Literatură

Un mesaj șocant pe un papirus antic. Un bărbat hotărât să-l distrugă. Și un papă uitat,care ar putea schimba istoria creștinismului.

Pe 10 august 1944, când Germania era în pragul unei înfrângeri zdrobitoare și umilitoare, Heinrich Himmler, șeful SS, înființează o organizație secretă cu numele de cod Die Spinne – Păianjenul, cu scopul de a ajuta ofițerii SS să scape din ghearele forțelor aliate care avansează spre Berlin. Destinația aleasă: Argentina.

Tatiana Tibuleac a reusit un tur de forta cu acest prim roman al ei. Inceputul, un overflow de imagini furioase si hipnotice, aduce bine cu Portocala mecanica de la un punct incolo, furia incepe sa se domoleasca, inlocuita de o visatorie paranoida coagulata in jurul figurii mamei, generand la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decat cele ale Aglajei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, in care o mama bolnava de cancer si un fiu asteapta moartea impreuna - ei bine, pentru intensitatea ei atat de particulara nu ii pot gasi Tatianei Tibuleac vreun corespondent. Scurt si intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari asteptari. - Radu Vancu

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

„Oscar şi Tanti Roz recreează universul infantil: copilul e figura centrală, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiţi de vlagă, nici corecţi politic. …Oscar, micul pacient fascinat de Tanti Roz, îşi foloseşte aparenta marginalitate într-un singur scop: să întărească ideea că, aici pe pământ, fiecare e răspunzător pentru crearea propriului eu.“ (Lire)

„O poveste frumoasă până la lacrimi. Un miracol ascuns între două coperte.“ (Stern)

PREMIUL HUGO PENTRU CEA BUNĂ SERIE DIN TOATE TIMPURILE

O navă.

Trei călători.

O misiune: găsirea Pământului.

Soarta omenirii stă în mâinile lui Golan Trevize. După ce a hotărât că lumile trebuie să se unească în superorganismul Galaxia, Trevize nu este sigur că a luat cea mai bună decizie. Convins că rezolvarea dilemei se află pe Pământ, el pornește în căutarea planetei-mamă. Nimeni însă nu știe unde se află aceasta, ba mai mult, unii susțin că nici măcar nu există.

seria IMPERIUL

- O piatră pe cer (1950)
- Praf de stele (1951)
- Curenţii spaţiului (1952)

seria FUNDAŢIA
- Fundaţia (1951)
- Fundaţia şi Imperiul (1952)
- A Doua Fundaţie (1953)
- Marginea Fundaţiei (1982)
- Fundaţia şi Pământul (1986)
- Preludiul Fundaţiei (1988)
- Zorii Fundaţiei (1993)

seria ROBOŢII
- Eu, robotul (1950)
- Caverne de oţel (1954)
- Soarele gol (1957)
- Roboţii de pe Aurora (1983)
- Roboţii şi Imperiul (1985)

Premiul Hugo pentru cea mai bună serie SF din toate timpurile

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului.

seria IMPERIUL
- O piatră pe cer (1950)
- Praf de stele (1951)
- Curenţii spaţiului (1952)
seria FUNDAŢIA
- Fundaţia (1951)
- Fundaţia şi Imperiul (1952)
- A Doua Fundaţie (1953)
- Marginea Fundaţiei (1982)
- Fundaţia şi Pământul (1986)
- Preludiul Fundaţiei (1988)
- Zorii Fundaţiei (1993)
seria ROBOŢII
- Eu, robotul (1950)
- Caverne de oţel (1954)
- Soarele gol (1957)
- Roboţii de pe Aurora (1983)
- Roboţii şi Imperiul (1985)

Un roman extraordinar despre curaj, durere și dragoste în niște vremuri imposibile

Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră, le ascunde părinților îngrijorați adevărata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara.

După o livrare obișnuită, o clientă îi cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabilă, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.

„O carte minunat scrisă, cu o eroină pe care n-o s-o uitați prea ușor.“ The Guardian

„Palpitant și inteligent. Contextul istoric este redat cum numai un expert ar fi putut s-o facă.“ The Washington Post

Este Ajunul Marii Sărbători. Scarlett Dragna plănuiește o sărbătoare spectaculoasă pentru oraș. Donatella caută cadoul perfect. Julian arată incredibil de frumos în verde.

Și Legend...Ei bine, din păcate, lui Legend nu-i place Marea Sărbătoare. Tella speră că darul ei perfect îl va face să se răzgândească.

Din păcate, nu l-a găsit încă.Dar este Ajunul Marii Sărbători...cu siguranță există o magie a sărbătorilor care se învârte în jur.

