Literatură

Autoarea bestsellerului internațional Peste cinci ani

„Rebecca Serle descrie magistral iubirea în toate formele ei.“ Gabrielle Zevin

Când îi moare mama, viața lui Katy se dă cu totul peste cap. Carol i-a fost și cea mai bună prietenă, prima pe care o suna când avea o problemă, femeia care avea toate răspunsurile. De ani buni, mama și fiica plănuiau să plece într-o călătorie unică: la Positano, orașul magic vizitat de Carol înainte de a-l cunoaște pe tatăl lui Katy. Iar acum, tânăra trebuie să pornească singură spre Italia.

De îndată ce ajunge pe Coasta Amalfi, Katy e fermecată: falezele sunt spectaculoase, apele mării – de un albastru perfect, locuitorii – încântători, iar mâncarea – o desfătare. Așa că, încet, încet, simte că își recapătă bucuria de a trăi.

Până într-o zi când se întâmplă ceva imposibil: o vede pe Carol – frumoasă, bronzată și mai tânără cu 30 de ani. Astfel, în decursul unei incredibile veri italiene, Katy ajunge să o cunoască pe femeia care avea să-i devină mamă și despre care credea că știa totul.

„O poveste emoționantă... relația dintre mamă și fiică devine tangibilă grație durerii resimțite de Katy și dorinței sale de a păstra vie legătura afectivă.“ Publishers Weekly

„O călătorie magică pe care chiar merită s-o faceți!“ Associated Press

De la autoarea bestsellerului Omul de cretă

Un orășel cu un trecut întunecat... Și un prezent primejdios.

Cu cinci sute de ani în urmă, opt martiri au fost arși pe rug.

Cu treizeci de ani în urmă, două adolescente au dispărut.

Cu două luni în urmă, un vicar a murit în mod misterios.

Bine ați venit în Chapel Croft! Reverendul Jack Brooks și fiica lui adolescentă, Flo, ajung aici sperând într-un nou început. Numai că membrii micuței comunități sunt superstițioși, nu au deloc încredere în străini și ascund cu încăpățânare secrete vechi.

Încă din prima zi, pastorul își dă seama că trebuie să afle răspunsuri la niște întrebări de-a dreptul înfricoșătoare: de ce nu i-a spus nimeni că fostul prelat s-a sinucis? De ce are fiica sa viziuni cu fete care ard? Cine îi trimite mesaje de amenințare?

Fantomele trecutului au de rezolvat răfuieli vechi și nu-și pot găsi odihna. Iar Jack le stă în cale...

„Fanii lui Gillian Flynn, Tana French și Jess Lourey vor sări în sus de bucurie fiindcă au ocazia de a citi noul thriller psihologic al lui C.J. Tudor... Înfricoșător și imposibil de uitat...“
BOOKLIST

„C.J. Tudor operează mereu la granița dintre credulitate și neîncredere, creând o atmosferă amenințătoare.“
SUNDAY TIMES

Într-o noapte cețoasă de decembrie, o tânără femeie este scoasă din apele Senei, în apropiere de Pont-Neuf. E complet goală, debusolată, dar în viață. Aflată într-o stare de mare agitație, este dusă la infirmeria prefecturii de poliție din Paris… de unde evadează câteva ore mai târziu.
Analizele ADN și fotografiile îi dezvăluie identitatea: e vorba de celebra pianistă Milena Bergman. Dar așa ceva este imposibil, fiindcă Milena a murit într-un accident de avion, cu peste un an în urmă.
Raphaël, fostul ei logodnic, și Roxane, o polițistă transferată temporar la un birou obscur în urma unei greșeli profesionale, încep să investigheze cu ardoare acest caz, hotărâți să elucideze misterul: cum poate cineva să fie viu și mort în același timp?

Daniel Kehlmann împletește cu măiestrie poveștile unor figuri istorice reale, într-un roman ce urmărește aventurile celebrului bufon Till Eulenspiegel (în text, Tyll Ulenspiegel) prin Europa devastată de Războiul de Treizeci de Ani. Printre regi blestemați, regine ce complotează neobosit, iezuiți care vânează vrăjitori și blasfematori, printre obuze ucigătoare și țărani-alchimiști, Tyll dansează și păcălește moartea, aducând la lumină nebunia regilor și înțelepciunea nebunilor. Exploatând legendele medievale germane, Daniel Kehlmann realizează portretul plin de umor macabru al unui personaj aflat în căutarea libertății absolute, un spirit rebel.

Când Nancy Hennessy e ucisă, lasă în urmă două prietene bune, o fiică și un soț, dar și un iubit secret. Nancy a fost superbă, bogată și apreciată de cei care o cunoșteau — din afară, viața ei părea perfectă. În cursul anchetei apar detalii întunecate care arată cât de puține știau prietenele lui Nancy despre ea sau una despre cealaltă, și poate și cât de puțin se cunoșteau chiar pe ele.

