Literatură

„Asadar, e multa ironie in romanul lui Constantin Arcu, o ironie aproape blinda, recesiva, daca n-ar fi starea de rau, de greata, pe care o ascunde. Fiziologia nu mai asculta. Si, daca eroul se sal-veaza prin ironie, viziunea e totusi a unui moralist, nu in sensul angajarii discursului in manifestarea vreunui didacticism steril si tezist, ci in sensul angajarii in radiografia raului.” (Mircea A. Diaconu)

Philippa Gregory este cea mai importanta autoare de romane istorice din Marea Britanie, cunoscuta in lume datorita bestsellerurilor Surorile Boleyn si Mostenirea Boleyn

Un roman despre cine si cum a facut avere dupa 1989, despre coruptia omniprezenta a clasei politice romanesti si relatiile ei ascunse cu fosta Securitate rebotezata in fel si chip. O marturie despre jocurile de putere subterane si lupta pentru castigarea unor pozitii dominante in noile ierarhii, fenomene care au macinat intreaga societate si au ajuns pana la cel mai inalt nivel in stat. In tot acest univers halucinant, pe cat de delirant, pe atat de imoral, au fost atrasi si oameni onesti, dar naivi, care nu au realizat la timpul potrivit ca astfel devin simple unelte minuite de cei care le trasau destinul, fara ca macar sa-i intrebe, dispretuindu-i, dar folosindu-se de ei cu cinism. Ca si personajul principal din romanul lui Cristian Teodorescu, ei s-au lasat purtati de un val ademenitor, au facut compromisuri si au sacrificat uneori tot ce aveau mai bun – familie, profesie, idealuri, chiar si propria constiinta – pentru niste iluzii ce aveau sa se dovedeasca efemere. Idolii cei noi se arata a fi cu mult mai rai decit cei care din trecut, cu chipurile turnate in bronz, ne fac un semn cu ochiul, perfid sau complice, de pe soclurile unor statui. Iar Soseaua Virtutii, privita dinspre blocurile cenusii care o marginesc, e pentru multi drumul celor fara de speranta, un drum ce duce spre nicaieri.

Radu Aldulescu este autorul romanului Cronicile genocidului, distins in 2013 cu Premiul „Augustin Fratila” si Premiul pentru cel mai bun roman acordat in cadrul Colocviilor Romanului Romanesc Contemporan, editia a VI-a.

„Nu poti realiza lucruri de exceptie daca nu ajungi la acea simplitate fascinanta, in masura sa emotioneze. Sa emotionezi prin sinceritate si firesc. Sa pasesti in scena ca pe strada.” (Cristian Vasile)

La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vazquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuti scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Valului si lupta sa pentru a-si apara traditiile, in inima unui desert pe care incep sa si-l dispute tot mai multe forte. De data aceasta amenintarea vine din interior, din partea islamistilor radicali, tot mai puternici si mai violenti, care seamana haos si teroare printre occidentali si popoarele din desert si arunca anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca sa-si salveze onoarea si sa-i pedepseasca pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotarasc sa-i vineze si sa-i lichideze pe jihadisti. Printre salvatorii credintei lor se numara, neasteptat, si un umil sofer de camion, Gacel Mugtar, care cunoaste desertul ca-n palma. Insa el nu va avea de luptat doar cu un dusman atroce si intreaga lui retea subterana de fanatici si mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei constiinte.

De cand s-a deschis, in Piata Teatrului, atelierul fotografic al lui Franz Mayer – fotograf al Curtii Regale –, chipurile bucurestenilor se reflecta, rand pe rand, in oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tanarul artist imortalizeaza, pe bucati de carton, nu doar marea istorie, ci si sute de istorii personale, in spatele carora timpul curge implacabil.

Baluri cu eticheta, crinoline avantate in cadriluri ordonate, bataile cu flori la Sosea in zi de 10 Mai, trasuri ai caror muscali rabdatori opreau pentru trecerea tramvaiului cu cai, baieti ce vindeau ziare si prizau pe ascuns tutun, jobene si meloane, palariute cochete de dama si umbrelute marginite cu dantela, sacagii si chivute, modiste si negustori evrei ori armeni, poiana Stinii Regale in zi de vara, scaldata in lumina altui veac, eleve de pension cautind cuminti catre catedra, tacimuri de lautari muncindu-si strunele in pragul restaurantului lui jupin Iordache, terasa Casei Capsa si coloanele de la intrare ale Teatrului National – toate fusesera ingramadite in spatele vitrinei de catre cinematografe, rochii din jerse pana la genunchi, automobile, patefoane si becuri electrice. Doua veacuri se studiau cu curiozitate, de o parte si de alta a sticlei unei vitrine, si pufneau dispretuitor.

