Literatură

„Inițierea se află în miezul oricărei existențe umane autentice. Și aceasta din două motive: pe de o parte, pentru că orice viață umană autentică presupune crize profunde, încercări, suferință, pierderea și recucerirea eului propriu, «moarte și înviere»; pe de altă parte, indiferent de gradul de împliniri la care a ajuns, la un moment dat orice om își vede viața ca pe un eșec.
În astfel de momente de criză totală, numai o singură speranță pare să ofere o soluție: aceea de a-și lua viața de la capăt. Dacă putem spune că inițierea constituie o dimensiune specifică a existenței umane este înainte de toate pentru că numai inițierea conferă morții o funcție pozitivă: aceea de a pregăti noua naștere spirituală, accesul la un mod de a fi nesupus acțiunii devastatoare a Timpului.“ (MIRCEA ELIADE)

Doi ani dupa intamplarile din Magicienii, Quentin si prietenii lui au ajuns regi si regine in Fillory, dar viata lor magica nu este paradisul care pare a fi. Zilele si noptile de bucurii regale incep sa isi piarda gustul iar intr-o dimineata, cand o vanatoare ia o turnura tragica, Quentin si Julia sunt nevoiti sa se imbarce pe o barca fermecata cu vele care ii va duce intr-o calatorie departe de regatul lor.

„Regele Magician este un al doilea De veghe in lanul de secara pentru amatorii de universuri alternative… Grossman a creat un rar, straniu si minunat roman… La jumatatea cartii, atunci cand Quentin se teme ca va fi exilat din Fillory pentru totdeauna, vei simti ce-a simtit si el: panica si groaza. Ca si Quentin, si tu vei face totul pentru a te reintoarce acolo.“
The Chicago Tribune
„O privire noua asupra literaturii fantasy – un roman intunecat, cu personaje de o adanca complexitate psihologica.“

Literatura Romana

Miles ia cina la niste oameni pe care nu‑i cunoaste, invitat de un amic. Inainte de desert, se ridica de la masa, se duce la etaj si se incuie in camera de oaspeti. Refuza sa mai iasa de acolo. Refuza sa scoata vreun cuvant. Gazdele sunt innebunite, dar nu‑l pot da afara. Vestea se intinde in toata tara, transformandu‑se intr‑un adevarat fenomen social si mediatic. Printre personajele implicate in povestea lui Miles, se numara o femeie intre doua varste, aflata intr‑un moment de rascruce al vietii si al carierei ei, un barbat trecut de prima tinerete, afectat de pierderea partenerului de viata, o octogenara pe care familia vrea s‑o interneze impotriva vointei ei intr‑un camin de batrani si o fetita desteptissima de noua ani, a carei inteligenta precoce ii atrage antipatia colegilor si a profesorilor. Triumful cel mare al cartii e in slalomul innebunitor printre jocurile de cuvinte, care transforma Era sa fiu eu intr‑o palpitanta cursa printre obstacole, ca un thriller lingvistic cu personaje experte in dezamorsarea bombelor de limbaj. Desi absent in cea mai mare parte a romanului, Miles marcheaza vietile celor din jur. In acelasi timp ne deschide ochii catre o realitate incomoda, una din care fiecare dintre noi si‑ar putea dori sa evadeze, la un moment dat. Ti s‑ar putea intampla si tie.

„Sunt oameni care te fac să crești, iar Mircea Cărtărescu este unul dintre aceștia. De fiecare dată când am fost în prezenţa lui, am încercat să fiu mai frumos. Asta numesc eu să crești.“ (Edmond BAUDOI)

Mario Vargas Llosa reuseste un tur de forta prin naratiuni suprapuse sau alternate, care formeaza treptat un tablou extrem de viu si de colorat, specific unei tari ca Peru, de pe inaltimile aspre ale Anzilor pana la tarmul Pacificului.

Ellis Avery este autoarea bestsellerului international Foc in pavilionul de ceai, aparut la Humanitas Fiction in 2008.

