Literatură

O asasină fermecătoare. Un secerător enigmatic. Și o alianță neașteptată, în care dorința arde mai puternic decât răzbunarea. Ivy Pomeroy ar trebui să fie de neatins. Binecuvântată cu puterea iluziei, are multe trucuri în mânecă, dar niciunul nu se compară cu colierul fermecat care o ține legată de un rege crud.

Poți respecta monogamia... dar unde mai e distracția? Hunter și soția sa, Isabel, nu mai pot rezista tentației, așa că îi propun lui Drake, prietenul lor de familie, să li se alăture într-o noapte încărcată de prea multe fantezii. Drake ar face orice pentru prietenii săi, dar aceasta este o cerere pe care ar trebui să o refuze. Isabel este femeia visurilor lui, dar aparține altcuiva. Şi tocmai motivul pentru care ar trebui să refuze este cel pentru care acceptă: pentru că nu doar pe Isabel o dorește...

Lucie Stone și-a petrecut viața pe „mute”, fiind mama și femeia pe care toată lumea se bazează. Până într-o seară, când un apel accidental o aruncă în direct, la cea mai ascultată emisiune din Baltimore. La celălalt capăt al firului se află Aiden Valentine: vocea care topește inimi, dar care și-a pierdut de mult încrederea în ele.

Tânăr avocat șomer, cu datorii de returnat pentru plata facultății, Marcu caută slujbă ziua și conduce taxiul noaptea pe străzile din Toronto. Culege două perechi de la o locantă. La destinație, ăștia coboară, dar de beți ce erau uită de una din fete și o lasă întinsă pe podeaua mașinii. Marcu dă de ea după un timp, dar nu mai are adresa, așa că o aduce acasă, o culcă pe patul lui iar el se lungește pe sofa.

Roman nominalizat pe lista scurtă la Carnegie Medal

Jessie Burton, autoarea bestsellerului Miniaturista, publicat în 40 de țări, scrie un roman emoționant și profund, care reimaginează mitul grec al Meduzei și al lui Perseu pentru adolescenții de azi.

Prefăcută de zei în gorgonă și exilată pe o insulă îndepărtată, Meduza nu are altă companie decât șerpii care îi împodobesc capul. Când un băiat misterios, pe nume Perseu, ajunge pe insulă, existența solitară a fetei este tulburată cu o forță inimaginabilă, care dezlănțuie iubirea și trădarea.

Deși nu se văd, fiindcă fata rămâne ascunsă după un perete de stâncă, conversațiile dintre ei le dau fiecăruia ocazia să-și spună povestea. Meduza dezvăluie cum a fost pedepsită pe nedrept de zei, Perseu, cum a fost obligat să pornească pe mări în căutarea unei făpturi monstruoase, pe care s-o ucidă în schimbul libertății mamei lui.

Un roman uimitor, care o pune în lumină pe fata din spatele legendei: puternică, deși copleșită de vina că există și de lipsa de înțelegere a oamenilor, frumoasă, în ciuda faptului că nu arată precum cei de vârsta ei, și navigând pe apele tulburi ale propriului destin, pe care însă și-l asumă încrezătoare și plină de speranță.

„Jessie Burton reia vechiul mit al Meduzei și ni-l restituie ca pe o poveste despre iubirea de sine și curaj.“ — School Library Journal

Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, tradus în peste 40 de țări, Generalul armatei moarte este o cutremurătoare poveste atemporală despre vinovăție – personală și colectivă – și destin, definitorie pentru  întreaga opera a scriitorului albanez. În 1983, a fost ecranizat în regia lui Luciano Tovoli, avându-i în distribuție pe Marcello Mastroianni, Michel Piccoli și Anouk Aimée.

La 20 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un general italian este trimis în Albania pentru a recupera și repatria rămășițele soldațiilor căzuți în luptă. Ajuns acolo, întâlnește un general german sosit într-o misiune similară. Călătoria, proiectată într-o atmosferă onirică, în timpul căreia încearcă să își îndeplinească sarcina – o datorie de onoare față de cei care și-au pierdut viața –, se transformă într-o explorare de sine și o coborâre în infern.

Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșit de iarnă (1988; Humanitas Fiction, 2024). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar. Kadare este și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în aproape 50 de țări.

