Literatură

Bazată pe relatări exclusive direct de la sursă, "13 ore" descrie pentru prima dată sângerosul atac, pierderile tragice şi faptele eroice de la Sediul Misiunii Speciale a Departamentului de Stat al SUA şi de la baza CIA din apropiere, numită Anexa, din Benghazi, Libia. Lucrarea relatează o poveste adevărată, nespusă până în prezent, despre ceea ce s-a întâmplat în cele 13 ore ale acestui atac mârşav.

O carte-cult a literaturii turce, o redescoperire de senzație

„Vocea lui Tezer Özlü este reflexia unui suflet profund, care pipăie existenţa cu degete gingaşe. Ea foloseşte forţa literaturii pentru a permite vieţii să existe la nesfârşit. Vocabularul ales şi grija din spatele frazelor limpezi şi tăioase, precum şi abilitatea de a smulge lucrurilor semnificaţii noi sunt uimitoare. Timpul se opreşte atunci când lumea este trezită la o nouă viaţă de limbajul său. Ea cufundă totul într-o lumină veşnică.” (Burhan Sönmez)

„O descriere profund emoţionantă a disperării, euforiei şi suferinţei.” (Kirkus Reviews)

„E straniu cu câtă claritate vorbeşte Tezer Özlü despre un alt timp şi totuşi, simultan, despre clipa de faţă.” (Financial Times)

„Nopţile reci ale copilăriei este expresia esenţializată a inimii lui Tezer Özlü.” (Los Angeles Review of Books)

Cum te simţi? este povestea unei romanciere de succes, Eve, care se trezeşte într-o bună zi pe un pat de spital fără să-şi aducă aminte de ce şi cum a ajuns acolo. Soţul ei, care îi este mereu alături, îi spune că a suferit o intervenţie chirurgicală în urma căreia i-a fost extirpată o tumoră malignă de mari dimensiuni ce i se dezvoltase pe creier.
Scrisă sub forma unor anecdote scurte ce încearcă să răspundă la întrebările pe care şi le pune oricine rătăceşte prin labirintul suferinţei, cartea este un text plin de durere, dar şi de umor molipsitor, aşa cum numai Sophie Kinsella poate dovedi într-o asemenea situaţie tragică. Autoarea mărturiseşte ea însăşi că scrierea acestei cărţi a fost, probabil, o formă de terapie.

„Doar Sophie Kinsella te poate face să râzi așa în timp ce te face să plângi.” (Taylor Jenkins Reid)

„Kinsella este o povestitoare iscusită. Ea nu încarcă narațiunea cu detalii descriptive, ci își dozează informațiile în mod organic. Astfel se simt curajul, dar și sinceritatea cu care sunt împărtășite emoțiile.” (The Wall Street Journal)

„De ce am scris o carte așa personală? Întotdeauna am încercat să-mi înțeleg viața cu ajutorul scrisului. Ascunsă în spatele personajelor mele inventate, mi-am transformat mereu propria existență într-o poveste. Poate că asta e forma mea de terapie. Când scriu, sunt fericită, iar să scriu această carte, deși uneori a fost foarte dificil, mi-a adus o enormă satisfacție și mi-a făcut foarte bine psihic.” (Sophie Kinsella)

Sophie KINSELLA s‑a născut în 1969, la Londra. A studiat ştiinţele politice, filozofia şi economia la Oxford. A lucrat o vreme ca jurnalistă specializată în domeniul financiar, însă succesul romanului ei de debut a convins‑o să se dedice în exclusivitate scrisului. La Editura Polirom au mai apărut: Mă dau în vânt după cumpărături (2004), La cumpărături în rochie de mireasă (2005), Poţi să ţii un secret? (2006), La cumpărături cu sora mea (2006), Supermenajera (2007), La cumpărături cu bebe (2008), Îţi aminteşti de mine? (2008), Fata fantomă (2009), La cumpărături cu Minnie (2010), Am numărul tău (2012), Noaptea nunţii (2013), La cumpărături pentru vedete (2014), La cumpărături în Las Vegas (2016), În căutarea lui Audrey (2016), Viaţa mea nu chiar perfectă (2017), Eu şi Mami‑Zână (2018), Eu şi Mami‑Zână. Zâna‑în‑devenire (2018), Eu şi Mami‑Zână. Dorinţe de unicorn (2019), Surprinde‑mă (2019), La cumpărături de Crăciun (2019), Rămân datoare! (2021), Iubeşte‑ţi viaţa (2023) şi Invitata nepoftită (2024).