Tinerii Guy si Harriet Pringle, care traiesc si lucreaza in Romania, trebuie sa plece in Grecia, caci armata germana avanseaza. Europa e in razboi si lupta se da pe toate fronturile – in viata publica si in viata privata. Amestec de balcanism si europenism, sufocat de saracie si coruptie, Bucurestiul anilor ’39–’40 se dezvaluie dintr-un unghi nemilos, celebru inca de la aparitia cartii.

 "Trilogia Balcanica", al carei prim volum este "Marea sansa", face un portret remarcabil al unui cuplu, al unui stil de viata disparut si al unei lumi care sta sa se prabuseasca.

„Trilogia Balcanica" de Olivia Manning este una dintre cele mai minunate opere de fictiune aparute in Anglia de la razboi incoace. Galeria personajelor este uriasa, descrierea scenelor, absolut superba, patosul e retinut, iar umorul, discret si civilizat. Anthony Burgess

„Cand ninsoarea s-a oprit, in sfarsit, orasul se arata alb ca un oras-fantoma stralucind sub un cer de cositor. Au aparut din nou trecatorii si cersetorii au iesit de prin gaurile lor. Erau acum mai multi ca niciodata. Sute de familii de tarani, destramate prin recrutarea celor care aduceau painea in casa, fusesera gonite de iarna in capitala, unde aveau impresia ca se imparte o dreptate magica.“

Richard Russo s-a nascut in 1949 in Johnstown, New York, unde si-a petrecut prima parte a vietii. Isi publica primul roman, Mohawk, in 1986. Urmeaza The Risk Pool(1988) si Nobody’s Fool (Nu sunt fraierul nimanui) publicat in 1993. Nu sunt fraierul nimanui a fost ecranizat de Robert Benton cu Paul Newman si Bruce Willis in rolurile principale. Romanul Empire Falls (Editura Univers, 2008) este recompensat cu Premiul Pulitzer si este considerat cel mai mare succes al sau. Fara un loc de munca stabil intr-un orasel american care a cunoscut zile mult mai bune, falit, cu un genunchi afectat de un accident si de o artrita feroce, Sully crede ca l-a ajuns din urma ghinionul. Dar atunci cand fiul sau instrainat ajunge acasa pentru Ziua Recunostintei, iar Sully se trezeste confruntat nu numai cu aceasta prezenta, ci si cu fantoma tulburatoare a tatalui sau despotic, viata lui si a familiei sale ia o intorsatura cu totul si cu totul neasteptata. Sully, personajul principal al acestui roman exceptional al lui Richard Russo, „nu-i fraierul nimanui“- sau poate ca este un fraier, dar numai  din punctul de vedere al propriei sale constiinte.

Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ. (Pascal Bruckner)

Cuvântul poliamor este unul inventat pentru a denumi un gen diferit de relaționare. Poli provine din limba greacă și înseamnă „mai mulți”. Amor provine din limba  latină și înseamnă „iubire”. Combinarea acestor rădăcini din cele două limbi este împotriva regulilor, așa cum este și să iubim mai mult de o persoană odată atunci când vine vorba de iubirea romantică sau erotică. Folosesc cuvântul poliamor pentru a descrie o întreagă paletă de stiluri de iubire care pornesc din  înțelegerea că iubirea nu poate fi forțată și nici împiedicată să curgă în vreo direcție particulară. Dragostea căreia i se permite să se expansioneze, de obicei ajunge să înglobeze un număr mai mare de oameni.

Pentru autoare, poliamorul desemnează o atitudine interioară de a lăsa iubirea să evolueze fără așteptări ori cerințe ca ea să arate într-un alt fel decât cel în care se configurează cu un număr mai mare de parteneri implicați.

Spre deosebire de alte cărți pe această temă, Poliamor în secolul XXI combină cercetări și fapte reale pentru a oferi o analiză documentată și imparțială a  poliamorului ca stil de viață, precum și ca mișcare socială și de a-l plasa într-un context psihosocial și istoric.