Moartea are regulile ei. Dar Ripley le-a scris. Nu există crimă perfectă. Încercarea de-a imagina o astfel de crimă nu-i decât un joc de societate. Firește, poți aduce argumentul că există o grămadă de crime nesoluționate. Asta-i altceva. Tom Ripley nu este un personaj tocmai plăcut. Nu are niciuna dintre calitățile pe care majoritatea oamenilor le așteaptă de la un protagonist. În loc să rezolve crime, el le comite; în loc să-i ajute pe alții, el se slujește pe sine; în loc să încerce să creeze ordine, el provoacă haos. Iar dacă e posibil, preferă ca altcineva să facă treburile murdare. În cazul de față, acel cineva este Jonathan Trevanny, un bolnav incurabil, fără antecedente penale, care, pentru a le lăsa soției și copilului o mică moștenire, va ucide pentru o recompensă. ̶ Să împușc pe cineva pe tren? ̶ Nu, fără arme de foc. Nu ne permitem să facem atâta zgomot. Mă gândeam la strangulare.

Ultima fază a invaziei este pe cale de a fi implementată: asupra orașelor vor fi aruncate bombe care le vor rade de pe fața pământului, odată cu ele dispărând și dovezile civilizației noastre.

„Cadenţat în ritmul bătăilor de inimă, o proză lirică şi nişte răsturnări de situaţie halucinante...“ The New York Times Book Review Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic.

„Am scris această carte pentru mine, dar și pentru oamenii aflați mereu în căutare, pentru cei însetați, neliniștiți, pentru cei care se simt prinși în capcană, pentru oamenii care, poate încă din copilărie, au simțit că trebuie să existe un sens mai înalt al vieții decât cel care ne-a fost arătat.“ — ELIZABETH GILBERT

„Un fenomen editorial: brutal de onestă, cutremurătoare și fascinantă… Elizabeth Gilbert este, fără îndoială, o forță literară.“ — The Boston Globe

„Ceea ce dă valoare acestei cărți este confruntarea neînduplecată a autoarei cu ea însăși.“ — Los Angeles Times

„Captivantă, pătrunzătoare, sfâșietoare – o carte care te marchează.“ — The Washington Post

„Cea mai dură și sinceră carte de memorii a lui Elizabeth Gilbert. Autoarea nu cruță nimic, dezvăluind fără ocolișuri iubirea, dependența și lungul drum al vindecării.“ — Elle

Ismail Kadare a fost una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, în 2009, Premio Príncipe de Asturias de las Letras şi în 2015, Jerusalem Prize. 

„Eu, călugărul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, ştiind că pre limba noastră încă nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continuă să se vorbească despre el vrute şi nevrute, mulţime de scorneli şi vorbe mincinoase, acum, când podul a fost deja isprăvit şi chiar stropit în trei rânduri cu sânge, la temelie şi pe culme, m-am hotărât să-i aştern cronica pe hârtie…“

În primăvara lui 1377, pe malul râului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutaşului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din călătorii martori ai întâmplării. Călugărul Gjon se îndoieşte de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse în mişcare. Contele Gjika, stăpânul locului, permite construirea unui pod de piatră, care să-i „pună căpăstru“ Ujanei. Însă apa nu pare să-şi accepte înfrângerea, iar picioarele podului, la care lucrează con­structorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mâna celor care administrează plutele şi nu vor să-şi piardă câştigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om între pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se întemeiază pe crimă. În cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnând „minciuna, adică ceea ce se vede, şi adevărul, cel care nu se vede“ şi desluşind în faptele înfricoşătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninţă Bizanţul şi Balcanii.

„Cartea lui Kadare este o parabolă politică de o simplitate înşelătoare, o poveste intensă, care aminteşte de romanul Aşteptându-i pe barbari al lui J.M. Coetzee.“ (The New York Times)

„Podul cu trei arce a fost scris parţial în 1976 şi definitivat în anul următor, perioadă în care Kadare se afla în «purgatoriu» – i se retrăsese dreptul de a publica.“ (Éric Faye)

Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșit de iarnă (1988; Humanitas Fiction, 2024). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar. Kadare este și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în aproape 50 de țări.