Bine ați revenit în lumea seriei Caraval, unde nici măcar sărbătorile nu sunt ceea ce par.

Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezeşte la miezul nopţii într-un spital. Dezorientat şi suferind din pricina unei.Dezorientat şi suferind din pricina unei răni la cap, el nu-şi aminteşte nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci şi şase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în captuşeala hainei. Lumea lui Langdon se transformă în haos şi se vede nevoit să fugă prin Florenţa împreună cu Sienna Brooks, o tânară a carei prezenţă de spirit îi salvează viaţa. Profesorul îşi dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de ştiinţă sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârşitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri.

Roman ecranizat în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale

Roman nominalizat la Man Booker International Prize – 2018

„Ariana Harwicz are o voce proaspătă și îndrăzneață, o carismă literară întunecată și absolut irezistibilă.” Zeruya Shalev

„O proză care amintește de tehnica Virginiei Woolf, obsesiile Sylviei Plath și cruzimea lui Elfriede Jelinek.” El País

Femeia din romanul Arianei Harwicz nu are nume. Are însă un bebeluș de două luni care plânge fără încetare, un soț distant și o casă întreagă de care să se îngrijească. Se află în Franța rurală, exilată într-o țară a cărei limbă nu o vorbește, într-o viață și într-un corp pe care nu le mai recunoaște. Îi lipsesc cărțile, în special Virginia Woolf, și muzica, în special Glenn Gould. Revolta împotriva închisorii domestice începe cu lungi plimbări prin pădurea învecinată, în care se întinde goală pe pământul cald, torturează insecte sau își imaginează scene de un erotism violent. Într-un monolog interior visceral, extrem de intens, Ariana Harwicz își subjugă cititorul și adaugă, frază după frază, toate ingredientele unui cocteil Molotov. Dar ce va exploda și unde? Aflați din povestea unei femei care are de ales între două scenarii de viață: cel cunoscut, de a fi soție, mamă și amantă, sau cel încă netestat, opera deschisă a existenței, pur și simplu, a fi.

Născută la Buenos Aires în 1977, Ariana Harwicz a studiat scenaristică de film și dramaturgie în Argentina și și-a completat studiile cu o licență în artele spectacolului de la Universitatea Paris VIII și un masterat în literatură comparată la Sorbona.

Mori, iubitule! (Matate, amor, 2012), romanul ei de debut, s-a bucurat de un imens succes de public dar și de critică, fiind desemnat cartea anului de către cotidianul argentinian La Nacíon. Traducerea în limba engleză, Die, My Love (2018), a fost nominalizată la premiile Republic of Consciousness și Booker International. Romanul a fost adaptat pentru scenă în diverse țări latino-americane și europene și a fost ecranizat într-o producție semnată Martin Scorsese, lansată în 2025, în regia lui Lynne Ramsay, cu Jennifer Lawrence și Robert Pattinson în rolurile principale.

În 2019 a publicat Degenerado (Degenerat, Vellant, 2021), un roman cutremurător, șocant, dar și extrem de curajos, care explorează abisurile minții unui pedofil.

Perder el juicio (Pierderea judecății, Vellant, 2024), cel mai recent roman al său, având în centru tema spinoasă a relațiilor de cuplu abuzive și a violenței indirecte, este, de asemenea, în curs de ecranizare.

A predat scenaristică și a scris piese de teatru, care au fost puse cu succes în scenă. Povestirile sale au fost publicate în Harper's, Granta, Paris Review, The New Yorker, La Quinzaine littéraire și The Guardian, precum și în numeroase antologii. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

În 2024 a fost invitata Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT de la Iași.

Din anul 2007 este stabilită în Franța.

Roman câștigător al Premiului „Gourmand World Cookbook Award” – 2005

Rămas orfan la naștere, César Lombroso moștenește un restaurant: faimosul Almacén Buenos Aires din stațiunea balneară argentiniană Mar del Plata. Ascuns printre vechile dulapuri, păstrat în siguranță în ciuda calamităților care au lovit timp de un secol localul, tânărul descoperă un volum misterios – Manualul de bucătărie din Mările Sudului –, ale cărui pagini conțin nu doar rafinate rețete pentru atingerea plăcerii, ci și formule întunecate care, preparate fără scrupule, pot răscoli simțurile până la limita tolerabilului. Mulțumită acestui rețetar deopotrivă fascinant și periculos, César cunoaște faima, bogăția, pasiunea, chiar și fericirea trecătoare. Însă o forță terifiantă pulsează în sângele său, împingându-l în abisul interzisului.

Deghizată într-un thriller captivant, Manualul canibalului propune o meditație profund originală asupra istoriei dramatice a Argentinei secolului XX, cu numeroasele sale conflicte politice și mai ales cu formele sofisticate și teribile pe care le-a îmbrăcat violența politică în mâinile autoritarismului.

