Literatură

Publicat în 1970 și ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kramer, acest bestseller devenit clasic despre maturizare și inadaptare, considerat de critică un răspuns american la Împăratul muștelor de William Golding, continuă să fie de o acută actualitate, aducând în discuție teme precum cultura violenței, supraviețuirea într-un mediu ostil și drepturile animalelor. Nominalizată la Premiul Pulitzer, cartea a marcat, alături de film și de melodia cu același titlu, înregistrată de grupul The Carpenters, o întreagă generație care a contestat legea celui mai puternic.

„Trimiteți-ne un băiat și vă vom trimite un cowboy!“ – nu contează dacă lui îi e frică de cai sau face pipi în pat. Pentru o mie șase sute de dolari, tabăra de băieți Box Canyon îi va transforma în bărbați, iuți la mânie și zgârciți la vorbă. Părinților ocupați (să călătorească, să divorțeze și să se recăsătorească sau pur și simplu să aibă succes) din suburbiile bogate, soluția nici nu li se pare scumpă, așa încât șase puști care se aleg cu porecla Pișăcioșii, „cea mai grozavă adunătură de nasoi“ pe care a văzut-o tabăra, își unesc improbabilele lor forțe pentru o misiune nocturnă de salvare a bizonilor și totodată a lor înșiși. Dar, pe măsură ce răsare soarele roșu și crud al Arizonei, ei vor descoperi prețul singurului lor moment de glorie.

„Trecerea de la adolescență la maturitate a fost o temă predilectă pentru scriitori precum Salinger, Conroy, James Kirkwood și William Bradford. Dar nici unul dintre ei nu a tratat tema cu atâta căldură, bucurie și înțelegere ca Glendon Swarthout. Nu-i veți uita prea curând pe Pișăcioși sau bestiile magnifice, bizonii, care fac parte din aventura lor.“ — Minneapolis Tribune

„Binecuvântați animalele și copiii este un roman și amuzant, și usturător, și tulburător, și sensibil. Dar nu este deloc sentimental; bufoneria aparentă a eroilor săi nu ascunde cruzimea care le-a modelat existența. Asemenea bizonilor pe care sunt hotărâți să-i salveze, ei trebuie să se confrunte cu propria libertate. Dar cu ce cost...“ — National Observer

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

„Oscar şi Tanti Roz recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. …Oscar, micul pacient fascinat de Tanti Roz, îşi foloseşte aparenta marginalitate într-un singur scop: să întărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.“ (Lire)

„O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns între două coperte.“ (Stern)

El ii intinse mana. Ea il lasa sa o stranga pe a ei. Ea ar fi vrut sa vorbeasca si, fara indoiala, sa-i spuna ca-i multumea, ca avea incredere... Dar ea trebuie sa fi inteles zadarnicia unor asemenea cuvinte, pentru ca tacu. Plecara si traversara statiunea termala si vechiul sat Royat.

El merse pana la douazeci de metri de silueta si numara, cu bratul intins: - Unu... doi... Esti gata, Conrad? Foc! Cele doua gloante fura trase in acelasi timp. Se auzi un strigat de durere. Silueta paru a se prabusi. Cei doi barbati se grabira intr-acolo.

Ziarele vor vorbi, de asemenea, maine despre o descoperire pe care tocmai a facut-o Biroul de detectivi, afland ca Dalbreque ar fi autorul unui asasinat care a facut multa valva anul trecut, cel al bijutierului Bourguet.

Si, intr‑o clipa, usa scarii se deschise. Un barbat, doi barbati aparura, apoi, Gorgeret, cu revolverul pregatit de tragere, care striga: – Mainile sus! Primul care misca... Trase un foc de intimidare. Trei dintre agentii sai se lasara sa alunece pana la piciorul scarii si strigara, la randul lor:

Roman de o rară intensitate, inspirat din întâmplări adevărate, Copilul lui Noe este tradus în treizeci de limbi.

„Această poveste despre încercările tragice la care îi supune Istoria pe oameni vă va urmări multa vreme. Eric-Emmanuel Schmitt își confirmă extraordinarul talent și sfidează încă o dată barierele genurilor literare și ale filozofiei.“ – Lire

„Un roman plin de sensibilitate și de emoție.“ – L’Echo

„Din tenebrele Holocaustului, Eric-Emmanuel Schmitt a reușit să extragă o poveste luminoasă, plina de speranță.“ – Le Soir

Belgia anului 1942. Cel de-al Doilea Război Mondial nu și-a hotărât încă învingătorii. Evreii sunt siliți să se ascundă sau să fugă, alternativa fiind lagărul nazist. Cei care nu reușesc să se salveze încearcă măcar să-și pună copiii la adăpost. Micuțul Joseph se numără printre copiii care trebuie să se ascundă. El învață să uite, să-și anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. În internatul catolic unde este înscris pentru a i se pierde urma, Joseph îl întâlnește pe părintele Pons, un om a cărui misiune va fi să-l ajute pe Joseph să nu-și piardă nici speranța, nici credința în existența Binelui. Asemenea lui Noe, părintele Pons salvează făpturile Domnului din fața cataclismelor Istoriei. În catacombele bisericii catolice, el construiește o Arcă a spiritului pentru Joseph: o sinagogă unde pot fi studiate Tora și Cabala. Alături de părintele Pons, Joseph se va îmbarca într-o călătorie spre limanul vremurilor care se reașază în matcă.

