Literatură

Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama. Pentru o protagonista feminina in literatura romana, Petra e deosebit de antipatica. O inchipuita. Dar literatura romana a zilelor noastre are tot mai multe scriitoare gata sa darime, cu scrisul lor, mitul maternitatii ca binecuvintare, ceas magic si predestinare. Niciuna dintre mamele cartii de fata (tinere sau batrine) nu e, filtrata prin ochii «rai» ai Petrei, o sfinta, fiindca lumea (a noastra) pe care o descrie Maria Manolescu e o lume a barbatilor, doriti, rasfatati, idealizati in varianta lor eroica si inaccesibila de cuceritori. Pentru ca ne plac vinatorii, nu culegatorii, luptele scurte, nu cultivatul cu rabdare. Din fericire, Maria Manolescu are simtul umorului si al grotescului, iar Petra supravietuieste scriitoriceste propriilor inchipuiri. Petra, aceasta voce care se povesteste la persoana a III-a in romanul Mariei Manolescu, scrie piese de teatru, cu titluri care se tot schimba, si e fascinata de teatru, pe cale de mostenire de familie si din dor de tatal-actor disparut. In textele inserate in roman e vorba si despre teatrul politic care-salveaza-lumea (not) si mai ales despre specialitatea semideclarata a romancierei, relatiile de iubire si de cuplu (acum, si la maturitate). Daca n-o cunoasteti pe Maria Manolescu dramaturga, Vinatori-culegatori e introducerea ideala, intr-o confruntare prieteneasca la gratar sta o viata-ntreaga de visuri ratate. - Iulia Popovici

Majoritatea textelor din acest volum recompun in jur de 20 de ani de exercitii, evocari si articole de atitudine cu miza culturala, scrise de Petru Cimpoesu, unul dintre prozatorii actuali de prima linie. Alaturi de ele se regasesc patru povestiri inedite, ecouri de roman, fiecare dintre ele lasind cite o usa intredeschisa imaginatiei cititorului. Barbati fara degete si alte amintiri penibile este o carte ce reconstituie o lume si in acelasi timp depune marturie despre forta si datoria scriitorului de a rezista prin poveste, indiferent de timpul istoric pe care il traverseaza.

Billie si Franck zac pe fundul unei prapastii, intr-o vagauna din Muntii Cevennes, iar Franck si-a pierdut cunostinta. Ca sa-si salveze cel mai bun prieten, alaturi de care a trecut prin lungul sir de peripetii ce a fost viata lor de pina atunci, Billie face singurul lucru care-i trece prin cap: ii tine stelutei sale norocoase o pledoarie insufletita, dezarmant de sincera si adesea ireverentioasa in favoarea prieteniei lor. Ii povesteste cum au reusit sa se scoata unul pe celalalt de pe fundul prapastiei care fusese copilaria lor din „lumea a patra”, marcata, pe de o parte, de un tata intolerant si cu idei extremiste si o mama abrutizata de bautura si, pe de alta, de mizeria unei vieti traite linga groapa de gunoi, intr-o familie abuziva si nepasatoare. Ii descrie micile explozii de fericire si frumusete aduse de muzica sau carti, dar si ranile de nevindecat provocate de oameni, capriciile si greselile fiecaruia si curajul de a-si lua viata in propriile miini, construind, cu o tandrete stingace si un umor exuberant, uneori deocheat, un manual de supravietuire prin iubire.a

Autorul bestsellerului Femeia de hirtie

Ingerul istoriei spune povestea lui Iacob, un poet homosexual nascut in Yemen care traieste in San Francisco. Romanul este construit in jurul noptii petrecute in sala de asteptare a unei clinici psihiatrice, o noapte in care Iacob rememoreaza episoade din viata sa, de la copilaria petrecuta alaturi de mama intr-un bordel din Egipt la adolescenta libaneza sub protectia tatalui bogat si la viata de adult homosexual in anii epidemiei de SIDA din San Francisco. Insotit la tot pasul de prezenta staruitoare, ispititoare a Satanei, care-l imbie sa-si aminteasca trecutul plin de suferinta, si de posaca, glaciala Moarte, care-l sileste sa uite si sa renunte la viata, Iacob este de asemenea luat in grija de cei paisprezece sfinti protectori chemati de oameni in timpul marilor epidemii. Scris cu multa imaginatie, Ingerul istoriei este povestea captivanta, profunda si plina de umor a luptei dintre memorie si uitare.