Una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii argentiniene contemporane, Carlos Balmaceda s-a născut în 1954, în Mar del Plata. Romancier, jurnalist, scenarist și dramaturg, s-a impus cu o operă care traversează genurile, de la roman polițist la ficțiune istorică și socială. Și-a început cariera scriind în presa locală, colaborând cu diverse publicații din orașul natal. Ulterior a fost corespondent pentru cotidianul La Nación din Buenos Aires. Romanul său de debut, La plegaria del vidente (1999), s-a numărat printre finalistele la prestigiosul Premio Planeta și a primit Premiul Memorial Silverio Cañada în cadrul festivalului Semana Negra de Gijón (Spania), una dintre cele mai importante competiții dedicate literaturii polițiste. I-au urmat romanele El evangelio de Evita (2003), adaptat pentru teatru în regia autorului în 2009, La verdad sobre el Hijo del Diablo (2010), Sinfonía para un maestro (2013). În 2004 i s-a decernat Premio Casa de las Américas pentru merite literare, scrierile sale fiind traduse în numeroase limbi și publicate pe scară largă în spaniolă în America Latină, Spania și Statele Unite.

Cel de-al patrulea roman al său, El puñal de Dido (Pumnalul Didonei) (2007), se află în pregătire la Editura Vellant.

Bestseller internațional ecranizat într-un serial original marca Netflix.

„Uluitor, captivant... o călătorie năucitoare, frumoasă, cu desăvârșire exaltantă.” - Elizabeth Gilbert

„Băiatul înghite Universul te vrăjește, ca apoi să te năucească, sfâșiindu-ți inima. ” - Washington Post

Brisbane, 1985. Cu un tată înstrăinat, un frate mut, o mamă dependentă de droguri, un traficant de heroină pe post de tată vitreg și un criminal notoriu drept bonă, viața lui Eli Bell Bell este și așa destul de complicată.

Într-o lume cu desăvârșire haotică, băiatul încearcă doar să-și urmeze inima și să înțeleagă ce înseamnă să fii un om la locul tău, dar soarta îi pune noi și noi piedici,cea mai serioasă reprezentând-o Tytus Broz, un traficant de droguri a cărui reputație violentă îl precede.

Însă viața lui Eli este pe punctul să se complice mult mai tare: îl va întâlni pe tatăl pe care nu și-l mai amintește, va escalada zidurile unei închisori în ziua de Crăciun ca să-și salveze mama, îi va înfrunta pe criminalii care i-au zguduit lumea din temelii și se va îndrăgosti de fata visurilor lui, urmând ca, alături de aceasta, să debuteze într-o carieră de jurnalist.

O poveste despre iubire frățească, dragoste adevărată și prietenii improbabile, Băiatul înghite Universul este un roman de maturizare efervescent, palpitant și sfâșietor deopotrivă.

Trent Dalton este jurnalist, scenarist și scriitor și unul dintre cei mai îndrăgiți autori australieni ai momentului. Născut în 1979 în Ipswich, Queensland, a crescut într-un complex de locuințe sociale din Bracken Ridge, o suburbie a metropolei Brisbane.

Actualmente editorialist la The Weekend Australian Magazine, a fost redactor-șef adjunct la cotidianul australian The Courier-Mail.

Deținător a numeroase premii prestigioase pentru excelență în jurnalism, a debutat ca scriitor în 2018 cu romanul semiautobiografic Băiatul înghite Universul, care a devenit, aproape instantaneu, cel mai bine vândut roman de debut australian și, foarte curând, un bestseller internațional.

„Profund emoționantă, transformatoare. O poveste de dragoste pe care o iubesc.” (Elif Shafak)

Când tatăl său îl trimite pe Raif, în efervescenții ani 1920, din Istanbul la Berlin ca să învețe secretele afacerii familiei, tânărul, timid și introvertit, este copleșit de bucurie: în sfârșit poate intra în contact cu lumea despre care citise și la care visase încă din copilărie. Astfel că, odată ajuns acolo, e atras mai degrabă de literatură și artă decât de deprinderea unei meserii. Raif învață limba germană, citește cu sete și rătăcește ore întregi pe străzile acestui oraș vibrant, cu muzee elegante și cabarete celebre. Într-o zi, la o expoziție de artă contemporană, este profund impresionat de un autoportret al unei tinere artiste germane. Revine aici zi de zi, săptămâni în șir, îndrăgostit. Iar când o găsește pe autoarea tabloului, Maria, o femeie puternică și independentă, pe jumătate evreică, înțelege că viața lui s-a schimbat pentru totdeauna.