Un tur de forta al imaginatiei istorice, romanul Ultimul nud (2012) vorbeste despre geniu si maiestrie artistica, despre iubire si dorinta, regrete si, mai ales, despre speranta care poate transcende momentele tragice ale istoriei.

Prin povestirile ciclului Hanshichi torimonochō (Cazurile misterioase ale lui Hanshichi), publicate între anii 1917 şi 1937, Kidō Okamoto inaugurează genul poliţist în literatura niponă. De altminteri, scriitorul este considerat un Arthur Conan Doyle al Japoniei, inventând un personaj emblematic, pe inspectorul Hanshichi, care rezolvă aparent fără efort cazurile cele mai complicate şi enigmatice. La senectute, jovialul inspector rememorează nostalgic anchetele, iar relatarea întâmplărilor trecute este un prilej de evocare plină de culoare a capitalei Edo şi a Japoniei din timpul shōgunatului Tokugawa.

Bun venit printre maimuţe este o declaraţie de dragoste şi de război făcută de Kurt Vonnegut rasei umane.

Dispariția unui poet pe nume Dhimitrie stârnește rumoare printre prietenii și cunoscuții acestuia, care, în încercarea de a-i da de urmă, ajung să-și amintească tot felul de lucruri cu și despre el. Este cartea lui Leonida Neamțu cu personajele cele mai stranii și interesante, din care nu lipsește, desigur intriga țesută în felul atât de propriu al autorului.

„Strania Poveste a „Marelui Joc” ramane cartea mea de suflet, desi, intre timp, am mai citit cinci metri cubi. Tatal meu, primul si penultimul meu profesor de inalte lecturi, mi-a pus in brate un scriitor cum sufl etul meu n-a mai gasit niciodata, niciunde. Si-n cartea asta, o vrajitoare Z (de la zapada) il ingrijeste pe Dhimitrie (poetul) intr-o cabana din munti, ca sa-i oblojeasca ranile. Ea e inteligenta, ironica si, tot ea, cu automobilul ei albastru, l-a izbit pe zapacitul ala care suge ace (un tabiet oarecare); ca sa nu se trezeasca cu un dosar penal, il ia si-l duce in munti, sa-l faca bine la trup, ca la sufl et e poet futil. Si-n timpul asta, prietenii lui Dhimitrie (poetul), toti stranii si atemporali, il cauta prin zapezi si amintiri. Un medic genial si abscons; Toma Bumbuc, un burlac care locuieste intr-un turn de apa, unde hraneste un soricel cu nume de sarja de cavalerie (Androtancus); Stefan cel Bigot, subtire cunoscator al volutelor in spatele carora s-au ghemuit mintile oamenilor; o secretara cu nume de catifea inghesuita-ntr-o poseta de piele, Melania, fluida ca un val de mare si nitel frivola.” Crin-Triandafi l Theodorescu

Ramase pe drumuri dupa moartea tatalui lor, Grace si Hallie sunt nevoite sa se mute si sa ia viata de la capat in casa unui unchi bogat din Beverly Hills. In timp ce Grace cea matura si prudenta suspina in tacere dupa prietenul pe care l-a lasat in urma, Hallie cea exuberanta si nesabuita se lasa sedusa de stralucirea Hollywoodului, aspira sa ajunga actrita si se indragosteste pana peste cap de solistul unei trupe de rock. Nu le ia insa mult sa descopere ca nici trecutul nu e atat de usor de idealizat, nici Hollywoodul nu e facut numai din faima si sclipici.

Un roman despre iubire si bani, despre avaritie si goana dupa avere cu orice pret. A doua parte a secolului al XIX-lea. Hristea Pandele, fi ul unui imigrant sarac, hotaraste ca singurul scop al vietii lui este sa ajunga bogat si respectat. Timp de zeci de ani, acesta isi urmareste cu incapatanare telul, fara sa tina seama de dramele ce se petrec in jur. Devenit unul dintre cei mai importanti bancheri ai Romaniei, descopera insa ca bogatia nu o poate tine aproape pe singura persoana pe care a iubit-o vreodata.

