Literatură

„Un roman al relaţiilor interumane «otrăvite» (a se vedea, în acest sens, şi semnificaţia expresiei din franceză «le bouillon d’onze heures», la care trimite explicit autoarea…) se transformă, de la o pagină la alta, într-o istorie a redempţiunii prin suferinţă şi prin sublimare artistică – căi deschise către o dimensiune abia întrevăzută aici, dar pe care o putem regăsi în poezia cu fond mistic a Martei Petreu. Un filon poetic străbate, de fapt, şi romanul de faţă. Şi îi dă adîncime.” (Bianca Burța-Cernat)

Marta PETREU este scriitor şi profesor. Face parte din gruparea literară „Echinox”; e membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş‑Bolyai” şi redactor‑şef al revistei Apostrof, mensual editat de Uniunea Scriitorilor din România. Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceţi verbele. Alte volume de poezie: Dimineaţa tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme neruşinate (1993); Cartea mâniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006); Asta nu este viaţa mea (2014); Haita (2022). Ca eseist şi istoric al filosofiei româneşti, a publicat volume precum: Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României” (1999); Ionescu în ţara tatălui (2001); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009). A publicat, sub titlul Conversaţii cu… (2004 şi 2006), două volume de interviuri cu personalităţi ale vieţii intelectuale româneşti. A gândit şi alcătuit mai multe volume tematice de confesiuni. A prefaţat şi îngrijit ediţii de carte de filosofie şi de literatură (Nae Ionescu, Bucur Ţincu, Constantin Rădulescu‑Motru, Radu Stanca, D.D. Roşca, Alexandru Vona, Miklos Bánffy, Ion Vartic ş.a.). În 2011, Editura Polirom a iniţiat seria de autor „Marta Petreu”, în care au apărut până în prezent: romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului (Premiul „Cartea Anului 2011” acordat de România literară şi Fundaţia Anonimul; Premiul pentru cea mai bună carte de ficţiune a anului 2011, decernat la Gala Industriei de Carte din România; laureat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry, 2012; reeditat în colecţia „Top 10+”, 2019); Apocalipsa după Marta (integrală a poeziei editate până în 2011); Cioran sau un trecut deocheat; De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească; Filosofia lui Caragiale; O zi din viaţa mea fără durere; Ionescu în ţara tatălui; Jocurile manierismului logic; Filosofii paralele; Biblioteci în aer liber. Oameni, cărţi, amintiri; Asta nu este viaţa mea (poezie); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (reeditat în colecţia „Plural”, 2009, 2010). În colecţia „Eseuri şi confesiuni” a Editurii Polirom au apărut volumele Generaţia ’27 între Holocaust şi Gulag. Mircea Eliade şi Klaus Mann despre generaţia tânără (2016) şi Despre bolile filosofilor. Cioran (2017), iar în colecţia „Plural”, Domni şi Doamne (2020) şi Blaga, între legionari şi comunişti (2021; Premiul „Scriitorul Anului 2021”, acordat de USR). În 2017 a publicat, tot la Editura Polirom, romanul Supa de la miezul nopţii (Premiul PEN România, 2018). Pentru cărţile ei, Marta Petreu a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale. Mai multe volume ale sale (poezie, romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, studii asupra culturii româneşti) au fost traduse şi publicate în Franţa, S.U.A., Italia, Ungaria, Serbia, Spania, Elveţia, Israel.

Profesorul Malik Solanka, istoric al ideilor şi plăsmuitor de păpuşi de renume mondial, decide într-o zi să-şi abandoneze viaţa şi familia de la Londra, fără nicio explicaţie, şi să evadeze la New York. Solanka simte în taină o furie nimicitoare îndreptată împotriva tuturor şi se teme că îi va scăpa la un moment dat de sub control, întorcându-se împotriva celor dragi. Soseşte la New York într-o epocă de aur a consumului, când America se află în culmea bogăţiei şi puterii ei, şi încearcă să se piardă pe sine în efervescenţa vieţii metropolei. Însă, oriunde merge, îl întâmpină aceeaşi furie. Undeva în oraş, un ucigaş în serie începe să facă victime printre fetele frumoase şi stilate din mediul exclusivist al celor bogaţi, iar crimele par să coincidă în mod ciudat cu anumite episoade de amnezie prin care trece profesorul.