„O poveste pasională despre intensitatea sfâșietoare a iubirii și pierderii. Ești absorbit în existența monotonă și însingurată a lui Raif Efendi și trăiești odată cu el înstrăinarea sa dureroasă și fericirea că ai descoperit pe cineva care să te înțeleagă pe deplin, dar și suferința provocată de o neînțelegere amară, ironică. Te provoacă să meditezi la cum ar arăta viața ta în absența celor pe care-i iubești.” (Washington Independent Review of Books)

Sabahattin Ali (1907-1948) a fost profesor, jurnalist, poet, romancier, dramaturg, traducător. Scrierile sale au fost o țintă frecventă a cenzurii guvernamentale. Între 1931 și 1933 și apoi în 1947 a fost încarcerat de mai multe ori, sub diverse acuzații, printre care și propagandă comunistă. După 1946 scoate mai multe gazete cu teme satirice, toate interzise pe rând. În 1948 a vrut să fugă din țară, dar a fost ucis undeva la granița cu Bulgaria, iar trupul i-a fost găsit câteva săptămâni mai târziu. Deși a existat o anchetă soldată cu încarcerarea călăuzei ce trebuia să-l ducă pe Ali peste graniță, împrejurările în care a murit rămân neelucidate pe deplin, fiica sa și o parte din apropiați susținând mereu că ar fi fost ucis de serviciile secrete. Azi, Sabahattin Ali este considerat un simbol al rezistenței sociale și politice în rândul tinerilor turci.

Publicat întâi în foileton între 1940 și 1941, apoi în volum în 1943, romanul Madona cu haină de blană a trecut relativ neobservat, dar, redescoperit, a devenit în ultimele decenii bestseller internațional și este considerat acum unul dintre cele mai bune din literatura de limbă turcă.

„Romanul Laurei T. Ilea are o dimensiune eseistică asumată: autoarea dezbate, problematizează, polemizează în legătură cu tot ceea ce înseamnă viața unei femei mature care își marchează teritoriile prin criză, tumult, dileme. Jurnalista Anne Legendre percepe lucrurile printr-o dualitate sporită și mereu adâncită: cu luciditate tranșantă și totodată într-un mod extrem corporal. Ea este și în mod intens femeie (amantă), dar și o mamă ardentă; e inclusiv o fiică hibridată sufletește cu figura paternă. Căci există trei patrii (psihologice) pentru această femeie stratificată: cea a iubiților, cea a fiului și cea a tatălui. O făptură eretică, o catară (postmodernă), cum se autoportretizează personajul. Centrul spațial al poveștilor este orașul Montreal, dar varii cordoane ombilicale duc spre SUA, America de Sud și spre România. Personajul se află în mijlocul unei questa din care face o dezbatere pro și contra, lăsându-l pe cititor să aleagă o baricadă sau alta. Așa încât acest roman e pentru toate generațiile și vârstele, pentru români, ca și pentru străini, pentru estici ori pentru occidentali, pentru femei în egală măsură ca și pentru bărbați. Finalmente, scopul autoarei e pur și simplu să declanșeze o discuție despre condiția umană.” (Ruxandra Cesereanu)

„O explozie strălucită de scriitură și povestire. Parcă aș citi un film de Oscar.” (Aisling Bea)

Mei rămâne orfană de mamă la șase ani. În copilăria sa petrecută în suburbiile orașului Surrey, se străduiește, înăbușindu-şi moștenirea genetică, precum și dorința pe care o simte din ce în ce mai aprins în legătură cu cea mai bună prietenă a sa, Fran, să se integreze în comunitate.

Yuki lasă în urmă satul său din Japonia în căutarea visului ei de a deveni violonistă la Londra. Departe de casă și aflată într-un oraș total necunoscut, se trezește prinsă în mrejele profesorului ei.

Haruka, animatoare în cartierul roșu din Tokio, înfruntă viața de noapte a acestuia, cu toate viciile pe care le implică. Încă suferă cumplit după mama sa, care a avut față de ea nenumărate secrete, dintre care unul iese în cele din urmă la iveală…

Alternând între cele trei fire narative, Corcitură ne pune față în față cu un întreg labirint format din dorință, izolare, apartenență și, nu în ultimul rând, speranță.

„În esența sa, aceasta este o poveste pătrunzătoare despre explorarea identității japoneze – atât în Japonia, cât și în afara ei – și, într-un sens mai larg, a experienței imigrantului.” The Japan Society

„Tăioasă, sinceră și sumbră în același timp, Corcitură contribuie la lărgirea orizonturilor ideii de debut în literatura britanică.”