Rabih Alameddine este unul dintre cei mai indrazneti scriitori – indraznet nu in sensul facil, de autor care cauta in orice clipa sa socheze, care cauta riscul cu orice pret –, ci indraznet precum un chirurg, un filozof, un explorator sau un dansator. - Michael Chabon

Iata o carte politica in toate straturile ei. Intr-o perioada in care scriitorii occidentali par sa se fereasca de orice ar putea fi interpretat drept politic in cartile lor, Alameddine spune lucrurile pina la capat, fara rusine, cu stralucire si cu stil dintre cele mai rafinate. - The Guardian

Povestitor inzestrat, Alameddine creeaza o naratiune despre cele mai controversate conflicte ale zilelor noastre. - Booklist

Traducere din limba engleza si note de Irina Bojin

Publicat în 1978, Restul e tăcere spune povestea vieţii şi operei lui Eduardo Torres, la început sub forma unei construcţii apocrife, luînd apoi treptat alcătuirea unor scrieri „originale”, ale lui Torres însuşi – eseuri despre Don Quijote sau despre viaţa animalelor, completate de un „Decalog al scriitorului”. Partea a treia a romanului constă dintr-o selecţie de aforisme, zicători şi maxime publicate în suplimentul de duminică al ziarului El Heraldo de San Blas, oraş în care trăieşte doctorul Torres, pentru ca, în fine, cartea să se încheie cu aşa-numitele „colaborări spontane”. Prin intermediul figurii lui Eduardo Torres, scriitorul Augusto Monterroso ne oferă o satiră muşcătoare a iluziilor vieţii intelectuale şi a stupidităţii umane, totul învăluit în ironia cea mai fină.

„Romanul lui Monterroso e accesibil, concis, plin de umor negru şi paradoxuri. El obişnuia să spună: Cititorilor mei le place să fie scuturaţi, să li se arate cît de caraghioşi sunt oamenii. Se ferea de metafore spunînd că ele îi fac fericiţi numai pe scriitorii nedăruiţi.” (The Independent)

„Proza ingenioasă a lui Monterroso e dominată de inteligenţă sofisticată şi de întîmplări povestite cu ingeniozitate.” (Kirkus Review)

In Romania anilor 1980, membrii unui grup coral specializat in cintari bisericesti cauta sa scape din robia unor confesiuni care nu-i multumesc, in incercarea de a descoperi adevarata credinta. Apartinind initial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventisti, iar in cele din urma se circumcid si se convertesc la iudaism. Astfel ajung sa emigreze in Israel, unde fiecare se descurca cum poate. Insa Jac, Corneliu si Beni, cei trei conducatori si ultimii reprezentanti ai grupului, nu isi gasesc nici aici linistea sufleteasca: Beni ajunge sa imbratiseze doctrina mesianica, devenind rabin, in vreme ce Jac si Corneliu se intorc dupa 1990 in Romania, unde pun bazele unui cult iudeo-crestin, Sarbatoarea Corturilor, convinsi fiind, dupa ani de peregrinari, de un singur lucru: "Nu conteaza daca ratacim sau nu. Dumnezeu ne va gasi oriunde Il cautam”.

Roman distins cu Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2016

„Aceasta carte nu e despre cancer, desi s-ar putea crede ca am dezvoltat o monomanie literara legata de el. Nu cred ca e ceva glorios in a literaturiza boala, mai ales cind te afli in pozitia confortabila de a scrie despre ea si atit. Povestirile sunt despre fragilitate in toate formele ei, despre nesigurantele femeilor tinere, ale mamelor, ale fiicelor care isi pierd mamele, despre spaimele apatrizilor sau ale dezradacinatilor, despre micile sau marile suferinte care populeaza birourile sticloase ale corporatiilor. Cu toate astea, vreau sa cred ca Papa Nicolau…, in ciuda titlului, poate fi o lectura tonica.” (Roxana Dumitrache)

