Literatură

Prințesă indiană, visătoare, iubitoare de zâne și de legende pentru copii... Aceasta era Noor, cea care a devenit, în timpul războiului, agenta cu numele de cod „Madeleine”, în organizația secretă înființată de Churchill.

Un capitol impresionant al spionajului din cel de-al Doilea Război Mondial, „Nume de cod: Madeleine” este o poveste adevărată și convingătoare, palpitantă și emoționantă, precum și un tribut adus lui Noor Inayat Khan, fiica unui indian sufist. Muziciană și scriitoare, dedicată valorilor spirituale - armonie, frumusețe, toleranță - ale tatălui său, ea s-a trezit aruncată, prin curajul și credința sa, în cel mai brutal regim din istorie.

Între 1939 și 1943, naziștii au jefuit toate picturile cunoscute ale lui Leonardo da Vinci. PORTRETUL DORIT este povestea celui mai infam dintre acestea – lucrarea lui da Vinci, Dama cu hermină.
Povestea, un captivant roman istoric a cărui acțiune se petrece în două epoci diferite, prezintă, îmbinându-le cu măiestrie, viețile celor patru personaje principale: cea a amantei din secolul al XV-lea, subiectul picturii; a pictorului său – da Vinci; a femeii curator de artă care joacă, fără să vrea, un rol în furtul operei de artă; și a unui soldat
american, înregimentat în așa-numita echipă „Oamenii monumentelor", care ajută la recuperarea faimoasei creații.
Romanul vine la momentul potrivit, întrucât lucrarea lui da Vinci, Dama cu hermină, a fost recent returnată proprietarului său de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial și a fost expusă, pentru prima dată, la Muzeul Național din Cracovia.

Neatras de tehnici narative complicate, Gellu Dorian mizează și în această carte pe darul povestirii. Romancierul trasează geneza, destinul și destrămarea unei numeroase familii din arealul Țării de Sus în decursul ultimelor trei secole. Au fost vremuri frământate de provizorat perpetuu, când tot ceea ce era îngăduit părea a fi și obligatoriu în cadrul delicatei conviețuiri interetnice. Este o lume românească prinsă între invazii și exoduri voluntare, între dezrădăcinare și eforturi de adaptare, care a devenit aiurită, plecând aiurea în lume în ultimul timp. Iar aceasta, după ce a nutrit pretenții de independență totală, precum proclamarea undeva a unei republici autonome… țărănești. După citirea romanului Schisme (o tragedie românească), pot să parafrazez ceea ce scria Ion D. Sîrbu în Adio, Europa!, spunând că românii au trăit de-a lungul a trei veacuri cele mai tragice trei decenii din ultimul secol. - Vasile Spiridon

  Aclamat ca una dintre cele mai memorabile si mai reusite scrieri satirice din literatura mondiala, Peripetiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek este, categoric, pe langa un inteligent si convingator manifest antirazboi, si unul dintre cele mai amuzante romane scrise vreodata. Tradus in aproape saizeci de limbi in intreaga lume, este considerat o capodopera a genului si a fost deseori comparat cu nu mai putin celebrul Don Quijote al lui Cervantes.

O carte despre cât de important este să-ți spui povestea și să ai pe cineva care s-o asculte cu atenție.

Melanie Benjamin, autoarea bestsellerurilor internaționale Lebedele de pe Fifth Avenue, Soția aviatorului, Femei de Oscar și Doamna de la Ritz, publică în 2021 un roman impresionant despre curaj în prerii, inspirat de un fapt real. Viscolul copiilor s-a aflat printre cele mai bune zece cărți ale lunii ianuarie 2021 în The Washington Post și a fost lăudat de Oprah Magazine.

12 ianuarie 1888. Vremea neobișnuit de caldă îi păcălește pe imigranții stabiliți în Marile Câmpii din centrul Statelor Unite, intrați astfel fără voie în istorie ca eroi ai unei tragedii americane. O zi ce părea să anunțe primăvara se transformă într-un coșmar. Două surori, învățătoare, niște copile ele însele, sunt nevoite să ia hotărâri de care depinde viața elevilor pe care îi au în grijă. Deciziile lor sunt opuse, schimbând dramatic soarta celor din jur. Pornind de la evenimente reale petrecute în Nebraska și Teritoriul Dakota, Melanie Benjamin creează un roman de neuitat, o galerie de figuri remarcabile pe care le plasează într-un context istoric surprinzător. Viscolul copiilor este o carte despre slăbiciunea și totodată despre forța omului în fața naturii, cu atât mai tulburătoare în această vreme a devastatoarelor schimbări climatice și a fenomenelor meteo extreme.