În bună tradiție horiană, romanul se plăsmuiește în jurul imaginii-simbol a lui Ștefan cel Mare, surprins în acele clipe înaintea morții când, revăzute, faptele trecute capătă o semnificaţie diferită. De egală importanţă, însă, este materialul viu din care se țese această cronică a eroului la vârsta senectuții: limba română. Este deopotrivă limba lui Horia şi a lui Ștefan, limbă curgătoare de letopiseț, reunind pe cei dinăuntrul şi din afara ţării, mărturisitoare de origini străvechi şi de statornicii creștine, cuprinzătoare cât o patrie, mică să încapă într-o călimară şi să fie dusă cu sine prin lume, la vreme de cumpănă, ca semn al unei identităţi de care nu te poți dezice.

La câteva zile după ce a împlinit o sută de ani, istoricul Neagu Djuvara, care îl cunoscuse pe Unchiul Serenus și citise Îngerul de pe auto­stradă, mi‑a telefonat invitându‑mă să trec pe la el: avea une grosse surprise. La prima descindere în București m‑am oprit și pe strada Philippide, unde „bătrânul minune” al istoriografiei noas­tre a petrecut ultimii ani din viață...

Este al patrulea volum al tetralogiei "Clipe de durere, clipe de iubire", scrisă de Andrei Filotti.

Copiii familiei Totila – Despina, Ermanaric și Sigeric – sunt acum adulți și fiecare se străduiește să își găsească drumul potrivit în viață.

Cum Al se confruntă cu probleme de sănătate, Despina se pregătește să preia frâiele afacerilor familiei. Susținută de mama ei, ea va pleca în Rusia, unde trebuie să protejeze investițiile trustului Totila. Periplul ei se va dovedi nu doar o inițiere în lumea afacerilor, ci și începutul unei neașteptate idile.

Ermanaric și Sigeric, unul în Moldova și altul în Grecia, vor avea și ei parte de diferite încercări – situații neprevăzute și întâlniri care par predestinate – în urma cărora viața li se va schimba pentru totdeauna.

Călătoriile celor trei frați dobândesc, așadar, un rol inițiatic, căci ei trebuie să se dovedească vrednici de a duce mai departe valorile clanului Totila.

Cei care citesc cartea în ritmul pe care îl reclamǎ textul, adicǎ fără s-o lase din mânǎ, or sǎ aibǎ, din ce în ce mai intens, sentimentul cǎ Ileana Muntean alcătuiește viața personajelor cu aceeași pasiune pe care Alma o pune în reușita magazinului ei de produse bio. La fel cum Alma le trece angajaților cu vederea scăpările, câteodată ridicole, cel mai adesea comice și întotdeauna păgubitoare pentru mica ei întreprindere menitǎ sǎ însănătoșească atât trupul, cât și spiritul, la fel Ileana își iartă personajele pentru aspirațiile lor vagi și pentru tribulațiile lor disperate în căutarea unui viitor mai puțin cețos. Art is a labor of love. În mod sigur, dar nu numai: arta Ilenei este produsul unei atenții frenetice pentru detaliu, al unui dispreț plin de vervǎ pentru un sistem și o administrație care te îngroapă, în loc sǎ te ajute, și al unei înțelegeri melancolice a naturii iluziilor în care investim. Răzvan Rădulescu

La cincizeci de ani, Adam suferă un accident cerebral care îi distruge aproape în totalitate memoria. Redus la inteligența unui copil de zece ani, trăind cu teroarea de a fi veșnic supus la teste, el devine cu totul dependent de soția lui. Care este secretul acestui cuplu, secret ce zace ascuns sub aparența unei familii fericite? Accidentul lui Adam nu este oare un pretext pentru a se scăpa de obsesia trecutului?

Publicat pentru prima oară în engleză, acest roman reprezintă o adevărată frescă a comunității românești din Canada, unde orice poveste de succes ascunde adesea un teribil secret. Un roman despre iubire și iertare.