Într-o lume sfâșiată de războaie, jurăminte, zei și creaturi mitice care dăinuie în viața oamenilor, mai mulți tineri varegi părăsesc fiordurile nordului pentru a se înrola în armata Bizanțului, străbătând marile drumuri ale Răsăritului. Călătoria spre Constantinopol și apoi întortocheatul drum spre casă, trecând prin ținuturile Dobrogei de astăzi și culminând cu un ocol al Europei pe mări, le scot în cale intrigi locale sau imperiale, mercenari fără scrupule sau călugări mărinimoși, credințe străine lor sau altele noi, care încolțesc în mințile oamenilor. Iar întoarcerea acasă se suprapune și ea cu rezolvarea unor dispute mai vechi... Într-un stil captivant, Flavia Teoc scrie o poveste despre război, supraviețuire și identitate, inspirată din legendele nordului și din realitățile crude ale Evului Mediu.

Publicată în 1964, la trei ani de la moartea autorului, Sărbătoarea continuă a devenit repede o carte-cult. Hemingway îşi povesteşte aici anii petrecuţi ca tânăr jurnalist şi scriitor expatriat în Franţa interbelică. Cu nostalgie şi căldură, cu mult umor, dar şi cu uriaşa poftă de a povesti care-l caracteriza, el ne poartă pe străzile Parisului, prin barurile, cafenelele şi hotelurile care există şi astăzi – şi care au ajuns celebre tocmai pentru că le frecventau starurile culturale ale epocii, de la James Joyce, Wyndham Lewis, Zelda şi F. Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Gertrude Stein şi până la Jules Pascin, Ford Madox Ford şi Alice B. Toklas –, rememorând vremurile în care, sărac şi scriind pe unde apuca, şi-a descoperit vocaţia.

Poate frumuseţea salva ceva dintr-o lume care se prăbuşeşte? Poate iubirea opri lumea din autodistrugere? Poate literatura împiedica realitatea să se sinucidă? Sunt întrebările care, nu întocmai astfel formulate, coagulează în jurul lor vieţile celor doi îndrăgostiţi din roman, Mega şi R. Fundalul pe care iubirea lor se desfăşoară e Sibiul de la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 – o metonimie pentru splendoarea violentă şi mizerabilă a României de la finalul tranziţiei, intrată într-o spirală întunecată a autodistrugerii. Ca în lumile deopotrivă muribunde şi hiperkinetice ale lui Bolaño, singurul principiu de coerenţă al realului e literatura. Prin urmare, în ea îşi caută Mega şi R. (şi tot grupul lor straniu de fanatici ai literaturii) salvarea din această Românie a schemelor Ponzi, a corupţiei generalizate, a Securităţii metastazate. Transparenţa e, prin urmare, în egală măsură o poveste de dragoste şi un eseu despre salvarea prin frumuseţe.

„După mine, logica lucrurilor, a tuturor lucrurilor, e căutarea bucuriei. Iar scrisul, dincolo de tutun, de singurătate, de îndoieli, de prăbușiri, de învieri și de nervi măcinați, înseamnă o bucurie uriașă. E singurul meu criteriu.” (Filip Florian)

„Cititorul va găsi bucuria netulburată a unei proze strălucitoare, în care chiar și cea mai bizară descoperire rămîne demnă de a fi citită.” (Frankfurter Rundschau)

„În romanul său, Florian pune laolaltă mai multe fire narative, povești de război, moarte, alienare și politică, dar și miracole ciudate, totul într-o proză magnifică.” (Publishers Weekly)

„Degete mici, romanul lui Filip Florian, îmbină realitatea și ficțiunea cu măiestrie, umor, tragism și mister.” (La Repubblica)

Roman nominalizat la Pulitzer Prize şi la National Book Award Primul volum din seria Zuckerman înlănţuit Scriitorul fantomă este primul roman al lui Philip Roth narat de Nathan Zuckerman, unul dintre alter egourile ficţionale ale autorului, şi cel care inaugurează seria Zuckerman înlănţuit. În anii 1950, Nathan Zuckerman, scriitor în devenire îndrăgostit de Marile Cărţi ale omenirii, dar care şi‑a dezamăgit deja familia din cauza detaliilor autobiografice din scrisul său, îşi vizitează idolul, pe E.I. Lonoff, scriitor de origine rusă şi maestrul absolut al literaturii americane, în viziunea lui, retras acum la ferma sa din New England. Aici Zuckerman o cunoaşte pe Amy Bellette, o tânără fermecătoare refugiată din Europa care se dovedeşte a fi o fostă studentă şi posibil amantă a lui Lonoff. Cu imaginaţia sa debordantă, Zuckerman se întreabă dacă tânăra nu cumva este chiar victima exemplară a persecuţiilor regimului nazist. O posibilitate care i-ar putea schimba definitiv viaţa.

Câştigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2024

Nahr este o tânără refugiată palestiniană, care luptă să-i asigure o viaţă mai bună familiei sale, în timp ce încearcă să-şi găsească un loc al ei într-o zonă a lumii devastată de războaie. Aflată într-o închisoare israeliană, îşi petrece zilele reflectând la evenimentele în urma cărora a ajuns acolo. Născută în anii 1970 în Kuweit, a visat dintotdeauna să se îndrăgostească, să aibă copii şi poate chiar să-şi deschidă propriul salon de înfrumuseţare. Însă toate aceste dorinţe sunt spulberate rând pe rând de oameni cărora le acordase încredere, dar şi de conflictele politico-militare ce răvăşesc Orientul Mijlociu. În ciuda tuturor încercărilor, Nahr refuză să fie o victimă şi luptă să-şi împlinească visurile şi să guste măcar din dulceaţa fericirii.

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă este un volum alcătuit din fragmente de jurnal adaptate, eseuri mai vechi şi amintiri, surprinzătoare prin tonul neaşteptat de vesel şi totuşi intim, în care autorul îşi concentrează atenţia asupra unui subiect deosebit: alergarea pe distanţe foarte lungi, un stil de viaţă pe care Murakami însuşi l-a adoptat. Cartea e radical diferită de cele cu care cititorii fideli s-au obişnuit, fiind lipsită de accentele fabuloase sau suprarealiste. Este, dimpotrivă, un text despre încrâncenarea extremă a unui spirit uman care îşi înfrânge sistematic slăbiciunile şi îşi exersează voinţa dincolo de limite.

Premiul Nobel pentru Literatură 1954

Romanul emblematic al Generaţiei pierdute, Fiesta este prima dintre capodoperele lui Hemingway şi o exemplificare clasică a stilului literar al acestuia. Cartea are în centru povestea a două dintre cele mai memorabile personaje ale autorului american: nefericitul Jake Barnes, veteran din Primul Război Mondial, şi sofisticata, extravaganta şi irezistibil de frumoasa Brett Ashley. Alături de un grup pestriţ de americani expatriaţi care se distrează în Parisul anilor 1920 pe banii veniţi de acasă, cei doi ajung în Spania, unde relaţia le este pusă la încercare de noi pasiuni şi noi gelozii, iar Jake trebuie să accepte, în cele din urmă, că nu o va avea niciodată în adevăratul sens al cuvântului pe femeia pe care o iubeşte. Fiesta este, de asemenea, şi un roman à clef, personajele principale fiind portrete deghizate ale prietenilor şi cunoştinţelor autorului. Această carte l-a consacrat pe Hemingway drept unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.

Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.

„Ficţiunea înseamnă magie. Asta mi-am tot repetat citind Persoana întâi singular, strălucitul volum de povestiri al lui Haruki Murakami. Oricum ai vrea să descrii literatura lui – realism magic, realism supranatural –, Murakami îi pune pe cititorii săi din întreaga lume în faţa unor întrebări esenţiale pe care numai arta le poate prilejui: ce înseamnă să port cu mine bagajul propriei identităţi? Cine este eul din mintea mea raportat la lumea exterioară? Este omul care eram cu ani în urmă aceeaşi persoană care sunt acum? Poate un nume să fie furat de o maimuţă?” (The New York Times Book Review)

