Literatură

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.

„Un geniu apocaliptic!" L’Aurore

„Un roman pur și simplu frumos, subversiv! " Le Point

„Apărut în 1975, romanul lui Michel Tournier Meteorii a nedumerit critica și i-a derutat pe cititorii francezi deprinși cu clasificările limpezi. Să fie o saga familială – dar străbătută și împrăștiată de misterioase suflări cosmice? Povestea unor scandaloase sau lamentabile destine umane deviate, ca niște asteroizi, de la traiectoriile mitologiilor de obârșie din care nu au mai rămas, în lumea contemporană, decât fragmente reci și secătuite de sens? Sfruntat și liric, plin de înțelepciune și totodată de patimi perverse, romanul revarsă asupra cititorului un potop de ficțiuni și exerciții scriitoricești dintre cele mai diverse, mai mult stârnindu-i foamea de imaginar decât potolindu-i-o.

Un serial de aventuri lumești croit la scara amețitoare de laserul postmodern care distruge și fabrica imagini." Irina Badescu

„Sunt un creier branșat la lumea exterioară, un observator, elev al lui Zola și Daudet. Călătoresc nedespărțit de binoclul meu." Michel Tournier

„Un monstru sacru al literaturii franceze." La Repubblica

„Relația cvasisexuală a gemenilor din acest roman i-a adus lui Tournier renumele de maestru al supranaturalului sordid." The New York Times

Când realitatea devine suprarealistă, doar ficțiunea îi mai poate desluși sensul.

În 1353, Giovanni Boccaccio a scris Decameronul: o sută de povestiri spuse de un grup de tineri și tinere care-și omorau timpul într-o vilă din afara Florenței, așteptând să treacă înspăimântătoarea Moarte Neagră, o molimă ce a ucis mai bine de 25 de milioane de oameni. Unele povestiri sunt caraghioase, unele, obscene, iar altele se aseamănă cu niște fabule.
În martie 2020, editorii The New York Times Magazine au inițiat Proiectul Decameronul cu scopul limpede și bine delimitat temporal de a alcătui o antologie de povestiri scrise în perioada în care pandemia prin care trecem a devastat pentru prima dată lumea. Cum ne-ar putea ajuta prozele originale ale unora dintre cei mai buni scriitori de azi să păstrăm în amintire și să înțelegem inimaginabilul? Și ce am putea să învățăm din felul în care criza aceasta va afecta arta literaturii?

Cele 29 de povestiri originale, scrise de autori precum Margaret Atwood, Tommy Orange, Edwidge Danticat, Colm Tóibín, Rachel Kushner sau David Mitchell, variază considerabil prin textură și tonalitate. Contribuția lor va rămâne în memoria noastră ca un omagiu de importanța istorică, adus unui timp și spațiu cum nu am mai trăit vreodată, și va oferi cititorului o vedere de ansamblu și alinare, acum, dar și într-un viitor în care, să sperăm, COVID-19 va fi rămas doar o amintire.

Un roman din seria Jack Reacher

Bestseller New York Times

"Ca de obicei, Reacher este apărătorul unic și fără rival al omului de rând." - Daily Mail

Jack Reacher s-a întors! Renumitul autor Lee Child face echipă cu fratele lui, Andrew Child, și continuă seria.
Ca de obicei, Reacher nu are o destinație anume, dar are la dispoziție tot timpul din lume. Într-o bună dimineață, ajunge într-un orășel de lângă Pleasantville, în Tennessee. Însă locul nu are absolut nimic plăcut.
În miezul zilei, Reacher zărește un nefericit care intră de-a dreptul într-o ambuscadă… așa că intervine, în stilul personal de rezolvare a conflictelor.
Bărbatul pe care-l salvează e Rusty Rutherford, un IT-ist proaspăt concediat după un atac informatic care blocase toate bazele de date electronice ale orășelului… dar și secretele lui.
Reacher e intrigat. Atacatorii sunt însă în stare de orice, de la conspirație până la crimă.
Prima regulă: când nu știi în ce belea ai intrat, ține-l pe Reacher aproape.