 

Şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald’s din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sunt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor ’90, în timpul războaielor sârbo-croat şi sârbo-bosniac. Ana nu este nimeni alta decât fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război. Romanul Fiica Estului, care are în centru destinul tragic al Anei, a trezit un interes enorm, căci pare aproape de necrezut cum a reuşit o tânără scriitoare din Spania să se documenteze la faţa locului, să înţeleagă şi să recreeze istoria – veche sau recentă – a unei regiuni din Europa ce pare uneori de neînţeles chiar şi pentru istorici.

Premiul Pulitzer

National Book Critics Circle Award

American Book Award

Povestirile lui John Cheever oferă o viziune de ansamblu asupra societăţii americane din a doua jumătate a secolului XX. Scrise în acelaşi stil ironic, care îmblânzeşte tonurile sumbre ale unei lumi marcate de război, acestea împletesc, în mod deliberat, destinele aceloraşi personaje angajate în relaţii amoroase sau afaceri eşuate, încercând să facă faţă snobismului suburbiilor de lux, crizei individualităţii într-un spaţiu dominat de rutină şi convenţionalism sau sentimentului dezrădăcinării, resimţit, în mod deloc întâmplător, în decorul oraşelor cu cel mai pronunţat caracter turistic. Umorul pare să fi rămas singurul aliat în obsesiva căutare a unei ordini fireşti a vieţii, în ciuda absurdului şi sărăciei existenţei cotidiene.

Co-creatorul şi producătorul executiv al serialului de televiziune "Cold Case Files", Michael Harvey ne oferă un thriller poliţist intens şi scris cu eleganţă, având în rolul principal un poliţist irlandez dur, devenit detectiv particular, care reprezintă pentru Chicago ce reprezenta Raymond Chandler pentru Los Angeles.

Inventează ceva aduce laolaltă douăzeci şi trei de povestiri scrise de-a lungul mai multor ani, unele publicate în diverse reviste literare, altele inedite. Sumbre sau amuzante, provocatoare, excentrice şi tulburătoare, povestirile lui Chuck Palahniuk sunt, fiecare în parte, exerciţii stilistice de o originalitate şi o inventivitate cuceritoare. Că e vorba de un adolescent eminent, lobotomizat după o sesiune de electroşocuri cu defibrilatorul din cabinetul medical al şcolii, ca în „Zombi”, sau de un fiu încrezător în terapia prin râs care încearcă să-şi salveze tatăl bolnav de cancer în fază terminală cu o colecţie de glume nesărate, ca în „Cioc-cioc”, sau de primele apariţii ale faimosului Tyler Durden din Fight Club, cum se-ntâmplă în „Expediţia”, povestirile sale înfioară, uluiesc sau incită, însă nu te lasă nici o clipă indiferent.

Roman ecranizat in 1962, in regia lui Robert Mulligan, cu Gregory Peck, John Megna si Frank Overton in rolurile principale.

