Literatură

„Robert Negru și Alexei Toma, un jurnalist și un preot, își redescoperă prietenia din copilărie și merg împreună într-un city break la Veneția. Prin meserie, unul e deprins să privească în afară, celălalt să se îngrijească de cele dinăuntru. Pare simplu, dar e declicul unei aventuri în care experiența turistică lasă locul unei povești despre înstrăinare, ștergerea granițelor și a diferențelor, dezumanizare, derută, simulacru, dar și despre prietenie, asumarea trecutului, aparență și esență, căutare a sinelui și, în cele din urmă, despre non­șalanță și vinovăție, despre viață și moarte. Cititorul descoperă o Veneție infestată de graba vizitatorilor de a-și confirma clișeele, care devine, treptat, o metaforă a lumii contemporane: haotică, superficială, lipsită, cum observă preotul, de perspectivă. Teoria apropierii este un roman alert, scris într-un ritm de thriller, dar care-i ridică cititorului o serie de întrebări tranșante despre lumea de azi.“ – BOGDAN CREȚU

„Ceea ce aproape frapează în proza lui Bogdan Răileanu e recursul neobosit la realitate, un fel de situare continuă în cotidian care face din proză o specie de frescă a prezentului așa cum se întâmplă el. Și, da, titlul spune același lucru, deși pare ocolit: orice teorie a apropierii nu e, în fond, decât o practică a povestirii prezentului. Ce altceva să îți dorești de la un roman, în vremile tulburi în care trăim toți?“ – CRISTIAN FULAȘ

Un om: Klaus Klump și Mașinăria lui Joseph Walser fac parte din tetralogia Regatul a lui Gonçalo M. Tavares (alături de Ierusalim și Să înveți să te rogi în Era Tehnologiei). Un ciclu de „cărți negre“ consacrat chestiunii răului, o oglindire a atitudinii ființei umane confruntate cu o situație extremă: războiul, violența și moartea. Scrisul minimalist al autorului, dezgolit de orice urmă de afectivitate, intensifică această privire deziluzionantă asupra realității, surprinsă în ce are ea cel mai teribil și mai primitiv.

„Toate frazele lui Tavares șochează, dar niciodată în mod gratuit. Sunt lumini proiectate asupra condiției umane. Kafka nu este departe.“

Le Point

„[Lippman] povestește un mister clasic prin prisma multor personaje care simt reverberațiile feminismului și a tensiunii rasiale într-un Baltimore din epoca luptei pentru drepturi civile… Doamna din Lac e o carte dureroasă, profundă, pe care o citești compulsiv.” Vanity Fair „Fanii Laurei Lippman vor devora acest roman polițist sofisticat, care surprinde spiritul acelei epoci și, în același timp, zugrăvește un tablou tulburător și puternic al amibiției feminine.” Publishers Weekly „Povestea e mai mare decât misterul, iar misterul e mai mare decât soluția. Talentul lui Lippman în materie de roman de suspans e delicios. Ea izbutește să ia rasismul, clasismul și sexismul din urmă cu 50 de ani și să le învăluie într-o dramă de epocă stilată, sexy, tensionată…” Kirkus Reviews „…[Doamna din Lac] arată prăpastia care exista pe atunci între ce considerau alții că ar trebui să facă femeile și lucrurile spre care aspirau ele, de fapt.”

Paul, protagonistul romanului Taipei, e un scriitor american de origine taiwaneza, care isi petrece timpul alergand de la un party la altul, calatorind dintr-un oras in altul, lansandu-si cartile, dand scroll pe Vice, scriind mailuri, postand pe Twitter, filmand clipuri in McDonalds sau pe autostrazi, toate astea in timp ce e pe Xanax sau Klonopin sau ecstasy sau cocaina sau MDMA sau metadona sau ciuperci. Tao Lin ne propune o naratiune inteligenta, proaspata si ironica a gesturilor marunte, incoerente, repetitive, de zi cu zi ale unui grup de tineri americani.