„E minunat să fim din nou alături de Reacher, într-o lume unde băieții răi capătă ce merită… O tranziție lină pentru un personaj mult-iubit." - The Observer

„Ca de obicei, băieții răi — de data asta, spioni ruși și huligani naziști americani — descoperă prea târziu că nu se pot măsura cu Reacher. În pofida schimbării autorilor, scriitura rămâne concisă, iar acțiunea intensă e la fel de antrenantă ca întotdeauna." – Associated Press

„Acțiunea brutală se combină cu munca de detectiv meticuloasă, iar Reacher face dreptate în stilul lui (…) Dacă Santinela prevestește ce urmează, atunci Jack e pe mâini bune." – Booklist

„Santinela include una dintre cele mai ingenioase secvențe de acțiune din istoria recentă (…) Seria continuă fără să-ți dai seama că există și un coautor. Într-un an cu schimbări drastice, fanii se vor bucura de continuitate." – Publishers Weekly

Roman nominalizat la International Booker Prize 2020

„În Numele celălalt, acumularea ritmată de cuvinte are ceva incantatoriu – un aer aproape sacru." The Wall Street Journal

Deschiderea magnum opus-ului lui Jon Fosse urmărește în paralel viețile a doi bărbați ce trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei: naratorul, pictorul văduv Asle, și celălalt Asle, tot pictor. Cei doi sunt identici, versiuni ale aceluiași om, două variante ale aceleiași vieți. Scris într-un stil hipnotic, Numele celălalt pune sub semnul întrebării noțiunile de subiectivitate și de Sine. Printr-o proză „lentă", cu ajutorul amintirilor, Fosse explorează convergențele și divergențele dintre cele două vieți, totul conducând la o întâlnire decisiva a celor doi. Capodoperă a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii, Numele celălalt reprezintă o explorare percutantă a condiției umane.

„Proza lui Jon Fosse este mistică, spirituală, perfect meșteșugită. Pură poezie!" The Paris Review

„În mâinile lui Fosse, Dumnezeu devine o forță estetică greu de stăpânit, explozivă, invizibilul din ceea ce este vizibil." The Nation

„Un Beckett al secolului XXI." Le Monde

Celebra autoare franceză Amélie Nothomb ne oferă un nou roman surprinzător, cu ecouri din tragedia greacă.
Crima contelui Neville spune povestea unei tinere aristocrate ușor labile psihic, care încearcă să se lase omorâtă de tatăl său, pentru a-l ajuta pe acesta să împlinească profeția unei clarvăzătoare ce-i poate pecetlui soarta.

„Crima contelui Neville este noul roman de senzație marca Nothomb al momentului!" - Le Point

„Crima contelui Neville este, mai presus de toate, un omagiu adus literaturii ca artă a ospitalității. A scrie înseamnă, aici, a transforma un fapt obișnuit într-o feerie extravagantă." - Le Monde

„Dincolo de o anume eleganță blazată, privirea autoarei rămâne vie și judecata necruțătoare. O lectură care îți oferă genul de plăcere amestecată cu înfiorare." - La Presse

Un nou roman din seria Martin Servas

„Un nou duel machiavelic și palpitant." – Paris Match

O noapte furtunoasă în Marea Nordului. Clătinat de vântul violent, elicopterul o aduce pe Kirsten Nigaard pe platforma petrolieră, unde inspectoarea norvegiană anchetează moartea unei tehniciene. La apel lipsește un bărbat, iar când îi percheziționează cabina, Kirsten descoperă mai multe fotografii.
După câteva zile, se află în biroul comandantului Martin Servaz. Bărbatul dispărut se numește Julian Hirtmann, ucigașul perfid pe care acesta îl urmărește de ani întregi. În mod straniu, într-unele dintre pozele găsite în cabină apare și el. Kirsten îi mai dă o fotografie. A unui copil. Pe spate e scris doar un prenume: Gustav.
Pentru Kirsten și Martin, este începutul unei aventuri înspăimântătoare. În miezul nopții, cu cel mai redutabil inamic.

