Literatură

Ca un adevărat Saramago transilvănean, Leon-Iosif Grapini face un exercițiu de imaginație, de recuperare și de creare a unui spațiu magic, pierdut. Un spațiu al copilăriei și al satului transilvan în trecerea sa forțată către timpurile moderne. Un sat nenumit, utopic, în care firul narativ urmează cu umor copilăria băiatului cu ochi albaștri și bucle de aur, care parcurge evenimente aparent banale, ca prima zi de școală, primul televizor, prima vizită la oraș, prima eclipsă totală de soare sau primul film văzut la cinematograf. Totul însă are un sens ascuns.

„Deși toată viața m-am îndeletnicit cu încercarea de a înțelege lucrurile, și am căutat în toate, în mult mai mare măsură decât plăcerea mea, luciditatea fără rest, a mea și a culturii, foarte târziu am înțeles că tema vieții mele a fost dintotdeauna paradisul. Încă de când mă lăsasem fascinat de ideea posibilității de a-ți începe viața din nou, de astă dată perfect – iar asta s-a întâmplat când am descoperit, la șaptesprezece ani, La vita nuova a lui Dante –, eram deja în căutarea paradisului. L-am căutat, fără să știu că îl caut, în toate formele de frumos la care, de-a lungul vieții, mintea și inima m-au făcut sensibil, recunoscându-l, întotdeauna același, cald, emoționant, încărcat de nostalgie și de promisiuni, în marile pagini ale marilor literaturi, în ideile metafizice ale filozofiei, în ecuațiile fizicii matematice, în construcțiile teologiei, logicii formale sau muzicii, raportându-mă mereu, ca la un orient viu și la un nord polar deopotrivă, prin el, la splendorile poeziei.“ – Horia-Roman Patapievici

Ilustrația copertei: Paradisul, Cântul XXIII (Cerul al optulea, al stelelor fixe). Dante, Divina Comedie, cca 1564, colecția Cornell University Library

Cartea pe care-o citiți nu prezintă nico noutate privind Securitatea ori serviciile asemănătoare. Instituția este vazută dinăuntru, de cineva aparținând angajaților ei civili, așadar, categoriei "nici cal, nici măgar".

Niciun barbat n-ar fi indraznit sa scrie ce a scris Leila Slimani. Un debut extraordinar. Alain Mabanckou, membru al juriului pentru Prix de La Mamounia

  "[...] Doinas se numara printre putinii autori romani care intruchipeaza o autentica si vitala continuitate istorica intre 1938 sau 1947  si 1989 sau 1991, o punte unificatoare. Nu pot sa nu cred ca acest potential de semnificatie cultural-istorica nationala,  acest potential de armonizare, de restaurare, de vindecare in fond, nu a fost perceput, intr-un fel mai limpede sa mai vag, de catre foarte multi.
    Intr-adevar daca valoarea oricarui poet consta in a imbogatii, prin inventie, perceptia nuantata a realului de catre comunitatea lingvistica in care s-a nascut si traieste, de a spori, prin explorare, cunoasterea adancurilor psihice, [...] de a conserva si ingriji auto-identificarile omului, [...] atunci rolul unui poet ca Doinas va fi recunoscut imediat ca fiind dintre cele mai importante." (Virgil Nemoianu) 
     Fragment din volum:

Lista de dorinte - editie de buzunar

Abi este pur si simplu devastata cand Joseph, iubirea vietii ei, pune capat relatiei lor motivand ca sunt incompatibili. Cand el ii lasa la usa o cutie cu lucrurile care ii apartin, Abi descopera printre acestea o lista de 10 dorinte, pe care Joseph isi propusese sa le bifeze pana la 40 de ani. Ea decide sa duca la indeplinire aceasta lista, din dorinta de a-l determina sa se intoarca la ea, dovedindu-i astfel ca sunt perfect compatibili. Exista insa o problema – sau mai degraba 10. Abi nu este o iubitoare a activitatilor in natura si este terifiata de inaltimi – ceea ce constituie o adevarata problema atunci cand pe lista apar escaladarea unui munte, un tur al unei insule cu bicicleta si, nu in cele din urma, coborarea in rapel a celui mai inalt turn din oras. Pe masura ce isi vindeca inima ranita, bifand cele 10 puncte de pe lista unul dupa altul, Abi descopera o extraordinara incredere in sine, care o transforma intr-o alta persoana. Lista de dorinte este o poveste fabuloasa despre dragoste si fortarea limitelor, relatata cu umor si ingenios gradata.


