Literatură

Walkiriile gravitează în jurul unui om care vrea să-şi schimbe viaţa şi să-şi împlinească un vis: va merge în deşertul Mojave, unde speră să-şi întâlnească îngerul călăuzitor, reuşind astfel să se cunoască pe sine şi să înţeleagă lumea. De la Maestrul lui spiritual, J., Paulo ştie că deşertul nu este un loc pustiu, ci ascunde şansa unor întâlniri neaşteptate. Acolo, departe de vâltoarea vieţii de zi cu zi, se află un tânăr Maestru al Tradiţiei şi un grup de femei războinice, Walkiriile, care cutreieră călare deşertul. Iar ele îl vor ajuta pe Paulo să-şi împlinească visul. Paulo şi femeia iubită, Chris, străbat întinderile de nisip, într-un periplu ce se va dovedi, mai presus de toate, o călătorie interioară care le va pune la încercare sentimentele şi credinţa, dar îi va călăuzi spre adevărata Dragoste şi Cunoaştere.

Una dintre cele mai importante opere ale lui Paulo Coelho, roman surprinzător şi plin de mister, Walkiriile evocă o uluitoare experienţă umană şi spirituală survenită în viaţa autorului la scurt timp după ce Alchimistul a văzut lumina tiparului.

O naraţiune dramatică reunind paisprezece articole consecutive scrise de Gabriel García Márquez pe vremea când lucra ca jurnalist. În 1955, el publicase interviul-serial luat unui marinar care a trecut pe lângă moarte dintr-o neglijenţă a marinei columbiene. În 1970, García Márquez a adunat articolele într-o carte.

Atunci când Jimmie Darling este admis la spitalul psihiatric
Beckomberga din afara orașului Stockholm, fiica lui – Jackie – începe
să petreacă tot mai mult timp acolo. În vreme ce mama acesteia își
petrece vacanță la Marea Neagră, spitalul devine întreaga ei lume.
Medicul responsabil este Edvard Winterson. Acesta insistă asupra
faptului că nu există motive pentru a nu îi lua la plimbare pe
pacienții săi, în afara spitalului, pentru a petrece o noapte prin
oraș: „o noapte în afara zidurilor spitalului vă va face om din nou"
este deviza lui. La spital, Jackie o întâlnește, de asemenea, pe Inger
Vogel, o „asistentă angelică în saboți", care pare să locuiască într-o
zonă crepusculară între ordine și devastare, și pe Vogel – un pacient
care îi ispitește atât pe Jimmie, cât și pe doctorul Winterson, cu
mărgelele ei, cu arcul și cu obsesiile despre libertate și moarte.
În romanul Sarei Stridsberg, acest spital psihiatric, cu poveștile și
misterele sale, amplasat într-un parc minunat, aproape de un lac, va
căpăta dimensiuni aproape mitice și roluri extrem de antagonice – acela
de înger răzbunător, dar și pe cel de mântuitor al sufletelor
pierdute...

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul. O curtezană care a sfidat rigorile vremii. O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei. Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o. Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos. Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, „Spioana” e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.

Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu şarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii.

Povestirea „Odette Toulemonde” din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

In urma cu 25 de ani, Peter Mayle si sotia sa, Jennie, au ajuns in
vacanta pe Coasta de Azur si au decis sa se stabileasca in Provence. Nu
au regretat niciodata. In aceasta ultima carte, Mayle aduce un tribut
anilor petrecuti in Franta - viata fermecatoare a satului, cu
restaurantele, cafenelele, pietele in aer liber, cu joie de vivre si mai
ales minunatul rose. O scrisoare de dragoste adresata casei sale
adoptive, marcata de caldura, spiritul si unorul sau debordante.