„Noaptea, romanul polițist care nu vă va lăsa să dormiți." – RTL

„O călătorie înfricoșătoare, în toiul nopții, ghidată de mâna unui maestru." – France Info

„Narațiunea, care începe în forță, este construită atât de abil, că nu apuci să-ți tragi sufletul. O operă sumbră ca o noapte fără lună, unde Bernard Minier își lasă tot talentul să se dezlănțuie." – Version Femina

„În acest roman sunt mai puține cadavre, dar nu și mai puțin suspans. Trecutul nu încetează să apară la suprafață la fiecare pagină, iar ultima ne lasă într-un punct culminant nebunesc." – Elle

Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-­l mai recunoaștem când ni se arată. Uneori, în miezul unor zile cât se poate de obișnuite, își fac loc întâmplări inexplicabile, al căror sens îl pricepem poate mai târziu sau niciodată. Întâmplări care fracturează logica și sfidează raționalul, care supun la grea încercare capacitatea de înțelegere și acceptare. Camelia Cavadia

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Publicat iniţial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus explorează efectele invaziei atât asupra învinşilor, cât şi a învingătorilor. Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută în sânul acestei comunităţi strânse. Analizând în amănunt sentimentele comandantului şi pe ale trădătorului şi înfăţişând patriotismul plin de curaj al populaţiei, Steinbeck dă la iveală adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această „celebrare a durabilităţii democraţiei“, cum o descrie Steinbeck însuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor în ţările ocupate de nazişti. În ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (în Italia fascistă până şi faptul de a te afla în posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus în secret în franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau în Europa, făcând din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atâta succes puterea ideilor în faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman în ridicarea moralului norvegienilor i‑a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII‑lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă în 1942 şi ecranizat în 1943.

Moartea părinților trezește în Margarita Kostenko amintiri de mult reprimate despre istoria tulburătoare a familiei. În casa părintească regăsește, între filele unui jurnal, fotografia de grup a unor gardieni stând lângă o groapă comună din lagărul de la Treblinka, cu tatăl ei în mijlocul lor. Revoltată, Margarita simte nevoia acută să afle întregul adevăr despre părintele ei, iar căutările o aruncă într-un infern emoțional: cum mai poate să respecte a cincea poruncă biblică? De ce au păstrat părinții fotografia? De ce mama nu i-a părăsit tatăl? Justificările fostului călău de la Treblinka, consemnate în jurnal, și confesiunile soției din paginile aceluiași jurnal, scrise după moartea soțului, compun o imagine amestecată a Holocaustului, cu personaje în aceeași măsură dezumanizate și pline de compasiune, cu povești de dragoste neverosimile și victime pentru care supraviețuirea devine un blestem.

Prix Femina Étranger 2019

„Cea mai buna carte a anului 2018!" El País / El Mundo / El Heraldo / El Cultural

„Cartea lui Manuel Vilas e pur și simplu splendidă! Sălbatică, dar și delicată, rănește și alină în același timp." Isaa Crosa

„Inima mea seamănă cu un copac negru plin de păsări galbene care țipă și îmi pigulesc din carne, ca într-un supliciu." Acesta este autoportretul crud și lipsit de tabuuri al unui scriitor care se confruntă cu dispariția ambilor părinți. Asaltat de fantome din trecut, el regăsește speranța în amintirea scăldată-n lumină a iubirii lor și-n frumusețea unei lumi dispărute. Profund sinceră și minunat scrisă, într-un limbaj deopotrivă poetic și crud, cartea lui Manuel Vilas se citește ca și cum ar fi catharsisul unui doliu imposibil, cel al morții părinților noștri, dar și al sfârșitului unei epoci, o experiență universală.