Fragment din cartea "Lista de dorinte" de Anna Bell

"E o coala format A4, cu un scris de mana.

Olivia Grecea este, în peisajul teatrului tânăr de azi, o prezență aparte. E, în același timp, un teatrolog cu o foarte solidă pregătire teoretică și aplicativă, dar și un regizor de perspectivă, cu o voce personală. Această rară combinație de acribie cercetătoare, perspectivă teoretică lucidă și entuziasm creator se regăsește și în paginile cărții de față: Teatrul devised. Utopie, instrument și teatru politic e nu doar rodul împlinit al câtorva ani buni de muncă asiduă, ci și o panoramă critică asupra fenomenului teatral contemporan. Autoarea sintetizează principalele schimbări de natură filozofică, organizațională, teoretică și de praxis artistic ce s-au acumulat în jurul creației teatrale colective în ultimele decenii. Ca aplicație de tip practice-as research ne este oferit, însă, și un capitol autoscopic, centrat pe proiectul personal al autoarei: Istorie subiectivă a fragilității, spectacol produs de Reactorul clujean. În întregul său, cartea Oliviei Grecea oferă cititorului interesat de fenomenul teatral o experiență de lectură revelatorie și atașantă, mărturisind printre rânduri dedicația și entuziasmul cu care a fost parcurs întregul proces de cercetare și elaborare cu privire la acest subiect de mare actualitate. Miruna Runcan

Cu moş Alexa aveam să împart celula multă vreme. De la el am aflat, chiar în prima zi, că mă aflu în arestul Ministerului de Interne de pe strada Uranus, la doi paşi de biserica Mihai Vodă şi de Arhivele Statului, şi că nimeni nu scapă din ghearele Securităţii necondamnat. — Dar sunt nevinovat, am zis eu. — Mai ales nevinovaţii nu scapă. — Ce condamnare ai? întreba gardianul. — Zece ani, răspundea condamnatul. — Da’ ce-ai făcut? — N-am făcut nimic. — Minţi, banditule, dacă nu făceai nimic, îţi dădeau trei. În sistemul de represiune care a stăpânit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbaşi ce s-a acoperit de-a pururi de ruşine. În ea s-a întâlnit corupţia magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rând urmăreşte, păzeşte şi, la nevoie, ucide oameni nevinovaţi, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (şi el militar) lansează acuzaţii delirante, toţi aceştia pot avea sentimentul că îşi fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ţinut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentinţe din istoria justiţiei române. Potrivit statisticilor, pierderile României în cel de-Al Doilea Război Mondial au depăşit 300.000 de morţi: 147.000 pe frontul de răsărit, 167.000 pe cel din apus. Pe timp de pace, au avut de suferit, din motive politice, peste 2.000.000 de persoane: reţinuţi, anchetaţi, condamnaţi prin sentinţe judecătoreşti, condamnaţi administrativ, internaţi în colonii de muncă sau în clinici psihiatrice, deportaţi. Dintre acestea, au pierit în celule sau în lagăre de exterminare cam 300.000.

Experienta tantrica
Calea rapida de evolutie prin iubire si amor

Cu exceptia Tantrei, toate religiile lumii au dat nastere la personalitati scindate. Cu exceptia Tantrei, toate religiile lumii au dat nastere la schizofrenie. Ele te scindeaza. Astfel, ele fac sa apara in fiinta ta si lucruri bune, dar si lucruri rele. Si apoi ne spun ca binele trebuie dobandit, iar raul trebuie sa fie negat, ca diavolul trebuie negat, iar Dumnezeu acceptat. Ele creeaza o sciziune in fiinta ta, o lupta. Iar apoi te simti mereu vinovat, caci cum ai putea sa distrugi ceva care, organic vorbind, este parte din tine? Nu tu ai creat acel aspect. L-ai gasit pur si simplu acolo; a fost un dat. Furia este acolo, sexul este acolo, lacomia este acolo; nu tu le-ai creat; ele sunt elemente care alcatuiesc viata, asa cum sunt ochii si mainile tale.