,,Nuvelele lui Eliade povestesc despre insuccese prezente si succese trecute. Povestitorul nu-l urmeaza pe omul de stiinta in efortul universal al cunoasterii; ei se afla mai degraba in tabere diferite, unul in cea a invinsilor, altul in cea a invingatorilor. Naratorul cauta adevarul gasit de omul de stiinta, dar ramane suspendat in lumea sa intermediara intre sacru si profan in apropierea unei semnificatii presimtite, dar care se arata a fi pentru totdeauna inaccesibila si incomunicabila: el povesteste despre nenorocul de-a nu fi in stare sa spuna ceea ce, de fapt, stie. Naratorul este de doua ori mai nefericit decat omul de stiinta. Imaginea lui nocturna este fictionalizarea indoielilor omului de stiinta, precum si ale spaimelor creatiei, este imaginea omenescului sfasiat de pe chipul senin al omului de stiinta." Sorin Alexandrescu

Literatura nazista in America este o enciclopedie imaginara de scriitori de extrema dreapta de pe cele doua continente americane, cu destine si opere inventate care impletesc tragismul, oroarea si umorul. Ca personaje secundare ale acestui univers, apar Borges, Ginsberg sau Neruda, intalniti, admirati sau dispretuiti de trufasele mediocritati care viseaza la un Al Patrulea Reich.

„Cand vorbesc despre scriitorii nazisti din America, in realitate vorbesc despre lumea, uneori eroica, dar mult mai adesea abjecta, a literaturii in general.“ - (Roberto Bolano)

Povestea din Capitan la cincisprezece ani este croita didactic, autorul cautand transmiterea unui mesaj egalitarist utilizand o poveste de aventuri pentru a condamna comertul cu sclavi din Africa, indeosebi cel practicat de alti africani. Lucrarea este una dintre cele mai inspirate ale lui Jules Verne, cu naratiune care apartine perioadei sale de creatie optimista. Personajele sunt tipologii usor descifrabile. Astfel, tanarul marinar Dick Sand este un mus ce se imbarca la bordul bricului-goeleta Pilgrim, comandat de capitanul Hull.

PROVOCARE este povestea de dinaintea primului volum, VICIOUS

O iubire interzisă, arzătoare și controversată, capabilă să spulbere convențiile sociale.

Visul de o viață al lui Melody Greene s-a năruit.

Un accident o împiedică definitiv să devină balerină profesionistă.

Înfrântă, se întoarce acasă și începe să predea la cel mai elitist liceu din orașul Todos Santos.

Singură, se străduiește să se descurce într-un oraș unde banii și influența conduc totul.

Un loc unde bogătașii ar face orice pentru a menține aparențele.

Dar apoi, în nefericirea ei, Melody întâlnește speranța.

Iar speranța are ochi albaștri, zâmbet diavolesc și trup de zeu.

Jaime Followhill, unul dintre Cei Patru Desfrânați din Todos Santos.

Jaime e extrem de atrăgător, cu un viitor strălucit.

Un tânăr râvnit de toate fetele.

Obișnuit să obțină tot ce vrea, prin orice mijloace.

Și indiferent de preț.

Dar acum, pasiunea și obsesia lui pentru Melody ar putea provoca un scandal uriaș.

Care amenință să-i compromită pe amândoi.

Suntem in Moscova anului 1953. Dupa moartea tatalui sau, un reputat fizician atomist, si arestarea mamei sale, medic apreciat la spitalul arondat Kremlinului, Leon Rozental – un baiat de zece ani si jumatate, naiv, dar plin de spirit – este nevoit sa se ascunda de NKVD in camerele secrete ale Casei de pe Splai, o constructie imensa care adapostea sute de nomenclaturisti, functionari de partid si ofiteri de armata si de securitate. Pentru a supravietui, Leon trebuie sa iasa pe furis din cladire spre a vinde diverse lucruri. Intr-una din calatoriile sale, ajunge din pura intamplare la usa lui Koba, un batran care sustine ca il ajuta pe stimatul tovaras Stalin sa conduca tara. Intre cei doi se leaga o prietenie ciudata, in care batranul pare interesat sa isi prezinte si latura agreabila a personalitatii sale, iar Leon incearca sa afl e cat mai multe despre lucruri „despre care nu va invata la scoala”. Adica despre fete, poeme, dragoste, sex, dar si despre Revolutia bolsevica, Lenin, Trotki sau despre moartea prin infometare a milioane de tarani ucraineni. Enigmaticul Koba pare sa stie o multime de informatii despre Stalin. Asta daca nu cumva....