O tara sub ocupatie germana. E iarna. Frank are 19 ani si imparte locuinta cu mama lui, Lotte, care tine un bordel clandestin. Cind are chef, face dragoste cu prostituatele printre care traieste. Alteori, lipsit de ocupatie, Frank bate cafenelele si se inhaiteaza cu tot felul de indivizi viciosi, pe care in sinea lui ii admira. Intr-o zi se hotaraste sa omoare un ofiter german, intr-o fundatura, prima lui crima, la care se gindeste ca la un fel de pierdere a virginitatii. Dar e surprins de un vecin, Holst, a carui fiica e indragostita de Frank. Il va denunta Holst politiei? N-are importanta. Frank a trecut linia rosie. Nu mai poate da inapoi. Si totul o ia la vale cu repeziciune... Renuntind la naratiunea traditionala, la tempoul clasic al romanului-policier dat de celebrul comisar Maigret, Simenon a ales aici un stil taios, rece, care te ingheata, alb ca zapada care cade de-a lungul intregului roman. O carte tensionanta, rotunjita de analiza psihologica a personajelor si atmosfera nelinistitoare, kafkiana a intregului text, Zapada era murdara a fost dramatizata de Frederic Dard si adaptata pentru marele ecran de Luis Saslavsky.

Un romancier care a intrat in lumea fictiunii ca si cum ar fi fost parte din ea. - Peter Ackroyd

Georges Simenon e acel scriitor minunat, lucid, simplu, tot timpul in echilibru cu lumea pe care o creeaza. - Muriel Spark

Unul din marii scriitori ai secolului XX. Are o abilitate neintrecuta de a ne face sa vedem dincolo de coaja lucrurilor. - The Guardian

Traducere din limba franceza de Nicolae Constantinescu

Intr-o tara europeana cu un arc muntos in mijloc, strabatuta de un fluviu si avind iesire la mare, sosesc pe rind trei calatori. Unul aduce moartea, altul traieste impreuna cu ea, in vreme ce al treilea incearca sa o evite. Personajele intra in scena ca niste pasageri care urca la bordul unui pachebot de lux, isi gasesc cabinele, isi despacheteaza bagajele si incearca sa se pregateasca pentru calatoria ce va urma. Treptat, ritmul se inteteste si pune in miscare mici si mari teme ale lumii in care traim. Supravegherea electronica, social media, propaganda, oamenii temuti de alti oameni temuti, refugiatii, turismul sexual, toate amestecate cu discutii molcome despre vinuri fine, sport, trabucuri rare sau mincare in exces. Dar daca toate acestea nu sint decit o perdea de fum? In romanul lui Bogdan Teodorescu nimeni nu este ceea ce pare.

Falco este o istorie captivanta despre lupte pentru putere, violenta, loialitate si pasiune. In toamna anului 1936, intr-o Europa cuprinsa de framintari, Lorenzo Falco, fost contrabandist, spion lipsit de scrupule si agent in serviciile secrete, primeste sarcina de-a se infiltra intr-o operatiune complicata, ce ar putea schimba cursul istoriei Spaniei. Impreuna cu fratii Montero si cu Eva Rengel, care ii vor fi tovarasi si – posibil – victime, Falco se lanseaza intr-o serie de aventuri palpitante in aceasta lume unde viata se scrie tradare cu tradare, unde e din ce in ce mai greu sa deosebesti prietenii de dusmani si unde nimic nu e ceea ce pare. Arturo Perez-Reverte impleteste magistral realitatea cu fictiunea intr-o poveste al carei erou fascinant este demn sa intre in galeria celor mai mari spioni si aventurieri din istoria literaturii.

Arturo Perez-Reverte are abilitatea de a construi cu multa maiestrie o naratiune, in cele mai mici detalii si minutios documentata, pina intr-acolo incit, prin comparatie, istoria reala pare mai firava si citeodata de-a dreptul banala. - Rafael Conte

Falco dezvaluie placerea intilnirii cu marile arhetipuri ale literaturii si ale cinematografiei, ale benzilor desenate si ale jocurilor video: misiunea imposibila, spionii, eroul dur si fascinant; personajul feminin exotic care, in timp ce avioanele bombardeaza Cartagena, declara "Razboiul e un adevarat spectacol". - El Pais

Prin romanul sau, Arturo Perez-Reverte ne bucura cu un joc inteligent intre istorie si fictiune. - The Times

