Literatură

Soarta e foarte crudă cu Tom: mătuşa Polly îl pedepseşte la fiecare pas, frumoasa Becky îl trădează, orele de la şcoală sunt lungi, iar el tânjeşte după libertate. Aşa că într-o zi se hotărăşte să fugă de-acasă şi să se facă pirat. Să vadă ei atunci, toţi cei care l-au necăjit, cât îi vor mai simţi lipsa.

Dar cum rămâne cu scena crimei la care a fost martor? Cum rămâne cu ucigaşul rămas liber şi cu bărbatul închis pe nedrept? Şi, când Tom află că Joe Indianul ascunde pe undeva prin oraş o adevărată avere, lucrurile devin pe cât de complicate, pe atât de palpitante.

Pirat şi haiduc, indiferent ce-ar face, Tom nu se plictiseşte în orăşelul de pe Mississippi, iar prietenii lui, Huck şi Joe, sunt mereu gata să-i fie alături în orice aventură.

„Tom își spuse că, la urma urmei, lumea nu era chiar aşa de plicticoasă. Descoperise fără să ştie că pentru a face pe cineva să dorească un lucru, fie că-i bărbat în toată firea, fie că-i băieţel, trebuie să-i înfăţişezi acel lucru drept greu de obţinut. Dacă ar fi fost un filosof mare şi înţelept, ca scriitorul acestei cărţi, de pildă, ar fi învăţat de pe urma întâmplării de mai sus că muncă înseamnă ceea ce eşti nevoit să faci, iar joc – ceea ce nu eşti nevoit să faci.“

Sex, shopping și un roman este o poveste modernă despre dragostea din zilele noastre, scrisă în inconfundabilul şi seducatorul stil al lui Alain de Botton.

Alice lucrează în publicitate, Eric – în domeniul bancar. În casa ei domneşte stilul vintage, iar în apartmentul lui – minimalismul monocrom. Ea are complexe, el este dezinvolt. Amândoi sunt însă tineri şi atraşi unul de altul, aşa că toate diferenţele dintre ei sunt argumente ale îndrăgostirii – un proces pe care scriitorul îl analizează stendhalian, îmbogăţindu-şi naraţiunea cu toate nuanţele unui eseu erudit, dar amuzant. Între cosmopolita Londră contemporană şi paradisul insulelor tropicale, povestea de dragoste a lui Alice şi Eric parcurge toate etapele imaginabile. La finalul ei, după ce binomul celor doi îndrăgostiţi tinde, pentru o scurtă vreme, spre un triunghi amoros, cititorul va trebui să tranşeze, alături de protagonişti, eterna dilemă a cuplului –„extremele se atrag“, sau „cin’ se-aseamănă se-adună“?

Peter Fortune trăiește la graniţa dintre vis și realitate. El trece prin aventuri fantastice, trăiește în trupul bătrînei sale pisici și al unui copil răutăcios, se luptă cu o păpușă rea care s-a trezit la viaţă și caută răzbunare, găsește într-un sertar plin cu fleacuri o cremă care-i face pe oameni să dispară. În cele din urmă se trezește, copil de unsprezece ani, în trupul unui adult și începe cea mai mare aventură a vieţii: se îndrăgostește.