„O carte magnifică, sfâșietoare și plină de curaj." Javier Cercas

„Puternică, sinceră, pe alocuri foarte curajoasă, e o carte despre pierderea părinților, despre durerea cauzată de cuvinte niciodată spuse și despre nevoia de a iubi și de a fi iubit. Excelent scrisă. N-am fost deloc surprins de succesul ei." Fernando Aramburu

„Cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta." Annie Ernaux

În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în tăcere, iar durerea lui atinge paroxismul atunci când un prinţ din familia imperială îi cere mâna lui Satoko. Sfidând legile statului şi refuzând să se supună cutumelor sociale rigide, cei doi aleg, în ciuda sorţilor potrivnici, să-şi trăiască neîngrădiţi pasiunea.

Înalt cât doi cai. Cu ochi strălucind ca niște globuri de foc. Cu gheare lungi, ascuțite ca briciul. Așa vine Ickabog...

Regatul Cornucopiei a fost odată cel mai fericit din lume. Avea o grămadă de aur, un rege cu cele mai stilate mustăți pe care ți le-ai putea imagina, și măcelari, brutari și brânzari ale căror bucate rafinate te făceau să dansezi când le mâncai.

Toate erau perfecte – cu excepția încețoșatei Mocirlova, țara de sus, care, potrivit legendei, era sălașul monstruosului Ickabog. Oricine cu scaun la cap știa că Ickabogul era doar o poveste, de speriat copii spre a fi cuminți. Dar poveștile, când devin mituri, au o calitate ciudată: uneori prind viață și ajung incontrolabile.

Ar putea un mit să detroneze un rege îndrăgit? Ar putea un mit să îngenuncheze o țară fericită? Să împingă doi copii curajoși într-o aventură pe care nu au căutat-o și la care nu s-au așteptat niciodată?

Intră în paginile acestei cărți și vei descoperi un basm strălucit de original creat de una dintre cele mai mari povestitoare ale lumii. Plină de personaje mai mari decât viața, evenimente extraordinare și un mesaj de neuitat despre puterea speranței și a prieteniei, aceasta e o poveste la care cititorii tineri și bătrâni vor dori să se întoarcă, iar și iar.

Realismul magic al nuvelelor și povestirilor din Simfonia mută, potopit câteodată de note de fantastic și absurd, nu se desfășoară nici o clipă în gol: el are întotdeauna o acoperire psihologică și, de ce nu, mitologică. Importante nu sunt atât întâmplările, cât atmosfera și, mai cu seamă, mulțimea personajelor ce bântuie paginile cărții. Ele vor rămâne mult timp în memoria cititorului fiindcă o parte din acestea sunt, de fapt, arhetipuri. De aici și nota de fantastic, precum și grotescul sau umorul absurd. Izvorând din inconștient, ele parcă vin din interiorul peșterii lui Platon, contaminând și transfigurând prin trăirile lor tulburi contingentul.
Cadrul e cât se poate de real sau chiar hiperreal pe alocuri, recognoscibil în multe pagini, personajele însă, în ciuda conturului lor realizat cu precizie aproape chirurgicală, par scăpate de la balamuc, având aerul unor năluci proaspăt ieșite pe poarta propriului infern existențial. Ironică uneori, neașteptat de tragică alteori, Simfonia mută este tocmai cea care, paradoxal, dă glas celor mai ascunse gânduri și sentimente ale fiecăruia dintre noi, iar glasurile care răzbat dinăuntrul ei nu sunt altceva decât expresii vii ale tumultului nostru interior ce ne bulversează, adesea, conștiința. În acest sens, fiecare povestire este, mai mult decât orice altceva, o oglindă când limpede, când dureros de contorsionată a existenței noastre în lume.

Bernhard Schlink este autorul bestsellerului Cititorul.