Delirul este o scriere inca bruiata de o receptare excesiv de suspicioasa. Recitit cu calm, dar si cu atentia pe care o solicita intreaga rastalmacire, contextuala, dar si tendentioasa, a mizelor scrierii din 1975, cand a aparut, si pana azi, romanul nu numai ca nu dezamageste, dar, alaturi de Cel mai iubit dintre pamanteni, pe care il preceda, constituie cea mai serioasa meditatie a scriitorului asupra unei istorii in delir, asupra unei istorii bolnave. In Delirul, aceasta istorie inca nu isi ia plenar revansa asupra destinului insului obisnuit, pe care sa-l contorsioneze sau sa-l distruga, asa cum o va face, spre exemplu, in Cel mai iubit dintre pamanteni, unde Petrini nu este numai un intrus, ci o victima sigura in ciuda nevinovatiei sale. Acum atentia scriitorului se concentreaza asupra insesi mecanismelor dereglate ale istoriei mari, asupra protuberantelor si personalitatilor sale de exceptie (cele mai multe, malefice), asupra irationalitatii sale profunde, indestructibile, pe care orice interpretare nu face decat sa o dilate si mai mult. - Oana Soare

In Delirul este vorba, in afara de ceea ce numim indeobste marea istorie (istoria din afara), de istoria unor tineri care traiesc pasiunile lor sentimentale si incearca sa intre in viata in vremuri coplesitoare: rebeliunea legionara, instalarea dictaturii militare, sfartecarea tarii, inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial. - Eugen Simion

Câștigător al Premiului Ramon Llull 2024 și tradus în peste unsprezece țări, Istoria unui pian este un roman emoționant despre maturizare și pierdere, despre legături neașteptate și loialitate, despre cum un instrument muzical creează o punte între oameni, vreme de aproape un secol. O poveste profund umană, în care prietenia și muzica înving timpul, războiul și moartea.

Un pian Grotrian-Steinweg Boudoir VII f308, bijuterie Art-Déco ajunsă într-o stare deplorabilă, dar cu un sunet hipnotic, catifelat, exact cel pe care muzicianul Ramon Gener îl căuta de o viață, este descoperit și salvat în plină pandemie. Restaurarea îi scoate la iveală identitatea – numărul de serie 31887, indicându-i originea: Braunschweig, Germania, 1915 –, dar și o misterioasă listă de nume inscripționate în interiorul său. Comandat special pentru Johannes Schulze, un tânăr muzician de geniu, pianul traversează marile catastrofe ale secolului XX. Rând pe rând, Ortrud Schulze, Johannes Schulze, Ryan Morris, Scott Morris, Emily Morris, doar câteva dintre numele caligrafiate cu grijă în interiorul instrumentului, își spun povestea. Fir al memoriei și al umanității, pianul leagă vieți care altfel nu s-ar fi întâlnit niciodată: vieți frânte și salvate, pierdute și regăsite, toate adunate într-o singură respirație sonoră.

„Dacă muzica ne poate salva, atunci și literatura poate. O comoară, o carte magnifică. Extrem de subtilă și captivantă. Ne face mai sensibili la trecutul recent și la felul în care reverberează și azi în noi. O carte a marilor idei.“  — Juriul Premiului Ramon Llull

„Împletirea poveștilor personale ale protagoniștilor cu istoria europeană este remarcabilă; la fel și pacifismul care se desprinde de aici.“  — Núria Pradas

„Unul dintre cele mai importante romane catalane din ultimii ani.“  — Pere Gimferrer

„Ramon Gener face posibil imposibilul: își transmite întreaga pasiune pentru muzică, seducându-i până și pe cei mai sceptici.“  — New Barcelona Post

Arundhati Roy este prima scriitoare indiană care a câștigat Booker Prize. Premiul i-a fost acordat pentru romanul de debut, Dumnezeul lucrurilor mărunte, care, prin amestecul de exotism, misticism și istorie indiană, prin erotismul intens inserat în peisajul unei societăți fracturate în caste și condiționate de prejudecăți religioase, prin intensitatea poetică a limbajului și inventivitatea explozivă a stilului, s-a bucurat imediat de succes.