Un roman captivant despre așteptări imposibile și secrete care mocnesc și devin letale, Femei imperfecte este povestit de trei femei fascinante. Prietenia lor complexă este nodul care trebuie descurcat pentru a răspunde la întrebarea: cine a ucis-o pe Nancy? Araminta Hall explorează vinovăția și răzbunarea, dragostea și trădarea, dar și compromisurile pe care le facem și care ne schimbă irevocabil viața, realizând un tur de forță care te pune pe gânduri.

Hazel Sinnett este o tânără aristocrată mai dornică să devină chirurg decât să se mărite. Jack Currer este un recuperator de cadavre care încearcă să supraviețuiască într-un oraș unde e foarte ușor să mori. Cei doi se întâlnesc întâmplător în Edinburgh, însă Hazel își dă seama de importanța întâlnirii abia după ce e dată afară de la cursurile renumitului doctor Beecham, pentru simplul motiv că e femeie…
O poveste gotică plină de mister, intrigă și romantism.

Un regizor-cult care, de la debutul cu Reservoir Dogs (1992), urmat de Pulp Fiction (Palme d’Or 1995), nu mai are nevoie de nici o prezentare, devine acum romancier, rescriind și îmbogățind povestea fascinantă din filmul A fost odată la Hollywood. În iunie 2021, în săptămâna când a fost lansat, debutul literar al lui QuentinTarantino a intrat direct pe primul loc în New York Times Bestsellers List și în topul vânzărilor de pe Amazon.

Potrivit lui Tarantino, romanul este „o regândire completă a întregii povești“, comică, savuroasă, dar uneori dură, în care a adăugat detalii diferitelor secvențe și personaje, inclusiv mai multe capitole ce dezvăluie povestea vieții lui Cliff Booth (interpretat în film de Brad Pitt, care a primit un Oscar, un premiu BAFTA, precum și alte numeroase distincții), o paranteză narativă despre Charles Manson, noi întâmplări al căror protagonist este Rick Dalton (interpretat în film de Leonardo Di Caprio). Avem în roman anul 1969, muzica, mașinile, filmele și spectacolele TV ale epocii. Și, mai ales, avem Hollywoodul, cu minciuna feerică și realitatea brutală, așa cum ni le livrează un maestru al povestirii care-l cunoaște ca pe propriile buzunare.

Considerată capodopera lui Nikos Kazantzakis, maestru al prozei moderne şi una dintre cele mai neobosite conştiinţe ale timpului său, Ultima ispită a lui Hristos propune o monumentală reinterpretare ficţională a Evangheliilor. Romanul a fost ecranizat în 1988 de Martin Scorsese, avându-i în rolurile principale pe Willem Dafoe şi Harvey Keitel. Asemenea cărţii, pelicula a suscitat la rândul ei numeroase polemici.

Alături de Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas şi de Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos rămâne una dintre cele mai cunoscute lucrări ale scriitorului cretan: tradusă încă din 1952, înainte de a fi publicată la Atena în 1955, cartea a circulat în 27 de ţări, versiunea germană fiind reeditată de 12 ori, cea franceză şi engleză de câte opt ori. Trei adaptări pentru teatru şi ecranizarea din 1988 realizată de Martin Scorsese au consolidat celebritatea lucrării. Kazantzakis inaugurează aici o nouă formă de abordare literară a textelor evanghelice, care va fi exploatată mai târziu de nume precum Norman Mailer, Anthony Burgess sau José Saramago. „Taina lui Hristos nu e numai taina unei anumite religii; ea este universal umană; în fiecare dintre noi izbucnesc lupta lui Dumnezeu cu omul şi dorinţa arzătoare a împăcării“, scrie Kazantzakis în prologul romanului Ultima ispită a lui Hristos, o cutremurătoare cronică a destinului şi jertfei Mântuitorului.

„O poveste extrem de emoţionantă a unei mari victorii spirituale.“ (The New York Times Book Review)

„Descriind învierea lui Lazăr, copilăria şi adolescenţa Mariei Magdalena, viaţa de zi cu zi a Martei şi a Mariei, Kazantzakis reconstituie strălucit vremurile biblice, reuşind să ne dezvăluie chipul uman al figurilor din parabole.“ (Times Literary Supplement)

„Un roman sfâşietor.“ (Time)

„Am scris această carte deoarece am vrut să ofer omului care luptă un model suprem; am vrut să-i demonstrez că nu trebuie să se teamă de suferinţă, de ispită sau de moarte, fiindcă toate trei pot fi învinse, toate trei au fost deja învinse.“ (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

„Lumina din titlu este legată de ceea ce auzise Werner într-o emisiune radiofonică de la sfârşitul anilor ’30: creierul uman are capacitatea de a crea lumină în întuneric. Ideea reverberează cu atât mai puternic, cu cât înaintează acţiunea romanului.“ (New York Times Book Review)

„O meditaţie despre soartă, liberul-arbitru şi felul în care, în vreme de război, micile alegeri pot avea consecinţe majore.“ (New Yorker )

„O poveste superb spusă, minunat scrisă. Fiecare element al ei revelează o informaţie care încarcă naraţiunea cu semnificaţie, până ce, la final, cutia magică a romanului se deschide dând la iveală comoara ascunsă înăuntru.“ (Washington Post)

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 Poftă de ciocolată a fost distins cu Premio Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.

Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sèvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale și imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei și de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorințe, ambiții – în orașul dulciurilor și al operei, Barcelona.

„Îmi place să construiesc o poveste pornind de la lucruri mărunte, iar ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare.“ (Care SANTOS)

„Un roman polifonic, ingenios construit de o autoare obișnuită să reînvie personajele istorice și să le dea viaţă celor fictive. În această aventură temporală, toate acționează împinse de aceeași pasiune pentru ciocolată.“ (Sílvia Tarragó Castrillón)

„Această nouă carte confirmă talentul şi forţa imaginativă a lui Care Santos.“ (El País)

„Care Santos a construit o carte multifaţetată, cu multe chipuri şi arome, care vor satisface toare gusturile.“ (David Fajardo)

„Un roman pasionant, care unește cu măiestrie personajele reale cu figurile picareşti, rod al imaginației autoarei: n-aveţi cum să nu fiţi captivaţi.“ (Manila Tortorella)

„Dacă eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vieţile noastre, proiectate pe acest fundal, pot apărea în toată splendoarea uşurătăţii lor. Dar este, într-adevăr, greutatea cumplită şi uşurătatea frumoasă? Povara cea mai grea ne striveşte, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipeşte de pământ. Dar, în poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreşte să fie împovărată de greutatea trupului bărbătesc. Aşadar, cea mai grea povară este, în acelaşi timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale. Cu cât mai grea e povara, cu atât mai apropiată de pământ e viaţa noastră, şi cu atât e mai reală şi mai adevărată. În schimb, absenţa totală a poverii face ca fiinţa umană să devină mai uşoară ca aerul, să zboare spre înălţimi, să se îndepărteze de pământ, de fiinţa terestră, să fie doar pe jumătate reală, iar mişcările sale să fie deopotrivă libere şi nesemnificative.Şi-atunci, ce să alegem? Greutatea sau uşurătatea?“ (MILAN KUNDERA)

„Una dintre cele mai sensibile minţi şi imaginaţii care au reuşit să inoveze, în mod fericit, romanul englez.“ (Jorge Luis Borges)

Romanul (intitulat iniţial Orele) urmăreşte întâmplările în care sunt implicate câteva personaje, de-a lungul unei zile de iunie, în Londra. Asemenea lui Stephen Dedalus, personajul alter-ego al lui James Joyce, în drumul său prin inima oraşului, Clarissa Dalloway înregistrează diverse senzaţii vizuale, auditive, olfactive, impresii ce reconstituie universul strălucitor al zilei de vară. Măruntele întâmplări ale vieţii cotidiene camuflează de fapt drame personale, iar sub aparentul aer inofensiv şi sărbătoresc al zilei se întrezăreşte adevărata faţă a vieţii, cu tristeţea şi dezamăgirile sale. În vreme ce Septimus Warren Smith (un „dublu“ al doamnei Dalloway, după afirmaţiile autoarei) se cufundă în deznădejde şi, pradă unei depresii provocate de moartea unui camarad de luptă, se sinucide, Peter Walsh, iubitul din tinereţe al Clarissei, se întoarce din India, tulburând pregătirile uneia dintre faimoasele serate ale acesteia şi declanşându-i o serie de dileme morale. Pe parcursul zilei, destinele personajelor se întretaie în mod surprinzător, aparent fără continuitate sau legătură, dând la iveală trăiri şi mici revelaţii neaşteptate: Richard Dalloway descoperă că motivul fericirii sale zilnice este iubirea încă vie pentru soţia sa, care, la rândul ei, îşi clarifică sentimente mai vechi pentru prietena sa din tinereţe, Sally Seton, şi fostul iubit, Peter Walsh. Naraţiunea fragmentară, urmând tehnica fluxului conştiinţei, face din Doamna Dalloway unul dintre cele mai importante romane moderne, consacrând totodată stilul inconfundabil al Virginiei Woolf.