„Neluțu este un copil de un an și jumătate cu ochii albaștri ca florile de nu-mă-uita, care amprentează viața unei familii numeroase dintr-o Cisnădie în care toți adulții muncesc la țesut covoare. Ceea ce face ca această poveste să fie tulburătoare este perspectiva fratelui care privește tot ce se petrece printr-o lentilă a naivității, mătuind astfel durerea, acoperind-o cu un strat de inocență. Se conturează astfel o cronică a unei absențe prezente, care se strecoară ca un abur prin viețile tuturor, schimbându-le.
Prea dureroasă ca să poată fi povestită într-o succesiune cronologică neîntreruptă, viața lui Neluțu este strecurată discret printre ițele poveștii acestei familii numeroase, în care mama este unguroaică, tatăl român, iar copiii provin din două căsătorii. Se construiește astfel un mozaic format, pe de o parte, din istorisirile copilului de odinioară, pe de altă parte, din cele ale adultului din prezent, care trăiește astăzi rupt între două lumi, dintre care numai una este reală.
Reușind să facă durerea palpabilă fără să-i spună pe nume, Constantin Buduleci demonstrează că stăpânește arta de a lăsa faptele să strige, punând față în față lumina și întunericul, cu singurul scop de a arăta cât de negru este întunericul, prin contrast. Viața cu Neluțu este ca mersul pe sârmă pe deasupra raiului și a iadului. În paginile cărții, suferința nu se citește, ci se simte pulsând sub fiecare rând.” (Simona Antonescu)

„Numai marea literatură reuşeşte să surprindă nuanţele infinitezimale şi imprevizibilul tuturor transgresiunilor umane. Linia Kármán e un roman tulburător despre multiplele forme de locuire, dislocare, acomodare, nu doar în/din spaţii geografice şi biotopuri diverse, ci şi în ceea ce priveşte propriul sine, identitatea şi alteritatea, prezentul şi trecutul, realitatea exterioară şi cea psihologică, viaţa şi moartea, adevărul şi ficţiunea.” (Gabriela Gheorghişor)

„Gabriela Adameşteanu îndeamnă la o lectură mai profundă a comportamentelor umane de aparenţă inofensivă, de suprafaţă benignă, şi în aceasta mi se pare că stă valoarea de subtilitate şi de pătrundere ieşită din comun a prozei sale. Calitatea acestei literaturi stă în chiar rezerva şi modestia ei, plină de ambiţii; şi mai orgolioasă, mai substanţial orgolioasă decât a celor stăpâniţi doar de vanitatea literară a întâietăţii. Gabriela Adameşteanu reţine prin atenţia privirii, prin seriozitate profesională, nu o seriozitate mohorâtă, lipsită de har, ci una care ţine strâns de firea scriitorului adevărat, capabil să pună mai presus de orice obsesia unei pagini bune, dense, definitiv aşternute dacă este cu putinţă; şi iată că este.” (Lucian Raicu)

Povestirile au fost traduse şi publicate în SUA, Germania, Franţa, Bulgaria, Ungaria, Olanda, Estonia şi Rusia.

Premiul Uniunii Scriitorilor
Premiul Revistei Observator cultural
Premiul PEN România
Premiul Radio România Cultural
Premiul Agenției de Carte
Premiul Sofia Nădejde

Roman tradus în Bulgaria, Franța, Germania, Ungaria și Slovacia

„Major ca temă este paradoxul tranziţiei: coexistenţa trecutului cu prezentul, a libertăţii cu noile constrângeri, a provincialismului est-european cu occidentalismul fetişizat. Talentul incontestabil de prozatoare al Gabrielei Adameşteanu este datorat capacităţii de a fuziona aspectele particulare din viaţa personajelor cu cele care ţin de cazul general istoric, fără a cădea în tendenţiozitate sau postulate grosolane. Atât în traumele colective (avortul, cutremurul sau 9/11), cât şi în micile drame ale personajelor, ba chiar şi în descrierile de mediu, naratorul face o implicită referire la dimensiunea politică şi socială. Romanul problematizează idealismul societăţii româneşti, entuziasmate de posibilitatea deschiderii către civilizaţia occidentală. Cinismul lui Petru, exaltarea Sultanei, dezamăgirea lui Aurelian, dispariţia Claudiei, ba chiar şi violenţa din familia menajerei Tincuţa conturează o frescă verosimilă a acestui tip de societate.“ (Mihnea Bâlici)

„Rareori se întâmplă ca un volum de povestiri să fie atât de omogen, de inteligent și de atent construit în jurul a trei mari teme, tratate uneori foarte subtil: exilul, familia, timpul. Scrise cu multă maturitate, de o prozatoare venită târziu în literatură, aceste povestiri spun câteva istorii memorabile ale primei generații de emigranți de după Revoluție, prinși între două lumi imposibile: România comunistă și America de azi. Umorul și tragicul, suspansul și domesticul, familiarul și diferitul, inocența și cruzimea, dragostea și boala, alienarea și nostalgia se împletesc fermecător în căutarea deopotrivă a unui trecut promis și a unui prezent compromis. Placebo de Adriana Neagoe este unul dintre foarte puținele volume de proză scurtă cu adevărat inedite apărute la noi în ultimul deceniu.” (Marius Chivu)