„Un thriller greu de uitat, scos din apele întunecate ale celui mai banal cotidian. De la prima imagine din roman, în care un om își dă foc în fața casei de pariuri, până la finalul , Mihai Radu pune în acțiune cel mai angoasant personaj din literatura recentă: umilirea sistemică.” (Ștefan Baghiu)

„Am citit Respiră! în concediul de paternitate, cu un copil în marsupiu și cu celălalt pus la joacă în fața unui puzzle din două sute de piese. Asta pentru că Mihai Radu are un cec în alb de la mine încă de la Repetiție pentru o lume mai bună, datorită naturaleței lui de a povesti orice. L-aș citi cu plăcere și dacă ar rescrie instrucțiunile de montaj și utilizare ale unei mașini de tuns iarba. Cu atât mai mult când face observații microscopice și taie cu briciul în hățișul de relații, isterii și (dez)iluzii ale oamenilor din zilele noastre.” (Florin Lăzărescu)

Populat de figuri feminine puternice si de neuitat, Bastarda Istanbulului este un roman fascinant in care se impletesc libertatea si opresiunea, realul si fantasticul, memoria si uitarea.

„Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit)

O poveste despre supravieţuire şi dragoste într-o lume pustiită de război

În micul sat palestinian Beit Daras, toată lumea le cunoaşte pe femeile din familia Baraka: pe îndrăzneaţa Nazmiyeh, pe surioara ei clarvăzătoare, Mariam, precum şi pe mama lor, Um Mamdouh, cea posedată de djinni înspăimântători. Atunci când familia este silită de nou-înfiinţatul stat Israel să-şi părăsească străvechiul cămin, doar Nazmiyeh şi fratele ei supravieţuiesc călătoriei până în Gaza. Ducându-şi cu greu traiul într-o tabără de refugiaţi, Nazmiyeh, capul familiei, reuşeşte să treacă peste greutăţi. Ea se va îngriji de soarta micii comunităţi de surori, fiice şi nepoate, în timp ce fratele ei emigrează în America, unde rămâne până la moarte. Va lăsa în urmă doar o nepoată, Nur cea cu „un ochi normal şi unul colorat”, care tânjeşte să-şi caute originile în Gaza. Susan Abulhawa explorează în această saga de familie consecinţele unei politici brutale de evacuare în masă de-a lungul mai multor continente şi generaţii, urmărind totodată poveştile unor femei curajoase care reuşesc, cu incredibile sacrificii, să insufle magie prezentului vitreg.

Cu Legea umanitatii, Jakob Vedelsby se impune printre numerosii scriitori scandinavi de thrillere. O actiune care iti taie rasuflarea si subiecte politice actuale, care ne ridica intrebari fundamentale cu privire la reusita noastra individuala in viata.

Publicat prima oară la Paris şi interzis în America vreme de treizeci de ani din cauza conţinutului sexual explicit şi a aluziilor misogine şi rasiste, Tropicul Capricornului portretizează, cu aceeaşi francheţe şi acelaşi realism şocant care l-au făcut faimos pe Miller încă de la primele romane, lumea palpitantă a New Yorkului anilor ’20. Dominat de puternice influenţe autobiografice, romanul descrie cu un umor savuros experienţele autorului ca funcţionar la compania fictivă de telegraf Cosmodemonic, viaţa tumultuoasă şi exotică din cartierul Brooklyn şi experimentele sale sexuale scandaloase, dar şi încercările lui anevoioase de a-şi găsi o voce ca scriitor. Indecent fără a cădea în vulgar, original şi ireverenţios, Tropicul Capricornului este considerat astăzi una dintre cărţile importante ale literaturii moderne.

„Cele mai bune pagini din Tropicul Capricornului sunt parcă scrise de mâna unui posedat, când amuzante şi teribiliste, când parcurgând momente îngrozitoare. Miller este unul dintre scriitorii în stare să te facă să-ţi pierzi minţile sau să te bucuri de viaţă doar punându-ţi în faţă o simplă descriere, aparent fără pretenţii.” (Robert Nye)

„Prin romanul său, Miller a spulberat pentru totdeauna ipocrizia morală, socială şi politică.” (The Nation)

„O carte plină de pagini negre sau strălucitoare, de spontaneitate şi spirit, de inocenţă şi de gânduri diabolice.” (The New York Times Book Review)