Sudul Indiei, 1969. Înarmați cu inocența invincibilă a copiilor, gemenii Rahel și Estha își trăiesc vârsta nevinovată la adăpostul unei familii pestrițe: frumoasa, dar singuratica lor mamă, care îl iubește noaptea pe bărbatul pe care copiii ei îl adoră ziua; bunica lor oarbă, care cânta la vioară; unchiul lor drag, chefliu, marxist radical, afemeiat; o mătușă antipatică, pe care o dezamăgire în dragoste a făcut-o să savureze toate nefericirile celor din jurul ei... Dar, când verișoara lor din Anglia împreună cu mama ei vin în vizită de Crăciun, gemenii află că lucrurile se pot schimba într-o clipă.

„Dumnezeul lucrurilor mărunte explorează soarta tragică a unei familii ce încalcă «legile care stabileau cine trebuie iubit și cum». […] De la prima propoziție, e limpede că am fost prinși în mrejele unei voci noi… o voce de o frumusețe care îți taie răsuflarea.“ (Observer)

„Un roman strălucit. Pe cât de subtil, pe atât de puternic.“ (New York Times)

„Un debut uluitor.“ (Economist)

Dacă timpul te-ar lăsa să revii, ai trăi diferit sau ai iubi la fel? „De două ori” este prima carte de dragoste a lui Mitch Albom, autorul bestsellerului Micul Mincinos și a fenomenului Marți cu Morrie, cea mai vândută carte de memorii din toate timpurile. Este o poveste despre tentația de a „juca rolul divinității”, despre limitele voinței umane și despre acceptarea vieții așa cum este, cu pierderi, speranță și finalitate.

O mamă. Un fiu. Iubita lui. Și minciuna pe care toți trei și-ar dori să nu fi existat. Un thriller psihologic pe care nu-l vei mai putea lăsa din mână, perfect pentru fanii romanelor Menajera, Soția dintre noi și Fata din tren, ecranizat în 2025 într-un serial Prime, cu Robin Wright și Olivia Cooke în rolurile principale!

Un roman dark romance incendiar, care urmărește povestea dintre Zach, un miliardar rece și obsedat de control, și Farrow, tânăra captivă într-un contract periculos care îi forțează să trăiască sub același acoperiș. Un new adult spicy, asemenea unui joc tensionat de-a șoarecele și pisica, unde ura se transformă rapid într-o pasiune devoratoare, cei doi trebuie să navigheze prin secrete întunecate și o atracție interzisă care amenință să le distrugă lumile. FARROW Misiunea era simplă. Să mă strecor în cel mai bine păzit conac din Potomac. Să-mi recuperez pandantivul. Să ies nevăzută. Problema numărul unu? Cel mai inaccesibil burlac din America m-a prins. Problema numărul doi? A decis să mă păstreze. Ca servitoare. Iarna lui Zachary Sun e poate cea mai rece pe care am simțit-o vreodată, însă el îmi face pielea să ardă. Impasibil, calculat și nemilos, acest bărbat trăiește hrănindu-se din slăbiciunile altora. Habar nu are însă... că tocmai și-a găsit nașul. Poate că o fi el prințul Americii, dar această „țărancă” se va ridica pentru a deveni regină. ZACH Ea este mica mea jucărie. Îndrăzneață, inteligentă și vicleană. La fel de încântătoare ca o operă de artă. Eu colecționez lucruri frumoase, iar ea este cea mai nouă achiziție a mea. Farrow Ballantine nu face parte din planurile mele. Nu e genul de femeie cu care să te însori. Prea nesupusă. Complet de necontrolat. Ca să nu mai spun că este doar umila mea servitoare. Acele picioare interminabile și ochii de un albastru înghețat de obicei nu trezesc nimic în mine. Dar, în combinație cu obrăznicia ei, nu am altă alegere decât să cedez tentației. Îmi voi acorda permisiunea. Doar de data aceasta. Până la urmă, majoritatea prădătorilor se joacă cu prada lor. Iar eu? Plănuiesc să o devorez cu totul. Fără să las nimic pentru bărbatul care va veni după mine.

CEA MAI BUNĂ ÎNTORSĂTURĂ DE SITUAȚIE RĂMÂNE ADEVĂRUL.