Galben de Crome este o satiră socială rafinată, de un umor subtil, care ridiculizează modele şi snobismul „lumii bune” britanice, cu toanele, preţiozitatea şi superficialitatea ei. Tânărul poet Denis Stone soseşte într-o vizită la conacul Crome, unde întâlneşte o întreagă societate venită să se destindă. Romanul explorează astfel o reţea de relaţii sociale din cele mai diverse. Henry Wimbush, proprietarul domeniului Crome, un aristocrat bonom şi rupt de realitate, scrie o istorie a familiei. Soţia acestuia, Priscilla, pariază maniacal la curse şi meciuri de fotbal pe baza horoscoapelor. Mary Bracegirdle e obsedată de „reprimările” sexuale şi cade în plasa unui cuceritor de profesie. Domnul Scogan, un mizantrop ratat şi cinic, îşi expune tuturor teoriile despre omenire. Denis însuşi, îndrăgostit fără speranţă de tânăra Anne, compune în minte versuri care să-i definească stările, dar amână mereu orice decizie. Întreaga lume descrisă de prozatorul britanic are un aer mecanic şi ridicol, fără a fi lipsită de umanitate, iar ironia şi şarja comică sunt omniprezente.

Tsukuru are treizeci şi şase de ani şi multe-multe amintiri care nu-l lasă să-şi trăiască prezentul. Gândurile îl poartă adesea la o gaşcă aventuroasă din liceu, ai cărei membri aveau, în loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra şi Dalba, iar băieţii Albastru şi Roşu. Al treilea băiat din gaşcă era el, Tsukuru, omul fără de culoare, al cărui nume înseamnă „cel care face”.

Tsukuru are treizeci şi şase de ani, este inginer şi are un vis: să construiască gări. Are însă şi o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fără conţinut, părăsit de toţi din pricina golului său lăuntric. Tsukuru îşi trăieşte viaţa în singurătate până în momentul în care o cunoaşte pe Sara. Ea îl ascultă, îi află nefericirile şi încearcă să-l ajute, îndemnându-l să plece în căutarea prietenilor din liceu şi să se-mpace cu ei. Abia apoi se va întoarce la ea şi o va iubi şi va fi fericit.

Roman recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25^ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

Giverny. În timpul zilei, turiştii iau cu asalt casa în care Claude Monet şi-a trăit ultima parte a vieţii şi grădinile ce au inspirat faimoasele sale tablouri cu nuferi. Dar când se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă n-o întrece decât cea pentru femei, este găsit mort în pârâul care străbate grădinile lui Monet, având în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sunt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sunt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrână care pare să ştie prea multe despre viaţa celor din jur. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate astea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

Locuitorii din Ein Hod, vechi sat palestinian, duc o viaţă liniştită, cultivând măslini şi smochini. Până în 1948, când sunt forţaţi să-şi părăsească pământul şi casele şi să-şi găsească adăpost într-o tabără de refugiaţi din preajma oraşului Jenin. Ceea ce urmează este saga unei familii palestiniene, de-a lungul a patru generaţii prinse în vârtejul evenimentelor din Orientul Mijlociu. După cum mărturiseşte ea însăşi, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a pune într-o nouă lumină evenimentele petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, ea spune de fapt povestea unei întregi naţiuni şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israeliano-palestinian. Roman zguduitor, ritmat de episoade pline de dramatism, istorie povestită deseori chiar de eroii întâmplărilor, Dimineţi în Jenin este o carte pe care cititorul n-o va putea uita niciodată.