Pentru un poet care pășește pentru prima dată pe tărâmul prozei, Ionuț Calotă arată dezinvoltură și originalitate, probând siguranța celui care stăpânește arta folosirii instrumentelor de scris. Prin calitatea stilistică și expresivă etalată aproape în fiecare pagină, intuiesc un parcurs încununat de succes al volumului de față. Ingenuozitatea stilistică și preocuparea pentru reflectarea multiplelor chipuri ale personajului principal sunt cel puțin două argumente solide pentru a proba talentul autorului. Divinopolis – orașul ultimului poet poate fi ecranizat sau pus în scenă de un regizor cu viziune, apt pentru interpretarea inovației provocatoare construită de Ionuț Calotă. Deloc ușoară, lectura este una care stârnește emoție, întrebări și, în ultima instanță, o întrebare admirativ-colegială: de ce atât de târziu intrarea pe câmpia largă a prozei, după ani în care autorul a umblat doar pe piscurile înalte ale poeziei?

Mihai Firică

De când s-a mutat pe strada mea, mă simt amenințat. Eram singurul ei scriitor. În comuna în care m-am născut, mi-a luat-o Constantin Noica înainte, fiind născut în același loc și el, iar în județul Teleorman, de unde sunt, mi-au luat-o înainte mai mulți, în frunte cu Marin Preda și Zaharia Stancu. Credeam că pe strada din București, unde locuiesc, o străduță, de fapt, cu numai câteva case, o să fiu în siguranță. Când am descoperit că s-a mutat Ionuţ Calotă chiar peste drum de mine, mi-am zis: e poet, niciun pericol pentru prozatorul care sunt. Și iată-l pe Ionuţ Calotă ieșind în lume, în lumea bună a literaturii, aș spune, cu o carte de proză. O carte cum nu prea s-a mai văzut. Doldora de fantezie! O carte altfel, venită în sprijinul poeților și poeziei. Mai puțin în sprijinul meu, care mă aștept să fiu trecut pe locul doi. Adică al doilea prozator al străzii ca valoare. Ionuţ Calotă e în stare de asta. Citiți-i cartea de față și o să-mi dați dreptate.

Ştefan Mitroi

Cea de-a patra carte din seria The Camel Club prezintă un grup de prieteni care au în comun o legătură cu Oliver Stone, un fost veteran de război din Vietnam. Acțiunile se plasează în cele mai diferite locuri, de la cele mai liniștite coridoare ale agențiilor de spionaj din Washington și până într‑un oraș minier de cărbune.

După un divorț urât, frumoasa Sonja încearcă din răsputeri să-și câștige existența și să obține custodia fiului ei. Forțată de împrejurări, face contrabandă de cocaină în Islanda. Nu durează mult și se pomenește prinsă într-o lume a infractorilor nemiloși. În încercarea de a scăpa de primejdie, trebuie să apeleze la inteligență pentru a-l înfrunta pe inamicul ei numărul unu, Bragi, un agent vamal cu multă experiență care îi stingherește strategiile noi și tot mai îndrăznețe.

Lucrurile sunt și mai complicate pentru că Sonja are o relație cu o femeie, Agla, care cândva a ocupat o poziție înaltă în consiliul de administrație al unei bănci dar acum, după criza economică din Islanda, se luptă cu acuzații de tot felul.

Un thriller original și sexy, cu acțiune într-un ritm nebunesc, plasată în orașul Reykjavík acoperit încă de cenușa vulcanului Eyjafjallajökull, și personaje fascinante. O reușită literară a uneia dintre cele mai captivante scriitoare moderne de mystery & thriller.

 

„O carte excepțională, care consolidează locul Liljei printre cei mai buni scriitori de literatură crime din Islanda.”

Yrsa Sigurðardóttir

„Islanda ne încântă cu niște scriitori extraordinari, iar Lilja e printre cei mai buni. Cartea de față e o poveste fermecătoare de iubire și suspans, pe care o ții minte încă mult timp după ce ai întors și ultima pagină.”

Michael Ridpath

„Un thriller inteligent, ambițios și extrem de antrenant, năucitor de original, scris cu mâna sigură și stilul unui autor versat. Lilja va deveni un superstar scandinav.”

Eva Dolan

„Lilja Sigurðadóttir ne oferă un thriller diabolic de eficient, cu o miză ultrarealistă… Abia așteptăm următoarea aventură a Sonjei.”

L’Express

Scriitoarea chiliana Isabel Allende este o povestitoare fabuloasa, ale carei carti, traduse in peste treizeci de limbi, se vand in milioane de exemplare si au devenit bestselleruri pe patru continente.