Altădată proza lui Petra Rose crea senzație, însă un uriaș scandal online, iscat din cauza celei mai recente adaptări cinematografice a unui roman de-al ei, o forțează să ia o pauză de la scris. Rezultatul?

Termene de predare nerespectate și rate la casă neplătite la timp. Acuzată că ar fi o impostoare și o oportunistă obsedată de faimă, Petra află pe propria piele ce se întâmplă atunci când internetul se întoarce împotriva ta.

Încă de când s-a trezit în această situație, orice urmă de inspirație a dispărut. Petra aproape că și-a epuizat economiile.

Are o vagă idee despre subiectul următorului ei thriller și, sperând să-și regăsească inspirația, se mută temporar într-o cabană, lângă un lac, într-o ultimă încercare disperată de a-și salva cariera... și pe ea însăși.

Apoi apare el.

Detectivul Nathaniel Saint aduce vești tulburătoare. Prezența lui retrezește în Petra creativitatea pe care ea credea că a pierdut-o definitiv.

Torentul cuvintelor izbucnește iarăși. Protagonistul noului ei roman — un polițist — începe să semene tot mai mult cu detectivul din viața reală.

Nathaniel a devenit muza ei. Relația lor din ce în ce mai apropiată șterge granița dintre fantezie și realitate. Fiecare privire și fiecare atingere o ademenesc pe Petra într-o lume la care credea că nu va mai avea acces vreodată.

Acum se simte mai vie ca oricând, dar va descoperi foarte curând că inspirația vine la pachet cu un preț. Saint începe să-și ia prea în serios rolul jucat în procesul ei de creație, iar Petra se vede nevoită să înfrunte haosul pe care l-a creat cu mâna ei.

Problema este că acum are de pierdut mai mult decât propria reputație.

Doar ea își poate salva cariera și destinul.

Colleen Hoover este autoare de bestselleruri care au ajuns pe primul loc în topul New York Times. A scris 22 de romane și povestiri scurte. Cărțile ei se încadrează atât în categoriile New Adult și Young Adult, precum și în categoria thrillerului psihologic.

În 2015, romanul Confess a primit Goodreads Choice Award pentru Cel Mai Bun Romance. În 2016, cartea Totul se termină cu noi s-a bucurat de aceeași distincție, iar în 2017 romanul Without Merit a fost distins cu același premiu.

Canalul de televiziune Awestruck a ecranizat romanul Confess, transformându-l într-un serial. Acesta e disponibil prin serviciul Prime Video, prin Amazon și iTunes. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Katie Leclerc și Ryan Cooper.

Împreună cu familia ei, în 2015, Colleen a înființat The Bookworm Box, un serviciu care oferă acces la cărți, printr-un abonament. Abonații au minunata ocazie de a primi lunar, prin poștă, romane cu autograf, scrise de autori din întreaga lume. Toate profiturile obținute astfel sunt direcționați către diverse fundații caritabile. Până în prezent, The Bookworm Box a donat peste un milion de dolari persoanelor aflate în dificultate.

O evocare autobiografică a copilăriei în anii 1960, în care memoria și ficțiunea se împletesc într-un omagiu adus unui oraș magic: Brașov. Un roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov. Inspirat din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la Poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc.

Această senzație #BookTok hipnotizantă urmărește povestea unei tinere de 19 ani care se luptă cu agorafobia în timp ce formează o legătură neașteptată cu gazda emisiunii ei preferate de la un post de radio. Un young adult romance perfect pentru cei care au iubit romanele Sub aceeași stea, Absolut tot și La cinci pași de tine! Ecranizată în 2026 într-un film Prime Video. Klara Rodríguez abia dacă și-a mai părăsit casa în ultimele opt luni, care au fost de-a dreptul chinuitoare. Prizonieră a agorafobiei și a anxietății, și-a văzut întreaga lume reducându-se până la dimensiunea pereților dormitorului, unde, seară de seară, o singură voce îi străpunge izolarea. Este vocea lui Kang, gazda calmă și plină de tact a emisiunii sale radiofonice preferate.