O colecţie de scrisori de dragoste trimise între 1928-1930 şi descoperite de curând într-o pivniţă prăfuită din Paris
Testând limitele sale şi pe ale amantului ei ca să obţină plăcerea, Simone poate fi văzută ca o femeie înaintea timpului său, a cărei atitudine nonconformistă ne contestă prejudecăţile privind sexualitatea feminină şi a dus, în cele din urmă, la propria decădere.
Scrisorile domnişoarei S. înfăţişează portretul plin de viaţă al unei poveşti de dragoste de o pasiune aproape violentă, care evoluează în moduri şocante şi neobişnuite. Presărată cu observaţii lămuritoare din partea editorului ei, Jean-Yves Berthault, această corespondenţă deschide uşa spre o altă viaţă şi un alt timp, dominate de o femeie al cărui glas a răsunat cu mai bine de un secol în urmă şi care se aude şi astăzi.
Domnişoara S., numită aici simplu Simone, a fost o doamnă educată şi cultă care a trait la Paris în zgomotoşii şi sofisticaţii ani douăzeci. Scrisorile pe care Simone le scrie lui Charles, amantul ei căsătorit, exprimă dorinţele, fricile, anxietăţile şi fanteziile sale – prin intermediul lor ajungem să cunoaştem îndeaproape o femeie extraordinară, al cărei apetit sexual nu cunoaşte limite şi a cărei dragoste obsesivă şi distructivă a fost dusă la extrem.
Jean-Yves Berthault este un diplomat francez, vorbitor fluent de engleză, care, datorită profesiei sale, a călătorit prin toată lumea.
În 2012, în timp ce ajuta o prietenă să golească pivniţ locuinţei sale din Paris, a dat peste o ladă veche, îngropată sub o grămadă de ziare îngălbenite. Deschizând-o, a descoperit că era plină de scrisori ce datau din 1928, semnate de o femeie pe care o vom numi Simone. A fost începutul unui proiect ce va dura doi ani şi pe parcursul căruia Jean-Yves Berthault a aranjat scrisorile în ordine cronologică şi a adăugat note care explicau contextul cultural. În prezent, scrisorile reprezintă o mărturie a unei poveşti de dragoste unice şi a unei perioade istorice de maximă efervescenţă.

Navele erau imitatii din cauciuc si cherestea, cazarmile- decoruri pentru film. Scopul diversiunii:inamicul trebuia sa se pregateasca impotiva unei invazii prin Pas-de-Calais. Debarcarea din Normandia, pe 6 iunie 1944, urma sa fie o supriza. Ar fi fost un adevarat miracol ca nici unul dintre spionii lui Hitler sa nu afle nimic despre acest plan. Au existat oare astfel de spioni? De fapt, existasera foarte putini, si oamenii din coloana a cincea a spionajului englez, MI 5, ii prinsesera aproape pe toti.Dar era de ajuns unul singur... Un Ac...

Bestseller New York Times
Un roman din seria inspectorul Guido Brunetti

Celebra cântăreaţă de operă Flavia Petrelli reapare cu totul neaşteptat în viaţa inspectorului de poliţie Guido Brunetti.
Flavia, care o interpretează acum pe Floria Tosca din faimoasa operă a lui Puccini, îi mărturiseşte că un admirator necunoscut a urmat-o de la Londra la Sankt Petersburg şi la Veneţia, copleşind-o cu buchete imense de trandafiri galbeni. Pe măsură ce admiratorul invadează viaţa cântăreţei, Brunetti încearcă să afle identitatea acestuia. Inspectorul îşi dă seama că Flavia e în pericol când un coleg de-al ei este rănit grav.
Va reuşi Brunetti să intre în mintea admiratorului psihopat înainte ca Flavia sau altcineva din preajma ei să păţească ceva rău?

"Un roman care are grandoarea unui spectacol de operă… Seria Inspectorul Brunetti nu şi-a pierdut deloc prospeţimea. Acesta e talentul extraordinar al Donnei Leon. Scriitura ei are exuberanţa unei opere de Puccini." - Independent (UK)

"Cărţile Donnei Leon se remarcă prin pitorescul locurilor unde se petrece acţiunea şi farmecul personajelor." - New York Times Book ReReview

"Reapariţia Flaviei îi oferă autoarei Donna Leon ocazia de a-şi exprima profunda dragoste pentru muzică şi de a construi o scenă magnifică între Flavia şi admiratorul ei, scena ce reia finalul operei Tosca." - Booklist

Donna Leon este autoarea americană a unei serii de romane poliţiste cu acţiunea plasată în Veneţia şi care îl au ca protagonist pe inspectorul Guido Brunetti.
Al noualea roman al seriei, Friends in High Places, a câştigat Crime Writers' Association Silver Dagger în 2000.
Donna Leon locuieşte la Veneţia de peste douazeci şi cinci de ani.