Londra, 1941. Orașul este asediat de raidurile aeriene de noapte ale bombardierelor germane. Un grup de cetățeni britanici adună informații secrete pentru a ajuta mașina de război a lui Hitler. Jack Hoste face parte din acest grup de trădători, dar are și o misiune specială: să-l localizeze pe cel mai periculos agent nazist din țară. Amy Strallen, care are o agenție matrimonială în Mayfair, a fost odată prietenă cu această persoană alunecoasă. Viața ei este departe de mașinațiunile simpatizanților naziști, dar când Hoste îi face o vizită la birou lui Amy, totul se schimbă într-o clipă. Plin de suspans și de surprize, romanul este inspirat de evenimente adevărate.

De 67 de ani, Micul print v-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat intreaga planeta.

Volumul se inspiră dintr-o problemă acută a vieții reale, și anume exploatarea persoanelor tinere. De altfel, autorul dezvoltă ideea unei investigații realizate și publicate într-un ziar. O firmă de avocatură rău intenționată profită de inocența și nevoile financiare ale studenților pentru a-i constrânge la datorii economice imposibil de returnat. Revelația studenților care își dau seama că justiția este atacată de persoane influente încă din timpul studenției devine o realitate asupra căreia suntem datori cu toții să ne întrebăm. Grisham scrie o poveste palpitantă despre lumea academică a Dreptului și sistemele financiare, un cuplu ce riscă să afecteze orice societate și pentru care este nevoie de eroi care să îl înfrângă. Mark, Todd și Zola au optat pentru Facultatea de Drept din dorinţa de a schimba lumea și de a o transforma într-un loc mai bun. Dar ajunși în anul al III-lea de studiu, cei trei își dau seama că au fost înșelați. Prieteni apropiați,
ei au împrumutat sume mari de bani pentru a-și permite să urmeze o facultate de mâna a treia, într-atât de mediocră, încât absolvenții săi trec rareori examenul de intrare în barou, fiind lipsiţi de orice șansă de a obţine un loc de muncă avantajos. Însă când află că școala lor face parte dintr-un lanț manevrat din umbră de un manager de fonduri din New
York, care deține, totodată, și o bancă specializată în împrumuturi pentru studenți, cei trei știu că au fost prinși într-o mare capcană. Rezultatul este un thriller alert și palpitant, abundând de întorsături de situație. Grisham excelează, tratând cu un simţ al umorului aproape diabolic etica uneori discutabilă a lumii Dreptului și a băncilor.

"Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceputul unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui presonaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectandu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga." (Gabriel Garcia Marquez)

Alexandru Royce e un orfan angajat ca portar la conacul unui afacerist din orășelul Gimău, de lângă Cluj. Conacul e închiriat pentru petreceri cu circuit închis unor politicieni corupți, oameni de afaceri cu trecut obscur, bancheri etc. Enigmatic, fragil atât fizic, cât și emoțional, Alexandru e prototipul inocentului care se pierde în labirinturile unei lumi tulburi – o lume a afaceriștilor veroși, fără scrupule, a interlopilor, o lume unde chiar și grupurile de activiști antrenați în diferite proiecte de reconstrucție socială sunt ori abulici, ori ineficienți. Structurat ca o suită de mărturii ale unor personaje implicate într-un fel sau altul în „cazul“ Alexandru Royce și propunând o intrigă de policier, romanul vorbește de fapt despre numeroasele fețe ale adevărului pe care le poate ascunde un destin.