La şaisprezece ani, Otoko se îndrăgosteşte de Oki, un scriitor de treizeci de ani, însurat, iar relaţia lor se sfârşeşte tragic. După o depresie îngrozitoare şi o tentativă de sinucidere, Otoko pare să-şi găsească liniştea. Îşi descoperă şi vocaţia de pictoriţă. Are succes, şi, după două decenii, o vedem ducând o viaţă liniştită, alături de Keiko, o ucenică uluitor de frumoasă, dar excentrică, în ale cărei tablouri abstracte desluşim o violenţă de neînţeles. Reîntâlnirea cu Oki, care o caută, tulbură echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declanşa o nouă tragedie. Căci, dorind să o răzbune pe maestră (şi probabil geloasă, pentru că femeia matură încă pare ataşată de bărbatul care a distrus-o fără să vrea), Keiko începe un joc periculos, al seducţiei şi minciunii, al ademenirii şi respingerii, al dragostei şi al morţii.

„La început a fost dragostea: frumuseţea întâlnind frumuseţe. O poveste oarecare, cu o fată îndrăgostită de un scriitor căsătorit. Apoi, când frumuseţea se transformă în întristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseţii şi tristeţii lui se numeşte O fată de şaisprezece ani. Tabloul ei se numeşte Înălţarea nou-născutului la Ceruri. Când tânăra de şaisprezece ani ajunge o pictoriţă cunoscută, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristeţea întâlnind tristeţe, în zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fată răzbunătoare, poate tristă sau poate doar frumoasă, care schimbă povestea. La sfârşit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumuseţe care întristează în tristeţe care înfrumuseţează. De aici strălucirea lacrimilor din ultima frază.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Selecție, traducere din portugheză, prefață și note de Dinu Flămând

Drama statică Marinarul, scrisă de Fernando Pessoa în 1913, care dă titlul acestei antologii, este prima sa capodoperă și unul dintre cele mai provocatoare texte ale marii literaturi din secolul XX. Teatrul static al lui Pessoa atinge teme fundamentale, precum misterul, realitatea ocultă, visarea, marele Dincolo; scrisă exclusiv în proză, dramaturgia pessoană aspiră către un minimalism a cărui intenție e sublimarea limbajului poetic, iar personajele sale aparțin unei lumi în care magia semnelor și a simbolurilor face parte din cotidian.

Marinarul este singurul text dramatic publicat de Pessoa în timpul vieții, în revista Orpheu, în 1915. Pe lângă acesta, volumul de față, al șaptelea din seria de autor coordonată de Dinu Flămând la Editura Humanitas Fiction, mai cuprinde alte douăsprezece drame statice, alături de câteva scenarii de film – de puțină vreme publicate și în Portugalia –, prin care Fernando Pessoa provoacă vitala noastră „neliniștire“ existențială în creații ce oscilează de la dramă interioară la poem filozofic sau la înscenarea unor situații enigmatice.

„Suntem în fața unui teatru în teatru, într-o succesiune de planuri diferit articulate, în care propriile personaje își pierd semnificația: totul se concentrează în limbaj, și în limbaj totul este insuficient, de vreme ce viața nu poate fi reprezentată.“ — FILIPA DE FREITAS, PATRICIO FERRARI

„În toate aceste texte, scenografiile extazului sunt mai degrabă niște arte poetice, și nicidecum rostirea oraculară a vreunui mag modern care să‑și grupeze adepții la altarul vreunei secte. E vorba de o superbă victorie a metaforei, ca o lumină ce curge «șiroind pe obrajii lui Dumnezeu», nu de transmiterea ezoterică a cine știe cărui mister ocult rezervat doar câtorva aleși. Iar dacă există vreun ales privilegiat în acest caz, de bună seamă că el este Poetul!“ — DINU FLĂMÂND

Din nou, Iadul amenință să se dezlănțuie în vreme ce Samuel Johnson și prietenii săi neobișnuiți trebuie să-și apere orașul de forțele întunecate, care acum sunt mai amenințătoare ca niciodată…

În ultimul volum al celebrei trilogii Samuel Johnson, îndrăgitul puști pare că se bucură în sfârșit de o viață liniștită – credinciosul sau prieten, șoricarul Boswell, îi este alături; la fel, Nurd, demonul înfumurat. A învins de două ori temutele forțe ale întunericului și, mai mult decât atât, iese la întâlniri cu adorabila Lucy Highmore.
Dar liniștea orășelului Biddlecombe se risipește curând și Samuel Johnson trebuie să facă față celei mai mari amenințări cu care Multiversul s-a confruntat vreodată…

O carte genială. M-a încântat de la prima pagină. Eoin Colfer

O poveste care te ține cu sufletul la gură, plină de umor negru… În plus, e condimentată cu informații din știință, istorie și detalii extrem de interesante – începând de la scrierile Sfântului Toma d'Aquino și până la teoria cuantică. Daily Telegraph

Trilogia Samuel Johnson îi va fascina deopotrivă pe tinerii cititori și pe părinții lor. Sunday Independent

John Connolly s-a născut la Dublin, în 1968. A lucrat ca barman, funcționar guvernamental și jurnalist înainte să-și publice prima carte, Every Dead Thing, în 1999. Este autorul a peste 20 de romane, printre care cele din celebra serie Charlie Parker, precum și The Chronicles of the Invaders. A fost recompensat cu Edgar Award, Shamus Award și CWA Dagger Award.
La Editura Pandora M au apărut primele două volume ale trilogiei Samuel Johnson: Porțile și Infernalii.