Dintre sute de catarge este o poveste despre lupta pentru supravietuire, despre ganduri, mustrari de constiinta, sacrificiul de sine pentru binele celorlalti, despre manie, disciplina, sau lipsa ei. Pe un platou de pe muntele Giumalau, cincisprezece partizani din grupul „Stanca“, specializati in aruncarea in aer a esaloanelor militare hitleriste, fac ultimele pregatiri pentru a trece la indeplinirea unei misiuni grele... poate ultima, caci, asa cum arata evenimentele, razboiul se apropie de sfarsit. Sunt insa tradati, iar nemtii vin pe urmele lor. Reusesc sa iasa din incercuire, nu fara pierderi de vieti omenesti, si asa incepe un mars istovitor, prin codrii desi si intunecosi din muntii Calimanului, despre care niciunul dintre ei nu stie unde, cand si cum are sa se termine.

La spital, situatia era tensionata. O buna parte din lucratorii administratiei si unii colegi cu sanatatea fragila lucrau la distanta. Privind din exterior, spitalul de psihiatrie parca ar fi adormit. Portile automate cu grile erau inchise in permanenta. Teritoriul de 20 de hectare aproape pustiu. Din cand in cand, vedeai doar personalul in masini, pe jos ori pe biciclete venind si plecand de la serviciu. Pacientii erau prin pavilioane, in promiscuitate. Coronavirusul si-a facut treaba si aici. - Mircea Blajin

O prietenie proiectata acronic. Doua destine - doua copile devenite femei, traind iubiri pustiitoare, duse pana la sacrificiu. Traiul comunist care se prabuseste sub ochii lor, tradari si reveniri, experienta emigrarii, dar, mai presus de toate, REGASIREA. Un roman tulburator, introspectiv, penduland intre oraselul romanesc provincial, cuib vetust al devenirii celor doua, si prezentul cosmopolit. Hazardul, manifestat prin intalnirea lor intamplatoare dintr-o parcare, le pune fata-n fata. Trecutul iese din matca coplesitor - panaceu pentru sufletele celor doua femei, si pare a rezolva ecuatia cautarilor si nelinistilor. - Em Sava

Daca in ,,Mouelle Roucher" Iubirea ni se infatiseaza a fi una matura, misterioasa si responsabila deopotriva, in Lucette - Viata dincolo de imunitatea zero Cosmisian ne prezinta o Iubire cu chip de copila, care a daruit candva Speranta oamenilor. Ca mai tarziu, in cel de-al treilea roman, Mariette - Muza si Inspiratia lui Jules Verne, autorul sa ne dezvaluie o alta dimensiune a Iubirii, si anume una in care fragilitatea intr-o lume scortoasa si gri poate conferi un plus evolutiei umane.

Într-o țară al cărei nume nu este menționat, se întâmplă ceva ce nu s-a mai pomenit de la începutul lumii: moartea decide să-și suspende activitatea.

Cealalta parte este povestea unui regat al viselor care devine cosmar si a calatoriei catre Perla, un misterios oras aflat adanc in miezul Asiei, calatorie care este in acelasi timp si o intima explorare a subconstientului sau, asa cum insusi Kubin a spus, „un fel de ghid Baedeker de buzunar al acelor locuri care ne sunt cunoscute doar pe jumatate”. Scrisa in 1908 si aflata la tesatura dintre Meyrink si Kafka, cartea a fost primita cu entuziasm de catre reprezentantii expresionismului. Franz Marc a considerat-o ca fiind o magnifica intalnire cu spiritul secolului 19, iar Kandinsky a numit-o o aproximare a viziunii raului, in timp ce Lyonel Feininger i-a scris lui Kubin: Traiesc atat de des in Perla, de parca simt ca ai scris-o si desenat-o pentru mine.