Diversele situații povestite, precum și experiențele personale permit cititorului o mai bună înțelegere a poliamorului și a oamenilor care îl practică și care se  bucură de acesta.

Deborah Anapol tratează multe aspecte practice, utopice precum și dificultățile acestui stil de viață intrigant, misterios și adeseori dramatic.

Autoarea tratează cu multă sinceritate problemele dificile precum natura implicării fără exclusivitate, echilibrul dintre nevoile personale cu loialitatea pentru un  partener, evaluarea dogmelor despre iubire și despre relații, impactul poliamorului asupra copiilor, precum și provocările care apar atunci când un partener  dorește monogamie, iar altul preferă poliamorul.

Fără a emite niciun fel de judecăți, ea explorează această practică ce devine din ce în ce mai populară și revelează natura reală a unui stil de viață pe care mulți nu îl înțeleg.

 „Realitatea demonstrează că relațiile monogame sunt extrem de rare și că e dificil să găsești pe cineva care a avut un singur partener sexual toată viața.  În zilele noastre e aproape neobișnuit să găsești pe cineva care să fi avut doar o relație semnificativă de-a lungul vieții. Așa că întrebarea nu se mai construieşte pe ideea de a iubi mai mult de o persoană, ci mai
degrabă dacă nu e cumva chiar mai bine să avem mai mulți parteneri și dacă e posibil chiar în același timp. Unii dintre noi se descurcă mult mai bine dacă abordează relațiile pe rând, dar există situații care necesită cu disperare și alte scenarii.

Sunt în mod constant uimită de ingeniozitatea, curajul și vulnerabilitatea oamenilor care și-au transformat propriile trupuri și suflete într-un sanctuar al meditației asupra adevăratei naturi a iubirii, cât și de persistenta auto-iluzionare, lipsa de integritate și împietrirea acelora care își justifică aceste atitudini numind ceea ce experimentează pur și simplu poliamor.”

Un învingător îi poate aduce învinsului elemente superioare de civilizație și cultură, de fel de-a trăi. Cu siguranță însă îl va lipsi de libertate: altfel spus, de capacitatea de a se organiza după mintea și dupa dorința proprie. Nici un cuceritor nu cucerește de dragul celui cucerit.

Carnetul din Port-Hart este povestea unor destine, a unor oameni - fiecare cu norocul lui.

Într-o varietate de stiluri şi pendulând între tragedie şi satiră, Jennifer Egen vorbeşte despre iminenta autodistrugerii căreia îi facem faţă sau în faţa căreia cedăm, precum şi despre nevoia umană fundamentală de izbăvire.

Vândut în peste 30 de ţări, romanul Istoria iubirii va fi adaptat pentru marele ecran în regia lui Alfonso Cuarón.

Volum tradus în peste douăzeci şi cinci de limbi, desemnat în 1997 „Cartea anului“ de către Time Magazine, finalist la National Book Critics Circle Award şi inclus în anul următor pe lista celor trei finaliste pentru Pulitzer Prize.

Conformismul, ca și compromisul, nu face economie de mijloace: astăzi ca și ieri, ca și mâine, ca totdeauna, deși de o perfectă monotonie și necontenind nimic imprevizibil, vrea să creeze și să-și creeze iluzia că schimbându-și recuzita își schimbă și conținutul.

In contextul crizei economice globale si al schimbarii perceptiei asupra structurii familiei, rolul de parinte pare a fi unul ingrat, necesitand competente din ce in ce mai diverse, dar si doze uriase de energie, resurse financiare, idei si rabdare. Confruntat zilnic cu nevoia de a stabili sarcini, de a negocia cu copiii diferite indatoriri, de a fixa termene si a imparti banii pentru cheltuielile familiei, parintele modern trebuie sa devina un adevarat artist al administrarii caminului.
De ce sa nu transferam principiile managementului din domeniul afacerilor in acela al familiei? Cu un pic de coordonare a echipei pe care o formeaza orice familie si cu un dram de organizare a metodelor si resurselor, orice efort casnic devine o rutina placuta, incepand cu gestionarea meniurilor si a curateniei si terminand cu administrarea finantelor familiei si a activitatilor recreative.