„Fie că e vorba de scene biblice, fie că e vorba de episoade contemporane, prozele scurte din volumul de față conțin, aproape fără excepție, câte o fisură prin care își face loc în contingentul obișnuit ceva altfel, o boare de dincolo. Uneori e vorba de semne aparent acceptabile rațional (un accident, o gafă cu repercusiuni grave sau, la alt nivel al acceptării, norocul, ba chiar câte-o minune), alteori de rupturi șocante emoțional (căderea bruscă-n moarte a cuiva drag, ca și cum ar fi un episod banal) sau inexplicabile rațional (reveniri din lumea de dincolo). Peste tot însă e vorba de o coerență tainică a lumii, care suspendă legitimitatea coincidenței în numele unui sens profund: irumperea sacrului în profan. Adrian G. Romila e un vânător de epifanii, dar nu unul doctrinar; veți găsi în povestirile lui un meniu complet: tandrețe și umor, solemnitate și absurd și, peste toate, încrederea că literatura este ea însăși o epifanie, în măsura în care poate reduce lumea la poveste și-o poate investi cu un sens altfel inaccesibil unui contact superficial, secularizat.” - Bogdan Crețu

Adrian G. ROMILA (n. 29.09.1974, Piatra-Neamț) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”, Iași, și un doctorat în antropologie și folclor. A publicat cărțile: Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie (Timpul, 2009), premiul pentru debut USR, Iași; De-a dragostea și drumul. Stații de lectură, eseuri (Eikon, 2010); În drum spre sud. Roman de aventură (Brumar, 2012), premiul USR Iași, selectat cu un fragment în Anthology of Contemporary Prose from Iasi, FILIT, 2013; Radio în zăpadă, povestiri (Tracus Arte, 2014); Pirați și corăbii. Incursiune într-un posibil imaginar al mării, eseu (Cartea Românească, 2015); Mici schimbări în viață, povestiri (Charmides, 2016); Zeppelin, roman (Polirom, 2017), premiat de USR sub titulatura „Scriitorul lunii septembrie”; Apocalipsis, roman (Polirom, 2019); Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe, eseuri (Junimea, 2020); Acasă, departe, roman (Polirom, 2023), Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT 2024, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, categoria Proză, ediția 2024, Premiul USR Iași, categoria Cartea de Proză, ediția 2024, și Premiul Observator cultural pentru Proză, ediția 2024; Jean Bart. Argonautul, roman (Polirom, 2024), distins cu Premiul de excelență „Comandor Eugeniu Botez” de către Clubul Amiralilor din Constanța, în 2024. Povestiri ale sale au fost incluse în diverse antologii. Publică frecvent eseuri, povestiri și cronici literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN Club România.

Reunind nouă povestiri publicate pe parcursul mai multor ani, Orient, Occident reia una dintre temele predilecte ale lui Salman Rushdie, şi anume suspendarea între două lumi de care se simte atras în egală măsură şi pe care este, tot în egală măsură, dispus să le critice. O încercare de apropriere şi definire culturală a două spaţii care şi-au spus cuvântul în formarea sa ca scriitor, volumul de faţă problematizează perceperea segregată a celor două universuri şi propune un spaţiu intermediar, în care memoria, istoria şi imaginaţia nu doar că se întâlnesc, dar se şi întrepătrund.

Premiul Nobel pentru Literatură 1954

Publicat pentru prima oară în 1986, la 25 de ani după moartea scriitorului, romanul Grădina Raiului s-a bucurat de un succes senzaţional, ajungând aproape imediat pe lista bestsellerurilor din acea perioadă. Îmbinând într-o manieră încântătoare scenele încărcate de erotism, pasajele descriptive şi reflecţiile asupra artei scriiturii, Grădina Raiului abordează una dintre temele predilecte ale literaturii universale: pierderea inocenţei. Romanul relatează experienţele dezastruoase ale unui tânăr cuplu american din anii 1920, scriitorul David Bourne şi soţia sa, Catherine, aflat într-o lună de miere prelungită pe Riviera franceză. Căsnicia lor se destramă treptat pe măsură ce comportamentul lui Catherine devine tot mai excentric şi jocurile erotice practicate de cei doi, tot mai periculoase, culminând cu crearea unui triunghi sexual împreună cu Marita, o tânără bogată întâlnită într-o cafenea, de care ambii soţi se simt atraşi. Profilat pe fundalul discursului cultural contemporan, acest roman, în care scriitorul se arată interesat de personaje androgine şi de inversarea rolurilor de gen, este poate una dintre cele mai actuale cărţi ale lui Hemingway.

Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.