Traducere din limba spaniola de Eugenia Alexe Munteanu si Dan Munteanu Colan

Théo şi Mathis, doi puşti de doisprezece ani, se pitesc sub scara de la cantina şcolii ca să bea pe ascuns. Théo trăieşte în tutelă alternativă, cînd cu tatăl său şomer şi depresiv, cînd cu mama lui isterică. Mathis e copilul unei femei traumatizate de copilăria ei sumbră şi al unui bărbat absent şi prietenul nedezminţit al lui Théo. Hélène, profesoara celor doi, ce trăieşte cu povara bătăilor încasate cînd era mică, bănuieşte că ceva nu e în regulă cu Théo, care îi stîrneşte o senzaţie de déjà-vu, şi încearcă să-l salveze. Cécile, mama lui Mathis, după ce descoperă viaţa dublă a soţului ei fermecător, simte că liniştea familiei se năruie de tot cînd Mathis se întoarce de la şcoală mirosind a alcool. Legămintele, spune Delphine de Vigan, sînt „legăturile invizibile care ne unesc, promisiuni pe care le-am şoptit şi al căror ecou nu-l mai luăm în seamă”. Şi tocmai asemenea legăminte guvernează şi otrăvesc viaţa celor patru personaje ale acestui roman polifonic.

„Chiar aşa mult se pot schimba oamenii? Oare fiecare dintre noi adăposteşte în el ceva de nerostit care iese la iveală într-o zi, la fel cum o cerneală necurată, antipatică, ar ieşi la iveală sub căldura flăcării? Oare fiecare dintre noi ascunde înlăuntrul lui demonul ăsta tăcut, în stare să ducă, ani la rînd, o existenţă de măscărici?”

Alex Tocilescu este un moralist, dar unul care te invita pe tine sa extragi esenta din poveste, lasind loc, dupa ce hohotele se linistesc, acelei unde de tristete pe care o intilnim in risu’-plinsu’ existential al fiecaruia dintre noi. O carte ce se citeste pe nerasuflate, un festin de umor.

Deci, Alex Tocilescu, cu un umor de balamuc, cu un firesc naucitor al limbajului pulopizdic, cu femeile lui mecanice, cu veceuri sinucigase... Surisul lui innoada lacrimi. - Emil Brumaru

Povestirile lui Tocilescu sunt de-un haz nebun – proze de duminica, in principiu, dar perfect functionale si in zilele de vineri, treispe, cind ai nevoie de metafizica pentru a nu te cantona in chestii – sa le zicem asa – parafizice. Adica dincolo de dezinhibarile de limbaj atit de hulite in ultima vreme, dincolo de umorul pe care unii, ceva mai numerosi decit in vremurile gogoliene, nu-l considera arta in sine, Alex Tocilescu este scriitor in tot sensul cuvintului. Incepind de la stil pina la mesaj. - Lucian Dan Teodorovici

Oedipa Maas, numita co-executor al testamentului lasat de un fost iubit, isi paraseste locuinta provinciala si viata monotona de casnica pentru a porni intr-o calatorie menita sa-i dezvaluie fetele necunoscute ale imensei averi pe care trebuie sa o gestioneze. Treptat, stapinita de o adevarata obsesie a interpretarii, Oedipa transforma toate indiciile pe care le intilneste in cale in semne ce se cer descifrate si in spatele carora se ascunde o uriasa conspiratie care urmareste instaurarea unui sistem de comunicatii alternativ. La baza acestuia se afla un vechi serviciu postal secret, denumit Tristero/Trystero, care prefigureaza internetul zilelor noastre. Romanul reevalueaza critic distanta dintre cultura inalta si cea de consum, prin utilizarea unor referinte dintre cele mai diverse, de la muzica clasica la soap-operas si de la cele mai indraznete experimente stiintifice la tabloide.

Alungat de-acasa de tatal care isi intemeiaza o noua familie, Zabor creste intr-o maghernita de la marginea satului, alaturi de o matusa fata batrina cu o pasiune nesanatoasa pentru filmele de dragoste indiene si de un bunic suspendat intr-o vesnica agonie. Singurele sale bucurii sint cartile, citite sau pur si simplu inchipuite, care ii alina singuratatea si il ajuta sa-si descopere menirea. Fiindca, in ciuda diformitatii sale si a glasului enervant, ca un behait de berbec dus la taiere, Zabor este inzestrat cu un talent miraculos: poate sa tina moartea la distanta scriind. Povesti alambicate, intesate de amanunte, in care poti recunoaste pentru o clipa scene sau personaje desprinse din carti celebre ale literaturii universale si care il transforma pe Zabor intr-o stranie Seherezada scripturala. Romanul Zabor sau Psalmii (2017) a fost distins la un an dupa aparitie cu Premiul Mediterranee.