Baciul Petrache este un om simplu de la țară, muncitor și iubitor de natură, dar când vorbește pare un mare erudit și îl macină întrebări existențiale care i-au preocupat de-a lungul timpului pe mai toți marii filosofi. Știe că e un suflet bătrân și că are o menire, astfel că într-o zi se hotărăște să-și lase oile și casa de la țară și pleacă la oraș. Acolo o cunoaște pe Iana și intră într-un triunghi conjugal în care nu e sigur cine e victima și cine călăul. De aici pornește într-o odisee care îl aruncă în iad, îl aduce înapoi în oraș și îl poartă până în rai, totul în numele singurului lucru care contează cu adevărat pentru el – iubirea. În Călătorie în iad și în rai și-n oraș binele și răul sunt uneori greu de distins și nu toate tărâmurile sunt ceea ce par, iar belșugul material nu înseamnă nimic fără împlinirea spirituală. Un roman care ne arată că iubirea pură are puterea de a transcende spațiul și timpul, fără limite, și chiar de a scoate sufletele osândite din infern ori pe cele cuprinse de lumină din paradis.

„Gisele a ţipat, a sărit la mine, a început să tragă de cuţit, am văzut sângele meu pe mâinile ei, mi-am văzut sufletul de-un vişiniu strălucitor mânjit pe unghiile ei, o clipă mi-a trecut prin minte că aşa trebuia să fie, iubirea e sânge care curge, iubirea e sânge care moare, atât a fost. M-am trezit la spital, operat. Cu ea lângă mine, aşa cum eu fusesem lângă ea în acele trei zile de demult, de atât de demult. De astă dată eu eram cel suferind, eu încercasem să mă sinucid şi ratasem inima, înfipsesem acel cuţit într-un plămân. Ca şi atunci, nu aveam mare lucru să ne spunem. Ea mă îngrijea, eu zăceam şi nu înţelegeam exact ce se petrecuse, totul se întâmplase atât de repede, totul fusese atât de neaşteptat, ce mi-aş fi putut aminti? O izbucnire de furie, mâna apucând mânerul acelui lucru, nici măcar durere, mâna ei plină de sânge luptându-se să-mi oprească mâna, moartea e un meşter tare nepriceput uneori, cel puţin în cazul meu, mi-am spus la un moment dat. Dar poate că de atunci decizia mea era deja luată, poate dinainte, nu aş putea să spun şi nici nu trebuie să spun când am decis că totul trebuie să se termine.”

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) se naşte pe 23 noiembrie 1920 la Cernăuţi, în Bucovina, în familia lui Leo Antschel-Teitler şi Friedericke (născută Schrager). Mama sa este o avidă cititoare de literatură germană şi insistă ca în casă să se vorbească această limbă. Tatăl, partizan al sionismului, ţine ca fiul să fie înscris la şcoala evreiască. Paul îşi va lua bacalaureatul în 1938, apoi va pleca în Franţa, la Tours, pentru a studia medicina. În 1939 se întoarce la Cernăuţi şi se înscrie la Facultatea de Litere. La sfârşitul lui iunie 1942, părinţii îi sunt arestaţi şi deportaţi în Transnistria. Amândoi vor pieri în lagăr. După ce el însuşi este deportat şi petrece doi ani în lagăr, emigrează în 1945 la Bucureşti, de unde fuge în 1947 la Viena, ajungând în 1948 la Paris. În 1951 o cunoaşte pe Gisèle de Lestrange, cu care se va căsători un an mai târziu. Începe să câştige recunoaştere ca poet. În paralel, desfăşoară o activitate intensă ca traducător. În 1953 îi apare traducerea în germană a Tratatului de descompunere al lui Emil Cioran. În acelaşi an, Claire Goll lansează o campanie de defăimare împotriva lui, acuzându-l că l-ar fi plagiat pe soţul ei, poetul Yvan Goll. În 1958, Celan primeşte Premiul pentru Literatură al oraşului Bremen. În octombrie 1960, când i se decernează Premiul Georg Büchner, ţine celebrul discurs Meridianul, care conţine esenţa gândirii sale despre poezie. În 1961 apar primele manifestări ale problemelor psihice care îl vor chinui până la sfârşitul vieţii. În noaptea de 19 spre 20 aprilie 1970 se va sinucide aruncându-se în Sena de pe podul Mirabeau.