"Cu Taipei, Tao Lin devine cel mai interesant stilist din generatia lui de prozatori."
- Bret Easton Ellis, autorul romanului American Psycho

Liniştea lumii lui Daniel Abend, un psihanalist de succes din New York este perturbată când una din tinerele lui paciente se sinucide. Moartea fetei, explicată prin depresie şi dependenţă de droguri, devine punctul de plecare al declinului protagonistului. Fin psiholog, autorul exploatează tenebrele minţii umane, fineţea pârghiilor care declanşează viaţa sau moartea. APRECIERI CRITICE: „Acest thriller orbitor cu tentă gotică ne introduce într-un labirint de secrete, minciuni şi înşelătorii." New York Times DESALES HARRISON este profesor asociat la catedra de poezie a Colegiului Oberlin din Ohio, Statele Unite ale Americii, unde predă Creative Writing. A debutat cu cartea The End of the Mind: The Edge of the Intelligible in Hardy, Stevens, Larkin, Plath, and Glück şi a colaborat la diverse publicaţii cu articole despre poezia modernă contemporană.

Traducere de Luminița Bălan

De la publicarea, la începutul anilor ’80, a primei sale proze până în prezent, Mo Yan a scris peste optzeci de povestiri și nuvele. Înzestrat cu o măiestrie aparte în mânuirea tehnicilor narative și a limbajului eliberat de tiparele convenționale, el construiește o proză inconfundabilă în care îmbină tradiția cu modernitatea, realul cu elementele fantastice, satira cu lirismul, critica socială cu absurdul.

Scrise într-un interval de treizeci de ani, între 1986 și 2006, cele șapte­sprezece povestiri reunite în volumul Un lup atârna în cais, cu capul în jos se inspiră din episoade emblematice din istoria modernă a Chinei, cum ar fi Războiul de Eliberare Antijaponez și Revoluția Culturală, ce și-a pus definitoriu amprenta asupra operei lui Mo Yan, dar și din evenimente aparținând istoriei recente, în care politica nașterii unui singur copil generează adevărate drame și determină apariția unor strategii cu totul neobișnuite de supraviețuire. Povestirile cu accente critice la adre­sa societății chineze aduc în prim-plan o lume plină de personaje și întâmplări aflate la granița dintre real și fantastic, burlesc și tragic. Nu lipsesc nici cele în care realitatea dură este văzută prin ochii copiilor, iar aceștia ajung să cunoască dragostea, viața și moartea în urma unor experiențe zguduitoare. Iubirea i se dezvăluie uneori copilului inocent într-un mod frust, într-o lume dominată de prejudecăți, indiferență și cinism.

Romanul grafic Persepolis este autobiografia alb-negru a lui Marjane Satrapi, un roman care traverseaza granitele dintre culturi cu luciditate si simtul umorului.

Memoriile unei maturizari in Iranul revolutionar, Persepolis arunca o privire fara egal intr-un mod de viata aproape necunoscut si greu accesibil. Satrapi a ales sa-si spuna remarcabila poveste intr-o minunata carte de benzi desenate, unica si indispensabila. Iti lasa o senzatie ciudata, ca si cand ai citi un mesaj trimis intr-o sticla de un naufragiat. - Time

O carte de un farmec nebun. La sfarsit, ti-e greu sa-ti iei ramas bun. - The New York Times Book Review

„O carte neobişnuită, şocantă, provocatoare, de factură singulară în literatura română. Despre Gellu Naum, poetul extraordinar al avangardei româneşti, nu s-a scris niciodată cu atîta competenţă ca în Zenobia.” (Lucian Raicu)

„În afară de dicteul automat – căruia, de altminteri, suprarealiştii nu i-au fost totdeauna credincioşi –, toate refuzurile, împlinirile şi idiosincraziile suprarealismului pot fi regăsite în acest roman sau, dacă preferă autorul, în acest Pohem de iubire care este Zenobia.” (Monica Lovinescu)

Cu romanul Deborah, Cătălin Mihuleac își continuă un proiect literar care are în centru recuperarea memoriei evreilor din România. Cartea comprimă câteva intervale esențiale din istoria României – între 1918 și 2018 –, concentrate în jurul poveștilor de viață ale unor evrei din Bucovina, unul dintre fire urmărind chiar viața lui Deborah, născută la Câmpulung și deportată împreună cu membrii familiei într-un sat ucrainean de peste Nistru. Prigoana evreilor e văzută prin ochii lui Deborah, în scene foarte puternice, ca și episoadele care surprind deportările în Transnistria, într-un tablou de epocă ce reunește personaje memorabile.