Supranumita „America’s Family Manager“ de catre media si de catre milioane de mame, Kathy Peel este autoarea a 21 de carti, vandute in peste 2 milioane de exemplare. De asemenea, scrie regulat in mai multe publicatii, inclusiv din mediul online. Compania fondata si condusa de ea, Family Manager, ini­tiaza femei din intreaga lume in arta subtila si solicitanta a managementului familiei. 
Confruntandu-se ea insasi cu numeroase provocari in viata profesionala si de familie (a crescut trei copii in timp ce si-a condus afacerea de la domiciliu si a invins in lupta cu cancerul), Kathy a pus ordine in amalgamul de activitati si indatoriri casnice si, cu ajutorul sotului ei, Bill, a aplicat cu succes principii moderne de management in organizarea si conducerea „companiei“ care este familia sa. Cartile sale redau reteta acestui succes si expun instrumente eficiente pentru transformarea vietii de familie intr-o experienta savuroasa si memorabila.

Sa te ocupi de familie necesita mult efort si poate fi o munca solitara si neapreciata. Atunci cand noianul de sarcini zilnice (gatit, curatenie, spalat rufe, navigat in jurul copiilor etc.) stoarce orice picatura de bucurie din viata ta, primeste-o cu bratele deschise pe Kathy Peel! Intelepciunea ei, spiritul si perspectiva originale te vor calma si te vor inspira. Pe tot parcursul cartii, multumita lui Bill Peel, apare si punctul de vedere al unui barbat. Parerile lui iti vor oferi o perspectiva minunata si te vor face sa apreciezi mai mult eforturile pe care le intreprinde jumatatea ta.
ANN MATTURRO GAULT, 
scriitoare si editorialista pe teme educationale
Indiferent cat de buna sau rea este casnicia ta, speranta sincera combinata cu un plan realist de actiune pentru a imbunatati lucru­rile sunt ca un pahar de apa rece intr-o zi inabusitor de fierbinte. Ghidul unui cuplu ocupat este paharul de apa rece perfect de care are nevoie casnicia ta!
Tom Ziglar, CEO la Ziglar

Kathy Peel este supranumita „America’s Family Manager“ („Managerul familiei americane“) de catre media si de catre milioane de mame. Este autoarea a 21 de carti (cu peste 2 milioane de exemplare vandute), incluzand Desperate Households si The Busy Mom’s Guide to a Happy, Organized Home. In 2009 a castigat premiul Mom’s Choice Award pentru „Cea mai buna resursa pentru familie si cresterea copiilor“, precum si un premiu onorific oferit de National Association of Parenting Publications.
Este fondatoarea si directorul executiv al Family Manager, compania care le furnizeaza femeilor din intreaga lume curajul si instrumentele necesare pentru a construi familii -puternice si camine fericite si organizate (www.familymanager.com). De asemenea, Kathy scrie saptamanal pe blogul Family Manager pentru ParentDish, detinut de AOL, este consilier AOL pentru copii si familie si se afla in consiliul de experti al revistei Parenting si al site_ului InternetSafety.com. Redacteaza un editorial lunar in publicatia HomeLife si scrie regulat materiale pentru American Profile. Articolele si sfaturile ei au aparut in numeroase publicatii, inclusiv Real Simple, First for Women, Family Circle, Reader’s Digest, Ladies’ Home Journal si Redbook.
Kathy Peel acorda frecvent interviuri pentru televiziuni si posturi radiofonice si a avut aparitii repetate in emisiunile The Oprah Winfrey Show, The Early Show, The Today Show, la CNN, la HGTV, in The 700 Club, Focus on the Family, Midday Connection al Moody Radio si Janet Parshall’s America. Discursurile ei antrenante sunt intampinate intotdeauna cu entuziasm la evenimentele pentru femei, in programele corporatiste si seminariile organizate de biserici.

Ne străduim întotdeauna să aflăm care sunt mecanismele trecerii noastre prin viață. Am vrea sa le-nfrumusețăm și să aurim pilula. Putem să ne străduim mult și bine; ele rămân, prozaic, neschimbate: foamea, dragostea, frica, invidia.

Un scriitor nu poate pretinde că ar deține adevărul absolut și că părerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator și un comentator al vieții, dar mai ales al contemporaneității sale. Scriitor, neerijându-se în judecător, obligat să aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu dă sentințe: constată.

„Una dintre cele mai impresionante realizări science-fiction ale anului". (New York Times)

Aventură, umor şi poezia clipei trecătoare în Bucureştiul anului 1898