Candva, a fost un tanar partener bine platit, placut de toata lumea, intr-o firma de avocatura infloritoare din Mississippi. Apoi Patrick Lanigan a furat nouazeci de milioane de dolari de la propria firma si a fugit mancand pamantul. Timp de patru ani, el s-a ascuns de barbati bogati si puternici, care nu s-au oprit de la nimic pentru a-l gasi. Apoi, inevitabil, la marginea junglei braziliene, in cele din urma, l-au gasit.

Când aveam 11 ani, familia mea s-a mutat alături de a lui. Când aveam 13 ani, el a fost prima mea pasiune. Când aveam 16 ani, ne-am îndrăgostit unul de celălalt. Iar când aveam 19 ani, ne-am frânt inimile.

Șase ani mai târziu, am obținut un stagiu de practică la un cunoscut designer de interior în alt oraș. Din păcate, acel oraș se întâmplă să fie cel în care joacă el hochei.

Credeam că Chicago este un oraș suficient de mare ca să-l evit, până când am avut surpriza vieții mele: fără să știu, m-am mutat chiar alături de el. Și ce este mai rău? Proiectul de renovare de care mă ocup, în speranța de a transforma acel stagiu în jobul meu de vis cu normă întreagă, este casa lui.

Poate că l-am iubit odată pe Rio DeLuca, dar nu mai sunt aceeași fată.

RIO

Niciodată nu am crezut că voi fi singurul din grupul meu de prieteni care nu și-a găsit perechea. Dar, după ani întregi în care am încercat să îmi găsesc jumătatea, am ajuns la concluzia că s-ar putea ca iubirea să nu mai existe pentru mine.

De fapt, am crezut asta până când am angajat-o, fără să știu, pe Hallie Hart să-mi renoveze casa, iar acum trecutul nostru tumultuos mă face să retrăiesc amintiri pe care le-am ținut ascunse ani întregi.

Și există ceva ce prietenii mei nu știu.

Acea conexiune pe care o caut de când m-am mutat în Chicago, cea pe care unii o caută o viață întreagă, eu o găsisem de când aveam 12 ani. Iar acum, singura fată pe care am iubit-o vreodată se mută în casa de alături.

Din nou.

LIZ TOMFORDE scrie romane de dragoste cu acțiunea plasată în lumea sportului, care descriu relații realiste și sănătoase. Cărțile ei oferă un amestec de dialoguri amuzante și inteligente și probleme din viața reală. Eroii ei sunt masculi alfa, dar vulnerabili, iar eroinele ei sunt femei puternice. Născută și crescută în nordul Californiei, Liz este cea mai tânără din cinci copii. Iubește tot ceea ce înseamnă romantism, călătoriile, câinii și hocheiul. Când nu călătorește sau nu scrie, Liz poate fi găsită citind o carte bună sau făcând plimbări cu Luke, Golden Retriever-ul ei, prin orașul natal din Sonoma County, California.

Pășiți în Pădurea Inimilor, plină de iubire interzisă, pasiune arzătoare și promisiunea sărutului iubirii adevărate

Izgonită de la castel de malefica ei mamă, frumoasa Elka este blestemată să rămână în pădurea magică și întunecată pentru totdeauna. Și există o singură cale de a rupe blestemul reginei și de a plăti prețul întoarcerii la castel: Elka trebuie să smulgă șapte inimi.

Ucisese deja șase oameni când îi iese în cale Kaz, un vânător rănit, menit să fie a șaptea ei victimă – și ultima. Dar și Kaz are secretele lui – a pătruns în hăul întunecat pentru a-și duce la îndeplinire propriile planuri și nu se lasă doborât.

Înfruntând împreună întunericul și misterul pădurii, Elka și Kaz ajung să se cunoască, iar curând pasiunea începe să se aprindă în inimile lor.

Însă magia pădurii se dezlănțuie, forțele întunecate sunt pe cale să-i înfrângă, iar Elka este nevoită să facă alegerea supremă: să-și nege destinul ori să-și trădeze inima? Să se întoarcă la castel ori să dea o șansă iubirii? Să-și revendice regatul ori dragostea?

Julien Desmanges, fotograf francez, este corespondent de presă în Gaza. Într-o dimineață, rătăcind pe străduțele ascunse ale orașului, dă peste un bătrân care citește în fața prăvăliei sale, înconjurat de grămezi de cărți mai vechi și mai noi.