Cele mai frumoase poveşti ale omenirii sunt anonime, iar cei mai iscusiţi povestitori sunt cei care inventează lumi şi reinventează lumea. Această minunată stirpe a „mincinoşilor", născută în zorii civilizaţiei din nevoia oamenilor de a desluşi tainele vieţii şi ale morţii, ne încântă şi astăzi cu istorii pline de farmec. Poetice, amuzante, profunde, pilduitoare, venind din spaţiul buddhist sau islamic, chinez, african ori evreiesc, indian sau amerindian, poveştile transcend graniţele istorice şi culturale, răspunzând, de-a dreptul ori pe cărări ocolite, întrebărilor care ne-au frământat dintotdeauna.

Vii, alerte, uneori deconcertante sau fals naive, istoriile alese în acest volum sunt cele mai frumoase şi mai pline de miez dintre cele adunate de-a lungul a câteva zeci de ani de neobositul Jean-Claude Carrière. Pagină după pagină, poveştile surprind diferenţele, subtile ori vădite, între o tradiţie şi alta, recompunând spiritul umanităţii în cele mai diverse ipostaze ale sale.

„Poveştile – inventate într-o zi de cine ştie ce geniu necunoscut – vin să semene îndoiala, să întărească ori să zguduie legile, să îndrepte ori să strice raporturile familiale şi sociale, să tulbure politica, să aţâţe ceea ce se află dincolo de noi, nevrând să se arate. Aduc în traiul nostru paşnic ceva neaşteptat, ciudat, un grăunte de nelinişte. Ating uşor tot ceea ce frământă omenirea, precum

Dispariția inexplicabilă a unui scriitor devine obiectul investigației fostului său traducător și a unui detectiv, acum polițist pensionat. Cei doi vor încerca să afle ce s-a întâmplat cu bătrânul autor, despre a cărui moarte nimeni nu deține nici o informație – nici poliția, nici Uniunea Scriitorilor –, dar care ar trebui să aibă o vârstă neverosimilă, de 113 ani, dacă printr-o minune s-ar mai afla în viață. O intrigă complicată, plină de suspans, condimentată cu elemente de fantastic îl poartă pe cititor, într-un ritm alert, printr-un București eliadesc, misterios, către un deznodământ surprinzător, care deschide perspective neașteptate de interpretare a poveștii. Fals policier, Cazul scriitorului dispărut pune, la un nivel de profunzime, inclusiv problema raportării autorului la textul său, dar și a traducătorului la textul pe care-l traduce, cel din urmă nefiind întotdeauna onest și introducând deseori ceva din propria gândire în ceea ce ar trebui să fie transpunerea pură a textului altcuiva.

„Divertisment de primă clasă, cu o intrigă mult mai abilă decât aventurile anterioare ale lui Asimov, astfel încât devine o poveste complicată și surprinzătoare de spionaj combinată cu suspans.“ Anthony Boucher

Tânărul Biron Farril se poate considera bărbat din momentul în care nu mai ia decizii doar pentru sine, ci pentru soarta întregii Galaxii. Deşi nu este singurul în căutarea dreptăţii, nimic nu-i garantează că luptă în tabăra corectă. Adevărul ţine doar de nuanţe, iar în lumea intrigilor politice şi a războiului pentru supremaţie nimeni nu e ceea ce pare.

„Nimeni nu va şti vreodată cum m-a afectat Cu sânge rece. M-a ros până în măduva oaselor. Aproape m-a ucis. De fapt, într-un fel, chiar m-a ucis.“ (Truman Capote)

La sfârşitul anului 1959 America era zguduită de o misterioasă crimă multiplă: într-un mic orăşel din Kansas patru membri ai unei familii îndrăgite de comunitate au fost ucişi într-o noapte, aparent fără motiv. Truman Capote s-a documentat timp de 6 ani pentru scrierea cronicii acestei crime, fiind ajutat în demersul său şi de scriitoarea Harper Lee. Cei doi au mers pe firul investigaţiei care a dus la prinderea ucigaşilor, prezentând în paralel eforturile poliţiei şi acţiunile celor doi făptaşi. Analiza psihologică fină, stilul concis, dar elegant, aflat la graniţa dintre literatură şi reportaj fac din Cu sânge rece primul mare „roman de nonficţiune“ al literaturii americane. Un roman cult emoţionant, intens, incitant.