Alfred Kubin (1877-1959) a fost unul dintre artistii grafici marcanti ai secolului 20, recunoscut indeosebi pentru ilustrarea cartilor scriitorilor de literatura fantastica precum Balzac, E.T.A. Hoffmann, Gustav Meyrink si Edgar Allan Poe. Prin imbinarea intunericului decadentei si al grotescului, prin evocarea oniricului si a cosmarului viu, creatiile sale redau o atmosfera unica de mister si temeri, deopotriva.

Prima carte din seria Peter Grant.

---

Ofițerul stagiar Peter Grant visează să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra. Păcat că superiorii lui au de gând să îl repartizeze Unității de Progresie a Investigațiilor, unde cel mai mare pericol pe care l-ar putea înfrunta este să se aleagă cu o tăietură de la hârtiile birocrației moderne. Însă perspectivele de carieră și de viață ale lui Peter se schimbă după ce are loc o crimă neobișnuită, iar el intervievează un martor ocular care se întâmplă să fie și fantomă. Abilitatea unică a lui Peter de a putea discuta cu ființe trecute prin moarte îl aduce în atenția Inspectorului Thomas Nightingale, care investighează infracțiunile ce implică magia și supranaturalul. După ce o serie de crime brutale și stranii cuprinde Londra, Peter, acum ucenic vrăjitor, devine parte a unei lumi în care zeii și zeițele se amestecă printre muritori, iar un spirit teribil și încă nestins al trecutului își dorește să scufunde orașul în haos.

---

“Regivorant, original și o lectură încântătoare.” — Charlaine Harris

“Râurile din Londra e povestea a ce s-ar întâmpla dacă Harry Potter ar crește mare și s-ar alătura Poliției Londoneze. O carte cu detectivi de o imaginație debordantă și care te va binedispune cu siguranță.” — Diana Gabaldon

“Construită cu detaliu și imaginație… Aaronovitch este un scriitor care trebuie urmărit.” —Peter F. Hamilton

Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului.

Tadema, un barbat usor trecut de floarea varstei, traieste bucuriile unei vieti burgheze, cuminti – are un magazin de bijuterii, o sotie usor plictisita, dar care il lasa in pace, un bichon maltez pe nume Waffles si o fiica care il deranjeaza numai cand are nevoie de bani. Linistea existentei lui este tulburata in ziua in care un baron faimos si afemeiat ii comanda un ceas scump. Tadema ii livreaza superbul ceas, dar baronul il rasplateste intr-un mod ciudat: o seduce pe sotia lui Tadema, Adele. Din acel moment, viata lui Tadema devine din ce in ce mai haotica, agitata si imprevizibila. Baronul refuza mai departe sa-i plateasca extravagantul ceas, mai ales ca… nu-l mai are. Toata harababura in care se transforma viata bijutierului ii prilejuieste reflectii amare asupra oamenilor si universului.

O viata noua, noua este o calatorie dramatica si emotionanta, o oglinda fidela a conditiei umane, cu plusurile, dar mai ales cu minusurile ei. O poveste despre curajul de a o lua de la capat in fiecare zi.

“Deschizi larg fereastra; vrei aer, mult aer, care să-ți invadeze și ultima celulă din corp. Respiri: aerul sărat al mării, aroma cafelei proaspăt râșnită și care așteaptă să fie împreunată cu apa clocotindă, mirosul pătrunzător al nopții trecute…. Și-ți cauți pipa; găsești întâi cutia cu tutun pe al cărei capac începi să bați încet ritmul serii de dinainte de noaptea trecută. Te așezi comod în fotoliul așezat strategic în bătaia soarelui dimineții și te întrebi pe unde-ți vor mai zburda astăzi gândurile.
Acum (abia acum) deschideți Negustorul de pipe. Sunteți pregătiți să intrați într-o altă lume: cea în care visele capătă culoare, miros de tutun proaspăt rulat și aromă de cafea băută în neștire. Și dacă ne-om întâlni la capăt de drum, ei bine, nu va fi o pură întâmplare.”
(Nona Rapotan)

