Literatură

Adevărată aventură literară în care fantezia nu cunoaşte limite, Cupa de aur, primul roman publicat de John Steinbeck, este o biografie romanţată a „regelui piraţilor” englezi, Henry Morgan. Pustiind Coasta Cubei şi a Americii şi revărsând teroare oriunde îi este rostit numele, Henry Morgan e mânat de dorinţa de glorie şi putere, fiind ruinat, în cele din urmă, de cele două mari şi mistuitoare pasiuni ale sale: frumoasa La Santa Roja, căreia vrea să-i cucerească inima, şi Panama, pe care vrea să pună stăpânire, smulgând „cupa de aur” din mâinile spaniolilor. Romanul este totodată şi un spaţiu al fanteziei capricioase, în care vrăjitorul Merlin îl poate îndruma pe Henry Morgan, iar căutarea Graalului din legendele arthuriene poate inspira o poveste plasată în secolul al XVII‑lea, în Marea Caraibelor. Scrisă în manieră realistă şi alegorică deopotrivă, cartea urmăreşte destinul unui om aflat pe calea căutării tragice a averii, faimei şi iubirii.

Fragilitatea existenței este copleșitoare pentru oricine, indiferent de împrejurări sau de statut social. Cum gestionează o familie momentele de criză: prin hiperprotectivitate sau prin delăsare? Ce aduce împreună doi oameni: atracția fizică sau afinitățile? Ce se întâmplă când comunicarea e mai degrabă un impediment? Și, mai presus de toate, poate corpul să ofere soluții? Instinctul, vulnerabilitatea și dorința pot face front comun cu rațiunea, dar nimic nu garantează liniștea interioară. Senzuale, melancolice, mereu la granița dintre sensibilitate debordantă și luciditate iluzorie, povestirile din Ce preferi? explorează limitele vieților unor personaje mereu dependente de un „celălalt”, prezent sau absent. Iar când lucrurile par în sfârșit că se așază, intervine un factor care amplifică problema.

Volumul de eseuri şi povestiri Înţelepciunea inimii este un adevărat regal Henry Miller. Aici, faimosul scriitor îşi dezveleşte cu candoare sufletul, ne vorbeşte „din inimă“ şi cu o revigorantă lipsă de inhibiţii, implicându-ne pe noi, cititorii, în fascinanta lume a gândurilor şi sentimentelor sale. Pe lângă unele dintre cele mai cunoscute texte milleriene, printre care se numără „Moartea creativităţii“, „Filozoful care filozofează“, „Pântecul enorm“ şi „Veteranul alcoolic cu ţeasta ca o scândură de spălat rufe“, cartea cuprinde eseuri despre Raimu, vedetă a cinematografului la începuturile sale, Brassaď, cunoscut fotograf al Parisului, influentul psihiatru Eric Graham Howe şi analize ale operelor unor scriitori renumiţi.

Conştient de dezaprobarea pe care au stârnit-o Tropicul Cancerului şi Tropicul Capricornului în rândul unora dintre cititorii săi, precum şi de opoziţia pe care alţii au sesizat-o între conţinutul licenţios şi fragmentele contemplative, eseistice şi filozofice care abundă de asemenea în romanele sale, Henry Miller îşi propune cu acest text concis să-şi expună poziţia în controversă, explicând de ce, din perspectiva lui, nu există nicio contradicţie între senzualitatea debordantă din romanele sale, crezul său artistic şi filozofia sa de viaţă. Miller se exprimă şi aici într-un limbaj direct şi lipsit de pudoare, povestindu-şi experienţele sexuale din anii tinereţii şi apoi formulându-şi concluziile metafizice.