"Stilul elegant şi expresiv al romanelor Donnei Leon face pentru Veneţia ceea ce a făcut Canaletto cu pensula şi paleta de culori pentru cel mai seren dintre oraşe." - Daily Express

Doi adolescenti isi jura dragoste vesnica, dar destinul ii separa. Ea infrunta violenta unui uragan in America Centrala, in timp ce el isi urmeaza cariera in Manhattan. El ii promite ca va fi alaturi de ea atunci cand va fi chemat. Nu stia ca aceasta promisiune ii va bulversa viata…

O călătorie în zece povestiri într-un Orient unde mitul se insinuează în viața de toate zilele. "Povestirile orientale", bogate în simboluri și impregnate de poezie, fie reșlefuiesc crude și seducătoare basme, legende, mituri, balade și superstiții, fie sunt „fantezii personale“ – împreună alcătuind un univers mai degrabă tragic, dominat de violența pasiunilor.

„Cele zece povești reluate, inventate, modelate de scriitoarea Marguerite Yourcenar sunt biografia ei imaginară, viața ei exotică. Le povestește atât de personal, încât e sigură că, într-un fel tainic, le-a trăit pe toate, toate îi aparțin.“ (Ioana PÂRVULESCU)

„Aceste "Povestiri orientale" sunt un amestec de istorii extrem-orientale (Cum a fost salvat Wang-Fo, Ultima iubire a prinţului Genghi) sau hinduse (Kali decapitată) [...], la care se adaugă un număr de nuvele care se petrec în Grecia şi în Balcani. Asia propriu-zisă şi Orientul Apropiat se unesc aşadar. [...] La urma urmei, Grecia şi Balcanii sunt deja Orientul, cel puţin pentru secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Pentru Delacroix, pentru Byron, într-adevăr, Balcanii poartă amprenta faptului de a fi fost mult timp pământ al Islamului. Cartea a fost scrisă de-a lungul anilor în care mă duceam des în Grecia, trecând de multe ori prin Balcani; din opririle mele în acele locuri provin aceste povestiri balcanice. Cât despre Wang-Fo şi Prinţul Genghi, acestea dovedesc marea mea pasiune pentru literaturile chineză şi japoneză. Wang-Fo se trage dintr-o povestire taoistă; nu l-am inventat eu. Evident, retuşezi întotdeauna ceva: "Ultima iubire a prinţului Genghi" este un efort de a reface ceea ce poate să fie pagina lăsată albă în romanul lui Murasaki, acea pagină al cărei titlu e, pur şi simplu, «Dispariţie în nori». Este moartea lui Genghi. Aflăm că s-a retras într-o mânăs¬tire, pe urmă, în afară de titlu, nu mai ştim nimic. Atunci am încercat să-mi imaginez ce s-a petrecut.“ (Marguerite YOURCENAR, în vol. "Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey")

Ilustrația copertei: „Khosrow urmărind-o pe Shirin cum se scaldă“ (detaliu de miniatură indiană din sec. al XVIII-lea)

Roman nominalizat la premiile Strega 2017 si Brancati 2018 

Fiica descrie relatia ambigua dintre o mama si fiica ei, atunci cand se lupta pentru favorurile sexuale ale aceluiasi barbat. 

Silvia l-a cunoscut pe Giorgio cand avea doar saisprezece ani. Ea era o adolescenta naiva, el avea deja o cariera solida in diplomatie. Un barbat puternic, cu un secret teribil. 
Doua decenii mai tarziu, vaduva in urma mortii misterioase a lui Giorgio, Silvia se indragosteste de Antonio. In timpul unui pranz, ea asista socata la incercarea Mariei, fiica sa adolescenta, de a-i seduce iubitul. Oare Maria este cu adevarat inocenta? De ce isi doreste atat de mult sa-l cucereasca pe Antonio? Iar Silvia chiar nu avea habar de viata secreta a lui Giorgio? Raspunsurile apar in dansul erotic al Mariei, in exaltarea lui Antonio si in amintirile senzuale ale Silviei. 

Fiica pune la indoiala toate certitudinile noastre: victimele sunt in acelasi timp calai, iar inocentii sunt si vinovati.