În vara ameţitoare a anului 1977, o tânără naivă pe nume Calista Frangopoulou pleacă din Atena pentru a se aventura în lumea largă. Pe o insulă grecească transformată în platou de filmare, se trezeşte lucrând pentru faimosul regizor hollywoodian Billy Wilder, despre care nu ştie mai nimic. Dar răgazul pe care îl va petrece în această viaţă nouă şi plină de strălucire o va schimba definitiv. În timp ce Calista este încântată de aventura în care s-a trezit, Wilder trăieşte cu sentimentul că steaua lui s-ar putea să fi apus. Refuzat de Hollywood, şi-a finanţat noul film cu bani din Germania, iar atunci când merge la München pentru alte filmări, Calista se trezeşte că îl însoţeşte într-o călătorie pe firul memoriei spre inima întunecată a istoriei familiei lui. Într-un roman care este deopotrivă o poveste plină de delicateţe a maturizării eroinei şi un portret intim al uneia dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria cinematografiei, Jonathan Coe se apleacă asupra naturii timpului şi a gloriei, asupra familiei şi a tentaţiei periculoase a nostalgiei.

„Marius Chivu are o aplecare notabilă spre înregistrarea cutremurelor interioare, mascate de suprafeţe rigide, insensibile uneori. Durerile surde, resemnările, jumătăţile de adevăr, compromisurile, spaţiile dintre cuvinte şi priviri animă prozele într-un soi de crepuscul perpetuu. Este remarcabil echilibrul pe care reuşeşte să-l menţină între dramă şi comedia deseori absurdă a existenţei, între tandreţea şi lirismul anumitor pasaje şi nonşalanţa, puseurile de cinism ale imediatului.” (Cristina Chevereşan)

„Marile povestiri ale lui Marius Chivu sunt cele în care desenul epic contează mai puţin decât întorsăturile poveştii. Verva lui de povestitor funcţionează în povestirile despre lumea din Vama Veche şi despre satul alor săi. Aici prozatorul din el îşi dă drumul, cu o uluitoare poftă de a povesti şi cu observaţii tulburătoare.” (Cristian Teodorescu)

Nominalizări pentru Cartea Anului 2014 la Gala Industriei de Carte, Premiul Naţional de Proză Ziarul de Iaşi şi Gala Radio România Cultural

Nu ne putem alege moștenirea. Dar putem alege ce vom deveni?

În California zilelor noastre, Eleanor Bennett le lasă celor doi copii ai ei, Byron și Benny, o moștenire tulburătoare: un tort cu fructe tradițional din Caraibe, preparat după o rețetă străveche, precum și o înregistrare audio. În mesajul ei, Eleanor le împărtășește o poveste tumultuoasă despre o tânără înotătoare care fuge de pe insula unde s-a născut și a crescut, fiind suspectă de comiterea unei crime. Istoria sfâșietoare dezvăluită pas cu pas de Eleanor, secretele încă ascunse și misterul unui copil de mult pierdut pun la grea încercare tot ceea ce au știut până atunci cei doi frați, cu privire la descendența lor și la propria identitate.

Italia este epuizată. Sătulă de clasa politică. Sătulă de moderații inepți și de mașinațiile agonizante ale unei democrații ce pare să nu mai funcționeze. În timp ce liderii țării au stat cu mâinile în sân, bucurându-se de siguranța Parlamentului, un om din exterior a urcat până în vârf. Este un inadaptat prin excelență, un protector al veteranilor de război demobilizați rușinos, un vagabond care-și caută drumul. Vorbește în numele proscrișilor, al renegaților și al celor care pun mai presus de orice puritatea ideologică. Este un fost lider socialist înlăturat de partidul său, directorul unui mic ziar de opoziție, un agitator politic neobosit. Ca un animal, simte că se apropie schimbarea. Este Benito Mussolini. M. Fiul secolului descrie ascensiunea fascismului din perspectiva fondatorului său. Bogată în detalii și presărată cu documente și surse autentice, este o operă impecabilă de ficțiune istorică, cu o rezonanță dramatică în epoca noastră.

Şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald’s din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sunt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor ’90, în timpul războaielor sârbo-croat şi sârbo-bosniac. Ana nu este nimeni alta decât fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război. Romanul Fiica Estului, care are în centru destinul tragic al Anei, a trezit un interes enorm, căci pare aproape de necrezut cum a reuşit o tânără scriitoare din Spania să se documenteze la faţa locului, să înţeleagă şi să recreeze istoria – veche sau recentă – a unei regiuni din Europa ce pare uneori de neînţeles chiar şi pentru istorici.

