Literatură

ÎȘI TRĂIEȘTE ULTIMELE ZILE SAU VA FI SALVATĂ LA TIMP? Un oraș în pragul colapsului. O mamă disperată. Un coșmar căruia doar Helen Grace îi poate pune capăt. DISPĂRUTĂ, DAR NU UITATĂ Un război între bande cuprinde orașul, iar poliția este atacată din toate părțile. Dar inspectorul detectiv Helen Grace sfidează ordinele directe și se ocupă de cazul unei adolescente dispărute.

Roman nominalizat la Booker Prize 2022 Câștigător al Orwell Prize for Political Fiction 2022 Nominalizat la Dublin Literary Award 2023 Suntem în anul 1985 și se anunță o iarnă foarte grea. Într-un oraș nenumit din Irlanda, Bill Furlong, negustor de lemn și cărbune, se pregătește de Crăciun, perioada cea mai aglomerată pentru el. Într-o dimineață, în timp ce transportă o încărcătură la una dintre mănăstirile din afara orașului, face o descoperire care-l împinge să se confrunte cu trecutul și cu forțele tăcute ce controlează orașul și viața locuitorilor săi. Devenit la scurt timp de la apariție bestseller pe ambele maluri ale Atlanticului, Astfel de lucruri mărunte este primul roman al lui Claire Keegan, scriitoare cunoscută până acum pentru proza ei scurtă.

Undeva în Ungaria, într-un sat fără nume uitat de Dumnezeu, un bătrân electrician de 91 de ani, Józsi baci, hotărăște să trăiască rupt de lume, împreună cu câinele său, Zsömle (în română, Jimblă), iar serile să-şi bea liniștit ceaiul, contemplând asfințitul de pe terasa casei sale. Însă lumea nu vrea să-l dea uitării, astfel încât „curtenii“ lui, monarhiști înfocați, printre care şi un trubadur pe nume László Krasznahorkai, nu vor să-i facă voia, spunând că, fiind descendent al lui Genghis-Han şi Béla al IV-lea, ar putea să revendice tronul maghiar sub însemnele Casei Arpadiene. Prin frazele cu efect hipnotic, debordând de umor negru și sarcasm subtil, László Krasznahorkai construiește un roman despre absurdul politic și fragilitatea adevărului istoric, satirizând extremismul caricatural, monarhismul delirant și manipularea colectivă. Un text care nu doar avertizează (vezi mottoul cărții: „V-am zis eu!“), ci și râde în hohote amare, greu de șters din minte.

Roman nominalizat la International Booker Prize 2024 și la Dublin Literary Award Pe o plantație din Bahia, în nordul rural și sărac al Braziliei, două surori găsesc un cuțit vechi sub patul bunicii lor. Fascinate de strălucirea tăișului, fac un gest nesăbuit, în urma căruia una dintre ele va deveni vocea celeilalte. Cu timpul, universul copilăriei lor se schimbă: armonia aparentă întreținută de tatăl lor, tămăduitorul locului, între lucrători și moșieri, între cei vii și cei morți se destramă, iar în locul ei apar revendicările noii generații, până când, în chip tulburător, viitorul întregii comunități ajunge să se joace pe muchie de cuțit. Itamar Vieira Junior scrie, în cadențe de basm modern, despre dragoste, credințe străvechi, familie și sclavie, împletind totul într-o poveste în care tocmai tăcerea celor fără voce este cea care dă relief cuvintelor.

O carte clasică pentru pasionații literaturii de călătorie, Scurtă plimbare prin Hindukush urmărește periplul lui Eric Newby printr-una dintre cele mai îndepărtate și frumoase zone sălbatice de pe pământ. În 1956, Eric Newby își câștiga traiul în haotica afacere de familie din lumea haute couture londoneză. Visând la o viață de aventuri, el i-a trimis prietenului său Hugh Carless celebra telegramă: Poți să mergi în Nuristan în iunie?... Așa a început legendara aventură din Mayfair în Afganistan și munții Hindukush, la nord-est de Kabul. Neexperimentați, nepregătiți, Eric și Hugh se lansează într-o aventură prin defilee adânci și pe versanți stâncoși după numai câteva lecții de alpinism luate de la un doctor aflat în vacanță în Țara Galilor. Cu umor, inteligență și spirit de observație, stilul narativ fermecător al poveștii din Scurtă plimbare prin Hindukush avea să-i aducă repede lui Newby reputația unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile.