Elogii în presa canadiană:

"O Robinson de mâna întâi — Vrem să-i mulțumim Feliciei Mihali pentru ideea de a se stabili aici după ce a părăsit România natală.” Robert Chartrand, Le Devoir, 2002

"Acest al șaptelea roman al Feliciei Mihali, publicat mai întâi în engleză, reprezintă o contribuție majoră la ceea ce poate fi considerată a treia singurătate, cea reprezentată de imigranți.” Caroline Jarry, Le Devoir, 2016

"Parcursul Feliciei Mihali este unul dintre cele mai interesante de pe planetă.” Raymond Desmarteau, RDI International, 2018

Al doilea roman din celebra serie care-l are drept protagonist pe detectivul particular Mike Hammer

Un hard-boiled clasic, adaptat pentru film în 1957

După ce tocmai a încheiat un caz la care lucra, Mike Hammer intră la miezul nopții într-un local și cere o cafea. Vocea lui atrage atenția unei roșcate care intră în vorbă cu el. Așa află că tânăra e prostituată, însă ceva la ea îl înduioșează. Când un bărbat dă buzna în local și o agresează, Mike îl alungă repede pe individ, apoi îi oferă Roșcatei niște bani, sfătuindu-o să-și găsească o slujbă adevărată. A doua zi, tânăra e găsită moartă, în aparență victima unui accident de mașină. Nici urmă de șofer. Însă, după ce a văzut în local, Mike nu crede că e vorba despre o moarte accidentală și începe propria lui anchetă. Treptat, descoperă o conspirație care s-a întins ca o caracatiță în New York.

Maresi este primul volum din seria Cronici din Manastirea Rosie. Maresi este o carte despre chipurile intunecate ale Raului si despre puterea magica a prieteniei capabile sa invinga totul, toate concentrandu-se in jurul povestii unei fete care descopera pe insula femeilor nu numai cunoasterea din carti, dar si forta straveche, irezistibila, redutabila a feminitatii.

Între lumile de azi pe mâine ce ies din comunism spre consumerismul și capitalismul românesc de cumetrie, Bogdan Iorga găsește să recitească, în cheie (auto)ironică și pe ritmuri de blues & rock, metoda lui Dalí de a deveni faimos și bogat. O recitire în care apar biografii înecate în alcool și povești sparte ale unor personaje care nu reușesc să dea marea lovitură! Întoarsă pe dos, într‑o comedie a vieții în post‑comunism, literatura ca și picturile după care se inspiră e o oglindă întoarsă spre sine, dar, mai ales, spre epoca din care s‑a născut ca spuma zeilor. Pentru amatorii de picanterii și argou, cartea lui Bogdan Iorga e ca o scufundare în apele mișcătoare ale tranziției de la Epoca Nicolae Ceaușescu la Epoca McDonald’s. Dan Mircea Cipariu

Seria Sherlock Holmes, pe care Nemira Fiction o aduce într-o ediție de colecție fresh, contemporană, îți deschide porțile către un univers fascinant, plin de mister și intrigi complicate. O serie-reper care a trecut cu brio proba timpului, continuând să surprindă și să inspire.

„Peisajul acesta sterp, sentimentul singurătății, misterul și misiunea ce trebuia cât mai repede îndeplinită, toate mi-au strecurat un fior de gheață în inimă.“ Sherlock Holmes

 Când trupul neînsuflețit al lui Sir Charles Baskerville e găsit zăcând pe moșia sa, alături de urmele unui animal misterios, moartea nobilului e pusă imediat pe seama unui presupus blestem aruncat asupra familiei. Intrigat de caz, Sherlock Holmes respinge totuși explicația supranaturală a morții baronului și îl trimite pe Watson să-l protejeze pe moștenitorul familiei Baskerville. Dar groaza ce plutește în jurul straniei morți îl face pe detectiv să creadă că este posibil să aibă de-a face, pentru prima oară, cu un adversar pe măsura geniului său.  

„O poveste plină de teroare și suspans, pe care nu vei mai putea s-o lași din mână.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Ion Luca Caragiale, dramaturg realist si clasic deopotriva.

''Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spaţiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spaţiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului pentru a ajunge la lucrurile vagi.“ (Gabriel Liiceanu)

Pe strazile din Christiania (Oslo de astazi), un tanar scriitor traieste cu spaima ca oricare zi poate fi ultima. Fara alte mijloace de subzistenta in afara propriei inzestrari literare, personajul isi petrece timpul incercand sa supravietuiasca infometarii perpetue la care se autosupune, neacceptand nici o solutie de compromis ce presupune un act lipsit de etica, la limita dintre luciditate si nebunie. Animat de un puternic impuls vital, primind la rastimpuri, de la ziarul local unde publica uneori un articol, sume modice care il ajuta sa-si plateasca o chirie modesta si sa se hraneasca cat de cat, reuseste sa se salveze de la extinctie. Diferitele intamplari traumatizante prin care trece si ostilitatea mediilor sociale pe care le traverseaza, strania poveste de dragoste care ii aprinde flacara sperantei aruncandu-l apoi in neagra disperare sunt incercari spirituale din care personajul va iesi biruitor.