Harper’s Bazaar

„Scris cu extrem de multă pasiune și intensitate, romanul lui Hanako Footman își poartă cititorii prin călătoriile nespus de emoționante ale celor trei protagoniste, care sunt legate între ele de aceeași suferință.” The Modern Muse

„Scris într-un mod copleșitor de frumos, debutul luminos al lui Footman împletește poveștile a trei femei din Surrey, Londra și Tokio pentru a cerceta semnificațiile durerii, identității și dorinței.” Waterstones

Hanako Footman, născută la Londra, este actriță și romancieră anglo-japoneză. A absolvit London Academy of Music and Dramatic Art și a jucat în numeroase producții cinematografice, precum The Crown sau Absentia, și în piese de teatru. Primul ei roman, Corcitură, a fost nominalizat în 2024 la Waterstones Debut Fiction Prize. În prezent lucrează la a doua sa carte.

Inspirat de miturile și de istoria Indiei, romanul Șoaptele urii urmărește călătoria lui Jai, fiul lui Ram și al Padmei, soția rajahului Jagadjit. Jai își asumă menirea de a elibera lumea de demonul care i-a posedat tatăl și care îl chinuie și pe el, iar firul narativ îl poartă prin regiuni îndepărtate, unde luptele cu forțele răului se împletesc cu încercările inimii.

Iubirea pentru Lila devine o forță care-l poate salva pe Jai, dar speranța reînvie și prin personaje ca Deva, pentru care nu există caste, ca naikul Neev, comandantul lui Jai, ca prietenul său Salman sau ca Ruha, cea care l-a salvat în copilărie. Într-o lume a zeilor și a magiei, personajele oscilează între datoria față de ceilalți și neputința de a-și controla propriul destin. Un roman alert, în care exotismul și imaginația devin forțe care țin cititorul captiv, purtându-l prin locuri de o rară frumusețe. - Ana-Maria Negrilă, scriitoare

Romanul Corinei Ozon suprapune istoria unor familii (a căror existență este strâns legată de poveștile unui spațiu anume – moșia de la Rânghilești, din Moldova) peste marea istorie românească și europeană, cu nenumăratele ei cotituri sociale, ce se ivesc în răstimpul unui veac deșirat de două războaie mondiale și de mai multe schimbări semnificative de regim politic. Simbolul acestei țesături de tip palimpsest, în care biografiile protagoniștilor se profilează pe contururile fluide ale vremurilor, este leagănul magic, în care se odihnesc pruncii fiecărei generații și de al cărui balans nefiresc se tem adulții.

Dimensiunea istorică a romanului, menită să lumineze creșterea și descreșterea unor moduri de existență și înlocuirea lor treptată cu altele noi, este dublată de cea psihologică, ce urmărește destinele eroilor și răspunsurile lor în fața dificultăților ce le jalonează parcursul.

Ritmul alert al scriiturii pare a ne atenționa că uitarea poate fi o formă gravă de vulnerabilitate și că povestea trebuie spusă, pentru a recupera astfel chipurile celor ce nu mai sunt prezenți. Arhitectura narațiunii trimite mereu în subtext la importanța memoriei, înțeleasă în termenii lui Henri Bergson, ca memorie-imagine, capabilă să proiecteze trecutul în prezent prin intermediul scenelor pe care ni le livrează. În felul acesta, timpul întâmplărilor și cel al rememorării se întrețes, într-un roman care te poartă rapid prin epoci și locuri diferite, creând impresia că totul se petrece sub ochii tăi de cititor. - Cristina Bogdan

Cartea ale carei prime pagini le parcurgeți acum nu este o excepție. Din nou, Corina Ozon se aventurează pe tărâmuri literare noi și construiește o combinație originală între o saga de familie și istoria unuia dintre colțurile îndepărtate ale României de-a lungul a aproape un secol, cel mai zbuciumat secol dintr-o istorie niciodată blajină. La intersecția imperiilor și în luptă cu natura și cu vremurile, personajele cărții vă vor cuceri de la primele pagini și vă vor antrena în universul lor. Națiuni și credințe, pasiuni și tradiții se întâlnesc într-o succesiune de capitole care desfășoară firul narațiunii din perspectivele personale ale eroilor cărții. Bagheta magică ia forma unui leagăn verde, pictat cu flori de mac, care nu trebuie lăsat nicicând să se legene gol. Vă invit să dați pagina și să deschideți poarta acestei cărți. - Dan Romașcanu

Acțiunea romanului Când macii leagănă povești începe într-o perioada prosperă, sfârșitul secolului al XIX-lea, care pune afacerea cu grâne din Rânghileşti pe harta Europei. Această lume așezată devine amintire când tăvălugul celor două războaie mondiale ară întreaga Europă, distrugând țări și destine. Chiar și povestea de iubire dintre Anastasia și Mihai este greu încercată. Dacă autoarea Corina Ozon ar fi lăsat povestea lor și a supraviețuitorilor să se piardă, tu, cititorule, n-ai fi aflat niciodată cât au pătimit. Contează o poveste? Da, pentru că uneori o poveste salvată face cât o lume. - Emilia Chebac

Dostoievskian în intenţie, romanul năzuieşte să potenţeze zone de penumbră ale eului. Pe de o parte, profesorul Dragodan se vrea un om din subterană, un cinic care face experimente pe propriul suflet şi pe sufletul celorlalţi.