Poveşti despre despărţirile care ne strivesc, despre cele care ne eliberează, despre izbânzile şi eşecurile în dragoste, despre încredere şi trădare, despre amintiri ameninţătoare şi copleşitoare, despre felul cum lucrul potrivit survine într-o viaţă greşită şi lucrul nepotrivit, într-o viaţă corectă. Poveşti despre oameni aflaţi în diferite faze ale vieţii, despre speranţele şi complicaţiile lor sentimentale. „Iubeşte şi fă ce vrei” nu este o reţetă pentru happy-end, ci răspunsul atunci când toate celelalte răspunsuri dau greş. Sunt poveşti care ne surprind, care ne tulbură, care ne încântă.

„Bernhard Schlink ştie să toarne o întreagă viaţă în forma restrânsă a unei povestiri.” (Ruhr Nachrichten)

„Schlink are un simţ infailibil pentru răsturnările neaşteptate de situaţie, pentru dramatism şi suspans.” (Rheinische Post)

„Proza lui Schlink este accesibilă oricărui cititor; e scrisă într-un limbaj limpede, curgător, care nu are nevoie de efecte stilistice.” (Deutschlandfunk Kultur)

„Volumul radiază o cunoaştere psihologică a oamenilor şi a idealurilor (adesea trădate) ale acestora, precum şi o artă a esenţialului.” (Münchner Merkur)

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

Publicat în 1980, Ridicat de la pământ urmăreşte destinul mai multor generaţii ale familiei Vreme-Rea, ţărani săraci, fără pământ, cum fuseseră şi bunicii lui Saramago – cartea este, de altfel, una dintre cele profund personale ale celebrului scriitor. Desfăşurat în Alentejo, o provincie din sudul Portugaliei, romanul schiţează viaţa grea dusă de ţărani pe fundalul mai multor evenimente sau fenomene politice – trecerea Portugaliei la statutul de Republică, două războaie mondiale, un atentat la viaţa dictatorului Salazar –, care însă nu au nici un efect benefic asupra păturii de jos. Realitatea sumbră în care trăiesc aceşti oameni asupriţi de moşieri ajunge să cunoască schimbarea abia odată cu insinuarea comunismului şi a marilor lui promisiuni, niciodată împlinite. Dincolo de tema pământului şi a conflictelor generate de veşnicele nedreptăţi sociale ori de comentariile politice, interpretări ce conferă poveştii o dimensiune actuală, cuceritoare în lectura romanului sunt mai ales umorul lui Saramago şi stilul său bine-cunoscut.

Roman câştigător al Man Booker International Prize 2016

Una dintre cele mai bune cărţi ale anului pentru Time şi Entertainment Weekly

Un roman superb şi neliniştitor în trei acte despre rebeliune şi tabuuri, violenţă şi erotism şi metamorfoza contorsionată a unui suflet

În joacă, doi copii fac schimb de haine. Fără să-și dea seama, fac schimb și de vieți. O comedie satirică clasică scrisă de un maestru al literaturii americane

În cartierul din apropierea Podului Londrei, în secolul al XVI-lea, mare este mizeria. Violența și foamea sunt pâinea zilnică a tânărului Tom Canty. El însă nu visează decât palate și lux princiar. Nu departe de acolo trăiește de altfel un adevărat prinț, într-un palat adevărat: Eduard, fiul regelui Angliei și viitor rege el însuși. Într-o bună zi, din întâmplare, cei doi băieți se întâlnesc. Au aceeași vârstă. Arată la fel. De fapt, nu există decât o singură diferență între ei: Tom Canty e un copil din suburbiile Londrei, pe când Edward Tudor e moștenitorul tronului Angliei. Cât de lipsită de substanță este într-adevăr această diferență devine limpede când întâlnirea lor accidentală provoacă un schimb de roluri. Cerșetorul ajunge prizonierul pompei și absurdității curții regale, iar prințul vagabondează îngrozit prin straturile cele mai de jos ale societății engleze din acel veac.