Julien își dă seama imediat de frumusețea scenei și îi cere bărbatului permisiunea de a-l fotografia. Nabil, căci acesta este numele librarului, îi promite că i-o va acorda, însă numai după ce-i va spune povestea lui, deoarece cuvintele sunt cele care dau profunzime imaginii.

La un pahar de ceai de mentă, Julien ascultă, așadar, povestea lui Nabil – de la exod la închisoare, de la angajament la deziluzia politică, de la iubire la copii, de la studii la teatru, de la speranțe la durerea de a-i vedea suferind pe cei dragi.

Se spune că atunci când moare un bătrân arde o întreagă bibliotecă, iar Nabil ilustrează pe deplin acest adevăr.

Într-o narațiune jalonată de cărțile care i-au marcat existența, librarul spune povestea unui om care s-a agățat cu încăpățânare de ideea că fiecare pagină întoarsă îi mai aduce puțină libertate.

În orașul Gaza, în fiecare dimineață, indiferent dacă sunt bombardamente sau nu, Nabil își deschide librăria. El știe că să citești Shakespeare printre casele în ruine, să dăruiești o carte în loc să o vinzi sunt gesturi de un radicalism absolut.

Nabil nu are răspunsuri, el are „doar“ cărți, însă cărțile sunt locuri în care poți respira atunci când aerul lipsește.

RACHID BENZINE s-a născut în Maroc și este profesor, islamolog și cercetător la Fonds Ricoeur. Figură marcantă a islamului liberal, deschis dialogului cu creștinismul, este autorul mai multor romane și volume de eseuri. Librarul din Gaza (L’homme qui lisait des livres) este cel mai recent roman al său.

Fenomenul bestseller #1 New York Times care refuză să editeze furia feminină a revenit. Dacă în Văduva de Fier ai simțit scânteia revoltei, în Tiranul Celest vei simți gustul amar al victoriei. Zetian descoperă că trauma nu scuză mijloacele și că eroul care nu ajunge martir devine, inevitabil, călău. Ajunsă în vârful ierarhiei, ea trebuie să joace un joc politic sângeros într-o lume guvernată de furie, unde libertatea este o iluzie, iar fiecare aliat este un potențial trădător.

Când te angajezi ca menajeră în casa bărbatului perfect, cel mai murdar lucru nu e niciodată podeaua... Natalie nu a căutat un loc de muncă oarecare, ci o cale de a afla ce s-a întâmplat cu prietena ei, care nu și-a mai revenit după o noapte cu un bărbat de succes, admirat de toată lumea. Așa ajunge să lucreze ca menajeră în conacul The Splendors, care ascunde nu doar obiecte de colecție, ci și camere de supraveghere și multe secrete întunecate. Este „Bărbatul Anului”… sau monstrul anului?

Singuratica April lasă un bilet anonim într-o carte pentru Westley, vânzătorul cu zâmbet blând de la librăria din cartierul ei. Dar soarta aranjează altfel lucrurile. Laura, o mamă singură și ocupată, care renunțase la dragoste, cumpără cartea, găsește biletul și crede că Westley i l-a lăsat ei. Un bărbat chipeș care iubește cărțile pare să aducă în viața ei exact schimbarea pe care o aștepta. O țesătură emoționantă de identități greșite și întâlniri întâmplătoare, Până la ultima pagină este un omagiu jucăuș adus prieteniei, poveștilor de dragoste și lucrurilor uitate între paginile cărților pe care le-am iubit.

„Noi prietenii și povești de dragoste înfloresc în acest roman reconfortant, o lectură obligatorie pentru cei care cred că librăriile sunt locuri speciale.“ - Booklist

„Amplasat într-un Seattle postpandemic, romanul abordează realitatea și importanța relațiilor: cu locuri, cu alți oameni și cu obiectele care ne sunt dragi.“ - Seattle Magazine

„Deși există și idile care se conturează, povestea principală este, înainte de orice, despre curajul necesar pentru a trăi viața pe care ți-o dorești... O lectură încântătoare pentru pasionații de cuvântul scris și pentru oricine a sperat vreodată să găsească dragostea într-o librărie.“ - Kirkus Reviews