O fabula in acelasi timp febrila si senzuala despre puterea cartilor in fata mortii. Un roman extrem de autobiografic unde regasim tot ceea ce il obsedeaza pe scriitorul algerian si contribuie la geniul lui creator: dragostea pentru pamintul Algeriei si repulsia fata de religia care indobitoceste; femeile inchise de barbati; trupurile respinse, izolate, ascunse; impulsul sexual care genereaza frustrare si violenta cind este inabusit sau eliberare si extaz cind se vede neingradit; excluderea, proscrierea, chiar exilul in propria tara. - Liberation

Noul roman al lui Kamel Daoud, Zabor sau Psalmii, este o perla in desert, o fabula, o poveste incarcata de magie si poezie. - Le Journal du Dimanche

De ce spunem dintotdeauna povesti? Ca sa infruntam timpul? Teama? Ca sa populam noaptea cu un foc si o istorisire? Ca sa ne distram? Exista in ritualul acesta imemorial o necesitate, o nevoie, si nu doar o dorinta... Aceasta necesitate a vorbirii, care mai tirziu urmeaza sa se preschimbe in carti, mi-a aparut foarte devreme ca o evidenta. O mie si una de nopti ii rezuma formula: o femeie povesteste ca sa-si salveze viata. Pe a ei doar. Pe cind toata literatura exista ca sa salveze viata altora, pe cit posibil, partea umana. - Kamel Daoud

Autorul romanului Cazul Meursault, contraancheta, distins in 2015 cu Premiul Goncourt pentru debut.

Traducere din limba franceza si note de Cristina Ioana Radu

„Dupa plans nu este o carte ca oricare alta, ci o texterapie, o forma narativa de o intensitate aparte, care surprinde cu mare acuitate sinuosul drum al revenirii la sine parcurs de naratorul personaj. Sofisticat si inteligent, romanul lui Cristian Fulas spune povestea unui Orfeu contemporan scufundat in Infernul generat de propriile slabiciuni, dar capabil sa descopere, prin scris, o cale de iesire si de regasire.” (Carmen Musat)

Traducere din limba engleză de Ona Frantz

„O fantezie remarcabilă, în acelaşi timp un realism formidabil.“ (The Washington Post)

Într-un Sudan al viitorului, împletind tehnologia cu vrăjitoria pe un fundal al confruntărilor multiple între etnii, între sexe, între opresori de tot felul, cei oprimați sînt tot mai puțin conștienți de statutul de victimă. Niciodată Africa, în toată stranietatea ei magică și violentă, nu a fost mai fascinantă decît în povestea acestei adolescente cu părul și pielea de culoarea nisipului, pe nume Onyesonwu (Cine-se-teme-de-moarte). Cine se teme de moarte este romanul unui copil al deșertului, al brutalității, al vrăjitoriei, povestea celei în stare să rescrie în Marea Carte destinul a două popoare. Și poate destinele viitorilor cititori ai acestei mari cărți.

Roman în curs de ecranizare, cîştigător a numeroase premii internaţionale, printre care World Fantasy Award la categoria Cel mai bun roman (2011), RT Reviewer’s Choice Best Book Award (2010), şi finalist al Locus Award pentru Cel mai bun roman fantasy (2010) şi Black Excellence Award (2010). Cine se teme de moarte a fost aleasă şi cea mai bună carte a anului 2010 de Publishers Weekly, Library School Journal şi Amazon.com.

„Cine se teme de moarte e una dintre cele mai şocante, cu adevărat fascinante poveşti, cum n-am mai avut de mult ocazia să citesc.“ (Peter S. Beagle)

„Nnedi Okorafor arată cum trecutul este, de fapt, întotdeauna prezent. Cine se teme de moarte e o parabolă postapocaliptică menită să ne arate cum nepăsarea, apatia şi prejudecata pot omorî, dar şi că adevărul şi cunoaşterea sînt calea către viaţă.“ (New York Journal of Books)

„O poveste marcată de un realism care-ţi dă fiori – inegalitate rasială şi de gen, tradiţii care distrug orice urmă de umanitate din semeni – alăturată unui melanj de magie şi fantastic de vocea unui povestitor remarcabil.“ (Publishers Weekly)