Din tema identităților interșanjabile, Mark Twain a creat un atac sarcastic la adresa ipocriziei și nedreptății sociale, și, deopotrivă, o comedie irezistibilă, impregnată cu un simț al jocului entuziast ce aparține perioadei sale celei mai creatoare.

„Acum sunt strașnic poleit, într-adevăr!... De va merge așa înainte, curând voi fi împopoțonat ca o prăjină de mai cu zorzoane neînchipuite și măriri amăgitoare. Dar le voi prețui, orișicât sunt ele fără de preț, pentru dragostea căreia-i stau mărturie. Mai bune-s aceste biete ranguri de batjocură ale mele, care vin necerute, date de-o mână curată și-un suflet drept, decât cele adevărate, cumpărate prin slugărnicie de la o putere hrăpăreață și cu suflet mic.“

Un roman tulburător, inspirat de povestea reală, relatată în 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane.

„Un ceai la capătul lumii, ca și alte romane ale catalanului  Francesc Miralles – unele scrise în colaborare, cum este și cazul de față, coautoare fiind Ángeles Doñate –, invită la reflecție și introspecție, oferind cititorului o viziune asupra vieții, asupra valorii vieții, de o mare frumusețe și profunzime, prin exemplara ei generozitate. Venerabilul Kosei-San, «gardianul abisului», este un emoționant model de bunătate, înțelegere și solidaritate umană: își dedică ultimii ani de viață unui ideal nobil, acela de a salva sufletele rătăcite care, ajunse în pragul abisului, cred că singura soluție este sinuciderea. Autorii reușesc să creeze un echilibru perfect al firelor narațiunii – istoria tristei vieți a lui Kosei-San, ale cărei împrejurări vitrege i-au impus să-și sacrifice iubirea, relatările captivantelor experiențe de salvare a multor ființe disperate, povestea de dragoste dintre Toni, protagonistul narator, și fermecătoarea și misterioasa Esmeralda, reflecții filozofice existențiale –, într-un stil cuceritor prin claritate, culoare și forță sugestivă. Pe scurt, o carte-lecție de viață, care emană speranță și lumină.“ — TUDORA ȘANDRU MEHEDINȚI

Premiul pentru secţiunea 14 ani +, Trofeul Arthur, Ediţia a VIII-a // O poveste cutremurătoare spusă de o fetiţă invizibilă

Admirat de Tolstoi, Cehov și Thomas Mann, Nikolai Leskov se numără printre clasicii ruși din secolul al XIX-lea. Walter Benjamin l-a definit ca povestitorul.

Lady Macbeth din Mțensk, una dintre primele sale povestiri și cea mai cunoscută, a fost publicată în 1865 în revista Epoha, condusă de F.M. Dostoievski, care avea o mare prețuire pentru autor. Transformată într-o operă de Dmitri Șostakovici în 1934, a cunoscut trei versiuni cinematografice, cea dintâi fiind regizată de Andrzej Wajda în 1962. Luate laolaltă, narațiunile care o însoțesc în volumul de față, de la istorii grotești până la povestiri pline de tâlc, alcătuiesc portretul aceluiași personaj: omul rus al secolului al XIX-lea, cu „apetitul lui pentru cădere și înălțare“, cu micile lui vanități și meschinării, cu gesturi grandioase și veleități niciodată împlinite. Despre Nikolai Leskov s-a spus deseori că este „cel mai rus dintre scriitorii ruși“. Povestirile lui sunt clocotitoare, pline de ironie, dar lăsând să se întrevadă un substrat mult mai profund.

Din 1920, când gripa spaniolă răvășește și continentul sud-american, până în 2020, când pandemia de Coronavirus mătură întreaga lume, Violeta del Valle este martora unui secol de răsturnări politice, provocări economice, ideologii nefaste, luptă pentru drepturi și supraviețuire. S-a aruncat în vâltoarea destinului cu o imensă forță vitală, cu entuziasm și curaj, iar la capătul drumului, într-o lungă scrisoare adresată celui mai drag om din viața sa, rememorează tot ce a trăit. Confesiune și bilanț deopotrivă, se întoarce în ea la pasiunile care i-au schimbat traiectoria, la marile iubiri care i-au marcat existența, la perioadele de sărăcie și de prosperitate, la pierderile devastatoare și bucuriile copleșitoare.