Adrian: corporatist, cu un creier atipic. Cristi: fost membru al mafiei siciliene, pensionar. Maria: casieră la supermarket, fiică de ministru corupt. Radu: profesor universitar de vârsta a doua, măcinat de sentimentul ratării. Forțe fără chip, o lume crudă și lipsită de moralitate, vieți suspendate între dorința de schimbare și povara trecutului. Rând pe rând, asistăm la sfârșitul unuia dintre cei mai periculoși capi ai interlopilor bucureșteni, la amestecul unor mercenari în războiul din Ucraina ori la ciocnirea dintre dorința de a duce o existență simplă și salvarea unei vieți cu prețul alteia. Ritm alert, complexitate narativă, structură provocatoare, un roman care explorează cauzalitatea legăturilor ce se formează între marginalii societății, refugiați în propriile drame și războaie personale, o meditație asupra naturii umane fragile și contradictorii. Orice încercare de a scăpa doare. Orice încercare de a rămâne ucide.

Maestrul absolut al prozei scurte americane contemporane

Cele şapte povestiri reunite în acest volum sunt ultimele scrise de Raymond Carver. Păstrând economia stilistică, dar investind-o cu o emoţie mai intensă şi ironie tăioasă, Carver explorează prin intermediul lor situaţii de viaţă dintre cele mai diverse: un fiu prins între o mamă neliniştită şi o parteneră indiferentă („Cutii”), un scriitor care îşi exploatează fosta soţie în numele propriei opere („Intimitate”), un bărbat incapabil să-şi asume partea de responsabilitate în eşecul propriei căsnicii („Menudo”) sau un cap de familie împovărat de ajutorul financiar pe care îl oferă rudelor sale („Elefant”). În plus, printre aceste povestiri se numără şi una dintre cele mai lungi ale sale, „Sarcină”, prin intermediul căreia autorul îşi imaginează moartea lui Cehov, un scriitor pe care Carver îl admira profund şi a cărui operă a fost adesea comparată cu propria sa creaţie. Această povestire remarcabilă sugerează că unul dintre cei mai mari autori moderni de proză scurtă se pregătea probabil, în anul dinaintea sfârşitului său prematur, să scrie o operă mai amplă.

„Povestirile lui Carver glorifică unele dintre aspectele perene ale condiţiei umane, oricât de lipsite de importanţă ar fi acestea, dând naştere unui sentiment de empatie care oferă textelor o intensitate emoţională lipsită de patetism, o melancolie, dar şi o autenticitate profund înduioşătoare.” (The Daily Telegraph)

„Acest volum uluitor de povestiri este un regal.” (The Guardian)

„Toate povestirile din acest volum sunt superbe. Fiecare dintre ele îl atrage pe cititor, cu o viteză magică, în inimile personajelor, chiar dacă, în aparenţă, nu ne spune aproape nimic despre ele. Iar inimile acestea nu sunt întotdeauna întunecate.” (The Independent)

Raymond CARVER s-a născut în Clatskanie, Oregon, în 1938. La începutul anilor 1960, în California, a urmat cursuri de scriere creativă cu scriitorul John Gardner. A studiat apoi la Humboldt State College, California, şi la Iowa University. În anii 1970 a predat scriere creativă şi literatură la diferite universităţi. În 1976 publică Taci, te rog!, care îi aduce o largă recunoaştere. I-au urmat volumele Anotimpuri furioase (1977), Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (1981), Catedrala (1983) şi Elefant şi alte povestiri (1988). Mai multe dintre povestirile lui Carver au fost adaptate pentru marele ecran şi pentru scenă. În 1993 apare filmul Short Cuts, cu Julianne Moore, Andie MacDowell, Bruce Davison, Jack Lemmon şi alţi mari actori, în regia lui Robert Altman. În 2014, este lansat lungmetrajul Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance), regizat de Alejandro G. Iñárritu, avându-i în distribuţie pe Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Andrea Riseborough, Amy Ryan, Emma Stone şi Naomi Watts. Filmul, care se deschide cu poemul lui Carver „Late Fragment” şi al cărui fir narativ principal îl reprezintă punerea în scenă, pe Brodway, a povestirii „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, a obţinut multiple premii internaţionale, printre care Oscarul pentru cel mai bun film şi Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu. Carver este şi autorul a cinci volume de poezie. A scris, de asemenea, eseuri. În 1983 i-a fost decernat prestigiosul Mildred and Harold Strauss Living Award, iar revista Poetry i-a acordat Levinson Prize, în 1985. În 1988 a fost primit în American Academy of Arts and Letters. A încetat din viaţă în 1988. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele Taci, te rog!, Despre ce vorbim când vorbim despre iubire şi Catedrala.