McMafia dezvaluie cititorului interesat informatii cutremuratoare despre  existenta, structura organizatorica si diversele moduri de operare ale organizatiilor mafiote care au reusit sa impanzeasca globul pamantesc. Daca pana spre sfarsitul secolului XX mafia actiona sporadic, subtil si oarecum paralel cu economia de suprafata, odata cu extinderea mijloacelor de comunicare in masa, retelele crimei organizate s-au sofisticat si dezvoltat atat de rapid si cu o asa de mare amploare, incat in prezent si-a schimbat traiectoria si interfereaza din ce in ce mai fatis cu toate straturile societatii, penetrand pana la cele mai inalte niveluri economice, politice, de siguranta nationala etc.

    „Cresterea rapida a comertului, a investitiilor si aparitia bogatiei au devenit fenomene globale. Totusi, aceasta bogatie s-a raspandit extrem de neuniform. Nenumarate state s-au trezit aruncate in acel purgatoriu numit «tranzitie», o zona ale carei granite se afla intr-o deplasare permanenta. Supravietuirea economica in astfel de zone neprielnice inseamna de multe ori a pune mana pe o arma si a lua in posesie orice bun ce permite supravietuirea.“

 Misha Glenny este un jurnalist britanic de renume, fiul unui cunoscut sovietolog, Michael Glenny. A studiat la Universitatea din Bristol si la Universitatea Carol din Praga. In calitate de corespondent BBC pentru Europa Centrala si de Vest, a transmis numeroase corespondente legate de prabusirea comunismului si de razboiul din fosta Iugoslavie. A colaborat cu majoritatea institutiilor de presa din Europa si Statele Unite ale Americii si este autorul cartilor Renasterea istoriei: Europa de Est in era democratiei, Caderea Iugoslaviei si Balcanii: nationalismul, razboiul si Marile Puteri, 1804–1999. In anii ’90 a tinut cursuri la centrul „Woodrow Wilson“ din Washington, DC, si la London School of Economics.

    A fost consilierul unor guverne europene si al celui american in chestiuni legate de Europa de Est si a condus timp de trei ani o organizatie neguvernamentala implicata in reconstructia Serbiei, Macedoniei si a provinciei Kosovo.

Cu un umor la fel de navalnic, Vargas Llosa isi transfera elemente autobiografice ale relatiei cu propria sa matusa, Julia Urquidi Illanes, intr-un roman savuros si navalnic, lipsit de prejudecati inutile.

"Mă duc la bucătărie, trag scaunul şi iau cutia de pe raftul de sus. Apoi îmi satur furia cu
4 563 de calorii din ciocolată. Mai pune-te cu mine, Bridget Jones!" Cum să nu reacţionezi aşa când cea mai bună prietenă te lasă baltă?

Ultimul bărbat american a fost finalist în cursa pentru premiile National Book Award şi National Book Critics Circle Award. În 2002, New York Times a desemnat-o printre „cărţile remarcabile“ ale anului. În 2008, Time Magazine a inclus-o pe autoare în topul celor mai influenţi 100 de oameni din lume.

Orice mare autor are dreptul la un pic de odihnă. După Orbitor, Frumoasele străine reprezintă vacanţa lui Mircea Cărtărescu.
O carte în care comicul e întins pe toate registrele, de la zâmbetul discret la râsul cu lacrimi, şi care-ţi poate umple, bucurându-te, propria ta vacanţă.

Fiecare pofta de mancare corespunde de fapt unei anumite emotii, astfel incat odata ce ai inteles sensul din spatele poftelor tale si ai aplicat informatiile si afirmatiile din aceasta carte, vei fi capabil sa vindeci ciclul de abuz de mancare. In plus, vei citi studii stiintifice despre proprietatile de alterare a starii de spirit si de modificare a energiei ale fiecarui aliment, iar asta te va ajuta sa intelegi felul in care poftele alimentare reflecta sentimentele tale.
      Acest ghid cuprinzator si abilitant iti va arata, de asemenea, cum sa citesti si sa interpretezi poftele tale alimentare cat pe ale celor din jur. Astfel iti vei imbunatati viata, intelegand mecanismele emotionale care te guverneaza pe tine si pe cei din jur.
      Tineti in mana o carte unica prin aportul de informatii care va asigura toate instrumentele emotionale, fizice fi spirituale de care aveti nevoie pentru a va impaca in sfarsit cu mancarea si cu poftele alimentare!

Orasul si ciinii (reedit)

io stau la etaju şapte. şi la geamu meu de la bucătărie io văd un teren vilan. sau viran. sau cum mă-sa-i zice că io nu le prea am p-astea. adică-i un teren pe care nu e nimica.

Povestea lui Jacques Austerlitz, care străbate continentul.