Henry Valentine MILLER (1891‑1980) s‑a născut în Yorkville, New York, într‑o familie de origine germană. Şi‑a petrecut anii de şcoală în Brooklyn, între 1909 şi 1924 a încercat să lucreze în atelierul de croitorie al tatălui său, a trecut prin greutăţi, slujbe prost plătite, în medii dominate de sărăcie şi mediocritate. Hotărât să se apuce de scris, la treizeci de ani a plecat la Paris, unde şi‑a petrecut următorul deceniu. S‑a împrietenit cu scriitorul Lawrence Durrell şi a cunoscut‑o pe Anaïs Nin, cu care a trăit o adevărată poveste de dragoste şi care l‑a sprijinit la începuturile carierei sale. În 1934 a scris Tropicul Cancerului, un roman cu tentă autobiografică. A devenit faimos pentru descrierile sale realiste şi a câştigat simpatia unor autori precum T.S. Eliot şi Ezra Pound. Tot în anii ’30 a publicat Primăvară neagră şi Tropicul Capricornului. În 1940, Miller s‑a întors în America şi s‑a stabilit în Big Sur, California pentru următorii douăzeci de ani. A scris alte câteva volume critice la adresa Americii şi de un deosebit umor. Din această perioadă datează şi capodopera sa, trilogia Răstignirea trandafirie, alcătuită din Sexus (1949), Plexus (1953) şi Nexus (1960). În anii ’60 au început să‑i apară şi în America primele romane, iar Miller a ajuns peste noapte un idol printre scriitorii americani pentru stilul aparte şi ideile sale care subminau preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum şi formulele scriiturii moderniste. La Editura Polirom au mai apărut, pe lângă cărţile menţionate mai sus: Zile liniştite la Clichy (2010), Coşmarul climatizat (2011), Lumea sexului (2011), Colosul din Maroussi (2011), Înţelepciunea inimii (2012, 2019), Ochiul cosmologic (2013) şi Un diavol în paradis (2013).

Ultima carte publicată de Albert Camus, Exilul şi împărăţia este o antologie de şase povestiri apărută în 1957, chiar anul în care autorului i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Al cincilea copil este o carte scrisă în cea mai pură tradiție a „romanului gotic": un cuplu obișnuit, aparținând clasei de mijloc din Anglia anilor '60-'70, reușește să cumpere o casă cu trei etaje pe care o umple cu glăscioarele fericite ale celor patru copii. Vacanțele de vară, când primesc musafiri, sunt adevărate sărbători ale vieții, expresii ale bucuriei de a trăi. Apoi, însă, apare cel de-al cincilea copil, care-și manifestă furia împotriva lumii încă din pântecele mamei. Ben, copilul-problemă, reușește să distrugă acest paradis artificial și să inducă o tensiune aproape insuportabilă în atmosfera bucolică de la începutul cărții. Critica a comparat acest roman cu Frankenstein al lui Mary Shelley.

Doris LESSING (Doris May Tayler) s-a născut în Persia (actualul Iran) pe 22 octombrie 1919, din părinți britanici. Ulterior, familia ei s-a mutat în Rhodesia de Sud (în prezent, Zimbabwe). Primul roman, The Grass Is Singing, o reflectare a propriei copilării petrecute în Africa neagră, a apărut în 1949. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, în urma denunțării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 și 1959 publică ciclul Children of Violence, apoi inovatorul Carnet auriu (1962), experiment literar și joc îndrăzneț cu multiple perspective, considerat o adevărată Biblie a feminismului. În anii ’70 și ’80 urmează seria romanelor „despre spațiul interior”, printre care se numără O coborîre în infern (1971; Polirom, 2007), Memoirs of a Survivor (Memoriile unei supraviețuitoare, 1974) și ciclul romanelor SF (Canopus in Argos: Archives, 1979-1983). Ulterior publică Al cincilea copil (1988), Love, Again (1996) și Ben, in the World (2000). Pentru Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949 (1995) i-a fost decernat James Tait Black Memorial Prize. A doua și ultima parte a autobiografiei sale, Walking in the Shade, apărută în 1997, a fost nominalizată la National Book Critics Circle Award. De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Dintre romanele sale, la Editura Polirom au apărut în traducere: O coborîre în infern (2006), Povestiri africane (2008), Al cincilea copil (2008), Memoriile unei supraviețuitoare (2010), Carnetul auriu (2011) și Mitra (2011). 