O poveste dramatica de familie, care exploreaza, cu o maturitate iesita din comun, laturile intunecate si cumplite ale sufletului omenesc. - ilLibraio.it 

Un roman care se metamorfozeaza implacabil, intocmai ca unele povestiri ale lui Irene Nemirovsky. - La Lettura – Corriere della Sera 

O poveste tulburatoare, scrisa cu mare talent si sensibilitate." - Simonetta Agnello Hornby, autoare de bestselleruri publicate in peste douazeci de limbi

Anna Giurickovic Dato s-a nascut in 1989 in Catania. In 2012, una dintre povestirile ei a castigat locul intai la concursul literar „Io, Massenzio" din cadrul Festivalului International de Literatura de la Roma. In 2013, Anna Giurickovic Dato a fost finalista la Premiul Chiara Giovani. Fiica este romanul sau de debut. 

In unele nopti, ca si cum n ar fi vrut sa intalneasca pe nimeni, iesea pe ascuns din camera si se ducea pe balcon. Cu halatul alb pe ea si desculta. Scoteam capul pe usa si o priveam, respirand incet ca sa nu ma vada. Luna, sus pe cer, lumina albul pielii ei, ca de portelan. Culegea un clopotel din vaza, si uneori dansa, alteori plangea. Apoi, se zgaria pe fata cu unghiile.

Roman de doua ori interzis de regimul iranian, "Cel care ma asteapta" a cunoscut peste douazeci de editii succesive dupa publicarea sa, in 2003.

Povestea romanului "Cel care ma asteapta" este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta. La virsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tinar. Desi relatia lor este inocenta – cei doi abia daca indraznesc sa schimbe citeva priviri –, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decit familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortind-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.

Traducere și note de Alexandra Coliban

Una dintre cele mai citite cărți ale lui Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuțe este o declarație de dragoste și de război facută de scriitor rasei umane. Cu ironia supremă și fraza albă, mușcătoare, care l-au consacrat, Vonnegut are în acest volum o energie creatoare de zile mari.

Bun venit printre maimuțe îi adună laolaltă pe EPICAC, computerul îndrăgostit și poet, un Cyrano al vremurilor noastre; pe Harrison Bergeron, victimă a politicii egalitare a unui stat al viitorului; pe Billy Poetul, revoluționarul dintr-o lume distopică, în care oamenii trăiesc anesteziați de la brâu în jos; pe domnișoara Ispita, condamnată aprioric pentru frumusețea ei; pe un colonel american care joacă o diabolică partidă de șah, în care piesele sunt oameni vii. Fiecare dintre povestirile incluse în volum este o microlume completă, fascinantă, fiecare îndreptând câte un deget acuzator sau jucăuș către lumea noastră.

Sa nu radeti....

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

Irina Bazili este tânăra îngrijitoare carismatică a Almei Belasco, la azilul de bătrâni Lark House. Trecutul ei e un secret la fel de bine păzit ca și al bătrânei doamne. Fascinată de personalitatea Almei, Irina reușește, cu ajutorul nepotului acesteia, Seth, să descopere o frumoasă poveste de iubire interzisă, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Treptat devine însă limpede că povestea nu s-a încheiat niciodată, pentru că dragostea nu are vârstă, și Irina însăși hotărăște să îi dea o șansă atrăgătorului Seth.

Louis are 12 ani. In dimineata in care ii marturiseste mamei lui, Thelma, ca s-a indragostit pentru prima oara, ea nu este atenta la el, se gandeste la altceva. Suparat si dezamagit, baiatul isi ia skateboardul si pleaca in graba.

Alice Howland se mandreste cu viata pe care a muncit din greu sa si-o construiasca. La cincizeci de ani, tine prelegeri de psihologie cognitiva la Harvard, fiind recunoscuta international pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un sot cu o cariera stralucita si trei copii adulti. Cand incepe sa devina tot mai dezorientata si sa uite lucruri, un diagnostic cumplit ii schimba viata – si relatia cu propria familie si cu lumea – pentru totdeauna. Emotionant si zguduitor, Altfel… si totusi Alice infatiseaza destinul tragic al unui om care se confrunta cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer si suferinta imensa pe care aceasta o provoaca.

