acestui roman, una dintre cele mai puternice scriitoare ale zilelor noastre dă viață unei eroine singulare: energică, inteligentă, sensibilă, Emilia del Valle are curajul de a-și înfrunta soarta, croindu-și un destin.

„Isabel Allende a publicat un nou bestseller seducător, Eu sunt Emilia del Valle, un roman istoric despre descoperirea de sine, ambiție și destin.“ — Harper’s Bazaar

„Isabel Allende nu dă greș niciodată când își propune să ne prindă în mrejele unei povești. Recentul ei roman are drept personaj principal o tânără scriitoare ambițioasă care își urmărește visurile – la fel cum a făcut-o chiar Allende.“ — Today

„Cel mai recent roman al lui Isabel Allende urmărește călătoria Emiliei del Valle peste continente și prin generații. Autoarea explorează teme precum dragostea, descoperirea de sine și reziliența, țesând o tapiserie emoțională ce poartă amprenta prozei sale lirice și care îi va cuceri pe cititori.“ — Al Día

„Autoarea bestsellerelor Casa spiritelor și Violeta ne aduce un nou roman excelent plasat în a doua parte a secolului al XIX-lea.“ — BookBub

Ozma din Oz este al treilea volum din seria Vrăjitorul din Oz și continuă aventurile lui Dorothy într-o lume plină de magie, personaje neobișnuite și situații pline de suspans. După un naufragiu, Dorothy ajunge în țara Ev, unde o întâlnește pe găina vorbitoare Billina. Curând, drumul ei se intersectează din nou cu lumea Ozului, iar împreună cu Ozma și alți prieteni pornește într-o misiune periculoasă: salvarea familiei regale a Evului, transformată în ornamente de către Prințul Nome. Povestea îmbină aventurile fantastice cu momente tensionate și soluții ingenioase, punând accent pe curaj, prietenie și responsabilitate. Personajele trebuie să ia decizii dificile, să colaboreze și să înfrunte pericole pentru a readuce ordinea și pacea. Scris într-un limbaj clar și accesibil, volumul este potrivit pentru copiii care citesc independent și oferă o continuare coerentă și captivantă a universului Oz, păstrând farmecul poveștilor clasice.

Un roman al pasiunilor devenit astăzi clasic, dar care, în epocă, sfida toate convențiile sociale ori narative.

STENDHAL (1783–1842), nom de plume adoptat de Marie-Henri Beyle, unul dintre marii romancieri francezi ai literaturii universale, se numără și printre primii scriitori de expresie realistă, apreciat și astăzi pentru profunzimea psihologică prin care și-a redat personajele.

Publicat în 1839, romanul Mănăstirea din Parma urmărește viața tânărului aristocrat italian Fabrizio del Dongo, de la implicarea lui în Bătălia de la Waterloo, ca adept al lui Napoleon, până la pasiunile amoroase și intrigile politice de la curte, în care joacă un rol hotărâtor. Romanul a fost adaptat pentru cinematografie, televiziune și operă.

„Mănăstirea din Parma este „o operă care nu poate fi apreciată decât de spiritele și de persoanele cu adevărat superioare”. BALZAC

„Mănăstirea din Parma este un roman a cărui densitate narativă nu lasă nici o clipă de răgaz cititorului dornic de aventură; altfel spus, acesta din urmă nu are timp să se plictisească. Narațiunea însăși este pasionantă, Stendhal având darul de a spune mult în puține cuvinte.” CONSTANTIN ZAHARIA, „Prefață”

„Stendhal a inserat în cele trei romane principale ale sale (...) istoria unei voințe. Roșu și Negru, Mănăstirea din Parma și Lucien Leuwen fac ca Stendhal să fie, între romancierii de dinainte de 1900, cel mai citit de tinerii de astăzi. Motivul este că aceste cărți pun, în termeni limpezi, o unică problemă: cum își va făuri «destinul» un tânăr de douăzeci de ani!” R.M. ALBÉRÈS

„Marele secret al lui Stendhal, marea lui dibăcie este de a scrie imediat. De aici, acel caracter neconvențional, de vioiciune și spontaneitate, de subit și sinceritate, care ne încântă mereu la stilul său.” ANDRÉ GIDE

„Cânt de iubire romantică, tragică, pătimașă, înveșmântată în hainele obiectivității și ale lucidului simț critic, Mănăstirea din Parma rezumă visările de dragoste și duioșie ale autorului său, realizând în artă ceea ce dorise acesta să înfăptuiască în viață.” MICAELA SLĂVESCU

În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize... La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţa lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai... (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început?

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Márquez s-a născut în 1927, în Aracataca, fiind cel mai cunoscut scriitor sud-american al secolului XX, devenind pe plan mondial părintele realismului magic.

„Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”

O istorie de familie ce se întinde pe câteva generaţii, din secolul al XIX-lea până în anii 2020. Trecutul şi prezentul se întreţes pe măsură ce naratorul amnezic aşterne pe hârtie poveşti despre o galerie întreagă de personaje: un preot însingurat care se împrieteneşte cu un poet german mort de mult, o soţie de fermier fără studii care scrie un articol ştiinţific genial despre râme, un pescar expert în Kierkegaard, un muzician deprimat care află că propria familie l-a minţit din dragoste, un pomicultor cu un libido diabolic, o tânără de la oraş atrasă spre un fiord îndepărtat de amintirea unor ochi albaştri şi multe altele. Confruntându-se cu soarta brutală şi cu efectele în cascadă ale propriilor alegeri sau ale refuzului de-a alege, fiecare personaj descoperă cât te costă să-ţi urmezi acul magnetic al inimii. O tragicomedie despre moarte, muzică şi timpul care le vindecă pe toate, precum şi o saga fermecătoare despre dorinţă şi agonia sublimă a iubirii imposibile.

Jón Kalman STEFÁNSSON, unul dintre cei mai importanţi scriitori islandezi contemporani, s-a născut la Reykjavík în 1963. La doisprezece ani s-a mutat în vestul ţării, unde a lucrat până în 1982 într-o fabrică de procesare a peştelui, într-un abator, ca zidar şi agent de poliţie la aeroportul din Keflavík. În 1986, după ce a absolvit liceul, s-a întors în capitală şi s-a înscris la universitate, unde a urmat cursuri de literatură o vreme, fiind totodată profesor de liceu şi colaborând la cotidianul Morgunblađiđ. A debutat ca scriitor în 1988, publicând trei volume de poezie, iar din 1996 au urmat numeroase romane, printre care Sumarljós og svo kemur nóttin („Lumina de vară, apoi se lasă noaptea” — 2005, Premiul Literar Islandez pentru ficţiune), Între cer şi pământ (2007, Premiul P.O. Enquist) şi Fiskarnir hafa enga fćtur („Peştii n-au picioare” — 2013, Premiul revistei Lire pentru cel mai bun roman străin, nominalizat la Man Booker International Prize). La Editura Polirom au apărut Între cer şi pământ (2014, 2023), Tristeţea îngerilor (2016, 2023) şi Inima omului (2018, 2023), trilogia care l-a făcut cunoscut în toată lumea, şi Povestea Ástei (2022), care a devenit bestseller în Islanda încă de la apariţie şi i-a adus a patra nominalizare la Premiul Literar Islandez şi Premiul Folio al Librarilor pentru ediţia în limba franceză.

„Fie că e vorba de scene biblice, fie că e vorba de episoade contemporane, prozele scurte din volumul de față conțin, aproape fără excepție, câte o fisură prin care își face loc în contingentul obișnuit ceva altfel, o boare de dincolo. Uneori e vorba de semne aparent acceptabile rațional (un accident, o gafă cu repercusiuni grave sau, la alt nivel al acceptării, norocul, ba chiar câte-o minune), alteori de rupturi șocante emoțional (căderea bruscă-n moarte a cuiva drag, ca și cum ar fi un episod banal) sau inexplicabile rațional (reveniri din lumea de dincolo). Peste tot însă e vorba de o coerență tainică a lumii, care suspendă legitimitatea coincidenței în numele unui sens profund: irumperea sacrului în profan. Adrian G. Romila e un vânător de epifanii, dar nu unul doctrinar; veți găsi în povestirile lui un meniu complet: tandrețe și umor, solemnitate și absurd și, peste toate, încrederea că literatura este ea însăși o epifanie, în măsura în care poate reduce lumea la poveste și-o poate investi cu un sens altfel inaccesibil unui contact superficial, secularizat.” - Bogdan Crețu

Adrian G. ROMILA (n. 29.09.1974, Piatra-Neamț) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”, Iași, și un doctorat în antropologie și folclor. A publicat cărțile: Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie (Timpul, 2009), premiul pentru debut USR, Iași; De-a dragostea și drumul. Stații de lectură, eseuri (Eikon, 2010); În drum spre sud. Roman de aventură (Brumar, 2012), premiul USR Iași, selectat cu un fragment în Anthology of Contemporary Prose from Iasi, FILIT, 2013; Radio în zăpadă, povestiri (Tracus Arte, 2014); Pirați și corăbii. Incursiune într-un posibil imaginar al mării, eseu (Cartea Românească, 2015); Mici schimbări în viață, povestiri (Charmides, 2016); Zeppelin, roman (Polirom, 2017), premiat de USR sub titulatura „Scriitorul lunii septembrie”; Apocalipsis, roman (Polirom, 2019); Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe, eseuri (Junimea, 2020); Acasă, departe, roman (Polirom, 2023), Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT 2024, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, categoria Proză, ediția 2024, Premiul USR Iași, categoria Cartea de Proză, ediția 2024, și Premiul Observator cultural pentru Proză, ediția 2024; Jean Bart. Argonautul, roman (Polirom, 2024), distins cu Premiul de excelență „Comandor Eugeniu Botez” de către Clubul Amiralilor din Constanța, în 2024. Povestiri ale sale au fost incluse în diverse antologii. Publică frecvent eseuri, povestiri și cronici literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN Club România.