„Există eroine de roman care intră între coperte greu, ca într-un corset. Pe altele, capitolele flutură fără grație, aidoma hainelor uzate pe o sperietoare din lanul de grâu.
Nu-i cazul lui Deborah. Deplasându-se – în pantofi cu talpă de lemn, pe tocuri sau în baston – de la o perioadă istorică la alta, în cei aproape o sută de ani ai săi de viață, ea nu este o simplă eroină de roman. Ea este o femeie-roman, ea este un veac de femeie, ea este o istorie vie.
Îmbolnăvitoare și tămăduitoare, brutală ca un sloi și tandră ca un gheizer, umană și inchizitoare, perversă și naivă, bine-venită și regretabilă, imprevizibilă și descifrabilă, montană și oceanică, Deborah face din cititor ceea ce a făcut în timpul scrierii romanului din autor – un gigolo de conversație, un secretar de plictiseală, un sparring partner de polemică, un bursier de insomnii.
Suferind cronic de nesomn, Deborah este un personaj la care scriitorul și cititorul visează într-o deplină solidaritate.“ – CĂTĂLIN MIHULEAC

Linz, 1581. Doi talhari, o multime de maestri ceasornicari, matematicieni, un pictor, ucenici, servitoare, un manuscris si copia lui participa cu totii, pe durata a zece zile abrupte, la semnarea, modificarea si copierea actului in baza caruia calendarul gregorian urmeaza sa-l inlocuiasca pe cel iulian. Intrigile politice se amesteca cu discursul moral in atelierele ceasornicarilor si pe strazile umede de ceata Dunarii. Intr-o noapte, pe o asemenea ceata, cineva este ucis. Peste toate astea se suprapun povesti in rama, parabole si imagini, descrieri de ceasuri, de orare si tablouri ciudate, plus o multime de intrebari despre natura timpului, a imaginii, a identitatii si a sperantei. Va fi prins criminalul? Cum arata ochii lui? Cine e el?

„O formă de viață necunoscută le aduce numeroșilor admiratori ai eseurilor Andreei Răsuceanu surpriza pe care am avut-o și eu, de a descoperi o prozatoare de forță, care construiește o narațiune plină de dramatism, cu fire desfășurate contrapunctic. Autoarea juxtapune poveștile a trei femei care n-au cum să se întâlnească, trăind în epoci diferite, dar care au în comun simțul trecerii și dorința de a opri curgerea necontenită a timpului, construind ceva – o biserică, o casă, o familie. A ales momente de criză – a țării cufundată în război (unul este chiar cel serbat de Centenar), a cuplului încercat de boală, a existenței ajunse la final, a despărțirii prin moarte. Prozatoare a prezentului, în aceeași măsură ca și evocatoare a trecutului, Andreea Răsuceanu știe să dea viață personajelor și lasă să se vadă, sub narațiunea plină de culoare, desenul subtil al destinelor, meditația profundă despre generații, viață și moarte. O carte frumoasă, în care plăcerea de a trăi e permanent însoțită de o discretă melancolie“. – Gabriela Adameșteanu

„Fiecare dintre fragmentele

acestei cărți este o lume în sine,

iar împreună alcătuiesc țesătura lumii

în care trăim noi acum.“

Avocatul rebel - editie de buzunar

New York Times Bestseller

Sebastian Rudd nu e un avocat ca toti ceilalti. Biroul sau este intr-o dubita dotata cu bar, frigider si fotolii din piele. Nu are firma, nici parteneri, singurul lui ajutor fiind un sofer inarmat pana-n dinti, care ii este si bodyguard, confident si partener de golf. Cat despre clientii sai, acestia sunt oameni pe care niciun alt avocat nu i-ar apara: un pusti dependent de droguri care face parte dintr-un cult satanic, un mafiot condamnat la moarte, un barbat arestat pentru ca a tras cu arma intr-o echipa SWAT care i-a calcat casa din greseala. De ce vrea Rudd sa ii ajute pe acesti nefericiti? Toata lumea are dreptul la un proces corect, crede avocatul, care nu ezita sa faca tot felul de artificii si scamatorii, uneori la limita legalitatii, pentru a-si scoate clientii basma curata.