Un barbat scrie un scenariu stufos despre viata lui Herman Melville, dar nici un producator nu e interesat sa-l transforme in film. Intr-o zi cineva ii face rost de numarul de telefon al marelui regizor american Michael Cimino, producatorul celebru al filmelor The Deer Hunter si Heaven’s Gate. Se intilnesc la New York, unde Cimino ii citeste manuscrisul. Romanul descrie o serie de aventuri rocambolesti desfasurate intre Muzeul Vinatorii si al Naturii, in Paris, Ellis Island, in New York, si Lacul Nemi, in Italia. Trecind dintr-un spatiu intr-altul, o cunoastem pe Isabelle Huppert, dam peste zeita Diana, un dalmatian pe nume Sabbat, un vecin demonic, peste doi mustaciosi suspecti, o studenta la doctorat, o portareasa perfida si un sef de sala foarte agresiv, ce pare o sosie a lui Emmanuel Macron. Povestea incredibila si subtila a romanului Apara-ti coroana, un titlu ca un indemn biblic ce l-a inspirat cindva pe Proust, construieste o punte intre cinema si literatura intr-o maniera incintatoare si totodata patrunzatoare. Spectacolul vietii noastre ascunde o poveste sacra: romanul lui Yannick Haenel se afla in cautarea ei.

Un roman nebunesc, genial, acaparator, cu o poetica sumbra. Yannick Haenel isi apara propria odisee. - Le Figaro

Yannick Haenel scrie ca impins de nevoia unui miracol, cu dorinta de fabulos si chemare pentru sublim. - Le Journal du Dimanche

Un roman extraordinar, un creuzet de imagini uluitoare. - L’Obs

Scrisa pe muchie de cutit, intr-o tensiune continua, aceasta carte profunda si halucinanta este un adevarat foc de artificii. - Le Canard Enchaine

Traducere de Laurentiu Malomfalean

Traducere din limba italiană de Florin Chiriţescu

Clelia, o creatoare de modă de succes, se întoarce la Torino, oraşul ei natal, unde urmează să supravegheze deschiderea unui salon. Aici, ea este atrasă într-un cerc de tineri mondeni, într-o lume a restaurantelor şi a marilor cazinouri, a artiştilor şi a petrecerilor. În mijlocul acestei mulţimi de oameni care încearcă să scape de plictiseală, Clelia o întîlneşte pe singuratica Rosetta, o femeie enigmatică şi depresivă, a cărei sinucidere din finalul poveştii anunţă tragic chiar sfîrşitul aceluia care a gîndit personajul: sinuciderea lui Pavese. Femei singure, publicat cu doi ani înainte ca Cesare Pavese să se sinucidă, a primit cel mai apreciat premiu italian pentru literatură: Premiul Strega. Considerat unul dintre momentele importante ale realismului italian, romanul surprinde melancolia şi vidul ce macină o societate prinsă între spleenul decadenţei şi nebuniile hedonismului.

Povestea lui Mihai incepe in 1986, in ziua fatidica in care face cunostinta cu Bristena, colega de liceu, fiica unui securist, frumoasa, inteligenta, dar si alintata, orgolioasa si de o cruzime inimaginabila uneori. Inevitabil, este fermecat pe loc si intra fara sa stea pe ginduri in rindul admiratorilor care ar face orice pentru ea. Astfel incepe o aventura de peste trei decenii, cu suisuri si coborisuri. Mihai participa la Revolutie, se apuca de bisnita in anii ’90, cu deplasari pline de peripetii in Turcia, apoi trece la nivelul urmator, incercind piata din Polonia. In tot acest timp, nu doar Bristena, ci intreaga ei familie profita de naivitatea lui, insa nimic nu il poate opri sa o urmeze peste tot, fie ca e vorba de Budapesta, unde devine colector de deseuri si in timpul liber ii scrie lucrarea de masterat, sau muntii Romaniei, unde ii serveste drept ghid, ori Paris, unde, cind nu lucreaza ca salahor, incearca sa o protejeze de iubitul ei. Purtindu-ne prin tara si prin Europa, scris cu umorul negru caracteristic lui Mihai Buzea, Jimmy este romanul unei iubiri toxice, a carei implinire pare sa fie mereu dupa colt, dar nu e niciodata cu adevarat palpabila.