„Cartea lui Truman Capote îţi îngheaţă sângele în vine şi-ţi pune mintea la contribuţie. Un roman zguduitor.“ (The New York Review of Books)

Așteptându-i pe barbari a rămas în conștiința publică ca unul dintre romanele majore ale lui J.M. Coetzee, influențând alte forme ale artei, cum ar fi opera omonimă, din 2005, a compozitorului Philip Glass și ecranizarea lui Ciro Guerra din 2020, după scenariul autorului, cu Johnny Depp, Mark Rylance și Robert Pattison. A fost încununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize și Central News Agency Prize. După ce J.M. Coetzee a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books în prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“.

Slujitor devotat al Imperiului, magistratul vegetează într-un oraș de frontieră, dincolo de ale cărui ziduri de apărare se întinde deșertul. Amenințarea surdă a unei invazii barbare plutește mereu în aer. Numai că psihoza și frica sunt de fapt armele prin care Imperiul își convinge supușii să accepte sau chiar să comită atrocități ce depășesc definiția barbariei.

„Viziunea lui J.M. Coetzee sondează adâncul ființei omenești. Ceea ce află el acolo este dincolo de ce își pot imagina oamenii că știu despre ei înșiși, iar Coetzee transformă totul în literatură cu o strălucită eleganță și măiestrie a redării tensiunii dramatice.“ — NADINE GORDIMER, laureată a Premiului Nobel pentru literatură

Uneori, totuşi, întrezăream şi la ea amprenta timpului. (...) Din păcate însă, renăştea cât ai clipi din spasmul care o desfigurase şi mă strivea din nou cu simetria ei, cu strălucirea ei, cu neînduplecata ei tinereţe. -- Pascal Bruckner

Undeva, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, trei oameni pun la cale un complot împotriva frumuseţii. Să fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorbă. Avem de-a face cu o doctrină şi aplicarea ei obstinantă: complotiştii văd în frumuseţea inegal distribuită o inechitate ce trebuie eliminată.
O viziune de apocalips? Mai degrabă un basm filosofic şi în acelaşi timp un thriller provocator ce dozează perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner ştie să insereze violenţa anomaliei şi cruzimea detaliului pervers într-un discurs impecabil, înzestrat cu farmec şi rigoare logică.

„Roman cu temă etică, Hoţii de frumuseţe analizează tentaţiile tinereţii eterne şi urmăreşte felul în care ne lăsăm înşelaţi de aparenţe. În aceste pagini, Frumuseţea îşi trăieşte lunile de fiere.” -- Le Nouvel Observateur

„Exigenţele privind tinereţea, sănătatea şi esteticul n-au fost nicicând atât de ridicate. E una dintre moştenirile faimosului slogan din ’68: Să n-ai niciodată încredere în cineva care are peste 30 de ani." -- Pascal Bruckner

Bestseller Sunday Times

Al optulea volum din seria Helen Grace

Dacă mergi în pădure, ai face bine să nu te duci singur…
În pădure pândește un prădător nemilos. Întâi, au fost omorâți caii sălbatici. Acum sunt bărbați și femei, vânați și uciși de o siluetă fără chip. Disperați, cer ajutor, dar nu are cine să le audă strigătele…
Helen Grace trebuie să se confrunte cu un nou coșmar: victime împănate cu săgeți sunt spânzurate de stejarii străvechi din New Forest, ca niște fructe bizare. De ce sunt atacați turiști neputincioși în plin sezon estival? Și ce înseamnă uciderea lor? Să fie oare crime oculte sau ofrande aduse pădurii?
Helen pătrunde în tenebre ca să descopere adevărul din spatele celui mai sumbru din-tre cazurile de până acum.

"Un thriller care te înfioară și te fascinează." – Sunday Mirror

„Îngrozitor de realist, romanul îți stârnește curiozitatea și nu te lasă să răsufli. Armata de fani a lui Arlidge e pe cale să sporească." – Sunday Sport

„Un roman amenințător, sinistru și descurajant, cu scene de urmărire în adâncurile pădurii care te lasă din când în când fără suflare și-ți dau fiori pe șira spinării." – Medium

„O poveste care te înspăimântă și te captivează; efectiv nu poți s-o lași din mână." – The Times

„UN STROP DE SÂNGE crește audiența“ e deviza reporterilor TV. Iar o bombă plasată într-o școală devine, firește, o știre de top. Pe care Holly Gibney (cu care cititorii au făcut cunoștință în seria BILL HODGES și în romanul Străinul) o urmărește exact când investighează primul ei caz: dispariția unui câine. Iar tânăra cu ambiții profesionale mai mărețe de-atât descoperă că totuși ceva nu e în regulă cu reporterul care a ajuns primul la locul exploziei.

