Literatură

Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu şarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

„Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei «mame eroine». O vreme am crezut că toate greutățile prin care-am trecut în copilărie m-au făcut mai puternică. Dar azi știu că tăietura făcută în scoarța copacului tânăr nu poate decât să crească, oricât ne-am lupta să schimbăm asta. Și crește.“ — IOANA NICOLAIE

Suntem în ultimul deceniu de comunism, cu strangulările și iluziile lui. Continuând saga familiei pe care cititorul o știe deja din Pelinul negru și Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie ne spune în acest nou roman povestea Arseniei. Copilul trăiește sub o dublă presiune, a discursului oficial absurd și a lumii patriarhale în care s-a născut, și se luptă să-și găsească un drum în viață. Întâmplările prin care trece, cu aura lor de poezie și fantastic la-nceput, cu greutățile tot mai mari pe măsură ce crește, se înfășoară pe întrebarea cu răspuns greu de lămurit: ce-o așteaptă mai departe, în viață, ce-o să se facă ea când va fi mare? Femeie de serviciu la blocurile gri din oraș, fotograf, sportivă, gestionară, profesoară?

Roman psihologic, empatic și bine dozat la nivelul emoției, desfășurat în același decor mitic și în același timp cât se poate de realist al unui orășel din Nord, Tot înainte este o mărturie puternică despre monstruozitatea comunismului românesc, care a frânt milioane de vieți, visuri și destine.

Nesimţirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimţitul devine pe zi ce trece o prezenţă constantă, greu de evitat şi imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanţii acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă şi fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalţi. Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză şi vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deţine toate pârghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglajele necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă. Ghidul nesimţitului vrea în primul rând să amuze. Numai că în spatele tonului ironic al cărţii răsar fapte, întâmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care n-au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.

S. E. Hinton s-a născut în 22 iulie 1948 şi a devenit cunoscută ca scriitoare odată cu publicarea romanului Proscrişii, în 1967, scris pe când autoarea avea doar 15 ani. Inspirat de lupta între două bande de tineri de la liceul Will Rogers din Oklahoma, romanul s-a impus ca una dintre cele mai bune scrieri pentru adolescenţi. Autoarea a publicat sub iniţialele S. E. (Susan Eloise) la sugestia editorului, pentru a evita discriminările sexiste ale cronicilor vremii, dar chiar şi după succesul înregistat cu această carte, Hinton şi-a păstrat semnătura sub care a devenit cunoscută publicului. Următorul titlu, That Was Then, This Is Now, a venit după trei ani de pauză. I-au urmat apoi Rumble Fish şi Tex. 

După succesul înregistrat cu primul său roman, au urmat şi adaptările cinematografice – Proscrişii, în regia lui Francis Ford Coppola, având, ca şi cartea, un impact răsunător. 

În 1988 S. E. Hinton a primit distincţia Margaret Edwards Award pentru contribuţia la literatura pentru tineri şi adolescenţi.

Canibali bine-crescuți care se înfruptă din membre regenerabile, porumbei piromani, maeștri în arta sabotajului, o lăcustă mare cât un buldog, o fată care încearcă să se împrietenească cu fantome și o alta care îmblânzește coșmarurile, acestea sunt doar câteva dintre personajele pe care le veți întâlni în minunata antologie de față.

Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.

Școală azi. Spionaj mortal mâine. Decesul neașteptat al unchiului său îl aruncă pe Alex Rider, în vârstă de numai paisprezece ani, în mijlocul unei lumi desprinse din filmele cu spioni: MI6, un geniu malefic bine disimulat în societatea britanică și situații-limită la tot pasul.

Titania McGrath este numele unui personaj fictiv creat în aprilie 2018 pe Twitter de către actorul de comedie Andrew Doyle. Doyle este redactor la revista on line de cultură și politică Spiked și conduce la Londra o serie de spectacole de stand up intitulate Comedy Unleashed. Doyle își descrie creația, pe Titania Mc Grath, drept „o militantă vegană care crede că este un poet mai bun decât William Shakespeare”. Din martie 2021, Titania are peste 600 000 de adepți. Contul ei pe Twitter, potrivit lui Doyle, a fost conceput să batjocorească „cultura trezită” contemporană. Contul Titaniei McGrath a fost suspendat de patru ori sub acuzația de incitare la ură.