Volumul de faţă reuneşte microromanul Curtea blestemată şi trei povestiri apropiate ca subiect. Publicat în 1954, romanul are drept temă închisoarea – o temniţă amplasată la periferia Istanbulului, într-un spaţiu oriental, în care se desfăşoară experienţa tragică a călugărului franciscan bosniac fra-Petar. Ajuns la Istanbul ca traducător al confratelui Tadija Ostojić pentru un proces, fra-Petar devine victima unor împrejurări nefericite şi este întemniţat în urma unei confuzii. Rămâne aproape două luni în închisoare, trăind o experienţă amară ce-l va marca pentru tot restul vieţii şi întâlnind personaje unele mai stranii decât altele, care îl fac să reflecteze profund la putere, la mecanismele şi urmările sale. Înainte de moarte, fra-Petar povesteşte această experienţă unui călugăr tânăr. Povestirile „Paharul”, „La moara de apă” şi „Farsa de la hanul lui Samsara” completează romanul prin prezenţa personajului fra-Petar, înfăţişat în diferite ipostaze, creionând destinul tragic al omului obişnuit, căruia îi conferă însă o dimensiune filozofică şi universală.

„O meditaţie asupra puterii surprinzător de actuală.” (Le Temps)

„Curtea blestemată este o suită de ecluze narative, o galerie de oglinzi şi un studiu implicit, de o magistrală simplitate, despre modalităţile de a povesti, de a deforma, de a divaga, de a contamina prin conversaţie. O capodoperă succintă despre puterile imaginaţiei şi despre imaginaţia puterii.” (Libération)

„Diamant pur al literaturii iugoslave, Curtea blestemată face parte dintre acele texte pe care nu încetăm să le recitim.” (Le Courrier des Balkans)

Ivo ANDRIĆ (1892-1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai traduşi autori de limbă sârbă. Născut în Bosnia (în perioada când era administrată de Imperiul Austro-Ungar), îşi petrece copilăria la Vişegrad, oraşul despre care va scrie în cel mai celebru roman al său, E un pod pe Drina... În timpul studiilor universitare la Viena face parte din mişcarea revoluţionară Tânăra Bosnie, care militează pentru unirea cu Serbia, şi e un apropiat al cercurilor naţionaliste sârbe, ceea ce duce la arestarea lui după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 28 iunie 1914. Eliberat un an mai târziu, se stabileşte la Belgrad, devenind o figură extrem de cunoscută în cercurile literare din capitală, drept care i se propune o funcţie în noul guvern. În calitate de diplomat, este detaşat în mai multe capitale europene, printre care şi Bucureşti, unde apără cu mare eficienţă interesele regatului iugoslav. Întors în capitală, va scrie cele două volume care-i vor aduce renumele, alcătuind un adevărat opus magnum balkanicus: Cronică din Travnik (1945) şi E un pod pe Drina... (1945). Se vor adăuga alte romane şi volume de povestiri, precum Povestea cu elefantul vizirului (1948), Curtea blestemată (1954), Omer-paşa Latas (postum, 1977). La Editura Polirom au apărut: E un pod pe Drina... (2018, 2020), Cronică din Travnik (2019), Povestea cu elefantul vizirului (2020), Povestiri din singurătate (2020) și Omer-paşa Latas (2021).

BESTSELLER internațional vândut în peste 10 milioane de exemplare.

Este o carte captivantă și profundă, care abordează teme precum prietenia, iubirea, arta și căutarea sensului vieții. Romanul descrie viața care se desfășoară într-un elegant imobil parizian, în care locatarii aparent obișnuiți ascund povești fascinante. Povestea urmărește două personaje principale: o portăreasă discretă și înțeleaptă și o fetiță de doisprezece ani, inteligentă și sensibilă. Cele două se împrietenesc și încep să vadă dincolo de aparențe. Ascunzându-se în  spatele unor false banalități, se dovedesc culte și  încep să descopere frumusețea și sensul vieții în lucrurile simple, în mijlocul unei lumi aparent superficiale.

În roman se pun sub semnul întrebării convențiile sociale și stereotipurile, acestea aducând în prim-plan ideea că frumusețea se poate ascunde în cele mai neașteptate locuri. Romanul oferă o perspectivă sensibilă asupra condiției umane într-o lume complicată și agitată.