Dans grotesc, cel de-al doilea roman scris de Huxley, este o satiră la adresa cercurilor intelectuale londoneze de după Primul Război Mondial. Sătul de cariera de pedagog de şcoală, unde are senzaţia că îşi îndobitoceşte elevii cu fraze sforăitoare, şi entuziasmat de proiectul pantalonilor săi pneumatici, tânărul Theodore Gumbril pleacă să-şi caute norocul în capitală. Dar Londra postbelică pare să fi devenit o lume lipsită de valori, cuprinsă de o adevărată febră a hedonismului şi populată de personaje groteşti – pictori rataţi, poetaştri înflăcăraţi, critici pompoşi, savanţi mediocri şi muze năzuroase. Mizând pe un stil versatil, ce poate trece uşor de la liric la absurd, Huxley creează un roman de un umor cuceritor şi o erudiţie sclipitoare, ce surprinde prin vitalitate şi originalitate.

Ediție îngrijită de Gheorghiță Ciocioi 
Prefață: Thierry Gillybœuf 
 
„N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personagiile dumitale. Consider Ora 25 una din cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.” ...Mircea Eliade 

În cei peste 40 de ani de când comunic îndeaproape cu lumea artistică de la noi, e pentru prima oară când mi se întâmplă să întâlnesc un tânăr autor – Alexandru Bordian, reţineți acest nume pe care Casa mai multor primăveri îI scoate în faţă – ce refuză să ia cărţi cu împrumut, căutând să-şi facă rost, numai el ştie cum, de cele trebuincioase. Nu că romancierul nostru ar trăi într-o autarhie literară, din contra – istoric de formaţie, scrisul pare să-i fi intrat în sânge abia odată cu lecturile de mare clasă (Mario Vargas Llosa, Henry Miller, Milan Kundera ş.a.), pe care şi le-a apropriat au fur et â mesure „lucrându-şi grădina”, fără să meargă pe mâna niciunui maestru. Scriere alertă, cu personaje care mai de care mai excentrice prinse într-un soi de carusel narativ, dar şi parabolă a lumii ca vointă (de putere! căci „puterea este cel mai bun loc de putrezit”) şi reprezentare (caleidoscopică & de lanternă magică) conţinându-şi propria parodie; un cu totul altfel de roman cu moldovence („Aici stau moldovencele, tolănite pe saltele. Aici se doarme şi se pocneşte din degete.”) ca pentru a-i da cu tifla lui Houellebecq („la şi tu o moldoveancă…”); nu în ultimul rând, iată un domeniu proprietate privată bine conturat în inima căruia autorul a reuşit să înalţe o „casă somptuoasă” – Casa mai multor primăveri pe care scrie, „cu litere măşcate”: SI PARLA BORDIANO!

(Em. Galaicu-Păun)

PERFECTĂ PENTRU FANII AUTOARELOR LEIGH BARDUGO, SABAA TAHIR ȘI TOMI ADEYEMI!

Pentru toți, Alizeh este o slujnică de care te poți lipsi oricând și a cărei identitate nu va fi dezvăluită niciodată: ea este moștenitoarea de mult pierdută a unui străvechi regat al djinnilor. Este mereu vânată și silită să se ascundă la vedere, altminteri se va expune la pericole cumplite.

Până într-o zi, când face o greșeală.

Prințul moștenitor, Kamran, a auzit profețiile; știe despre înfiorătorul monstru care, se spune, îi va ucide bunicul. Întunericul se pogoară cu repeziciune asupra imperiului său, îmboldindu-l pe tânăr să îi caute originile. Însă cu cât devine mai suspicios în privința slujitoarei cu ochi bizari, cu atât află tot mai multe lucruri despre ea – și cu atât mai greu îi este să o dea uitării. Chiar dacă ideea de-a se lăsa captivat de Alizeh înseamnă să ignore tot ce-a învățat până atunci.

Un regat întrețesut este o poveste despre împărății care se ciocnesc, iubiri interzise și o regină de mult uitată care trebuie să își croiască drum prin întuneric pentru a-și recăpăta tronul, a-și reconstrui imperiul și a-și salva oamenii de la așa-zisa viață pe care au fost obligați să o ducă.

„Într-o poveste construită cu măiestrie, Mafi urzește o vrajă a destinului și a primejdiei, a iubirii interzise și a intrigilor de curte, a magiei și a revoluției.” CASSANDRA CLARE, autoarea seriei „Instrumente Mortale”

 „Un regat întrețesut m-a captivat prin lumea abil construită și romantismul ei torid. Această carte este o nestemată strălucitoare, dar cu margini ascuțite ca lama.” RENÉE AHDIEH, autoarea seriei „Urgia și zorile”

„Proza luxuriantă, plină de descrieri, se combină cu un romantism sfâșietor în această poveste plină de fantezie. Dureros de frumoasă!” Kirkus Reviews