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Sînt 77 de ani de cînd Steinbeck a urcat pe un transportor naval de trupe cu destinaţia Anglia, urmînd să transmită către New York Herald Tribune relatări de la faţa locului despre războiul ce înghiţise Europa. Decupajele realizate de el măsoară nu pulsul comandanţilor, al celor cu acces la săli de şedinţă în care se stabileau strategii, ci pe al maselor participante la război: superstiţii, preconcepţii, anecdote despre războiul legumelor anglo‑american sau despre asul oportuniştilor din întregul ansamblu al forţele aliate, neobositul Bob Hope şi prada de război Lili Marlene. Într‑o completă indiferenţă faţă de canonul jurnalistic, toate acestea se scaldă copios în stilul deja consacrat, la acel moment, al scriitorului John Ernst Steinbeck. Pe cînd Steinbeck se înnoroia pe plajele europene, rubrica lui din NYHT devenea rapid una dintre cele mai mari atracţii ale presei cotidiene şi începea să‑şi lărgească difuzarea pe tot teritoriul SUA şi mai departe, în spaţiu şi timp, pînă în contemporaneitate. Introducerea semnată de autor oferă o nepreţuită cheie de lectură.

„Reportajele de război ale lui Steinbeck sînt memorabile nu atît datorită valorii lor istorice, cît puternicei note personale, profund umane, vitalității cu care e surprins efectul războiului asupra celor aflați fie pe un transportor de trupe, fie pe un aerodrom din Anglia, fie în spatele frontului. Decorul se schimbă, e cînd Anglia, cînd Africa de Nord, cînd Italia, dar din toate relatările răzbat același discernămînt, aceeași compasiune și înțelegere a omului de rînd ce caracterizează și ficțiunea lui Steinbeck. […] Aceste reportaje sînt niște povestiri la prima mînă despre tînăra Americă în război, istorisite de un povestitor inegalabil. Jurnalism de calitate, da, dar și literatură de calitate.” (Kirkus Reviews)

„Dacă ați uitat cum a fost războiul, Steinbeck vă va reîmprospăta memoria. Genul acesta de scriitură este mereu actual.” (Chicago Tribune )

„Locotenentul urca încet dealul către pozițiile ocupate de germani. Ținea steagul alb deasupra capului, iar steagul era un prosop de baie. Mergea și se gîndea la cît e de fraier. Practic, își pusese pielea-n băț. Seara trecută, cînd pledase pentru privilegiul
de-a urca dealul ca să încerce să-i păcălească pe friți să se predea, nu știuse cum urma să se întîmple treaba. Nu știuse cît de singur și expus avea să fie.” (John Steinbeck)

„Încordarea și altitudinea exercită efecte ciudate asupra omului. La peste 9.000 de metri, organismul e supus unor condiții la care nu e făcut să reziste. Omul respiră oxigen printr-un tub, iar ochii și urechile îi funcționează la presiune redusă. Nici nu-i de mirare, așadar, că uneori vede lucruri care nu există și nu vede lucruri care se află în fața lui. Au fost cazuri de mitraliori care au atacat nave de-ale lor sau care au tras rafale impresionante în văzduhul gol, crezînd că au zărit o svastică.” (John Steinbeck)

Tropicul Cancerului este o confesiune de neuitat, poate cea mai onestă carte scrisă vreodată, un text autobiografic al unui autor considerat în America „obscene” şi interzis ani în şir.

Recunoscut astăzi ca unul dintre romanele-cult din literatura americană şi una dintre capodoperele clasice ale erotismului, Tropicul Cancerului a apărut iniţial la Paris în 1934, fiind interzis mai bine de un sfert de secol peste ocean. Cartea reprezintă o combinaţie dezinhibată de ficţiune şi biografie, de naraţiune şi flux liber al conştiinţei, prezentând cu dezinvoltură aventurile adesea licenţioase ale unui tânăr scriitor american exilat în Parisul anilor ’30. El duce o existenţă marginală şi precară, învârtindu-se prin baruri, săli de dans, bordeluri şi locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale cărei excentricităţi şi excese le înregistrează într-un stil precis, necruţător şi complice-amuzat. Cartea îşi datorează renumele limbajului franc şi fără perdea, pasiunii cu care îşi trăieşte naratorul momentele de disperare sau de exaltare, precum şi paginilor vizionare, poetice, care dau cărţii o intensitate halucinantă.