„Alice statea pe podea, in fata oglinzii mari din dormitor, si isi studia imaginea. Fata din oglinda avea cearcane adanci si negre. Pielea i se lasase, era patata peste tot si ridata la colturile ochilor si pe frunte. Sprancenele groase si asimetrice aveau nevoie de un pensat. Parul ei carliontat era in cea mai mare parte negru, dar firele carunte se vedeau bine. Fata din oglinda arata urata si batrana. Si-a trecut degetele peste obraji si frunte, simtindu-si fata pe degete si degetele pe fata. Asta nu pot sa fiu eu. Ce e in neregula cu fata mea? I se facea rau din cauza fetei din oglinda.“

De ce erotismul si nu orice alta tematica? Departe de mine intentia de a sugera, in spirit traditional, ca mai degraba femeile sunt predispuse sa scrie despre dragoste, emotii si afecte, in timp ce barbatul, ca un adevarat constructor de lumi, le rationalizeaza si le da consistenta inclusiv filosofica. Din contra, impresia mea este aceea ca (dar s-ar putea, la fel de bine, sa gresesc) tema erotismului a fost „confiscata“ in literatura romana de perspectivele barbatilor, care au devenit puncte de referinta pentru orice reprezentare a feminitatii. Iar scriitoarele au fost apreciate indeosebi pentru talentul lor de a vorbi despre nevroza, obsesii si suferinta, aspect vizibil si astazi in critica de intampinare care foloseste, mai ales in cazul poetelor, termenul vag-peiorativ, putin atribuit barbatilor, de poezie confesiva, a traumei. Dincolo de orice discurs privind identitatea de gen, erotismul reprezinta, fireste, un pattern al afectivitatii si comunicarii umane. Prin intermediul lui pot fi problematizate relatiile si mecanismele sociale, ideologiile, stereotipurile, corporalitatea, absenta, apartenenta si instrainarea, sensul existentei si, oricum ar suna, cautarea de sine. Despre asemenea lucruri scriu autoarele prezente in aceasta antologie care, pornind de la un concept flexibil (id est erotismul si manifestarile lui culturale), ar putea contura o geografie afectiva a literaturii romane recente. - Marius Conkan 

Educație sexuală pentru neveste

ÎN CLIPA ASTA, PROBABIL VĂ ÎNTREBAȚI DOUĂ LUCRURI:

Cine sunt eu? Și ce naiba căutați voi aici?

Să începem cu întrebarea cea mai simplă:

SUNTEȚI AICI, DOAMNELOR, PENTRU CĂ HABAR N-AVEȚI SĂ V-O TRAGEȚI.

Și cine sunt eu?

Sunt Justin Drake. Și transform nevestele în târfe.

IAR ACUM… CU CINE ÎNCEPEM?

Un bestseller New York Times plin de senzualitate, care dă frâu liber oricăror scenarii erotice și împinge limitele plăcerii dincolo de orice imaginație.

Aflați povestea seducătoare și provocatoare a unui bărbat care le învață pe femei tot ce trebuie să știe ca să-și facă partenerii fericiți în pat… și în același timp să-și împlinească fanteziile cele mai îndrăznețe.

Life has no price, Cristina, mi-a spus un localnic de 28 de ani din insula Gorée și mi-a oferit brățara lui din cupru. Mie mi-a luat trei decenii să ajung la concluzia asta: că fiecare moment din viață este un dar. Și că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ce am. Când am împlinit 30 de ani, am plecat în căutarea fericirii. Am luat harta lumii și am îndoit-o la jumătate, fix de-a lungul Oceanului Atlantic. Și au rezultat două părți diametral opuse: America și Africa. Dacă acum câteva secole legătura dintre ele o făcea insula Gorée, prin comerțul cu sclavi, în cazul meu a făcut-o diagnosticul care mi-a confirmat prezența unei tumori maligne. Este o călătorie pe care am făcut-o pe parcursul unui an de zile. O călătorie care a implicat două continente, dar care, mai ales, a presupus un amalgam de emoții, decizii și revelații. (Cristina Zarioiu)