În TELEFONUL DOMNULUI HARRIGAN destinele a doi bărbați sunt legate, în mod improbabil, printr-un bilet la loto și un telefon mobil. O serie întreagă de accidente formează o legătură inexplicabilă, de-a dreptul tulburătoare.

VIAȚA LUI CHUCK începe cu sfârșitul și, într-o cronologie inversă, ne face martorii unor momente tandre, intime din viața omului care moare în primele pagini.

Iar în ȘOBOLANUL, un scriitor în căutarea inspirației face un pact cu diavolul, sacrificând ce are mai drag pe lume pentru ambiție.

Pip se pregătește să meargă la facultate, dar este încă bântuită de felul în care s-a încheiat ultima sa investigație. Deși s-a obișnuit deja să primească amenințări cu moartea în urma podcastului ei despre crime adevărate, adolescenta nu poate să nu remarce un mesaj anonim care revine cu insistență: „Cine o să te caute când tu vei fi cea dispărută?”

Curând, amenințările se înmulțesc, iar Pip își dă seama că cineva o hărțuiește și îi vrea răul. Când începe să găsească legături între urmăritorul ei și un criminal în serie prins în urmă cu șase ani și aflat încă în pușcărie, în mintea adolescentei își face loc o întrebare neliniștitoare: „Nu cumva în spatele gratiilor a ajuns un nevinovat?”

Poliția refuză să acționeze, așa că Pip nu are de ales: ori îl găsește ea însăși pe vinovat, ori o să ajungă pe lista victimelor. Pe măsură ce diabolicul joc de-a șoarecele și pisica avansează, Pip descoperă că toate informațiile se învârt în jurul acelorași persoane și evenimente, iar dacă nu găsește mai repede răspunsurile corecte, va avea o soartă cumplită.

Totul se petrece extrem de repede. Astăzi duci o viață de vis, făcând naveta cu vaporașul spre serviciu, alături de carismaticul tău vecin Kit, care stă pe scaunul de-alături. A doua zi, Kit nu mai apare pe vas, iar soția lui, Melia, îi anunță dispariția.

Când să te dai jos la destinație, te așteaptă poliția. Alt pasager te-a văzut certându-te cu Kit pe vas, în drum spre casă, cu o seară înainte, iar autoritățile spun că aveai motive să-i dorești moartea. Tu te împotrivești. Erai prieten cu Kit – întrebați-o și pe Melia, care te va susține cu siguranță. Și cine este, mai exact, celălalt pasager care te arată cu degetul? Și ce știu ceilalți despre viața ta?

Nu, indiferent ce pericol te-a urmărit aseară în drum spre casă, tu ești nevinovat, complet nevinovat.

Nu-i așa?

Fericirea se plătește cu lacrimi.

Mai mult decât oricare altă artistă, Édith Piaf reprezintă un simbol al curajului de a iubi. A fost o femeie care a dus la extrem și arta, și dragostea.

Paris, 1944: la finalul ocupației naziste, cântăreața Édith Piaf este acuzată de colaboraționism. Dacă va fi găsită vinovată, muzica ei va fi interzisă în Franța.

În timp ce încearcă, disperată, să își demonstreze nevinovăția, artista face cunoștință cu Yves Montand, un tânăr extrem de talentat, dar și nespus de ghinionist.

Cei doi se îndrăgostesc și fericirea trăită alături de Yves o inspiră pe Piaf să scrie un cântec care a devenit legendă: La vie en rose.

Al doilea volum al seriei The Expanse.

"Nouă, oamenilor din carne şi oase, indiferent cât de mohorâte şi de cenuşii ne-ar fi casele, ne e mai bine acolo decât în orice alt ţinut, oricât de frumos ar fi. Nicăieri nu-i ca acasă“, spune Dorothy.

Pământul este la un pas de distrugere, iar dispariția planetei-mamă înseamnă izbucnirea războiului între spațiali și coloniști. Singurii care pot salva omenirea sunt robotul umanoid R. Daneel Olivaw și R. Giskard, robotul cu abilități telepatice. Însă tocmai cele Trei Legi ale Roboticii, cu care au fost programați și care au ca scop protejarea ființelor umane, îi împiedică să-și ducă misiunea la bun sfârșit. Singura modalitate de a evita haosul este Legea Zero a Roboticii.