• Autoare castigatoare a doua premii Newbery Dorinta cea mai profunda a lui Matty este sa devina Mesager intre satele crude, razbunatoare si adesea irationale din jurul asezarii sale. Numai ca o parte din nebunia lor infecteaza si propriul lui sat, care isi pierde curand caracterul idilic. Sfatuit de tatal Kirei - "Fauritoarea de albastru" -, baiatul pleaca s-o gaseasca pe aceasta si sa o aduca inapoi inainte de a fi prea tarziu. Dar va descoperi in curand ca este posibil sa nu se mai intoarca niciodata.

O parodie erotică, o comedie diabolică, cu înţelesuri subtile.

O combinatie bulversanta de Poe, Stephen King si Cortazar. Infernul ar putea fi descris ca un taram in care nu exista granita intre cosmar si realitate. Ca un oras care pulseaza de intentii criminale si dorinte morbide si isi supune locuitorii la un nesfarsit periplu de atrocitati: copii disparuti se intorc din morti, duhoarea carnii in putrefactie se simte la fiecare pas, mistere stranii si intunecate plutesc dincolo de aparentele oricarei situatii obisnuite.

Povestiri

Roman sentimental. Din amintirile unui visator Opera lui Dostoievski este, poate, una dintre cele mai bogate surse de inspiratie pentru regizori - de la Visconti la Robert Bresson, la Akira Kurosawa sau Ceylan -, iar microromanul Nopti albe, cu simplitatea si delicatetea lui, nu face exceptie printre marile sale romane.

Una dintre cele mai citite, mai bine cercetate si mai sarcastice carti de istorie alternativa din ultimele decenii!
    Pe langa simbol al Revolutiei Ruse, clasic al marxismului si figura importanta a istoriei, Lenin pare sa fi fost un actor decisiv in episoade mai mici, mai laterale, dar esentiale ale vietii Europei. Dominique Noguez ne propune aici una dintre cele mai citite, mai bine cercetate si mai sarcastice carti de istorie alternativa din ultimele decenii. Il urmareste pe Lenin prin barurile din Zurich, apoi la Cabaret Voltaire, unde viitorul revolutionar bea, canta si scrie cot la cot cu avangardistii, reusind chiar sa dea numele viitoarei miscari: DADA. Pentru ca la sfarsit sa aflam - in urma unei cercetari care pare tot mai improbabila cu cat e mai precisa - nu numai ca unele dintre poeziile lui Tristan Tzara au fost scrise de Lenin, dar ca Revolutia Rusa a fost ea insasi un mare act dadaist.

    „Dominique Noguez, facand apel la materiale din arhive solide pe care le foloseste cu o maiestrie borgesiana, pleaca de la un eveniment biografic veridic pentru a explica in ce fel este Revolutia Rusa evenimentul dada prin excelenta al secolului XX.” - Le Figaro
    „Un roman-studiu, care nici n-ar putea fi mai serios in umorul sau devastator. O idee grozava, nu? Da! Da!” - Le Courrier francais

• International Booker Prize (2021) • Los Angeles Times Fiction Book Prize (2020) • Prix Goncourt des Lyceens (2018) Alfa Ndiaye si prietenul sau Mademba Diop pleaca dintr-un sat senegalez sa lupte de partea Frantei in Primul Razboi Mondial - cu planuri mari de viitor si fara sa-si inchipuie macar dimensiunea suferintelor prin care urmeaza sa treaca.

Avantajele eşecului şi importanţa imaginaţiei

 

O scriere inedită a legendarei J.K. Rowling, autoarea serie „Harry Potter“

 

„În simplitatea lor, povestirile lui Serhii Jadan ating o monumentalitate aproape shakespeariană…” (Erich Klein Falter)
„Oricine a citit măcar una dintre aceste povestiri nu le va uita prea degrabă.” (Der Tagesspiegel)
„O lectură care lasă o impresie de durată și provoacă la reflecție.” (Günther Freund, Samerberger Nachrichten)
„Cum funcționează principiul Jadan? Poetul ia pulsul oamenilor din jurul său. Ca cititori, noi suntem mereu în mijlocul lor.” (Sasha Marianna Salzmann)
„[Un] ciclu melancolic de povestiri modelate literar și compuse cu grijă, care sunt legate între ele în multe feluri prin personaje, motive și referințe tematice. … [Cu toate acestea] predomină un ton narativ laconic, presărat ocazional cu umor caustic…” (Sigrid Löffler)
„…oricine a citit povestirile lui Serhii Jadan își poate face măcar o idee cât de mult ar însemna pentru oamenii din Ucraina dacă nu ar mai trebui să le fie frică.” (Hubert Spiegel)
„Povestirile lui Jadan arată că libertatea și demnitatea nu sunt abstracte, ci concrete.” (Joseph Wälzholz)