Cel mai fundamental aspect al Tantrei – si este un aspect foarte radical, revolutionar, rebel – viziunea ei fundamentala este aceea ca lumea nu se imparte in inferior si superior, ca lumea este un tot unitar. Superiorul si inferiorul merg mana in mana. Superiorul include inferiorul, iar inferiorul include superiorul. Superiorul este ascuns in inferior – tocmai de aceea inferiorul nu trebuie negat, nu trebuie condamnat, nu trebuie distrus ori ucis. Inferiorul trebuie transformat. Inferiorului trebuie sa i se ingaduie sa evolueze, si atunci inferiorul devine superior. Nu exista o prapastie de netrecut intre diavol si Dumnezeu – caci adanc, in inima sa, diavolul Il poarta pe Dumnezeu. Si de indata ce inima incepe sa functioneze, diavolul aspira spre Dumnezeu.

Trandafirul alb este cartea a doua din Trilogia Orasul Solitar

Violet fuge departe de Bijuterie, departe de o viata de servitute, departe de Ducesa din Lac, care o cumparase la Licitatie. Cu Ash si Raven alaturi, Violet va avea nevoie de toate puterile pentru ca ea si prietenii ei sa scape cu viata din Bijuterie. Dar indiferent cat de departe fuge, Violet este prinsa in mijlocul rebeliunii care mocneste in suburbiile Orasului Solitar si in care ea are un rol important. Violet trebuie sa decida daca este suficient de puternica pentru a se ridica impotriva Bijuteriei si a tot ceea ce a cunoscut vreodata.

Modul in care intelegem noi universul ca intreg a ajuns intr-un impas. „Semnificatia" fizicii cuantice este dezbatuta inca de cand a fost ea descoperita, in anii 1930, dar nu suntem mai aproape sa o intelegem acum, decat eram atunci. „Teoria totului", despre care de zeci de ani se promite ca e pe aproape, e blocata in matematicile abstracte ale teoriei stringurilor, cu afirmatiile ei imposibil de dovedit.
  Aceasta carte propune o noua perspectiva: anume ca teoriile noastre actuale cu privire la lumea fizica nu functioneaza si nu vor putea fi facute sa functioneze niciodata, pana ce nu vor lua in calcul viata si constiinta. Aceasta carte sugereaza ca, mai degraba decat sa fie un rezultat intarziat si minor a miliarde de ani de procese fizice, viata si constiinta sunt absolut fundamentale pentru modul in care intelegem universul. Numim aceasta noua perspectiva biocentrism.
   Biocentrismul pune temelia pentru noi dimensiuni de investigatie in fizica si in cosmologie. Aceasta carte va prezinta principiile bio-centrismului - toate elaborate pe baze stiintifice acceptate si toate cerand o regandire a actualelor noastre teorii despre universul fizic.

Marie e cea mai frumoasă fată din orașul ei de provincie. Toate colegele de școală o invidiază pentru că se întâlnește cu cel mai râvnit băiat din oraș. Dar, după ce rămâne însărcinată și o naște pe Diana, lucrurile se schimbă. Diana fură inimile tuturor celor pe care îi întâlnește, făcând-o geloasă pe mama ei. 

Lovește-ți inima! spune povestea Dianei. 
Povestea unei tinere excepționale care crește fără iubirea mamei. Povestea relațiilor ei cu alte femei: cu Élisabeth, prietena ei cea mai bună, cu Olivia, mentorul ei, cu sora ei Célia și, bineînțeles, cu mama sa. E o poveste despre sentimentele mai puțin nobile care animă relațiile umane: rivalitate, gelozie, neîncredere. 
Cu inteligență și umor, Amélie Nothomb construiește un roman complex despre dificultățile relației mamă-fiică.