Combinaţia dintre alcool şi scris este deja un clişeu, dar Charles Bukowski îl exploatează cu maximă inventivitate, până la ultimele limite, în întreaga lui operă: în poezie, în povestiri şi romane, în interviuri, chiar şi în corespondenţa personală. Antologia de faţă reuneşte unele dintre cele mai reuşite şi mai solide fragmente literare scrise de el pe această temă. Versuri şi poveşti despre alcool, scene de beţie în baruri sordide sau în singurătate, promiscuitate sexuală şi artă înaltă, mărturisiri despre escapade erotice şi alcoolice, toate se combină şi se împletesc, aşa cum se împleteşte şi biografia lui Bukowski cu creaţia sa literară. Găsim aici unele dintre cele mai comice, mai triste şi mai profunde texte ale scriitorului american, iar imaginea de ansamblu ce se conturează până la final este cea a unei Americi a dezmoşteniţilor şi a rataţilor, a cărei umanitate se dezvăluie pas cu pas. Despre băutură este, în egală măsură, şi o carte despre scris, despre literatură şi despre Bukowski însuşi, captivantul autor-personaj de pe scena literară americană.

Romanul Copiii din miez de noapte este povestea celor 1001 copii născuţi la miezul nopţii dintre 14 şi 15 august 1947, când India îşi proclama independenţa faţă de Marea Britanie. Toţi aceşti copii sunt înzestraţi cu puteri supranaturale, iar povestea urmăreşte îndeaproape vieţile a doi dintre ei: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sărace, şi Shiva, singurul moştenitor al unei familii musulmane înstărite; cele două destine se încrucişează în chip straniu în clipa în care copiii sunt schimbaţi la naştere.

Un covor țesut de o bunică dintr-un sat din Oltenia și un Ndop, o țesătură sacră, lucrat de ultimul artizan bamileke din Camerun, devin vasele comunicante a două culturi diferite, dar care au în comun simbolurile și un întreg imaginar încărcat cu sensuri mai mult sau mai puțin vizibile. Însă nebănuite sunt căile pe care cele două ajung să se asocieze. O căsnicie de zece ani armonioasă, cu vacanțe și vizite în cele mai râvnite locuri de pe planetă și o situație materială de invidiat, o lume cât se poate de concretă și firească pentru un cuplu, se sfârșește brusc în urma unei întâmplări cu consecințe grave pentru Iris, care se hotărăște să fugă din țară. Se angajează la Paris la o fundație ce o trimite să lucreze în Camerun, unde va contribui la pro-movarea unui rege bamileke. Pentru a putea face asta însă, trebuie să treacă printr-o inițiere, fapt care se dovedește a avea o miză dublă.

Bestsellerul spaniol al anului 2010, cu peste un milion de exemplare vindute!

Romanul a fost adaptat pentru TV, intr-o serie de 13 episoade care se vor difuza la inceputul anului 2014 in Romania, la Euforia TV.

În urma unui accident, un scriitor încearcă să își rememoreze viața, însă este incapabil să mai discearnă între faptele și persoanele reale și întâmplările și personajele din cărțile pe care le-a scris, le-a tradus și le-a citit. Cu vocea unui narator nesigur, ale cărui povești sunt mereu dezmințite, Silex înfățișează o istorie a fărâmițărilor interioare și o meditație amplă asupra memoriei, a identității‚ a imaginii pe care ne-o construim, a minciunilor pe care ni le spunem, a răului pe care ni-l facem unii altora sau nouă înșine.

Viata linistita a lui Hajime, proprietarul unui bar din Tokyo, este tulburata de amintirea unei povesti de dragoste din tinerete.