Textualisti de calibru avem in literatura noastra, daca ar fi sa ne gandim doar la Gheorghe Craciun, dupa cum avem si autenticisti ai adictiei, precum Alexandru Vakulovski. Cristian Fulas joaca pe ambele terenuri, reusind o sinteza de exceptie, in care tema scrisului nu se separa ca epura, ci se transforma din provocare estetica in problema existentiala, prinsa organic in tesutul stilistic si narativ, iar naturalismul brut si psihologismul de caz se transfigureaza, pe nesimtite, in agon peratologic, cu virtuti initiatice. Realitatea cotidiana, familiara si alienanta in acelasi timp (« Nimic nu putea fi in halul ala de real. »), irealitatea imediata a perceptiilor deformate de adictie, infrarealitatea perceptiilor subtile, care conduc pana la un Grundsein einer Nichtigkeit, se amalgameaza intr-un timp continuu, un « mai-mult-ca-prezent », dincolo de conventia curenta a cronologiei. Pas cu pas, trecand de la relatarea aparent anodina a «miscarilor zilnice » la fluxuri teoretizante la fel de aparent rebarbative, de la un registru stilistic tensionat la solemnizari (auto)ironice in cheie joyceana sau facandu-ne sa ne gandim cand la Blecher, cand la Burroughs, cand la Selby jr., cand la Welsh sau la Venedikt Erofeev, cu un umor pe alocuri irezistibil (dar nu neaparat senin: « Nimic nu seamana mai mult cu umorul decat tragedia pe care o traiesc eu »), suntem condusi «la limita lucrurilor si la capatul lumii». Plansul, castigat in urma unei experiente infernale, poate fi Inteles — chiar daca naratorul nu insista — si ca un dar al lacrimilor, ca « fericire » izbavitoare («Fericiti cei ce plang!...»), ca reintoarcere printre cei vii. Dupa plans: o carte adevarata printre mimicryurile literare curente." O. Nimigean

Un roman despre dependența care generează singurătate sau, mai degrabă,  despre singurătatea care conduce la dependență. Iar protagonistul său are toate datele esenţiale ale ,,străinului”, ale unei ființe absurde  în sensul camusian al termenului, ce descoperă divorţul dintre lipsa de noimă a lucrurilor şi nevoia noastră de noimă,  e necomunicativă, înstrăinată şi resimte cu acuitate că (aşa cum spunea un alt gânditor existențialist) infernul sunt ceilalţi. Pornind de aici, Cristian Fulaş construieşte un roman ambiţios, alternând diverse registre stilistice, imbinând ingenios naraţiunea cu meta-naraţiunea dar, mai ales, depănând o povestire fluentă, condusă de la început  la sfârşit cu o o siguranţă aproape înspăimântătoare. Efectul de autenticitate este copleşitor. Octavian Soviany

Dragă Cristian, ţi-am citit cartea şi după primele 40 de pagini am fost cuprins de un sentiment de NGOASĂprofundă. Mi s-a făcut foarte rău şi mă simţeam ca după un leşin din care ieşisem cu remuşcări şi conştiinţa făcută ferfeniţă. Să nu mă înţelegi greşit, cartea este impecabil scrisă, alertă, vie, radiografiază verosimil şi expresiv partea întunecată a boemei bucureştene, sondează cu fineţe şi autenticitate psihicul alcoolicului, cu toată confuzia, demenţa şi violenţa sa construind o atmosferă densă şi apăsătoare din care dispare orice lumină lăsând loc disperării şi neputinţei. Poate tocmai aici este impasul, am intrat nepregătit în lectura acestei cărţi traumatice, jurnal fictiv al dezintegrării, am început naiv, la nivelul 0, acela al lecturii de identificare şi, deşi nu am experimentat niciodată pe viu la intensitatea aceasta experienţele narate, acestea mi s-au transmis direct în subconştient transformându-mă într-o legumă neputincioasă şi obscenă în slăbiciunile ei. Am urmărit până la final destinul personajului tău în încercarea, mereu ratată, de echilibrare, cu toate renunţările, sevrajele, halucinaţiile, delirurile şi recidivele sale. M-a copleşit şi la final am rămas cu acelaşi gust amar în gură, cu acelaşi tremur, cu aceeaşi dezorientare şi senzaţie de gol în creier, piept şi stomac. Poate acestea sunt cele mai limpezi indicii că avem în faţă o carte bună, una care te somează la auto-sondare şi te răscoleşte până în straturile cele mai sumbre ale subconştientului. Cosmin Perţa

Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de ezoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu totul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite. Este poate romanul cel mai iubit de public al lui Octavian Soviany, reușind să cucerească cititorii de orice vârstă și atingând într-un singur volum atâtea și atâtea genuri: aventură, policier, thriller, soft horror, cu întorsături de situație savuroase și personaje creionate spectaculos, toate îmbinate în stilul unuia dintre cei mai buni povestitori ai literaturii române contemporane. Am scris cartea din plăcerea de a povesti, poate și din pasiunea pentru Dumas. Octavian Soviany

Un tată aflat în închisoare pentru că şi-a ucis copiii îi scrie soţiei despre revelaţia de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; o fetiţă îşi ajută angajatorul bolnav de leucemie să scape de avansurile unei femei lipsite de conştiinţă; în adolescenţă, un fiu îşi părăseşte aparent fără motiv familia şi ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, dispreţuind valorile societăţii moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sofia Kovalevskaia, matematician şi scriitor talentat, se luptă cu efectele succesului asupra relaţiei de cuplu. Eroii celor zece povestiri ale volumului lui Alice Munro îndură pierderi, şocuri, dezamăgiri, revelaţii neplăcute despre propriul caracter şi totuşi merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieţii. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi aşteaptă.

 

Cu dezvăluirile ei despre vremelnicia şi precaritatea existenţei confortabile de zi cu zi, această carte îţi dă fiori... o capodoperă a ficţiunii contemporane. Sunday Times

 

Alice Munro scrie cu o limpezime uimitoare, matematică, şi cu o minunată înţelegere a lucrurilor. Telegraph

Carte care a lansat cariera uimitoare a unuia dintre cei mai mari scriitori de romane de acțiune și suspans ai secolului XX, HMS Ulysses spune povestea fascinantă și plină de eroism a convoiului FR 77 către Murmansk în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Hărțuiți permanent de atacurile inamicului și de frigul extrem al Arcticii, marinarii de pe nava Ulysses pornesc într-o călătorie care îi va împinge la limitele rezistenței umane...

„HMS Ulysses merită un loc de cinste printre romanele de război ale secolului XX." - Daily Mail

„O poveste irezistibilă despre fapte de un curaj excepțional." - Daily Telegraph

„O strălucită și copleșitoare operă literară." - Observer

„MacLean este un maestru al romanului de acțiune." - Evening Standard

Liviu G. Stan Prozator și jurnalist (n. 8 martie 1987), a publicat romanele Sânge de pasăre pe haine (2014), Casele vor uita (2016), Filip Manakis: o poveste europeană (2019). Naturalețea epică și originalitatea construcției sunt două dintre calitățile prozei sale. Are și un volum de versuri, Yima (2008), dar și o bogată activitate de jurnalist cultural.

Rivalitate. Volumul 45 al colectiei Carte pentru toti

In casa unui medic newyorkez din veacul al XIX-lea se consuma latent drama unei fete, victima tripla a unui parinte abuziv, a unui abil vanator de zestre si a unei matusi romantioase. Cu ironie si compasiune, autorul construieste un personaj feminin imprevizibil si profund semnificativ. Lucrare de factura clasica din perioada timpurie de creatie a lui Henry James, scrisa cu limpede rafinament, romanul Washington Square se distinge prin vivacitatea replicii si dinamica subtila a portretului moral.

Cristian, protagonistul romanului, are mustrări de conștiință în urma unei aventuri cu o necunoscută într-o pădure și încearcă să-și salveze căsnicia căzută în rutină. Lucrurile iau însă o turnură fantastică și soția lui începe să se transforme, căpătând treptat fizionomia și comportamentul amantei întâmplătoare, în timp ce el însuși e din ce în ce mai sleit de puteri și mai derutat. O serie de întâmplări neobișnuite și întâlnirea cu alte fațete ale feminității îi descoperă în cele din urmă ceea ce-și dorește cu adevărat. Parabolă a fascinației și a exacerbării sexuale, I Put a Spell on You... este scris într-un stil alert și degajat, de o senzualitate frustă.