Fragment din romanul "Avocatul rebel" de John Grisham

"Ajungem, in cele din urma, in sala de judecata si dureaza un pic pana se instaleaza toata lumea. Cand intra juratii, refuz sa ma uit la ei. Cu siguranta, au aflat ca mi-am petrecut noaptea in inchisoare si sunt sigur ca-s curiosi sa vada cum am facut fata. Asa ca nu le ofer satisfactie.

Traducere de Micaela Ghiţescu

Linda tocmai a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă – o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi, o carieră de succes şi o casă luxoasă în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte.
Numai că într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziarista de succes se redeşteaptă o pasiune de mult uitată. Linda va încerca să trăiască deplin această iubire imposibilă, şi nu-şi va găsi fericirea până nu-şi va explora fără teamă abisurile sufletului.
Romanul Adulter ilustrează criza existenţială a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzând cu fineţe psihologică încercările prin care trece pentru a se regăsi.

„Un roman care combină teme delicate precum depresia, infidelitatea şi rutina căsniciei, presărate cu misticismul caracteristic acestui vrăjitor al literelor.“ (O Globo Extra, Brazilia, 2014)

Teo are 78 de ani si locuieste cu un grup de alti batrani intr-o cladire pe cale de prabusire in Mexic, unde isi reaminteste si repovesteste viata, variind naratiunea in functie de stare. Vanzator de taco pensionat si pictor nerealizat, isi gaseste modelul de viata in Theodor Adorno, in a carui Teorie estetica afla raspuns pentru aproape orice, revelatii pe care le noteaza apoi la intamplare intr-un caiet.

"Cartea noua a lui Juan Pablo Villalobos e unul dintre romanele cele mai inteligente, cele mai bizare si cele mai delicioase care s-au publicat in spaniola in ultima vreme."
- The Guardian

"Cu cel de-al treilea roman al sau, Villalobos confirma ca reper al noii literaturi mexicane."
- El Mundo

Cand controversatul prezentator John Truth transmite la radio declaratia unui terorist care ameninta cu provocarea unui cutremur de pamant, nimeni nu il ia in serios. Tanara agenta FBI Judy Maddox primeste sarcina de a urmari un grup care se numeste Copiii Edenului. Implicata intr-o investigatie de care poate depinde viata a milioane de oameni, Judy trebuie sa afle care este urmatoarea tinta a teroristului, cu ajutorul lui Michael, un haotic si atragator seismolog. Cei doi sunt in pericol in timp ce Judy si Michael se lupta pentru a salva San Francisco de la distrugere. „Un ritm si o construire a personajelor fara egal… Copiii Edenului ii va tintui pe cititori pe locurile lor.“ People „Captivant… intriga palpitanta, scriitura iscusita si o gramada de rasturnari de situatie. O carte greu de lasat din mana.“ Booklist

Un debut care a înregistrat vânzări record în 25 de ţări din întreaga lume. Acţiunea romanului se petrece într-un loc izolat, situat la marginea unei mlaştini, unde în trecut localnicii practicau diferite ritualuri pentru a-i îmbuna pe zei, aducând inclusiv jertfe umane, şi unde se petrec tot felul de evenimente ciudate şi în prezent. Un roman care te fierbe la foc mic, îmbinând enigmele clasice şi moderne cu discuţii elevate despre ştiinţă şi artă, legende, ezoterism, paranormal şi religie. Paginile mustesc de mister şi suspans. Anchetele şi procedurile poliţiei sunt adesea lăsate în plan secund, în prim-plan fiind etalate considerentele de ordin filosofic. DESPRE AUTOR: SUSANNE JANSSON s-a născut în anul 1972, în Suedia. A lucrat o perioadă în publicitate şi în ultimii douăzeci de ani a îmbinat arta fotografică şi jurnalismul, realizând numeroase reportaje pe teme de cultură şi artă. De asemenea, a scris numeroase nuvele poliţiste pentru diferite publicaţii.