OVIDIU PECICAN este prozator şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). A publicat romanele Eu şi maimuţa mea (1990; ed. a II-a: 2012), Razzar (1998, în colaborare cu Alexandru Pecican; premiul Nemira; ed. a II-a: 2012), Imberia (2006), Bokia (2011), Arhitecturi mesianice (2012; ed. a II-a: Cluj-Napoca, Editura Limes, 2020), Noaptea soarelui răsare (2013) şi Lumea care n-a fost (2018).

Autor de proze scurte din volumele Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiile ASPRO pe 2001), Clipuri (2001), Zilele şi nopţile după-amiezei (2005), Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008), Clujul în legende (2010, în colaborare cu Irina Petraș; singur: Geografii alese. Legendele Clujului, 2021; ed. a III-a: Legendele Clujului, 2024), 999 de minciuni (2012); Rebeliune la Chittagong (Iași, Editura Junimea, 2020);

Volume de poveşti: Aventurile lui Matiaş Corvin la Cluj (2011; viziune grafică: Andor Kömives), Cuțitul lui Matiaș Corvin (2018; viziune grafică: Andor Kömives) şi Povestea fraților Roman și Vlah și a urmașilor lor. Legende despre originea românilor desprinse din vechile cronici românești (2018).

„Un avertisment la început: mii de cărți vor mai apărea în acest an, dar va fi greu de găsit una care să fie atât de remarcabilă precum Oxenberg & Bernstein (America de peste pogrom) a autorului român Cătălin Mihuleac. Cine va începe să citească această carte n-o va mai putea lăsa din mâini. Căci romanul lui Mihuleac poate orice: provoacă râsul și plânsul, meditația și îndoiala, ne ia cu el și ne răvășește.“ — GABRIEL RATH, Die Presse

„America de peste pogrom e un roman aflat într-un echilibru instabil între burlesc și gravitate, dar de o forță indiscutabilă.“ — Libération

Sub masca unui bărbat resemnat din Ankara, Raif Efendi ascunde amintirea unei iubiri care l-a definit pentru totdeauna. Totul începe în Berlinul anilor '20, în fața unui autoportret: Madona în haină de blană. Ceea ce pare o iluzie devine o legătură mistuitoare cu Maria Puder, femeia care îl învață să trăiască, dar pe care o pierde în tăcere. Un roman despre șansele ratate și despre prețul uriaș al cuvintelor nespuse la timp. Viața este un meci care se joacă o singură dată, iar el a pierdut. De aceea, a ales să ascundă totul – și, mai presus de toate, sufletul.

Freida McFadden revine cu un nou avertisment: „NU DERANJAȚI!” Cine știe ce monstru treziți... Când tânăra Quinn Alexander ajunge la Motelul Baxter, în plină furtună de zăpadă și cu o crimă care îi pătează mâinile, Nick, proprietarul, e mai mult decât bucuros să îi ofere o cameră peste noapte. În zori, Quinn speră să plece. Dar mai întâi trebuie să supraviețuiască nopții - această capcană psihologică perfectă, care îi va pune la încercare mintea, instinctele și frica. Lăsați orice speranță voi cei ce intrați aici! Motelul Baxter e renumit, dar nu pentru nopțile sale liniștite.

Cititorul din peşteră a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU)

Volumul Momente si schite, de Ion Luca Caragiale, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de prof. MARIANA BADEA. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

 

„Despre trup știm mult mai multe decât despre suflet. Nimeni nu poate desena o hartă a sufletului. Doar zona de hotar poate fi uneori sesizată. Acolo, pe măsură ce te apropii de această fâșie îngustă, se stârnesc niște vibrații, se dezvăluie niște detalii subtile, despre care este cu neputință până și să vorbim în limba noastră minunată, dar mărginită. E o apropiere riscantă, chiar periculoasă. Dar, cu cât trăiești mai mult, cu atât această zonă te atrage mai puternic spre ea.“ — LUDMILA ULIȚKAIA

Unsprezece povestiri despre poezia existenței, chiar și în iminența morții, însoțite de umorul adesea negru care este o particularitate atrăgătoare a stilului Ludmilei Ulițkaia. Un univers singular, datorită privirii atât de umane a autoarei asupra personajelor sale, cu intensitatea și bogăția emoțiilor lor sugerate prin doar câteva detalii, și care, într-un fel sau altul, își arată iubirea. Manifestându-se sub varii chipuri, fie că este vorba de atracție fizică, de devotament matern, de adorație sau pur și simplu de loialitate, forța iubirii se dovedește salvatoare și ne face pe noi, cititorii, să percepem ceea ce scriitoarea numește cu atâta delicatețe „trupul sufletului“.