GUARDIAN BEST FICTION BOOK OF 2021           

„Vrăjitor Rătăcitor e un mic miracol.“ - New Statesman

Micul Joseph Coppock, un băiat stăpânit de curiozitate, încearcă să înțeleagă firea lucrurilor. El trăiește singur într-o casă veche și-și petrece timpul citind benzi desenate, colecționând ouă de păsări și jucându-se cu bile de sticlă. Într-o zi, un vânzător de haine vechi apare într-o căruță trasă de un cal alb și între cei doi, bărbat și băiat, se naște o prietenie rară, pe care Joseph n-ar fi putut-o găsi în revistele sale. Luminos, descriind o lume fantezistă în cele mai mici și stranii detalii, Vrăjitor Rătăcitor este o contopire uimitoare între mit, folclor și poveștile pe care ni le spunem ca să găsim sensul lucrurilor.

„Avem nevoie de povești ca să descifrăm lumea.“ - Alan Garner

„Vrăjitor Rătăcitor e teritoriul clasic al lui Garner: obiecte în aparență inutile, dar cu rezonanță, prezentul legat de un trecut mitic, un copil curios care încearcă să dezlege misterele unei lumi ciudate, un peisaj încărcat de semnificații.“ - The Guardian

„Un abil creator de viziuni, sunete și texturi care trebuie simțite mai degrabă decât citite, adesea profund tulburătoare.“ - BBC

„Garner împletește motive mitologice, tropi din poveștile pentru copii, monștri care nu pot trece pragul decât dacă sunt invitați, obiecte magice care ne depășesc capacitatea de înțelegere și, din toate astea, construiește un univers.“ - The Telegraph

Romancierul britanic Alan Garner s-a născut în Cheshire, în 1934, și și-a petrecut copilăria în Alderley Edge, unde familia sa locuiește de peste patru sute de ani. De-a lungul carierei, a publicat mai multe romane și volume de proză scurtă. Romanul The Owl Service (1967) a câștigat Guardian Award, a fost recompensat cu Carnegie Medal și a fost ecranizat. Romanul Vrăjitor Rătăcitor (2021) s-a numărat printre finaliști la Booker Prize în 2022. Alan Garner a fost distins cu titlul de Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic pentru serviciile aduse literaturii.

La furat l-a furat. Sau s-au furat este un roman-cronică amplu și incomod, care radiografiază mecanismele unei societăți în care vina nu mai poate fi localizată cu precizie, iar responsabilitatea se dizolvă într-un sistem colectiv al abuzului. Cartea urmărește, cu luciditate și tensiune morală, felul în care puterea, frica și oportunismul se articulează într-o lume în care furtul nu mai este o abatere, ci o practică acceptată, aproape ritualică.

În centrul narațiunii se află George Apostu, un om simplu, cu „origine sănătoasă”, prins între datoria filială și promisiunile mincinoase ale statului. Dorința disperată de a-și salva mama bolnavă îl împinge să creadă în discursul instituțiilor, în recomandări, semnături și aprobări care par să deschidă orice ușă. Drumul său prin birouri, bănci și spitale devine însă un traseu inițiatic invers: nu spre salvare, ci spre dezvăluirea brutală a unui adevăr esențial - într-un sistem corupt, inocența este cea mai mare vulnerabilitate. 

Romanul nu construiește eroi și nici monștri unidimensionali. Personajele puterii sunt schițate cu realism crud, în toată banalitatea și cinismul lor, iar mecanismele de dominație funcționează mai degrabă prin rutină și complicitate decât prin violență directă. Furtul, în această lume, nu mai are autor clar: el se produce „în trecere”, prin neglijență calculată, prin tăceri convenabile și printr-o solidaritate perversă a celor care știu și nu vorbesc. 

Stilistic, romanul se remarcă prin densitate descriptivă, observație socială atentă și un limbaj care recuperează oralitatea epocii fără a cădea în caricatură. Atmosfera mahalalelor, a instituțiilor oficiale și a spațiilor publice este redată cu o precizie aproape cinematografică, iar ritmul narativ susține permanent tensiunea interioară a personajului principal.

Titlul funcționează ca o concluzie morală amară: nu mai contează cine a furat și pe cine, ci faptul că furtul însuși a devenit normă, iar vina - o noțiune diluată, aruncată dintr-o mână în alta până la dispariție.