Saturnine e hotarata sa-si caute chirie, pentru ca dormitul pe canapea in micul apartament al prietenei sale nu este o solutie pe termen lung. Si are norocul sa gaseasca o oferta extrem de atragatoare: o camera spatioasa, cu chirie modica, intr-o zona selecta a Parisului.

Desigur, mai sunt si alte persoane care vor sa vada camera, insa doar
ea pare cu adevarat interesata de oferta, celelalte dorindu-si doar sa-l vada pe proprietar, don Elemirio Nibal y Milcar, ale carui opt precedente colocatare au disparut. Si, intr-adevar, don Elemirio o alege pe ea drept a noua sa colocatara. E un barbat ciudat, care vorbeste ca din carti si nu iese niciodata din casa. Saturnine are acces la intregul apartament, mai putin la o camera in care ii este interzis sa intre. Ce se ascunde acolo? Va disparea si Saturnine asemenea celor opt femei de dinaintea ei? Si ce s-a intamplat oare cu ele?

O reflectie savuroasa asupra iubirii si a mortii. - Le Parisien

"Maestra a dialogului spumos, Amlie Nothomb ni se dezvaluie in Barba Albastra mai spirituala ca niciodata." - LExpress

"Un roman erudit si plin de umor, pe care il vei devora cu apetitul unui capcaun." - Le Figaro Magazine

"O revizitare plina de imaginatie a celebrei povestiri a lui Perrault." - Paris-Match

Amelie Nothomb (pe numele ei adevarat Fabienne Claire Nothomb) s-a nascut in 1966 in orasul belgian Etterbeek, intr-o familie de diplomati. A locuit pe rand in Japonia, China, Statele Unite, Bangladesh, Burma si Laos. A debutat in 1992 cu romanul Igiena asasinului si a castigat numeroase premii, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze si de doua ori Premiul Alain-Fournier. Cartile ei au fost traduse in peste douazeci si cinci de limbi. In seria de autor Amelie Nothomb, a mai aparut romanul Loveste-ti inima!

Medeea şi copiii ei, apărut în 1996, este al doilea roman al Ludmilei Uliţkaia, tradus până acum în peste douăzeci şi cinci de limbi. În 1997 a fost distins în Italia cu Premiul Penne, iar în anul 2009 a fost nominalizat pe lista scurtă la Booker Prize.

Reeditând parcă întemeierea coloniilor antice în Crimeea, familia Sinopli, alături de alte familii de greci, armeni sau evrei, s-a stabilit printre tătari în oraşul Feodosia în secolul al XIX-lea. De atunci, de-a lungul mai multor generaţii, evenimentele care au zguduit Rusia i-au purtat pe descendenţii ei care încotro, de la Moscova până la Tbilisi sau Taşkent. Odată cu relativa domolire a istoriei însă, în sezonul estival, cei plecaţi încep să fie atraşi înapoi şi, împreună cu copiii lor, se întorc an de an să-şi petreacă vacanţa în casa primitoare a bătrânei Medeea, singura rămasă în locurile de baştină. Sub soarele de vară, ca un ecou al pasiunilor ce-au bântuit dintotdeauna numeroasa familie, între tineri se înnoadă şi se deznoadă năvalnice iubiri, cu derizoriul lor inevitabil şi tragicul lor de neînţeles. Medeea, femeie fără copii, îi urmăreşte discret pe tot mai numeroşii urmaşi ai părinţilor şi bunicilor ei, amintindu-şi totodată întâmplările petrecute în familia Sinopli în lunga ei istorie. Le înţelege vieţile complicate şi îi compătimeşte în sinea ei, dar îi acceptă senină pe toţi, aşa cum sunt, cu bunele şi relele lor, pentru a-i vedea adunaţi laolaltă.