„Adevărate minunății de economie narativă și de răsturnări de situație, fiecare povestire din acest volum este un tur de forță memorabil.“ — Kirkus Reviews

LUDMILA ULIȚKAIA, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce își ia licența în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ’70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film. Primul său roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004; Humanitas Fiction, 2019), îi aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă și recompensat cu premiile Médicis étranger și Giuseppe Acerbi. Următorul roman, Medeea și copiii ei (1996; Humanitas Fiction, 2019), îi sporește renumele cu o nouă nominalizare la Premiul Booker, pe care și-l adjudecă în 2001 pentru Cazul doctorului Kukoțki, roman încununat și cu Premiul Penne (2006; Humanitas Fiction, 2020). Înmormântare veselă (1997; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus în peste douăzeci de limbi. De același succes se bucură volumele de povestiri Fetițele (2002; Humanitas Fiction, 2013) și Oamenii țarului nostru (2005; Humanitas Fiction, 2023), distins cu Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) în 2005, Trupul sufletului (2019; Humanitas Fiction, 2025), precum și romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019) și Al dumneavoastră sincer, Șurik (2003; Humanitas, 2008, Humanitas Fiction, 2019), câștigător a mai multe premii: Romanul anului 2004 în Rusia, Premiul Național pentru Literatură în China (2005) și Grinzane Cavour în Italia (2008). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost încununat cu premiile: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Părintele Alexandru (Germania, 2008) și Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franța, 2011). În 2010, Ulițkaia publică bestsellerul Imago / Cortul verde (Humanitas Fiction, 2016), în 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), iar în 2020, A fost doar ciumă (Humanitas Fiction, 2021). Cărțile Ludmilei Ulițkaia s-au vândut până în prezent în peste trei milioane de exemplare. În 2013 i s-a acordat distincția Officier de la Légion d’honneur, în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană și în 2020, Premiul Siegfried Lenz, în 2022 Premiul Formentor, iar în 2023 Premiul pentru Pace Eric Maria Remarque. Din martie 2022, scriitoarea s-a exilat la Berlin.

Viața adolescentei Bella Swan capătă o turnură diferită din momentul în care se mută în alt orășel, pentru a locui cu tatăl ei. Inițial totul i se pare deprimant, pentru că trebuie să se acomodeze cu noua locuință și cu noii colegi de școală, însă la scurt timp îl întâlnește pe misteriosul și seducătorul Edward Cullen. Nu va trece mult și ea va afla secretul teribil al lui Edward și al familiei sale...

De trei lucruri eram complet sigură. Primul, Edward era un vampir.

Al doilea, o parte din el era însetată după sângele meu.

Și al treilea, eram necondiționat și irevocabil îndrăgostită de el.

 

„Suspansul idilei dintre o adolescentă și un vampir, care a dat naștere unui «fenomen literar» și a redefinit romanul de dragoste pentru o generație.“ New York Times

„O poveste shakespeareană de iubire, cu monștri și legende.“ fantasybookreview.co.uk

„Pasionații iubirilor întunecate vor fi încântați.“ kirkusreviews.com

„Alimentat în egală măsură de suspans și de povestea de dragoste, romanul de debut al lui Meyer îi va ține cu sufletul la gură pe cititori.“ Publishers Weekly

„Fiorul de primejdie țesut cu abilitate în țesătura romanului sporește pe măsură ce incitarea iubirii interzise se metamorfozează într-o cursă teribilă pentru supraviețuire.“ School Library Journal

Datorie. Sânge. Onoare. Putere.

Saeris Fane nu-și dorește putere. Ultimul lucru de care are nevoie e ca numele ei să ajungă pe buzele întregii curți, dar acum, de când a fost încoronată regină a Sanasrothului, descoperă că nu mai are control asupra propriei vieți. O povară grea apasă pe umerii ei.

Protejatul său – și fratele ei – au nevoie de ea înapoi acasă... însă schimbările care au întărit-o pe Saeris au făcut-o totodată și vulnerabilă.