„E tânăr şi foarte viu, plin de energie, ca un rocker adevărat, dar când te aştepţi mai puţin îl surprinzi bântuit de spaima că îmbătrâneşte şi moare. E un poet care face proză în forţă, ca la sală, ca pe biţă sau motor, care aici, în Banat, sunt bicicleta şi motocicleta; narează, descrie, construieşte, dar când te aştepţi mai puţin îl vezi cum trage un ştamplu (păhărel, aici, în Banat) de lirism. E frust, chiar dur şi necruţător cu tot ce vede în jur şi în el, dar când te aştepţi mai puţin scapă un gest sau o vorbă de mare delicateţe. E bărbătos şi infantil, brutal şi tandru. E prinţ şi cerşetor, erou şi loser absolut în lumea lui, aşa cum o vede, cum o trăieşte sau o imaginează. O lume de la marginea marginilor (cartiere timişorene, periferii de metropole, sate din pustă), cu oamenii ei neştiuţi sau uitaţi. Toate (locuri, chipuri, vorbe) l-au aşteptat pe el, pe Borco Ilin, să le descopere şi reînvie, ca să intre într-o carte. Ca să intre în cărţi, cu toate atuurile. Între care, mai de preţ, îmi par a fi două: al noutăţii lumii pe care o dezvăluie şi al limbii pe care o caută. Deşi el spune că nici una din ele, nici româna, nici sârba, nu l-au găsit. Pusti nas, Borco! Lasă-ne, Borco, n-ai dreptate, fiindcă le-ai găsit pe amândouă în limba fără pereche a literaturii pe care tocmai ai scris-o.“ — ADRIANA BABEȚI

SABRINA știe ce are de făcut ca să răzbată în viață.

Studentă în ultimul an, Sabrina și-a planificat viitorul în detaliu: să absolve cursurile Universității Briar, să fie admisă la Facultatea de Drept de la Harvard, iar apoi să obțină o slujbă bine plătită, la o firmă de avocatură de top. De fapt, tot ce-și dorește ea este să scape de trecutul rușinos al propriei familii. Dar nu se aștepta ca în calea ei să apară un hocheist superb, care crede în dragoste la prima vedere. Sabrina e dispusă să-i ofere o noapte de pasiune. Însă uneori o noapte e de-ajuns ca să-ți schimbe întreaga viață.

TUCKER crede că a fi un bun coechipier este mai important decât să devii celebru. De obicei, atunci când se află pe gheață, preferă să nu iasă în față. Dar când află că va deveni tată la numai douăzeci și doi de ani, începe să nu-i mai convină ,,banca de rezerve¨. Unde mai pui că viitoarea mamă a copilului său e frumoasă, isteață și-l ține pe jar. Problema este că Sabrina își păzește bine inima și încăpățânarea ei o împiedică să accepte cu ușurință ajutor din afară. Dacă vrea o viață alături de fata visurilor lui, Tucker va trebui s-o convingă că unele scopuri pot fi atinse doar când ai pe cineva alături.

Jenny Go are șaisprezece ani. Este o violoncelistă plină de talent și sensibilitate și are un scop bine definit: să fie admisă la un conservator de prestigiu din Statele Unite. Duce o viață destul de singuratică: tatăl ei a murit de cancer, iar mama, o avocată de succes, are un program foarte încărcat. Obiectivul mamei este mai degrabă să-și ajute fiica să obțină o carieră de succes decât să o susțină emoțional.

Când liceana îl cunoaște pe Jaewoo, în barul de karaoke al unchiului Jay, viața ei ia o turnură neașteptată. Tânărul misterios și incredibil de atrăgător devine rapid una dintre provocările ei. Cei doi petrec o seară de neuitat, apoi băiatul se întoarce în Coreea de Sud.