Ar fi putut pleca odată cu toți colegii lui, dar a vrut să-i rămână fidel șefului care-l exploata, până când s-a cufundat de tot. Ar putea foarte bine pleca de-acasă, s-ar putea însura sau călugări, dar nu vrea să-și abandoneze părinții și surorile. Când se va decide, va lua de soție o englezoaică, sau mai bine, o franțuzoaică. În nici un caz o rusoaică sau, Doamne ferește, o albaneză. Da. De altfel, ar putea fi cu orice femeie vrea. Doar să mai slăbească. Și să facă rost de bani.

 

Între aceste opțiuni contradictorii se învârtește viața lui Chrysovalandis, un bărbat care tocmai a împlinit cincizeci de ani, și-a pierdut slujba și se confruntă cu tot mai multe probleme.

 

Când toți te abandonează – șefii, iubitele, familia –, și lumea în care trăiești nu pare să mai aibă loc și pentru tine, soluția e una singură. Și trebuie s-o accepți cu zâmbetul pe buze. Râzând cu gura până la urechi. De fapt, tăvălindu-te pe jos de râs. Ca ieșit din minți.

Cu legitimația în buzunar și râsul în suflet este un volum inspirat din realitate, scris de o polițistă aflată în slujba legii de aproape douăzeci de ani. Într-un ton autoironic, cald și profund uman, cartea surprinde viața de polițist rural în toate nuanțele ei: de la momente absurde, care stârnesc râsul, până la reflecții sincere despre prietenie, eșec, loialitate și curaj.

Trei nuvele care explorează, din unghiuri diferite, relația omului cu timpul: întoarcerea trecutului, suspendarea prezentului și iluzia alegerii viitorului.

Peter Handke se naște în decembrie 1942 în Griffen, un sat din regiunea Kärnten, situată în sudul Austriei. Mama sa, Maria, aparținea minorității slovene, iar tatăl său era un soldat de origine germană, pe care avea să-l întâlnească mai târziu, la vârsta adultă. După absolvirea liceului în Klagenfurt, se înscrie la facultatea de Drept a Universității din Graz, însă își abandonează studiile câțiva ani mai târziu, odată cu apariția romanului său de debut, Die Hornissen (1966). Se remarcă drept dramaturg neconvențional în momentul punerii în scenă a piesei de teatru Publikumsbeschimpfung (Insultarea publicului), care a avut un impact nemaiîntâlnit asupra spectatorilor. La vârsta de douăzeci și trei de ani este deja celebru, astfel că în 1966 prestigioasa grupare literară germană Gruppe 47 îl invită să participe la una dintre întâlnirile ei anuale. Printre scrierile sale de succes se numără Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri (1970, Editura Art 2019), Scurtă scrisoare pentru o lungă despărţire (1972, Editura Art 2019), Femeia stângace (1976, Editura Art 2021), Wunschloses Unglück (1972) – o nuvelă cu puternice nuanțe autobiografice, scrisă după sinuciderea mamei sale. Handke s-a remarcat, de asemenea, ca poet, eseist și scenarist (a colaborat cu regizorul german Wim Wenders pentru mai multe producții cinematografice). A primit numeroase premii literare (Premiul Franz Kafka – 2009, Premiul Ibsen – 2014), iar în 2019 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură.

„…prin compoziție, prin vibrația sentimentală, prin idilismul acelei vieți naive, povestirile sunt nu rareori încântătoare.” (George Călinescu)

Intreab-o pe Alice este povestea fascinanta si in acelasi timp terifianta a unei adolescente care se confrunta cu problemele obisnuite ale varstei: isi doreste sa fie populara, sa aiba un prieten, i se pare ca ar trebui sa tina o cura de slabire etc. Dar viata i se schimba radical in momentul in care incepe sa consume droguri. Emotionant si sensibil, jurnalul ei este marturia cutremuratoare a luptei cu dependenta, care o pune in situatii dintre cele mai periculoase. Tanara va infrunta viata pe strada, violenta, ospiciul, anturajul periculos - totul, paradoxal, numai din dorinta de a duce o viata normala.