Născută sub sori arzători, Saeris va muri cu siguranță dacă va încerca să se întoarcă prin Quicksilver. Ceea ce înseamnă că, din nou, trebuie să trimită pe altcineva în locul ei...

Kingfisher de la Poarta Ajun a învins armate și a supraviețuit celor mai cumplite grozăvii, dar călătoria înapoi spre Zilvaren, alături de Carrion Swift, i-ar putea fi fatală. Omul pur și simplu nu poate să-și țină gura.

Pe străzile înguste ale Orașului de Argint îi așteaptă pericole ascunse. Secretele care ies la iveală aduc cu ele amenințări cumplite. Fisher trebuie să-l țină în frâu pe contrabandist și să-și îndeplinească misiunea rapid, dacă vrea să-și mai revadă aleasa.

O umbră se așterne peste Yvelia. Regatul și prietenii lor sunt în pericol. Împreună, Saeris și Fisher vor trece prin foc și pucioasă pentru a-i salva.

O beție cuantică e un pseudo-jurnal care conține 365 de povești despre lumea în care trăim, câte una pentru fiecare zi a anului, texte scrise cu același umor și sarcasm cu care ne-a obișnuit scriitorul, dar și cu o doză sănătoasă de ireal.

Goran Mrakić observă aici micile și marile beții ale existenței, de la frici colective și obsesii sociale, până la deliruri intime și scăpări de rațiune. Oamenii despre care scrie – și care devin, astfel, personaje – trec prin situații în care logica obișnuită cedează locul paradoxului, iar cititorul descoperă, prin lentila lui, un univers neliniștitor, îmbibat de contradicțiile societății contemporane, unde totul e posibil și nimic nu e stabil. Textele scriitorului bănățean devin, astfel, un spectacol de oglinzi strâmbe, unul în care recunoaștem, cu un zâmbet amar, de cele mai multe ori, frânturi din propriul nostru prezent.

„În noua lui carte, Goran Mrakić continuă să observe lumea în modul său particular și să ne-o redea așa cum numai un scriitor o poate face, așa numai cum acest scriitor, de fapt, o poate face: cu o doză sănătoasă de ireal, una de absurd, alta de ironie și încă una de empatie. Iar rezultatul e literatură pur și simplu, chiar dacă, de data aceasta, e literatură non-ficțională (cu toate alunecările spre fantastic sau oniric, de pildă). O literatură care-ți clatină certitudinile, care rupe convențiile, care face ca universurile să se ciocnească, care produce scântei și mici revelații. O literatură pe care o citești cu bucurie. Ceea ce vă doresc și vouă.“ - Eli Bădică - coordonatoarea imprintului n’autor

Hannibal Lecter apare din coșmarul războiului de pe Frontului de Est: un băiat în zăpadă, mut, cu un lanț în jurul gâtului.

Pare complet singur, dar adevărul este că nu e singur. Și-a adus demonii cu el.

Unchiul lui Hannibal, un pictor renumit, îl găsește într-un orfelinat sovietic și îl aduce în Franța, unde Hannibal va locui cu el și cu frumoasa și exotica soție a unchiului său, Lady Murasaki.

Lady Murasaki îl ajută pe Hannibal să se vindece. Cu sprijinul ei, băiatul înflorește, devenind cel mai tânăr student admis vreodată la Facultatea de Medicină din Franța.

Dar demonii continuă să-l viziteze și să-l tortureze. Când ajunge suficient de matur, Hannibal începe, la rândul său, să-i viziteze.

Descoperă că posedă talente dincolo de cele academice și, în acel moment de revelație, Hannibal Lecter devine copilul-minune al morții.

„Suspansul, rafinamentul și explorarea profundă a minților criminalilor sunt câteva dintre ingredientele care fac din seria Hannibal Lecter un careu de lecturi obligatorii. De la tensiunea investigației din Tăcerea mieilor la macabrul joc al puterii din Hannibal, fiecare roman oferă o incursiune hipnotizantă în relația tulburătoare dintre oamenii legii și unul dintre cei mai fascinanți antieroi ai literaturii moderne.“ Marian Coman

Originar din Mississippi, Thomas Harris și-a început cariera scriind despre crimele din Statele Unite și Mexic, ca jurnalist pentru Associated Press. Este autorul romanelor Black Sunday, Dragonul Roșu (Armada, 2025), Tăcerea mieilor (Armada, 2025), Hannibal (în pregătire în Armada), Hannibal Rising (în pregătire în Armada) și Cari Mora. Cinci dintre cărțile sale au fost ecranizate, cea mai notabilă adaptare fiind Tăcerea mieilor, laureată cu multiple premii Oscar.