 

Allex Trușcă (n. 1982, Motru) este absolvent al Facultății de Automatică și al unui masterat în business management. Scrie proză în registru fantastic, fiind autorul romanelor Nebunul alb (2019) și Cealaltă regină (2018). Publică în mod curent povestiri în reviste și antologii. Pasiunile sale sunt istoria și mitologia medievală, și, în plus, îi plac pisicile negre și catedralele gotice.

 

„Proză fantastică, scrisă într-un stil inventiv, cu senzualitate și cu talent.“ Doina Ruști

Personajul principal din Cuibul bufniței este invitat într-o zi la o partidă de cărți, în casa unei văduve misterioase și seducătoare. Într-un burg cu turnuri gotice, toropit de soare, povestea lui începe leneș, aproape placid, dar virează curând spre fantastic și baroc, căci nimic din ceea ce i se întâmplă și nimeni dintre cei pe care-i cunoaște nu e ce pare a fi, și el însuși se dovedește un personaj greu încadrabil în tipare. Treptat, din împletirea peripețiilor bizare ale protagonistului cu amintirile lui fabuloase din perioada războiului, se naște o parabolă despre putere, fascinație și libertate, în care un rol important îl joacă... astrele și bucătăria sofisticată.

 

Tudor Runcanu (n. 1973, Oradea) a debutat cu versuri, apoi a publicat proză, teatru și critică literară în revistele Echinox, Steaua, Apostrof. A compus muzica operei rock Richard al III-lea, jucată la Teatrul Național din Cluj. Specialist în teatrologie, lucrează în radio din 1993 și face muzică în formulă solo.

 

„Pentru Tudor Runcanu, proza înseamnă plăcerea aproape fizică a fabulației și știința de a construi fraza ca pe un mecanism sofisticat. N-am nici o îndoială c-o să vă placă.“ Radu Vancu

Carol al IV-lea tocmai a murit, iar odata cu disparitia lui dinastia capetiana se stinge, implinind astfel blestemul templierilor. Deschizandu-i calea spre tron varului sau Filip, din dinastia de Valois, Robert d’Artois se așteapta sa primeasca in schimb pamanturile familiei sale, pentru care nu s-a dat in laturi nici de la realizarea de falsuri, nici de la sperjur sau crima. Dar tradarile sunt departe de a se fi terminat, iar contele Robert este nevoit sa fuga din tara și sa ceara adapost in Anglia. Sabiile se ascut iar, leul se trezește, și un nou pretendent la tron ameninta inca o data Franta...

Cu acţiunea plasată în Roma, în anii de după al Doilea Război Mondial, Roma cartierelor mărginaşe aflate în sărăcie şi lipsuri, Băieţii străzii spune povestea unui grup de copii, deveniţi adolescenţi, de la periferia societăţii. Trăind de pe o zi pe alta, Creţu, Caşu, Guriţă, Chioru, Alduccio şi prietenii lor duc o existenţă precară, având slujbe de ocazie, săvârşind furtişaguri mărunte şi prostituându-se. Personajele lui Pasolini străbat un itinerar picaresc, alcătuit din evenimente comice, tragice, groteşti.

Avându-şi rădăcinile în mişcarea neorealistă din anii ’50, Băieţii străzii este un omagiu plin de nostalgie şi de afecţiune adus unei întregi clase sociale aflate în pericol de a fi uitată. Cenzurat, criticat de specialişti şi blamat de publicul larg la apariţia sa, romanul lui Pasolini a fost, în cele din urmă, recunoscut universal drept o capodoperă a literaturii mondiale datorită forţei şi vitalităţii sale incontestabile.