„Cu umorul ei negru, cartea te prinde din prima si nu te mai lasa s o inchizi. Nu se intampla des ca o carte sa fie atat de buna... daca vrei ceva special, fuga la librarie sa ti o cumperi, pentru ca ti se lipeste cu adevarat de suflet si e atat, atat de amuzanta.” (The Evening Herald)

Considerat o capodoperă, romanul lui Christopher Isherwood Un bărbat la singular (A Single Man) a şocat în momentul apariţiei prin portretizarea empatică, sinceră şi mişcătoare a unui bărbat homosexual. Ca într-un fel de Ulise în variantă LGBT, Isherwood descrie 24 de ore din viaţa personajului său, urmărindu-i lupta cu prejudecăţile, furia şi singurătatea.

George Falconer, un englez de 58 de ani, profesor de literatură la o universitate din Los Angeles, şi-a pierdut de curând partenerul, pe Jim, într-un accident de maşină, iar acum încearcă să depăşească momentul agăţându-se de rutina de zi cu zi. Încet, încet, cititorul descoperă că dincolo de atitudinea rezervată tipic britanică, de valul de durere, mânie şi solitudine se ascunde un om care iubeşte viaţa în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă.

Romanul a fost ecranizat în 2009 în regia lui Tom Ford, cu Colin Firth și Julianne Moore în rolurile principale, și a fost nominalizat la Leul de Aur.

„O mărturie a talentului genial de romancier al lui Isherwood.“ Anthony Burgess

”Cel mai bun scriitor de proză din limba engleză.” Gore Vidal

”... o carte foarte tristă și, în același timp, colosal de amuzantă pe alocuri.” The Daily Telegraph 

 

 

Kaștanka, o corcitură între șoricar și cotarlă, frumoasă ca o vulpiță și simțitoare cum doar un suflet de câine poate fi, se pierde de stăpânul ei, un tâmplar cu patima beției, și rătăcește singură pe străzile ninse. Și cum o cățelușă ca ea nu poate trece neobservată, pierderea stăpânului devine prilej de aventură. Un motan, un gânsac și un porc îi devin prieteni și motive să cugete asupra vieții și a firii confraților ei.

Numărându-se printre primele povestiri ale lui Cehov, Kaștanka este o introducere superbă în opera faimosului scriitor rus. 

„Romanul Laurei T. Ilea are o dimensiune eseistică asumată: autoarea dezbate, problematizează, polemizează în legătură cu tot ceea ce înseamnă viața unei femei mature care își marchează teritoriile prin criză, tumult, dileme. Jurnalista Anne Legendre percepe lucrurile printr-o dualitate sporită și mereu adâncită: cu luciditate tranșantă și totodată într-un mod extrem corporal. Ea este și în mod intens femeie (amantă), dar și o mamă ardentă; e inclusiv o fiică hibridată sufletește cu figura paternă. Căci există trei patrii (psihologice) pentru această femeie stratificată: cea a iubiților, cea a fiului și cea a tatălui. O făptură eretică, o catară (postmodernă), cum se autoportretizează personajul. Centrul spațial al poveștilor este orașul Montreal, dar varii cordoane ombilicale duc spre SUA, America de Sud și spre România. Personajul se află în mijlocul unei questa din care face o dezbatere pro și contra, lăsându-l pe cititor să aleagă o baricadă sau alta. Așa încât acest roman e pentru toate generațiile și vârstele, pentru români, ca și pentru străini, pentru estici ori pentru occidentali, pentru femei în egală măsură ca și pentru bărbați. Finalmente, scopul autoarei e pur și simplu să declanșeze o discuție despre condiția umană.” (Ruxandra Cesereanu)

Sofia Nădejde s-a născut pe 14 septembrie 1865, la Botoșani, într-o familie de țărani liberi. Părinții, Profira și Vasile Băncilă, au mai avut, în afară de Sofia, alți patru copii – Sofia era cea mai mare, iar cel mai mic a fost Octav, viitorul pictor.

Se impune ca personalitate a mișcării feministe, intrând în dispute cu unele dintre cele mai cunoscute personalități ale epocii. De notorietate este o polemică cu Titu Maiorescu, purtată în paginile publicației Contemporanul.

Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi, prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic şi autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române.

Reproduceri ale desenelor Anei Banica din expozitia "Doi: Ana Banica" de la Muzeul National de Arta Contemporana (15 octombrie - 15 noiembrie 2015) care a facut parte din proiectul "Din dragoste. Fapte morale"