„Vocile atât de diverse, de contradictorii – resemnate ori agresive, implicate ori indiferente, calme ori turbulente – ale personajelor care compun mozaicul celor șapte fulgurante vieți ale lui Alexandru Royce m-au obsedat ani de zile: se iveau, se estompau, deveneau iarăși pregnante, se împleteau între ele, căzând de acord asupra unui aspect sau altul din existența, ea însăși fragmentată, a personajului principal, pentru ca imediat după aceea să se contrazică din nou. A durat câțiva ani buni până ce aceste voci, răsunând de departe sau din imediata proximitate a lui Alexandru Royce, să se strângă într-un mănunchi care a proiectat asupra istoriei sale aura a ceva ce părea să poată fi numit destin. Prins într-un vârtej al destinului, personajul acestei cărți își consumă până la ultima consecință fiecare dintre viețile care i s-au dat. Oare ultima viață a lui Alexandru Royce are darul de a da sens și celorlalte, rămase sub semnul echivocului? Oare ultima lui viață, chiar dacă nu-i explică enigma, va transforma toate celelalte vieți ale sale în trepte ale unui destin unic?“

Traducere și note de Raluca Nicolae

 

Un băiețel care se naște cu buzele lipite, un elefant condamnat să trăiască pe terasa unui centru comercial, o fetiță dispărută în spațiul dintre două clădiri, un șofer de autobuz maestru în arta patiseriei și a șahului și o misterioasă păpușă-automat fac din Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica un roman al instantaneelor pline de lirism, stranietate și miracol. Yōko Ogawa continuă explorarea relației dintre maestru și discipolul-copil din Profesorul și menajera într-o simfonie a pasiunii împărtășite, dar și a sensibilității devoratoare.

 

Singuratic și rezervat, un puști de șapte ani întâlnește din întâmplare un fost șofer obez, locatar al unui autobuz uimitor. Pasionat de șah, după ale cărui reguli se ghidează ca și cum ar fi o religie, acesta îi va descoperi talentul neobișnuit, transformându-l în urmașul său spiritual. Băiatul este deopotrivă fascinat de un elefant dus cândva pe acoperișul unui mare magazin și de o fetiță prizonieră în firida întunecoasă dintre două case din cartierul său. Când Maestrul moare și trupul lui rămâne captiv în autobuz, micul șahist are convingerea că a descoperit sentința fatidică a oricărei existențe: „Să crești e o dramă“.

Daniel Desmarquest este un scriitor francez, născut în 1946. Pentru eseul Kafka și tinerele fete a obținut, în 2002, Premiul Médicis. A publicat mai multe romane, printre care: SAD, Aqua bella, Lila Paradis, Les falaises d’Etretat, La Scène des adieux etc. Scrierile sale sunt traduse în mai multe limbi străine.

Alys si Fiara nu e doar o carte despre paduri intunecate si creaturi care vaneaza noaptea. E si o poveste profund umana despre o fata care trebuie sa isi gaseasca locul intr-o lume care e, in acelasi timp, urata si frumoasa, rea si buna. Si trebuie sa descopere aceleasi lucruri ea insasi.

"In acest roman de debut cu o atmosfera intunecata, o tanara descopera, ca multi alti adolescenti, ca cel mai mare dusman e monstrul din ea. Ceea ce e dureros de poetic." Sami Thomanson, Square Books, Oxford, Mississippi

„Volumul de debut în proză al Doricăi Boltașu ne propune o nouă voce și sensibilitate feminină, în multiple ipostaze, învăluindu-ne adesea în vraja hipnotică a unei lumi interioare ce alunecă pe nesimțite dinspre realitatea cotidiană dezamăgitoare către opulența unui imaginar la granița cu moartea și promisiunea unei eterne beatitudini.“ — ADINA DINIȚOIU

„Am pus în aceste povestiri diferite ca atmosferă și stil unele dintre vârstele mele interioare. Scrise în ultimii cinci ani, reflectă indirect emoții, stări, imagini și oameni care au lăsat o amprentă luminoasă sau o urmă grea asupra memoriei mele afective și culturale. Sunt încifrate în aceste texte nostalgii, regrete, suferințe, speranțe, intuiții, spaime, momente și prezențe din viața trăită sau observată despre care nu am putut vorbi altfel decât în jocul ficțional. Au pornit ca exerciții terapeutice, și-au lărgit suprafețele, și-au adâncit semnificațiile și s-au constituit apoi în lumi de sine stătătoare, autonome, în care se pot regăsi și alți cititori.“ — DORICA BOLTAȘU

Un roman de maturizare de o frumusețe sfâșietoare, unul dintre cele mai îndrăgite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile.