 

Pasolini a fost un artist şi un gânditor care a încercat nu să-şi rezolve contradicţiile, ci mai degrabă să le materializeze pe deplin. The New York Times

 

Pasolini era într-o permanentă căutare, întotdeauna deschis la moduri diferite de a privi lucrurile. Jytte Jensen, curator al retrospectivei Pasolini la Muzeul de Artă Modernă din New York

NIKOS KAZANTZAKIS s-a născut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, în insula Creta, unde a și fost înmormântat. Între 1902 și 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, și-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A străbătut lumea în lung și în lat, călătorind până în ultimele luni de viață. Aflat veșnic în conflict cu autoritățile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului său Panait Istrati, era atașat ideilor de stânga), deși a îndeplinit o vreme și funcții publice, a găsit mai multă audiență în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, deținând recordul de traduceri: în peste 100 de țări. A primit, în 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. În jumătatea de secol dăruită literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare modernă din 1938 conține 33 333 de versuri; romane – Grădina de piatră (Le Jardin des rochers, 1936, publicat în 1959; Humanitas Fiction, 2018), Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas (1946; Humanitas Fiction, 2011, 2016), Ascensiunea (1946, publicat mai întâi în Franța și apoi în Grecia, 2021; Humanitas Fiction, 2021), Hristos răstignit din nou (1948, publicat în Grecia în 1954, după ce cunoscuse un mare succes în Occident; Humanitas Fiction, 2008), Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat în 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispită a lui Hristos (1951, publicat în 1955; Humanitas Fiction, 2011), Sărăcuțul lui Dumnezeu (1954, publicat în 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954, publicat postum, în 1963; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie și lucrări de memorialistică – între care volumul autobiografic Raport către El Greco (scris în 1956 și publicat postum, în 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de călătorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de călătorie: Rusia (1928; Humanitas, 2015), Jurnal de călătorie: Japonia, China (1935; Humanitas, 2018); eseuri și traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viață pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, în Germania.

Kafka se pricepe sa dezvaluie pretutindeni lumina tainuita. Ai impresia ca descoperi o mare insorita, cu valuri ce sunt tasniri de lumina si in fata careia trebuie sa inchizi, orbit, ochii, pentru a te adaposti la umbra. - Max Brod

J., George și Harris, eroii romanului Trei într-o barcă, au mai îmbătrânit între timp, dar nu au devenit neapărat mai înțelepți. De această dată, cei trei prieteni pleacă într-o călătorie cu bicicleta, plină de peripeții, prin Germania. Spiritul de observație al lui Jerome K. Jerome, satira la adresa mentalității rigide germane și a clasei de mijloc britanice, precum și umorul său coroziv fac din Trei pe două biciclete un roman amuzant, care a încântat generații întregi de cititori.

 

Din fapte mărunte, subtil analizate și voit îngroșate, reiese comicul situațiilor, iar urmările caraghioase ale unor asemenea fapte și atitudini sunt generatoare de multe adevăruri. Petru Comarnescu

Maestrul romanului de actiune si suspans. Romanul Forta 10 din Navarone a beneficiat de o ecranizare celebra, cu Robert Shaw, Harrison Ford si Edward Fox in rolurile principale.

Tunurile din Navarone au fost reduse la tacere, dar eroicii supravietuitori nu au timp sa se culce pe laurii victoriei. Nici nu s-au stins inca ultimele ecouri ale faimoaselor tunuri, si Keith Mallory, Andrea si Dusty Miller sunt parasutati in Iugoslavia sfasiata de razboi pentru a salva o intreaga armata de partizani... si pentru a indeplini o misiune secreta, care trebuie sa fie ascunsa pana si de propriii aliati.

Suntem in Anglia unui veac de mult apus, pe cand legaturile dintre muritori si divinitate se masoara in grandoarea lacasurilor de cult. Prelatul Jocelin e chinuit de viziunea obsedanta a unui urias turn de catedrala care sa-i aduca slava lui Dumnezeu si sa spele pacatele muritorilor. Barbatul este insa slab in fata ispitelor carnii – e ispitit de gandul unei aventuri cu o femeie maritata – si orb in fata realitatii: turnul lui se sprijina pe o fundatie fragila si arunca asupra pamantului o umbra mai intunecata decat umbra mortii.