Nu este doar o carte remarcabilă, cu personaje fascinante, ci și o lectură esențială pentru cei care caută ceva care să-i provoace și să îi inspire.

„Acest roman amuzant și emoțional prezintă două dintre personajele mele feminine preferate.“ Gillian Anderson

„O carte splendidă, o fabulă filosofică încântătoare, care a cucerit milioane de cititori și nu dă niciun semn că s-ar opri.“ Elle

„Această carte sau Prozac? O întrebare insolită? Nici gând! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de câteva luni pacienților săi Eleganța ariciului: <<Această carte este un adevărat laborator alchimic, unde fiecare își poate găsi rezolvarea propriilor probleme>>.“ Jérôme Dupuis, L’Express

„Eleganța ariciului? este o carte minunată, amuzantă, aparent inocentă.“ John Lichfield, The Independent

Ilustrații de Catherine Berindei

Povestea prieteniei dintre un băiat și câinele său, o poveste pentru copii și pentru oamenii mari care n-au uitat să iubească, fie doar și un câine.

Când intră în familia băiatului de zece ani, Tomi e un căţel cu labe groase şi cu aspect de pui de lup. Apoi Tomi creşte şi devine un „lup“ în toată firea, inteligent foc şi, culmea!, plin de umor. O prietenie cum nu s-a mai văzut ia naştere între cei doi. Băieţelul, care e stăpânul lui, află că alături de un câine viaţa poate deveni cea mai frumoasă poveste. Tomi îl însoţeşte în excursiile cu bicicleta, mănâncă nuci şi struguri cot la cot cu stăpânul său, se scaldă cu el în iazuri, îl ajută să facă focul în luminişurile pădurii, îi ţine de cald băiatului când noaptea îi prinde pe câmp şi când rămân să se culce sub un şopron pe câte o grămadă de foi de porumb. O formidabilă complicitate îi uneşte pe băiat şi pe câinele său. Ajuns adolescent, băiatul este într-o zi arestat şi dus în lagărul de la Canal. Când se întoarce, află că Tomi dispăruse la scurtă vreme după arestarea lui. Plecase oare să moară în vreunul din locurile îndrăgite ale vagabondajelor comune? Fusese omorât?

ADRIAN OPRESCU s-a născut la 24 august 1929 în oraşul Caracal. Era student la Academia Comercială când, la vârsta de 20 de ani, a fost arestat şi condamnat la doi ani de Canal pentru „atitudine duşmănoasă la adresa regimului popular“. Din experienţa trăită acolo a luat naştere o remarcabilă carte, Vărul Alexandru şi alte poveşti adevărate (Humanitas, 2008), pe care autorul a oferit-o spre publicare editurii la vârsta de 77 de ani. Tomi este al doilea volum al lui Adrian Oprescu, scris deopotrivă pentru copii şi oameni mari. Adrian Oprescu trăieşte la Paris.

Asupritorii popoarelor au văzut în Voltaire o amenințare, oprimații - un apărător, luptătorii - un aliat.” Tudor Vianu

Această ediție reproduce traducerile lui Al. Philippide (Zadig sau Destinul, Candid sau Optimismul) din volumul al doilea al Operelor alese de Voltaire, apărut în 1959 la Editura de Stat pentru Literatură și Artă.

Pentru a introduce cititorul în opera și viața lui Voltaire, dar și în contextul social și politic al veacului al XVIII-lea, am ales, ca text de deschidere, eseul biografic al lui Tudor Vianu despre Voltaire, apărut inițial la Editura Tineretului, în 1955, iar în 1972, la Editura Albatros. În ediția de față, am preluat textul apărut în 1972.

Cuprins:

Studiul ”Voltaire” de Tudor Vianu

Zadig sau Destinul Candid sau Optimismul

”Câinii, maimuțele și papagalii sunt de o mie de ori mai fericiți decât noi. Fetișii olandezi, care m-au convertit, îmi spun în fiecare duminică că toți suntem copiii lui Adam, și albi și negri. Eu nu sunt genealogist, dar dacă predicatorii aceștia spun adevărul, atunci suntem toți veri de-al doilea. Trebuie însă să spunem că nu se poate să te porți mai urât cu neamurile.”

Intrusul a fost scris in vara anului 1967, imediat dupa Morometii II, si fara sa se fi nascut din vreun embrion mai vechi, cum mi s-a intamplat intotdeauna. L-am scris zi de zi intr-o progresie constanta si foarte sigura, ca si cum as fi redactat o lucrare indelung gandita inainte. E o carte scrisa cu un sentiment acut, si in cele din urma inexplicabil pentru mine insumi, cu atat mai mult cu cat venea imediat dupa efortul considerabil depus pentru Morometii II. (Marin Preda, Imposibila intoarcere, p. 233)