„O carte la fel de fascinantă şi doldora de poveşti ca amintirile depănate la gura sobei de o bătrână plină de har; un mozaic labirintic de reminiscenţe din istoria unei epoci.“ (Kirkus Reviews)

„În tribulaţiile propriei familii, Medeea urmăreşte întregul spectru al moravurilor vremii ei, păstrându-şi toleranţa faţă de tot ce este omenesc. De aici, caracterul profund uman al romanului, perspectiva vibrantă, mustind de viaţă şi punctată de scene pline de umor, asupra destinului sub care cad oamenii şi a felului în care ei răspund provocărilor lui.“ (Jerusalem Post)

„Ludmila Uliţkaia captează cu mare talent farmecul unui loc unde se învălmăşesc destine, farmecul unui peisaj şi, mai presus de toate, magia eroinei sale, Medeea.“ (Christa Wolf)

Traducere de Jana Balacciu Matei

După bestsellerurile Poftă de ciocolată și Jumătate de viață, Care Santos publică în 2018 un roman actual, în care lumina reflectorului cade asupra fragilității relațiilor de familie.

Ce a fost bun și ce a fost rău în deciziile Reinei Gené, care și-a croit o solidă carieră internațională? Cât bine și cât rău este dispusă să facă pentru a-și proteja fiul de 17 ani a cărui tentativă de sinucidere îi împarte viața între un înainte și un după? Blocată de viscol în aeroportul Henri Coandă din București, legată de lumea ei doar prin prețiosul telefon mobil, pragmatica și ambițioasa psiholoagă din Barcelona își descoperă vulnerabilitatea, obligată să navigheze prin meandrele unui trecut pe care îl crezuse încheiat și uitat.

„Un roman percutant despre adulter și singurătate, despre legăturile de familie, despre viața pe care ne-o trăim prea în grabă și disperarea de a te afla departe de cei dragi – totul din punctul de vedere al unei femei.“ – La Vanguardia

Contemporan cu ilustri colegi profesionisti si stimulat de febrila lor activitate, am scris prima mea opera importanta de imaginatie. Cu putine exceptii, evenimentele descrise in Risipitorii n-au fost traite de mine direct. La cele mai multe am asistat doar ca martor, altele mi-au fost povestite, iar altele pur si simplu le-am inventat. Universul astfel creat este vazut dinafara, confruntat si sustinut doar de cuceririle proprii in ceea ce priveste pasiunile. Proiectiile principale, ca si celelalte personaje care isi schiteaza doar destinul in aceasta carte nu sunt atat rodul observatiei directe, cat al reflectiei asupra propriei mele naturi, cu impulsurile proprii, succesive prin care am trecut in decursul anilor. Asadar, in primul rand, rod al reflectiei si, in al doilea rand, rod al observatiei obiective. Daca as fi izbutit sa aduc pe acelasi plan reflectia de ordin subiectiv cu observarea obiectiva, rezultatul ar fi fost, neindoielnic, asemanator cu cel din Morometii, lucrare ce intruneste aceasta elementara si greu de cucerit conditie a creatiei. Am totusi sentimentul ca Risipitorii e superior Morometilor, caci in acest roman este descrisa prima mea tinerete, pe un fundal, cred eu, mai deschis, mai putin particular si, in consecinta, mai accesibil si din punct de vedere strict estetic. Marin Preda

Traducere de Irina Bojin

Apărut în toamna lui 2016, romanul Sala de bal al scriitoarei britanice Anna Hope se bucură de un binemeritat succes internațional. În Franța, unde a fost publicat de Gallimard, i s-a acordat în 2018 Grand Prix des Lectrices al revistei Elle.

Pe fundalul verii caniculare a anului 1911, la sfârșitul epocii edwardiene, Sala de bal proiectează o poveste de iubire pe un tărâm potrivnic, bântuit de obsesii periculoase și drame tăinuite – azilul Sharston din Yorkshire, unde o mână de oameni are puterea de a decide cine poartă stigmatul nebuniei și cine îndeplinește criteriile normalității.
Sala de bal urmărește în primul rând destinul Ellei Fay, o tânără lipsită de protecția și afecțiunea familiei, care, în urma unui incident la filatura unde lucrează în condiții extrem de aspre, e internată în azil. Aici îl întâlnește pe irlandezul John Mulligan, înregistrat cu diagnosticul de „depresiv melancolic“, după decesul fiicei sale, și aflat sub îngrijirea doctorului Charles Fuller, ale cărui idei și experimente precipită deznodământul dramatic al cărții. Anna Hope reușește să dea viața unei realități istorice puțin cunoscute într-un roman intens și subtil, care nu devine nici o clipă sentimental.