În primul an, cumperi mobila. În al doilea an, muţi mobila. În al treilea an, împarţi mobila.
Marc Marronnier tocmai a divorţat şi, fiind un cronicar monden uns cu toate alifiile, s-a hotarât să scrie o carte despre asta, ca să disece căsnicia sa ratată şi să valideze teoria că dragostea durează doar trei ani. Purtându-ne prin cluburi de noapte deocheate, birouri extravagante şi apartamente unde petrecerile se ţin lanţ, Frédéric Beigbeder scrie un roman despre dragoste şi cataclismele pe care ea le provoacă. Cocktailul tare pe care ni-l oferă Beigbeder – două părţi umor negru, o parte romantism, plus un strop de lamentare – conţine un îndemn sănătos: Dragostea creează dependenţă pe viaţă!

Marc Marronnier descrie cu atâta sinceritate cum e să fii îndrăgostit, încât trăim povestea alături de el. Să redai autenticitatea nu e deloc uşor, însă Beigbeder reuşeşte magistral. – Daily Telegraph
Dezamăgit de viaţă, Marc Marronnier nu poate suporta ideea divorţului de o femeie pe care n-o mai iubeşte cu adevărat. Acum trebuie să lupte din răsputeri să dea un sens existenţei sale. – Le Figaro
„N-o să mă satur în veci: când îmi place o fată, vreau să mă îndrăgostesc de ea; când sunt îndrăgostit de ea, vreau s-o sărut; când o sărut, vreau să mă culc cu ea; când mă culc cu ea, vreau să trăim împreună într-un apartament mobilat; când trăim împreună într-un apartament mobilat, vreau să mă însor cu ea; după ce mă însor cu ea, întâlnesc o altă fată care îmi place. Bărbatul este un animal nesatisfăcut, care ezită între mai multe frustrări. Dacă femeile ar fi şmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată-viaţa."
Frédéric Beigbeder a primit în 2003 premiul Interallié pentru "Windows on the World" şi, în 2009, premiul Renaudot pentru "Un roman francez". În anul 2000, romanul său 99 francs a înregistrat un succes uriaş, fiind ecranizat, şapte ani mai târziu, de regizorul Jan Kounen. "Dragostea durează trei ani" a fost ecranizat în 2012, în regia lui Beigbeder.

Kirkus Best Book 2015

Regele Lo-Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei, cautându-şi o soţie. Când ea vede norul de praf din zare, ştie că el a sosit. Ştie că o va vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei. Însă jură că n-o va lăsa să fie următoarea.
Eroina fără nume din romanul lui E. K. Johnston face tot ce-i stă în puteri ca să fie luată în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare.
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă.
Cu fiecare poveste, creşte şi puterea ei magică, dorinţa cea mai mare a fetei fiind aceea de a-l salva pe regele preschimbat în monstru.

"Plină de emoţie şi frumuseţe, O mie de nopţi îşi va răspândi vraja asupra cititorilor, fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă." - Alexandra Bracken, autoarea seriei de mare succes Minţi primejdioase

"Un fantasy în care legenda şi simbolurile se împletesc într-o aventură fascinantă. Stilul lui Johnston e încărcat de lirism, amintind de clasicele povestiri arabe din O mie şi una de nopţi, care reprezintă punctul de plecare al romanului." – Booklist

"O lectură impresionantă." - Publishers Weekly

Scriitoarea canadiana E.K. Johnston a trăit pe patru continente şi a petrecut veri spectaculoase în deşertul iordanian.
Îi place să spună poveşti şi chiar aceasta i-a fost ocupaţia în ultimii zece ani. Când nu scrie vreun roman, visează la călătorii, la Tolkien sau cântă la saxofon ori clarinet.
E.K. Johnston a mai scris The Story of Owen: Dragon Slayer of Trondheim (roman finalist la Premiul Morris pentru literatură dedicată adolescenţilor), Prairie Fire şi Exit, Pursued by a Bear.