Câteva luni mai târziu, aflând că bunica lui Jenny este bolnavă, fata și mama ei se mută temporar în Seul. Jenny se transferă la o academie de muzică din oraș și are o surpriză de proporții: băiatul pe care l-a cunoscut în acasă învață la aceeași școală cu ea.

Însă el nu este un elev oarecare, ci un adevărat idol K-pop. Este membru al unui grup cu nenumărați fani. Și, așa cum se întâmplă cu majoritatea starurilor K-pop, pentru el să aibă o iubită este interzis.

Jenny e conștientă că a deveni partenera lui Jaewoo înseamnă să se abată de la planurile foarte bine stabilite. Dar nu doar viitorul ei este în joc. Alegând să aibă o relație cu ea, Jaewoo își pune în pericol cariera pentru care a muncit din greu. Jenny trebuie să cântărească bine alegerile pe care le va face și să hotărască dacă este cu adevărat pregătită să sacrifice totul în numele iubirii.

Să fugi de un dușman. Și să te afli la mila altuia.

La sfârșitul lui martie 1944, în timp ce trupele lui Stalin pătrund cu forța în Ucraina, tânărul cuplu alcătuit din Emil și Adelina Martel trebuie să ia o decizie teribilă: să aștepte intruziunea ursului sovietic și să riște deportarea în Siberia? Sau, împotriva voinței lor, să urmeze lupii – ofițerii naziști criminali care au promis să protejeze germanii „cu sânge pur"?
Familia Martel este una dintre numeroasele familii cu rădăcini germane ai căror strămoși au trăit în Ucraina din cultivarea pământului vreme de peste un secol. Dar după ce au îndurat regimul îngrozitor al lui Stalin, Emil și Adeline hotărăsc că trebuie să fugă din țara lor împreună cu lupii pe care-i disprețuiesc. Doar astfel pot scăpa de sovietici și își pot găsi libertatea.
Prinsă între două armate rivale și nevoită să treacă prin niște încercări cumplite pentru a-și împlini speranța de a emigra în Vest, familia Martel întruchipează o poveste brutală, complexă și în cele din urmă biruitoare despre puterea extraordinară a dragostei, a credinței și despre voința incredibilă a unor oameni greu încercați de soartă de a supraviețui.

Corect. Greșit. Viața o trăiești undeva între ele.

Duchess Day Radley are 13 ani, se declară proscrisă și este apriga apărătoare a fratelui ei de 5 ani, Robin, și părinte pentru mama ei, Star, care nu reușește să aibă grijă nici de ea și nici de copii.
Walk n-a plecat niciodată din orășelul din California unde au crescut el și Star. A ajuns șerif, dar nu poate uita că a depus mărturie cândva împotriva celui mai bun prieten, Vincent King, care a ajuns în închisoare. Și este excesiv de protector cu Duchess și fratele ei.
După 30 de ani, Vincent este eliberat. Iar Duchess și Walk trebuie să înfrunte problemele care apar odată cu întoarcerea lui.

„Aceasta este o scrisoare dificil de scris. Sper că n-o să ne urăști prea tare (…) Fiul meu a intrat recent în casa voastră în timp ce erați plecați."

Într-o suburbie înverzită din New York, un adolescent se strecoară în casele vecinilor — și în computerele lor — și le află secretele. Cine e și ce-ar fi putut descoperi? După ce apar două scrisori anonime, încep să circule zvonuri și oamenii devin bănuitori. Iar când este găsit cadavrul unei femei, încordarea atinge punctul critic. Cine a ucis-o? Cine știe mai multe decât spune? Și cât de departe vor merge niște oameni cumsecade ca să-și apere secretele?
În acest cartier, nu doar soții și soțiile se înșală unii pe alții. Aici, toți membrii familiei au câte ceva de ascuns…
Nu știi de fapt niciodată de ce sunt în stare oamenii.