Ca şofer de taxi, Jean întâlneşte zilnic zeci de oameni ciudaţi. Totuşi, nimeni nu-l întrece pe Solomon Rubinstein, „regele pantalonilor”, care a făcut avere din prêt-à-porter şi îşi ocupă timpul sărind în ajutorul celor care trăiesc în mizerie sau care suferă de singurătate. Omenirea aşteaptă de prea multă vreme să fie consolată şi are nevoie urgentă de un Mesia. Cu modestie, domnul Solomon îşi asumă, chiar dacă temporar, rolul de Mântuitor, luându-şi şi un tânăr discipol, pe Jean, un adevărat „autodidact al angoasei”. Cei doi se străduiesc să compenseze nedreptăţile vieţii şi să le dea deznădăjduiţilor care sună la centrul de apel nonstop, organizat chiar în apartamentul regelui pantalonilor, sentimentul liniştitor că cineva veghează mereu asupra lor şi este întotdeauna acolo să le întindă o mână de ajutor. Însă nimeni nu are mai mare nevoie de ajutor decât domnişoara Cora Lamenaire, o celebră interpretă din timpul ocupaţiei germane, femeia pe care Solomon Rubinstein o iubeşte cu pasiune de jumătate de secol. Publicat în 1979, sub pseudonimul Émile Ajar, romanul Regele Solomon este considerat de mulţi, datorită ironiei deconcertante şi paradoxurilor irezistibile, capodopera lui Romain Gary, dublu câştigător al Premiului Goncourt, în 1956 şi 1975.

Acum si un film de exceptie, in regia lui Ang Lee

Romanul Nexus (1959) dezvăluie portretul unui scriitor format, care, după chinuitoare îndoieli şi o mulţime de cărţi scrise în minte, reuşeşte în sfârşit să-şi pună ideile pe hârtie. Faptul acesta însă pare să atragă după sine o ruptură cu lumea atât de familiară din primele două volume: minunatele poveşti ale prietenilor autorului, paginile de analiză literară şi socială există în continuare, sunt la fel de pline de spirit şi umor, însă în ele se simte o umbră de cinism şi de tristeţe. Nexus este, paradoxal, volumul de rămas-bun al unui romancier aflat încă la începutul drumului, volumul care îi oferă lui Miller confirmarea destinului său de scriitor, nelăsându-i astfel nici o altă opţiune decât să continue să scrie, confruntat în permanenţă cu izolarea şi responsabilitatea actului de creaţie.

Prin Lapte negru, Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atat propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cat si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste gandurile inspirate de trairile unei mame cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautand cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate.

Michael Ondaatje este autorul romanului Pacientul englez.

În perioada tulbure de după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, doi adolescenţi londonezi, Nathaniel şi Rachel, rămân să trăiască în casa familiei împreună cu un bărbat vag cunoscut, poreclit Molia, care le va fi tutore. Părinţii pleacă unul după altul la Singapore, în interes de serviciu, sau cel puţin aşa par să stea lucrurile – asta până când Rachel descoperă în pivniţa casei cufărul de călătorie al mamei, cu toate hainele şi lucrurile ei frumos aranjate şi lăsate în chip inexplicabil acasă. În lunile ce urmează, viaţa celor doi adolescenţi se schimbă radical. Casa lor devine un loc de întâlnire pentru diverşi inşi stranii, iar Nathaniel şi Rachel se trezesc implicaţi în lucruri pe care nu le înţeleg pe de-a-ntregul: întâlniri misterioase, contrabandă cu ogari de curse, transporturi ciudate în miez de noapte. Peste toate planează o ameninţare tăcută şi grea, care pare să aibă legătură cu războiul încheiat de curând şi cu mama lor. Abia peste treisprezece ani, Nathaniel va descoperi adevărul despre dispariţia acesteia, dar şi un alt adevăr, mai dureros, legat de prima lui iubire adolescentină. Scrisă sub forma unui roman de aventuri şi spionaj, Lumina de veghe este de fapt o carte despre maturizare, dragoste şi răzbunare, un bildungsroman complex, cu destine întreţesute, care menţine suspansul până la ultima pagină.