Actiunea din Pianul mecanic are loc in viitor, candva dupa incheierea celui de-Al Treilea Razboi Mondial, cand – in numele eficientei –, oamenii, fascinati de tehnologie, inventeaza din ce in ce mai multe automate care sa le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tanar inginer, incearca sa se impotriveasca sistemului, tanjind dupa lumea simpla dinaintea supertehnologizarii.

Comparat adesea cu Minunata lume noua de Huxley si cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia si umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizeaza aici America anilor ′50, tragand un semnal de alarma in fata tendintei societatii de a robotiza totul in detrimentul fiintei umane.

Pentru prima dată, Percy Jackson se bucură de o viaţă normală şi liniştită. Totul se schimbă însă în ultima zi de şcoală, când un joc de dodgeball aparent banal se transformă într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte cu o echipă de canibali gigantici. Pentru a-şi salva viaţa, Percy porneşte spre Tabăra Semizeilor, dar descoperă că ameninţarea planează şi asupra taberei. Pinul care proteja „cetatea“ a fost otrăvit, iar hotarele magice au început să-şi piardă puterea de apărare în faţa monştrilor pregătiți să distrugă tot.

Îngrijorat de schimbările petrecute în tabără şi bântuit de vise alarmante cu prietenul său dispărut Grover, Percy pleacă împreună cu Annabeth în căutarea leacului salvator. Însă pentru asta eroii vor trebui să înfrunte pericolele înfricoşătoare ascunse în Marea Monştrilor.

Penelope își dorește să devină scriitoare, dar nu are timp nici să relaxeze, darămite să pună pe hârtie fel de fel de povești. Apoi, într-o zi, așa cum Dorothy a fost purtată de o tornadă tocmai în țara lui Oz, la fel și Penelope se trezește pe Tărâmul Posibilității, unde copiii pot să viseze cât vor cu ochii deschiși.

Aici, Ideile, Fanteziile și Grijile există în carne și oase. Nu pentru multă vreme: odată cu dispariția Marii Zăbovitoare, creatoarea tărâmului, nimeni nu mai are voie să piardă timpul, iar Ceasornicarii tiranului Cronos mișună peste tot și îți pândesc orice mișcare.

Șirul pierdut al timpului este un omagiu exuberant adus puterii imaginației și creativității, care ne învață cât de important este să ne facem timp pentru noi înșine, pentru visurile noastre și pentru prietenie.

„Extravagant și presărat cu jocuri de cuvinte, Șirul pierdut al timpului ne aduce aminte de călătoria alegorică din Vama fantomă, precum și de alte aventuri îndrăgite.“ Kirkus Reviews

Autoare castigatoare a National Book Award for Young People's Literature

Un bildungsroman contemporan despre fragilitatea copiilor în fața iresponsabilității și a alienării familiei, precum și în fața abuzurilor săvârșite de adulți.

Povestea copleșitoare a unui copil rămas orfan, care – prin puterea vindecătoare a prieteniei – învață că și el, asemenea fiecărui om, are dreptul la fericire și iubire necondiționată.

„O carte despre singurătate atât de frumoasă, încât îți taie respirația.”

Sunteţi invitaţi să luaţi parte la nunta deceniului, momentul mult așteptat în care Christian Grey și Anastasia Steele își vor uni destinele. Dar este el oare menit să fie un soţ bun? Tatăl său pare să se îndoiască de asta, fratele său vrea să organizeze o petrecere de pomină a burlacilor, iar logodnica lui nu vrea să-i jure supunere…
În plus, căsnicia va veni cu nenumărate provocări. Sunt mai atrași unul de altul ca niciodată, însă atitudinea sfidătoare a Anastasiei continuă să scoată la iveală temerile cele mai întunecate ale lui Christian, punându-i la încercare nevoia de control. În vreme ce vechi rivalităţi și resentimente îi pândesc pe fiecare, o neînţelegere ameninţă să provoace o ruptură adâncă între ei.
Are Christian puterea să învingă coșmarurile din copilărie și suferinţele trăite în adolescenţă și să se salveze? Și odată ce a descoperit adevărul despre cine este cu adevărat, va găsi el iertarea de care are nevoie, acceptând totodată dragostea necondiţionată a Anastasiei?
va reuși Christian să rupă cătușele și să se elibereze?