"Unul dintre cele mai bune romane ale lui Amélie Nothomb. Sfâșietor, crud și impecabil scris." - Lire 

"Citiți Amélie Nothomb! E ca și când ai deschide un sac plin cu surprize." - Le Globe-Lecteur 

"O carte excelentă despre gelozie, maturizare, relația mamă-fiică, tărie de caracter și trădare." - Le Salon Littéraire

Amélie Nothomb (pe numele ei adevărat Fabienne Claire Nothomb) s-a născut în 1966, în orașul belgian Etterbeek, într-o familie de diplomați. A locuit în Japonia de la doi la cinci ani, apoi în China, Statele Unite, Bangladesh, Burma și Laos. A debutat în 1992 cu romanul Igiena asasinului și a câștigat numeroase distincții, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și de două ori Premiul Alain-Fournier. 
Cărțile ei au fost traduse în peste douăzeci și cinci de limbi. 
Lovește-ți inima! este primul roman din seria de autor Amélie Nothomb.Marie e cea mai frumoasă fată din orașul ei de provincie. Toate colegele de școală o invidiază pentru că se întâlnește cu cel mai râvnit băiat din oraș. Dar, după ce rămâne însărcinată și o naște pe Diana, lucrurile se schimbă. Diana fură inimile tuturor celor pe care îi întâlnește, făcând-o geloasă pe mama ei. 

Candva scriitoare aspiranta, Olga a renuntat la ambitiile ei literare, dedicandu-se casniciei si cresterii copiilor. Cand e parasita de sotul ei, Mario, se refugiaza in propria nefericire si descrie zilele care au urmat plecarii lui ca pe un iad personal. Are treizeci si opt de ani, doi copii si un caine-lup de care trebuie sa aiba grija in continuare, desi i se pare ca viata s-a sfarsit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, facand o obsesie din a intelege de ce sotul ei a incetat s-o iubeasca si a lasat-o in urma pentru o femeie mult mai tanara, dupa cincisprezece ani de casnicie.

Banii transformă orice om în filosof, chiar împotriva propriei sale voinţe.

În "Înţelepciunea banilor", Pascal Bruckner numără, contabilizează, calculează virtuţile şi păcatele monedei. De la o epocă istorică la alta, de pe un mal pe celălalt al Atlanticului, râvnit şi damnat deopotrivă, banul suscită nenumărate discuţii, luări de poziţie, dar reuşeşte cumva să rămână dincolo de fluctuaţiile istorice, văzându-şi mai departe de drumul său, ca şi cum nimic nu l-ar putea atinge.
Şi totuşi, despre bani se vorbeşte cu adoraţie sau dispreţ, fără ca în privinţa lor să se ajungă vreodată la un punct comun. Cât înseamnă prea mulţi, ce putere au, ne umanizează sau ne transformă în simple maşini de calcul, aduc sau nu fericirea? 

“Banii sau mai degrabă felul în care ne raportăm la ei spun totul despre noi şi intimitatea noastră – asta e concluzia lui Pascal Bruckner în incitantul său eseu, Înţelepciunea banilor. Analizând puterea banilor, autorul scoate în evidenţă reprezentările noastre colective, menţionând că arma moralităţii, atât de des reversibilă, nu este de ajuns pentru a vedea limpede rolul celui mai vechi instrument de schimb din lume.” - Le Monde

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun!, Paria), precum şi volumele de eseuri (Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre maso-chismul occidental).

Antologia prozei romanesti politiste si de mistere

Literatura mistery & thriller, cum e cunoscuta in lumea anglo-saxona (acoperind in acelasi timp si o arie mai larga de subgenuri), a aparut in Romania sub forma romanului de mistere la doar doua decenii dupa ce Europa a fost cucerita de Misterele Parisului, de Eugene Sue (Les mysteres de Paris, 1842 – 1843) si de Misterele Londrei, de Paul Feval (Les Mysteres de Londres, 1844). Probabil influentate de acestea, stiuta fiind educatia francofona a tinerilor romani, in 1862 au aparut doua romane: Misterele din Bucuresti, de I. M. Bujoreanu (1862, doua volume) si Misterele Bucurestilor, de George Baronzi (1862 – 1864, trei volume).