Oraşele din câmpie urmăreşte prietenia care se leagă între cei doi protagonişti ai romanelor anterioare, John Grady Cole şi Billy Parham, la un ranch texan din apropierea graniţei cu Mexicul. Viitorul lor pare din ce în ce mai nesigur într-o lume care se schimbă radical. Billy Parham se lasă atras în visul nebunesc al lui John Grady, care s-a îndrăgostit de o prostituată mexicană din Ciudad Juárez şi s-a hotărât să o elibereze din mâinile proxenetului ei şi s-o ia de nevastă. Dragostea lor se dovedeşte însă pe cât de inevitabilă, pe atât de periculoasă.

Cormac MCCARTHY s‑a născut în 1933, în Providence, Rhode Island, SUA. Apreciat romancier, dramaturg şi scenarist, a abordat în scrierile sale o diversitate de genuri, de la goticul sudist la western sau la teme postapocaliptice, fiind recompensat pentru activitatea sa literară cu premii prestigioase precum National Book Award, Premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award, James Tait Black Memorial Prize for Fiction sau Premiul PEN/Saul Bellow pentru întreaga creaţie artistică. Ecranizările romanelor sale s‑au bucurat de mare succes, filmul Nu există ţară pentru bătrâni, regizat de fraţii Joel şi Ethan Coen, obţinând patru premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film. McCarthy a colaborat cu Santa Fe Institute, un centru de cercetare multidisciplinar, unde a publicat eseul „The Kekulé Problem” (2017) în cadrul căruia discută despre conştiinţa umană şi originile limbajului. În 2012 a fost ales membru al American Philosophical Society. A murit pe 13 iunie 2023, în Santa Fe, New Mexico, SUA. La Editura Polirom au apărut romanele: Nu există ţară pentru bătrâni (2010, 2020), Meridianul sângelui (2011, 2021), Căluţii mei, căluţi frumoşi (2011, 2024), Oraşele din câmpie (2014) şi Copilul Domnului (2024).

„Robert Șerban își surprinde personajele într-un singur instantaneu, lăsându-ne să intuim cum au ajuns în încurcătură și ce se va întâmpla cu ele. Adesea, par să-și încheie socotelile cu viața, fără să conștientizeze dramatismul momentului trăit. Deși sunt din aceeași familie caracterologică, le distinge umanitatea lor imperfectă, cu sclipiri triste și umbre nostime. Pentru aceia dintre noi care îi cunosc lui Robert Șerban franchețea și receptivitatea la semenii din jur, urechea lui convivială, făcută pentru dialogul firesc, nu e atât o surpriză, cât împlinirea unor așteptări. Cei care îl descoperă în ipostaza de prozator vor fi însă cu siguranță uimiți de cât de natural scrie despre eșecurile și incertitudinile noastre cotidiene, ca și cum acestea ar fi doar ghinion la un joc de noroc ale cărui reguli nu le învățăm niciodată complet, întrucât timpul ne rămâne adversar la fiecare partidă.” (Alexandru Budac)

„E deja un truism că existența așa cum o percepem e absurdă și prin asta mereu incompletă. Tocmai pentru că o percepe în adevărata ei formă, Robert Șerban îi adaugă note de umor când întunecat, când sec. Și o întregește. Poate că asta îi lipsește existențialismului, un imens hohot de râs care să-l umanizeze.
Mi-l închipui pe Robert la o masă cu Kafka, spunând bancuri întunecate. Și astfel vorbindu-i despre noi, așa cum suntem.” (Cristian Fulaș)

„Săpunul lui Leopold Bloom mi-a atras atenţia prin ceea ce avea să rămână caracteristica prozei autoarei: caracterul deschis, de o sinceritate frapantă, al textului, minuţia joyceană a descrierilor, stilul intuitiv, necăutat, departe de orice teatralitate a efectelor stilistice.” (Mircea Cărtărescu)

Aceasta carte va va ajuta sa identificati fiecare tip de daunator, de la mamifere si pasari la insecte, viespi, musculite, fluturi, omizi si alte nevertebrate. Sunt descrisi peste 750 de daunatori, boli si probleme fiziologice si este explicat modul in care puteti sa preveniti raspandirea bolilor, virusilor, fungilor si bacteriilro din gradina. Toate acestea, alaturi de peste 550 de fotografii color fac din acesta carte cel mai comprehensibil ghid pentru gradinarul amator.