Este o poveste de iubire intre doi tineri sasi, ea ramasa in Sighisoara, el deportat la Stalino, sau povestea unuia dintre cei mai tragici ani ai secolului XX? In fapt, cele doua fire epice se sustin reciproc in acest roman in care totul sta sub semnul dublului: surorile, fratii, albul troienelor de zapada si negrul carbunelui, nazismul si comunismul... Una dintre putinele carti din literatura romana din care se pot afla amanunte despre viata unei comunitati sasesti transilvane, sever diminuate numeric dupa al Doilea Razboi Mondial, in timpul regimului Ceausescu si in anii ’90, Dincoace si dincolo de tunel este un roman despre multiculturalitate si memorie.

„Întoarcerea de la iarmaroc ar putea însemna evocarea vieţii, căci viaţa poate fi asemuită cu un iarmaroc. Fiecăruia, după gustul său, îi place să compare cu ceva viaţa omului. Prin Întoarcerea de la iarmaroc ar trebui înţeles aici drumul de întoarcere spre casă... Cu alte cuvinte: eu, Şalom Alehem-scriitorul, am să vă povestesc adevărata biografie a lui Şalom Alehem-omul, fără fasoane, fără marafeturi şi dichisuri, ca şi cînd v-ar povesti-o altcineva, un ins cu totul străin, dar care l-a însoţit peste tot pe Şalom Alehem şi care a trecut, împreună cu el, prin toate cele şapte porţi ale iadului. Iar povestea am să v-o spun cîte puţin, în fragmente, ca nu cumva să omit ceva interesant din cîte mi s-au întîmplat, ca nu cumva să-mi scape din amintire vreun personaj întîlnit cîndva prin marele iarmaroc pe care l-am străbătut în cei cincizeci de ani ai existenţei mele.”

Monstri invizibili transforma unul dintre cele mai populare tipare narative americane, road-novel, intr-o aventura macabra. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience: frumoasa, celebra, adorata, centrul atentiei fotografilor de moda. Are de toate: un iubit, o cariera, o prietena adevarata. Dar asta pana in ziua in care un teribil accident o lasa des­figu­rata si o arunca brusc la marginea lumii, departe de ochii tuturor, mai putin ai lui Brandy Alexander, regina suprema, stapana peste toti si toate. Chiar si peste propria-i sexualitate. Inca o operatie si visul i se va implini: va fi femeie in toata puterea cuvantului. Brandy cunoaste secretul reinventarii de sine: stergerea completa a trecutului si nascocirea unui prezent convenabil. A unui viitor croit dupa masura fiecaruia. Aceasta este lectia pe care o invata Daisy in timpul unei calatorii aiuritoare spre un tel aflat in continua schimbare. Caci, in lumea in care traim, vizibilul poate deveni oricand invizibil, iar identitatea noastra nu este decat produsul dorintelor celorlalti.

Ruslan cel credincios urmărește povestea unui ciobănesc caucazian folosit drept cîine de pază într-un lagăr de concentrare sovietic. Viața lui e condusă de reguli stricte și ceea ce-l caracterizează mai presus de orice este devotamentul. Odată cu închiderea lagărului, pentru că nu mai e nevoie de el, stăpînul (unul dintre gardieni) încearcă să-l ucidă. Dar Ruslan se ferește din calea morții și rătăcește prin taigaua siberiană. În cele din urmă va realiza cu durere că stăpînul l-a trădat; va găsi însă un alt stăpîn, o siluetă zdrențăroasă care se dovedește a fi un fost prizonier din lagăr. Un roman cu tentă alegorică, un roman concentraționar, Ruslan cel credincios este povestea unui popor incapabil să se desprindă din ghearele persecuției.