Antologia de fata surprinde literatura politista romaneasca la anul 2018, intr-o evolutie datatoare de sperante, intr-un moment in care tot mai multi autori isi incearca fortele pe acest teritoriu foarte apreciat de cititorii din toata lumea. - Michael Haulica

În exerciţiul său, criticul autentic are la-ndemînă două modalităţi complementare de a se apropia de o operă: judecata de valoare şi judecata de gust. Pentru bunurile artistice, însă, gusturile „se discută (deşi nu se dispută)” (Luc Ferry). Prin Critica judecăţii de gust, ratificăm axiologic varii texte printr-o serie de lecturi şi interpretări. Prima parte a cărţii este consacrată lui Petre Pandrea, care se manifestă în gazetărie ca un fel de zorbagiu balcanic. Ne-au interesat judecăţile sale de filosofie politică, economie, sociologie politică, filosofia dreptului, dar şi cele asupra omului oltean, situat cumva între perfectul simplu şi perfectul (des)compus. Excursul critic de justificare valorică a fost pliat apoi pe cărţi de filosofie, sociologie, proză sau poezie, chiar de ştiinţe ale comunicării. Dintre autori, îl amintesc pe gînditorul Alexandru Surdu, care, prin filosofia pentadică, vrea şi poate să se situeze într-un raport de ruptură / continuitate cu metafizica lui C. Noica. Eseul cuprinde şi unele pagini de jurnal domestic (Zilele după Iov), o încercare de ispăşire a răului prin pătrunderea cu adevărat a sensului suferinţei.

Verdictul - editie de buzunar

Mickey Haller, avocatul din limuzina, revine. Dupa ce colegul sau Jerry Vincent este ucis, lasandu-i lui Mickey activitatea cabinetului de avocatura, un caz de crima se dovedeste a fi remarcabil si posibil profitabil: Walter Elliot, un important director de studio, este acuzat de uciderea sotiei sale si a amantului acesteia. Pe de alta parte, detectivul Harry Bosch este decis sa-l descopere pe ucigasul lui Vincent, chiar daca pentru asta trebuie sa-l foloseasca pe Haller pe post de momeala. Desi nu actioneaza de aceeasi parte a baricadei, pe masura ce pericolul devine tot mai si miza acestui joc mortal creste, Bosch si Haller isi dau seama ca singura lor sansa de reusita este sa colaboreze.

Adevărata carte despre Maiorescu se va scrie după apariţia seriei de Opere şi de Jurnal şi Epistolar, după ce vor dispărea prejudecăţile privind omul şi scriitorul ori înţelegerile simpliste care au dus la imagini voit ori nevoit caricaturate. Atunci personalitatea marelui critic va putea fi privită în dimensiunea ei reală. Pînă acum el a fost, de regulă, judecat după antume (cele trei volume de Critice, scrieri limitate cantitativ, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să afirme că a produs „puţin”), deci simplificator. Publicarea integrală a operei lui Maiorescu (şi să nu se uite că el a pus mare preţ pe textele „de familie”, scrisori, însemnări, aforisme, unde a vrut să fie autentic), va completa imaginea lui Maiorescu, pe care autorul şi-a dorit-o pentru posteritate. Criticile erau scrieri ale „prezentului”. În ceea ce ne priveşte, am interpretat spiritualitatea autorului din mai multe perspective, dorind să tulburăm clişeul instaurat de tradiţie. Dacă lectorul a receptat cum dorim acest lucru, aceasta este pentru bucuria lui intelectuală; dacă nu, înseamnă că buna noastră intenţie a eşuat. Oricum ar fi, la despărţirea de Maiorescu, trebuie să reamintesc fraza din Eminescu şi poeziile lui. Acolo Criticul profetizează că poezia secolului al XX-lea va fi „punctul de plecare pentru toată dezvoltarea cugetării româneşti”. Este o cugetare pentru Poet, dar şi pentru Criticul Maiorescu; „cugetarea” critică a secolului nostru îi poartă însemnele. Casa Academiei, Mănăstirea Neamţ, 1985 PETRU URSACHE

Omul facut din stele munceste din greu in fiecare noapte, ca sa aduca din ce in ce mai multa lumina in lume. Dar care e secretul sau si unde se duce in fiecare seara cand trece prin oras cu felinarul licarind?