„Se poate spune că, pentru Julia Kalman, fantasticul și ascuțitul său spirit de observație se întemeiază pe o predilecție spre ambiguitate, pe o tentație de a-și exorciza imaginea creatoare. Nu este mai puțin adevărat că, după lectura acestei cărți sclipitoare, inteligentă, ești tentat să folosești mai multe sugestii decât oferă însuși textul. Antimemoriile unei muze anunță apariția unui mare scriitor." Denis Dinulescu

„Julia Kalman păstrează în fiecare clipă un soi de detașare ludică, necesară, dar nu se mutilează, nu se reduce pe sine, ba dimpotrivă, se afirmă, se amplifică, până când ajungi să nu-ți mai dai seama cine privește pe cine, cine creează pe cine, cine domină pe cine: artistul, cel care așază muza delicat pe planșetă și îi pictează pielea în culori fine sau muza însăși, care descrie totul cu atâta măiestrie." Erika Ciuică

„Julia Kalman face parte dintre acele spirite introvertite, erudite și îndrăgostite de artă și frumos, reușind să-și prezinte notațiile existențiale cu o mare acuitate și detașare și din niște perspective neașteptate și extrem de moderne. Pariul ei cu literatura este un câștig care mă face să-i aștept cărțile viitoare cu o foarte mare încredere." Paul Vinicius

Julia Kalman și-a petrecut ultimii zece ani în ateliere de creație plastică, unde a scris două romane și jumătate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viața. Așa a început scrierea "Antimemoriilor unei muze", un exercițiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat într-un joc literar, într-un experiment dureros, dar seducător. Acum lucrează la un volum de proză scurtă, la un nou roman și la un proiect de traducere literară. Julia Kalman este membră a Clubului Scriitoarelor încă de la înființarea acestuia.

Traducere de Gabriela Russo

În aceste trei ficțiuni definitorii pentru stilul sãu, Ludmila Ulițkaia oferã un tablou al vieții ca atare, cu luminile și umbrele ei, cu micile și marile ei comedii și drame cotidiene. Dar destinele neînsemnate, viețile mãrunte ale eroinelor scriitoarei ruse dezvãluie întotdeauna adevãruri adânci ale existenței. Între acestea, faptul cã în dragoste, în credințã, ba chiar și în preajma morții, oamenii își pãstreazã întotdeauna acea undã de seninãtate și acea ironie care constituie omenescul însuși.

„Fac parte dintre scriitorii care pornesc de la viață. Nu construiesc, nu fac scheme pe care apoi să le pun în pagină, ci locuiesc în scrierile mele.“ – Ludmila Ulițkaia

„Ludmila Ulițkaia spune că practică în romanele și povestirile sale o «antropologie aplicată», aflată mereu «la limita dintre Eros și Thanatos». Într-adevăr, eroinele ei sunt îndrăgostite și se află adesea deopotrivă în preajma morții, dar sunt întotdeauna înzestrate cu o imperceptibilă ironie datorită căreia stau neîncetat de veghe în inima incurabilului.“ — Julia Kristeva

„Ulițkaia creează personaje puternice, care ne arată prefacerile sufletului rus de-a lungul complicatei sale istorii.“ — Kirkus Reviews

„Ludmila Ulițkaia este o prozatoare de primă mărime în peisajul literar al Rusiei contemporane, precum și o înfocată susținătoare a libertății de exprimare.“ — The Observer

Pe copertă: Kuzma Petrov-Vodkin, Portrait of Ria (detaliu)

„Noua, oamenilor din carne si oase, indiferent cat de mohorate si de cenusii ne-ar fi casele, ne e mai bine acolo decat in orice alt tinut, oricat de frumos ar fi. Nicaieri nu-i ca acasa“, spune Dorothy.

Bagdad, vara anului 2005. Hadi, un vânzător de vechituri pe jumătate nebun, spune povestea unei creaturi alcătuite din bucăți de cadavre provenite de la victimele nevinovate ale atentatelor care zguduie orașul. Monstrul bântuie pe străzi pentru a le răzbuna. Este invenție sau realitate? Granițele dintre realitatea sordidă și fantastic dispare în acest portret al unui loc în care toată lumea se teme de necunoscut.