---

“Densă, ataşantă, intensă, având ceva din zugrăveala onirică a romanticilor, dar şi din melancolia supurândă a esticilor precum Hrabal, proza lui Paul Gabor reuşeşte să bucure şi să provoace în acelaşi timp. Plasându-se în zona în care tandreţea nu se desparte de cruzime, ramificându-se fractalic, ludic, ţesându-se din proliferante plase care te prind iremediabil, reuşeşte să nu obosească nici prin mizerabilismul dezabuzării, nici prin excesul unui stil prea căutat. Din toate aceste motive, dar şi din altele, apariţia cărţii lui Paul Gabor reprezintă un eveniment literar convingător şi remarcabil.”
(Doru Căstăian)

---

“Înainte s-ajungă acasă, zmeul aruncă buzduganul. Așa spune povestea. Numai că aici buzduganul e însăși povestea. Și, ce să vezi?, înăuntrul lui sunt alte povești. Paul Gabor scrie netsúckeuri, bijuteriile alea japoneze care sfârșesc șnurul chimonoului, șnurul care leagă lung, care acoperă. Dar avem o problemă: Paul dezleagă, Paul descoperă, Paul pune o mistrie de aromă în hârdăul cu aer, amestecă bine, face focul, pune tuciul pe pirostrii, afară, pe nisipul ud de val, incantează șamanic, mai amestecă nițel, gustă, îmi dă și mie, cum să nu-mi dea?, eu sunt cititorul lui, și-apoi toarnă în forme piatra poveștii. În forme mici, de piatră și ele, numai piatra naște piatră, o naște natural, ce-ți pasă ție, gustătorule, de travaliul pietrei?, răsuflă, răsufli, se odihnește, te odihnește, veghează, te veghează. Și-odată ce-ai intrat pe ușa primei povești, intri în palatul narativ, cu arcade și arabescuri, cu vitralii și volute, cu aerul lui care cântărește cât suflul omenesc. Plutind, treci din încăpere-n încăpere, nu numeri, aici nu se numără, aici se cântă și când doare, aici se trăiește, hei, nu te speria, doar se trăiește, omul ăsta care scrie îți dă apă și merinde, tu doar bucură-te, viule, cuvintele lui sunt drum de aer, ce, nu știai că știi să umbli pe nepământuri?”
(Ana Barton)

---

Dans oriental
Aseară mi-a adus un cuib de viespi cu nucă și o pungă cu struguri. Boabele aveau pielița fină și gust de sfârc fierbinte, ațâțat în cercuri lente. M-am întins pe spate, s-a urcat pe mine și m-a hrănit. Zâmbea, își rotea părul lung pe umeri: mi-a plimbat ciorchinii pe frunte, pe piept, a spart câteva boabe între buze și mi-a udat fața cu picăturile dulci, translucide. Se juca cu mine. Mă strivea cu coapsele fără să-i pese. Devenisem șa, mă topisem sub căldura ei și-mi era dor de dune. Străbăteam împreună stepe și înghițeam apusuri, beți, roșii la față. Ea cu privirea pierdută, eu fără simțul măsurii.
Am mușcat din cuib până la ultimul strop de must, am invitat beduini în cameră și am dansat toată noaptea ca nebunii, în jurul hainelor făcute grămadă în mijlocul camerei. Ne-am dezbrăcat cu toții – eu, ea, beduinii, umbrele cămilelor și cadânele care turnau ceai în pahare – și am lăsat apele să curgă de pe noi. S-au făcut râuri, se prelingeau pe sub poduri de piatră în timp ce noi ne pierdusem cumpătul. Viespile ne pișcau de obraji ca să ne trezim la realitate. Un bătrân și-a pus o cămașă lungă pe el și a aprins două lumânări. Două firișoare de fum au început să se ridice. Aveau fețe umane, zâmbeau, vorbeau în șoaptă. Și încercau să se sărute.