Un roman despre cine şi cum a făcut avere după 1989, despre corupţia omniprezentă a clasei politice româneşti şi relaţiile ei ascunse cu fosta Securitate rebotezată în fel şi chip. O mărturie despre jocurile de putere subterane şi lupta pentru cîştigarea unor poziţii dominante în noile ierarhii, fenomene care au măcinat întreaga societate şi au ajuns pînă la cel mai înalt nivel în stat. În tot acest univers halucinant, pe cît de delirant, pe atît de imoral, au fost atraşi şi oameni oneşti, dar naivi, care nu au realizat la timpul potrivit că astfel devin simple unelte mînuite de cei care le trasau destinul, fără ca măcar să-i întrebe, dispreţuindu-i, dar folosindu-se de ei cu cinism. Ca şi personajul principal din romanul lui Cristian Teodorescu, ei s-au lăsat purtaţi de un val ademenitor, au făcut compromisuri şi au sacrificat uneori tot ce aveau mai bun – familie, profesie, idealuri, chiar şi propria conştiinţă – pentru nişte iluzii ce aveau să se dovedească efemere. Idolii cei noi se arată a fi cu mult mai răi decît cei care din trecut, cu chipurile turnate în bronz, ne fac un semn cu ochiul, perfid sau complice, de pe soclurile unor statui. Iar Şoseaua Virtuţii, privită dinspre blocurile cenuşii care o mărginesc, e pentru mulţi drumul celor fără de speranţă, un drum ce duce spre nicăieri.

Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze 2017

Mecanica haosului, sinteză polifonică şi monumentală a tuturor preocupărilor anterioare ale lui Rondeau, dar şi radiografie exactă, spectaculos romanțată, a situației geopolitice actuale, împletește savant poveștile mai multor personaje: Grimaud, Habiba, Bruno, Rifat, Rim, Jeannette, Levent, Emma, Sami, Moussa, Harry. Cu suspans de roman polițist şi exotism de jurnal de călătorie, între Paris, Londra, nordul Africii și Orientul Mijlociu, făcînd turul Mediteranei, atingînd teme de mare actualitate şi interes jurnalistic precum terorismul, politica, serviciile secrete, migrația ilegală, lumea interlopă, războiul sau traficul de droguri, tot atîtea fețe ale răului, dar şi iubirea, prietenia sau moartea, romanul descrie, cu precizie şi chiar cruzime de reportaj filmat cu camera ascunsă, lumea noastră debusolată, zvîcnirile recente ale unei Istorii implacabile, în care totuși supraviețuiește, surprinzător, un licăr de speranță.

Dupa zece ani de casnicie, Dan si Sylvie au o casa confortabila, joburi motivante si doua gemene incintatoare. Sint fericiti impreuna si isi inchipuie ca stiu totul unul despre celalalt, ba uneori chiar se intreaba daca n‑au ajuns sa comunice telepatic. Asta pina cind afla ca mai au de impartasit mai bine de jumatate de secol de casnicie si din momentul acela se dezlantuie panica... Daca se plictisesc? Daca nu mai gasesc cu ce sa‑si umple timpul? Daca se simt atrasi de altcineva? Daca… timpul ramas e prea scurt?! Ca sa pastreze vie flacara pasiunii, Dan si Sylvie hotarasc sa‑si faca mici surprize, insa acestea au urmari dezastruoase, scotind la iveala secrete intunecate din trecut care ameninta sa le distruga casnicia. Va rezista oare iubirea care i‑a unit odata la toate presiunile din afara? Kinsella realizeaza un portret pe cit de amuzant, pe atit de emotionant al casniciei, cu toate incurcaturile, bucuriile si complicatiile ei.

Jane, sotia lui Marlon Mont, un fost corector de scenarii de film, a fost diagnosticata cu Alzheimer la doar 45 de ani. Din acest moment, Marlon renunta la slujba si se dedica aproape in totalitate ingrijirii ei, nestiind ce imensa provocare il asteapta. Primeste sprijin financiar de la sora acesteia, Miriam, o femeie bogata si mereu suspicioasa, iar Rachel, asistenta, il ajuta in chestiunile mai delicate, dar si la supravegherea bolnavei. Ca sa-si mai rascumpere din pacate (si sint destule, unele mai grave decit altele), Marlon se deghizeaza si cerseste (la inceput o data, apoi de doua ori pe saptamina), iar banii pe care-i stringe ii trimite unei asociatii pentru copii orfani. In acelasi timp, vrind sa-si faca viata un pic mai suportabila, are si o amanta, o femeie mult mai tinara decit el, casatorita la rindul ei, cu care se vede in fiecare miercuri. Urmarind toate fetele vietii protagonistului, Zilele lui MM reprezinta o cronica detaliata a deteriorarii lui Jane si a modului in care cei doi soti incearca sa faca fata situatiei, fiecare in felul lui.