Când va crește, Zezé visează să ajungă poet și să poarte papion, dar pentru moment este un băiețel de cinci ani dintr-o favelă a metropolei Rio de Janeiro pe care sărăcia și greutățile vieții l-au maturizat mult înainte de vreme. Pedepsit brutal pentru poznele copilărești, neînțeles, ostracizat, se refugiază într-o lume a imaginației, singura în care tandrețea și sensibilitatea ieșite din comun îi sunt recunoscute și răsplătite. Unicul lui confident este Xururuca, un lăstar de portocal din soiul Lima căruia îi împărtășește bucuriile, micile secrete, dar și tristețile răscolitoare. În căutarea afecțiunii pe care nu o găsește în familie cutreieră străzile, descoperind pe cont propriu lumea și înfiripând tot soiul de prietenii improbabile. Cea cu Manuel Valadares, „Portuga”, deținătorul celei mai frumoase mașini din cartier, îl va ajuta să descopere atașamentul și duioșia, dar și suferința cruntă a pierderii ireparabile.

Parte a unei tetralogii de inspirație autobiografică, „Dulcele meu lăstar de portocal” este unul dintre cele mai îndrăgite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile, de la apariția sa în 1968 fiind tradus în peste douăzeci de limbi, vânzându-se în milioane de exemplare și cunoscând numeroase adaptări pentru scenă și televiziune. Un roman de maturizare sfâșietor, scris cu enorm de multă căldură și empatie, care captivează prin magia poveștii sale fără vârstă.

Traducere și note de Mihnea Gafița

Bestseller New York Times, declarat una dintre cele mai bune cărți ale anului de San Francisco Chronicle, NPR, Los Angeles Times, The Guardian, The Telegraph, National Post, BookPage și Kirkus Reviews

Întinzându-se pe cinci decenii, de la sfârșitul anilor '70 până în zilele noastre, schimbând mereu decorul și sporind suspansul în pregătirea unei concluzii cel puțin surprinzătoare, acest roman într-adins complicat oferă o nouă viziune asupra motivului casei bântuite, pe care o distorsionează precum oglinzile de la bâlci.

"Personajul central, ctitorul Bisericilor cireșelor amare (titlu-titulatură, cu o simbolistică decriptându-se, treptat, pe măsură ce înaintează narațiunea), este un bătrân cu veleități poetice și aplecări spre sfințenie, aflat la capăt de drum. Stările, transfigurările succesive prin care trece, delirurile mistice și socio-politice, provocate de rememorările unor episoade de viață, devin o proiecție a realității și lumii în care s-a trăit în România, de-a lungul ultimilor patruzeci de ani, din comunism, până în prezent. Formula stilistică realist-magică deservește perfect tema unei biografii dedublate în convulsiile unei lumi aflate în disoluție. Grație acestui al patrulea roman al său, văd în Cristian Meleșteu un prozator important, asupra căruia criticii, atât câți au mai rămas, ar trebui să-și îndrepte atenția, iar cititorii, cu atât mai mult." - Radu Aldulescu

Spre sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, surorile poloneze Helena si Luzyna ajung intr-o tabara de refugiati din Persia. Cand afla ca Noua Zeelanda primeste un numar mare de orfani de razboi, acestea intrezaresc speranta unei vieti mai bune. Insa doar una dintre surori va putea pleca. In acest timp, James McKenzie paraseste Noua Zeelanda, impotriva vointei parintilor sai, pentru a lupta in Europa. Drumurile tinerei poloneze si ale indraznetului pilot se intalnesc. Vor reusi cei doi tineri sa isi invinga soarta si sa isi gaseasca fericirea?

 

"O poveste dramatica, emotionanta si plina de speranta, proiectata in cadrul fascinant al Noii Zeelande."