 „Glasul poetic, sclipitor ca diamantul, al lui Mafi țese un basm învăluit în magie, tivit cu subterfugii, împodobit cu brocartul unui romantism chinuitor și înfrumusețat de broderia mitologiei persane. Abia aștept continuarea!”  ROSHANI CHOKSHI, autoarea romanului Aru Shah și sfârșitul timpului

„În acest roman excepțional bazat pe texte islamice și pe poemul persan Șah-Namé, Mafi completează o lume superb construită cu o proză bogată și sensibilă care îmbogă­țește enorm fundalul mitologic al poveștii, reușind să plăsmu­iască un subiect emoționant și o poveste de iubire tragică, plină de intrigi de curte.” Publishers Weekly

„Pregătește-te să fii distrus – această poveste îți va pătrunde în inimă și o va face să bubuie, iar la final te va lăsa fără suflare.”  STEPHANIE GARBER, autoarea seriei „Caraval”

Într-o lume în care incendiile sunt tot mai numeroase și speciile dispar una după alta, bătrâna mamă a Annei e pe moarte. Condamnată la supraviețuire de mila copiilor săi, supusă unor intervenții medicale din ce în ce mai disperate, bolnava își focalizează atenția asupra ferestrei din rezerva sa de spital, evadând în viziuni de basm sau de coșmar. Când observă că degetul îi dispare, apoi, câteva luni mai târziu, îi dispare și genunchiul, Anna simte și ea atracția ferestrei. Începe să vadă că și alții își pierd părți din corp în același fel, deși nimeni altcineva nu observă. Tot ce poate să facă eroina este să-și țină mama în viață. Dar fereastra se deschide tot mai larg, făcându-i pe Anna și pe cititor să se adâncească într-o frumoasă poveste despre suferință și posibilități, despre pierdere, iubire și papagali cu burtă portocalie... Unul dintre cele mai reușite romane ale lui Richard Flanagan, Oceanul viselor este o vâlvătaie care luminează ceea ce rămâne atunci când infernul atrage totul în vârtejul lui: în parte, elegie; în parte, vis; în parte, speranță.

Ce carte uimitoare! O capodoperă. Acest roman este o revelație și un triumf din partea unui scriitor care își demonstrează încă o dată profunzimea talentului evoluând cu mare ușurință într-un registru nou, nefamiliar. Este, în egală măsură, temporal și atemporal; plin de disperare, dar marcat de speranță; furios și comic; trist și cu o doză de magie. Sydney Morning Herald

Omagiu Cataloniei prezintă experiența de reporter a lui George Orwell pe frontul Războiului Civil din Spania, din decembrie 1936 până în iunie 1937. Cu o intensitate amară, autorul descrie speranțele și trădările cinice ale unui episod istoric haotic: euforia revoluționară a Barcelonei, curajul oamenilor obișnuiți – bărbați și femei – alături de care a luptat împotriva fasciștilor, teroarea și confuzia frontului, rana de glonț aproape fatală și trădarea presupușilor aliați.

Pe măsură ce climatul politic a devenit tot mai confuz, Orwell a fost atras într-un conflict sfâșietor între propriile idealuri și realitățile complicate ale luptei politice pentru putere.

Considerată una dintre cele mai bune lucrări ale autorului celebrei distopii 1984, Omagiu Cataloniei reprezintă atât memoriile lui Orwell despre experiențele sale pe front, cât și omagiul său adus celor care au murit în acest conflict.

Una dintre cele mai bune cărți ale lui Orwell și poate cea mai bună carte despre Războiul Civil spaniol. The New Yorker

O superbă poveste de război, de o onestitate brutală. Daily Telegraph

Atenție: acest roman tratează teme sensibile și conține descrieri care vă pot afecta emoțional.

Un emigrant evreu, ajuns deja la o vârstă înaintată, trăiește liniștit într-o zonă rurală din Franța până într-o zi când jandarmeria se prezintă la el acasă pentru a-l aresta. Cu o virtuozitate stilistică incontestabilă, romanul reconstituie pledoaria finală a bărbatului dinaintea acuzatorilor săi, sondând intimitatea unei minți alienate. Propria moștenire genetică tenebroasă nu-l exonerează pe acuzat, dar creează premise pentru un monolog interior sinuos, halucinant.

Eludând orice lectură superficială, Degenerat este un roman sfâșietor ce dă glas unui discurs șocant, lugubru și captivant totodată.

„Ariana Harwicz nu slăbește frâiele nicio secundă. Totul este intensitate, un șir continuu de imagini frapante, de șocuri verbale. Și poezie, multă poezie...” Isaac Rosa

„Scriitoarea Ariana Harwicz suspendă orice posibilă lectură în cheie moralistă, fără a cădea, însă, în cinisme facile. Romanele sale găsesc tonul unui adevăr pe care cititorul trebuie treptat să-l accepte.” Martin Kohan

„Harwicz ne demonstrează că stranietatea limbajului este o opțiune politică.” Marta Sanz