Inspirate din tradițiile gotice sudiste, povestirile din volumul Greu de găsit un om bun demonstrează viziunea unică, grotescă a lui Flannery O’Connor asupra vieții, fiind infuzate cu simbolism religios, bântuite de perspective apocaliptice, susținute de tragicomedia comportamentului uman, în confruntarea cu aspirația către mântuire. Umorul sardonic al autoarei se bazează pe disparitatea dintre percepția limitată a unora dintre personaje și peisajul mult mai larg al realităților sociale, economice și spirituale ale Sudului rural.

În unele dintre povestiri, O’Connor explorează teme nevralgice dezbătute în epocă: Holocaustul este vizat în „Dezrădăcinatul“; integrarea rasială, în „Negrul artificial“; intersexualitatea, în „Un Templu al Sfântului Duh“. Prin povestirile sale, Flannery O’Connor și-a câștigat un loc privilegiat în inima cititorilor americani, numărându-se printre cei mai originali și provocatori scriitori din generația ei.

 

Multă cruzime, compasiune, mascaradă, artă și adevăr se află în aceste povestiri! Mi-e greu să găsesc un scriitor mai amuzant, dar și mai înfricoșător. Robert Lowell

 

În aceste povestiri, pentru prima dată, Sudul rural este portretizat de o scriitoare a cărei corectitudine este pe măsura talentului său. The New York Times Book Review

Proza scurtă a Alexandrei Niculescu construiește în primul rând senzații și stări. Atmosfera e urbană și de vacanță, cu personaje tinere care experimentează în interiorul relațiilor, călătoresc sau retrăiesc amintiri fermecătoare ale copilăriei. Pe parcursul povestirilor prinde contur Ava, un personaj-liant care se confesează cititorului într-un stil mai degrabă interiorizat, dar lejer și prietenos. Prin aglomerarea de detalii precis asamblate, povestirile compun în mod subtil, pe nesimțite, portretul câte unei stări – intens-pasionale sau, mai adesea, amestecate, de tranziție – privite cu luciditate și mereu cu umorul celui care zâmbește la propriile idealisme.

 

Alexandra Niculescu (n. 1980, București) a publicat două volume de proză, Săptămâna merelor coapte (2012) și No, Thank You (2014). Scrie în mod frecvent proză scurtă în periodice și în antologii. Alexandra are o specializare în cultură spaniolă și îi plac dulceața de caise, pinii, hamacele și după-amiezile de vară.

 

„Îmi plac cărțile care mă transformă din cititor în personaj. Așa mi s-a întâmplat cu povestirile Alexandrei Niculescu: am experimentat iubirea, suferința, bucuria filtrate prin stilul proaspăt al autoarei.“ Marin Mălaicu-Hondrari

Două povești de viață și de dragoste desfășurate la distanță de câteva decenii se influențează și se întrepătrund. Investigând un dosar al Securității comuniste, un istoric descoperă treptat o existență nu cu mult diferită de a sa, care-i va pune într-o cu totul altă lumină propria viață. Roman scris în stil jurnalistic, Cimitirul trandafirilor este totodată o interogație asupra rosturilor intime ale istoriei și societății și o încercare de a răspunde la întrebarea „există destine care se repetă peste ani?“

 

Cristi Nedelcu Scriitor, jurnalist și blogger, Cristi Nedelcu (n. 1969, Craiova) a debutat în revistă în 1993 în Dilema și în volum în 2006 cu cartea de eseuri Însemnări despre Shakespeare. Are un doctorat cu tema „Semiotica bancului”. Este membru al Uniunii Scriitorilor și PEN Club România. Până acum a publicat teatru, eseu și proză scurtă.

 

„Plăcută surpriză. Un roman extrem de bine închegat, cu nerv, cu personaje bine conturate.” Bedros Horasangian

Labirintul nu a fost decat inceputul...

Simona Preda (n. 4 decembrie 1978), cu un doctorat în istorie și o prodigioasă activitate științifică, este totodată autoarea mai multor monografii și studii. Dintre cărțile sale, amintim Patrie română, țară de eroi! (2014) și Regina-mamă Elena, mariajul și despărțirea de Carol al II-lea (2018). Este cunoscută și ca publicistă, prin articolele din „România literară”, „Orizont”, „Ramuri” ș.a.