                                                                                                                                  lovelybooks.de

Poet, prozator, publicist, dramaturg și traducător, Ajdar Ol este un scriitor notoriu și un reprezentant marcant al generației ’80 din Azerbaidjan.
Deținător al premiului Cărții Naționale.
A publicat peste 30 de cărți. Piesele Molla Nasreddin și elefanții lui Emir Teymur, A fost odată… și Ultima scrisoare au fost montate pe scenele multor teatre din Azerbaidjan.
Povestirile „O poveste nouă despre Kadîr”, „Întâlnire cu ucigașul”, „Kemanceaua lui usta Yosif” au fost ecranizate.
Cărți semnate de Ajdar Ol au fost publicate în Iran, Turcia, Rusia, Polonia, Germania și Georgia.
Volumul de poezii Trăiește a fost recompensat cu Marele Premiu pentru poezie „Cuvântul de Aur” al Ministerului Culturii și Turismului din Azerbaidjan.
Povestirea „Maimuța comandantului de campanie” a obținut Marele Premiu „Mahmud Kashgari” în cadrul Concursului Internațional de Literatură din Țările Turcice (2012).

Una dintre capodoperele literaturii universale, „Divina Comedie“, a exercitat o puternica influenta asupra culturii, artei si literaturii intregii lumi.

Subiectul acestui roman pornește de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniți personaje în roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat și cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute și trăite împreună cu acești oameni respinși am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea.  SAVATIE BAȘTOVOI 

Chiar şi pentru cineva care cunoaşte bine peisajul uman şi social post-sovietic din ­Moldova lectura acestui roman poate fi un şoc. În orice caz, este imposibil să termini cartea fără să nu simţi un gust amar. De la primele rînduri cititorul înţelege că întîmplările narate de Savatie Baştovoi nu ţin de ficţiune, ci de o lume pe care o cunoaşte bine, pe care o observă şi pe care o „zugrăveşte” cu ajutorul cuvintelor, aşa cum alţii au pictat scene ale infernului pe ziduri de mănăstiri cu pensule şi culori. 
Savatie Baştovoi a mai publicat un roman la Editura pariziană Jacqueline Chambon, în 2012, este vorba de "Iepurii nu mor", şi are toate şansele să intre treptat în circuitul autorilor „gustaţi” de marele public francez. Îl consider de altfel pe Savatie Baştovoi ca fiind la fel de puternic şi interesant precum Andrei Kurkov, scriitor ucrainean de limbă rusă, care a avut un mare succes în Occident cu romanele sale. MATEI Vișniec / Radio France International 

Nu este permis să fie abuzați copiii. Adulții sînt deja incorigibili. Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului. Le Point / SYLVAIN TESSON (Laureat al premiului Goncourt pentru literatură) 

Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX‑lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din Moldova pentru acest secol? RFI / JEAN‑FRANÇOIS COLOSIMO / Președintele Centrului Național al Cărții din Franța 

Un geniu polivalent care scrie o operă deopotrivă poetică, romanescă și dramatică. Astrid de Larminat / Le Figaro 

In Ochi de caine albastru, scufundarea lui Garcia Marquez in aceasta "alta" realitate e profunda si vertiginoasa. Aici nu este vorba despre o realitate placuta si amuzanta.  Garcia Marquez ne pune fata in fata cu o prezenta inevitabila - moartea -, dezvaluind-o ca pe o parte geamana a vietii noastre. Moartea licarindu-ne in vise, cunoscuta apoi ca experienta totala a sufletului si a corpului. Moartea ca o constanta iminenta, care ne arata pana in ce punct fiinta noastra este formata din aspecte distincte si niciodata imaginate.

Scrisă între 1956 şi 1957 şi publicată pentru prima dată în 1961, „Colonelului n-are cine să-i scrie" este povestea unui veteran scăpătat al Războiului de O Mie de Zile. Acesta încă nădăjduieşte că-şi va primi pensia care i-a fost promisă cu cincisprezece ani în urmă şi, prin urmare, în fiecare vineri, merge la poştă. Acţiunea se petrece în perioada „Violenţei", când în Columbia fusese institută legea marţială.
Colonelul şi soţia sa astmatică trăiesc în sărăcie, şi-au pierdut fiul în timpul represiunii politice, nutrind speranţa că vor putea vinde cocoşul de lupte rămas de la fiul lor. Câteva teme importante ale marilor romane ale lui Márquez se regăsesc în această bijuterie literară din perioada de început a carierei sale de scriitor.