Revoltă sau renunţare, agresiune sau sacrificiu, apel sau fugă, exaltare sau deznădejde? Nu există act mai ambiguu decât sinuciderea, care pare să lanseze de fiecare dată un soi de enigmă supravieţuitorilor. A muri în urma unui accident sau a unei boli nu înseamnă decât a muri – dar a te sinucide înseamnă să faci chiar din liniştea morţii un ecou al labirintului. Maurice Pinguet

O epocă a contradicţiilor şi a disoluţiei vechilor canoane, precum cea interbelică, în care formulele tradiţionale coexistă cu cele moderne în plan estetic, nu ar fi putut da naştere decât unei palete policrome în abordarea actului suicidar, de la descrierea cu atenţie pentru amănuntul verosimil a etapelor presuicidare, înscrise într-o structură narativă omogenă şi coerentă, până la abordarea autosuprimării ca gest dilematic, înscris într-o realitate indefinisabilă, sau act gratuit, menit să întărească derizoriul existenţei.

***

Un deal pe care exista un catun. Un catun din care au disparut oamenii, iar odata cu el, a disparut si timpul. Nu insa si amintirile. Pe care le deapana casele, care parasesc dealul, pornind in plina iarna in cautarea celor disparuti. Goarna lui Tuturuz este povestea acestei calatorii. O poveste alcatuita din multe alte povesti, spuse de fotografiile de pe peretii caselor, de obiectele dinauntrul acestora, de dealul pe care s-a aflat catunul, de biserica de pe deal, de clopotnita bisericii, de mormintele din cimitir. Acestea din urma nutresc dorinta secreta s-o ia si ele din loc. Pe urmele caselor plecate la drum. Si dupa viata de care pare sa le fie dor. Ce poate fi mai sfasietor decat sa ajunga sa-i fie pana si mortii dor de viata? Mai cu seama despre asta este vorba in aceasta carte. 

In Saintstone nu exista secrete. Inca din clipa in care te-ai nascut, fiecare realizare, fiecare esec, fiecare moment important – toate iti sunt intiparite pe piele. Exista urme decente care ii fac pe oameni sa inteleaga ca esti de incredere. Si tatuaje rusinoase care spun ca esti un tradator. 

In vizionarul sau roman de debut, Alice Broadway dezvaluie limitele periculoase pe care le putem atinge ca sa punem ordine in lumea din jurul nostru – chiar si atunci cand adevarul refuza sa ramana ascuns. 

Un roman liric, cu accente de fantasy si ecouri din Orwell, care nu seamana cu nimic din ce ai citit vreodata, o poveste care cu siguranta ti se va strecura pe sub piele…

“Plasat intr-o lume in care viata fiecarui personaj ii este scrisa pe piele, Cerneala vorbeste despre niste oameni care isi fac tatuaje ca sa marcheze evenimente importante: casatorii, nasteri, o slujba noua sau chiar o poveste de dragoste.” - The Guardian 

“Broadway construieste o distopie socanta: o societate aparent binevoitoare, complet transparenta, care pretuieste orice individ, indiferent de culoarea pielii – si, cu toate acestea, plina de bigotism, paranoia si ipocrizie.” - Kirkus Review

Alice Broadway a avut mai multe slujbe inainte de a deveni scriitoare: a impachetat ciocolata la o fabrica de ciocolata, chelnerita, administrator… 

Totusi, isi aminteste ca odata, in timp ce iesise la plimbare cu copiii sai, s-a gandit ca mereu isi dorise sa devina scriitoare. Iar visul acela s-a pierdut pe undeva. Asa ca, atunci cand copiii au mers la scoala, s-a hotarat sa se apuce de scris. 

Locuieste in Lancashire, bea ceai in timpul zilei si vin seara.