August Strindberg a lăsat în urmă o carieră de succes în finanțe pentru a-și realiza visul de a deschide un magazin de antichități. În sfârșit, se va putea dedica pasiunii sale, într-un loc pe care și-a dorit să-l revadă. Ajunge în Hovenäset, în Bohuslän, în aceeași noapte furtunoasă în care îndrăgita profesoară Agnes dispare fără urmă. Poliția, condusă de empatica și hotărâta Maria Martinsson, o caută zi și noapte, dar speranța că aceasta va fi găsită în viață se diminuează cu fiecare oră. Ce s-a întâmplat cu Agnes? Și de ce are August Strindberg sentimentul neplăcut că el deține o parte din soluția misterului?

Acest volum a fost publicat cu sprijinul Ministerului Culturii din Republica Cehă.

Seria Karel Čapek este coordonată de Sorin Paliga

În aceeași serie au apărut:

Război cu salamandrele

Fabrica de absolut

Krakatit

Cartea apocrifelor

Viaţa şi opera compozitorului Foltýn

Traducerea s-a făcut după ediția electronică (PDF) publicată online de Obyčejný život, Městská knihovna v Praze (Biblioteca Municipală Praga) Mariánské nám. 1, 115 72 Praha 1 2. opravené vydání Verze 1.0 z 19. 1. 2018

Traducătorul aduce călduroase mulțumiri Michaelei Hoňková pentru clarificarea unor pasaje din textul ceh.

Viața și opera compozitorului Foltýn este un roman neterminat, apărut postum (în anul 1939), la câteva luni după moartea autorului (25 decembrie 1938). Din punct de vedere stilistic, completează trilogia reprezentată de romanele Hordubal, Meteoritul și O viață obișnuită care vor apărea în această serie.

Dacă nu este altfel specificat, notele aparțin ediției cehe.

Operele majore ale lui Karel Čapek în noi traduceri în limba română apar cu sprijinul generos al programului de traduceri al Ministerului Ceh al Culturii. Seria este coordonată de Sorin Paliga.

„Fetița dădu din cap de câteva ori de la stânga la dreapta și invers. Tatăl îi spuse că acelea erau semințe tratate cu otravă pentru șobolani și că provocau moartea instantaneu. Și din ziua aceea săculețul dispăru. Moartea? Dar ce mai însemna moartea atunci când aveai antidotul fermecat la îndemână tot timpul? Bijuteria ei miraculoasă anula pătrunderea în eternitate. Plimbările prin oraș când tatăl o lua cu el la piață iar ea, ca să-l amuze, se agăța de fustele femeilor pe lângă care treceau. Pauza pe care o făceau la Boema, el să se răcorească cu o bere Tulceana, iar ea să mănânce o amandină. Serile când ieșea pe stradă din zece în zece minute și le urmărea cum se jucau pe ea și pe sora ei, ca să se asigure că totul era ok. O plimbare împreună pe faleza în ale cărei gropi se cuibărise Dunărea ieșită excepțional din matcă și care reflecta bucăți de cer.” fragment

In Zile birmaneze, Orwell critica Imperiul Britanic si expune discrepantele dintre idealul de civilizatie europeana si efectele dezastruoase ale colonialismului asupra comunitatilor locale.

Vladimir Colin, ca principal exponent al "genului" fantasy in literatura romana, si inzestrat cu un foarte abundent debit imaginativ, deschide calea catre o mirifica si eflorescenta imaginatie a feericului si totodata a realului concret si "veridic".

Publicat în 1919, romanul Scorpionul este pionier al literaturii queer. Povestea gravitează în jurul vieții tulburate a Melittei Rudloff, o tânără cu un trecut complicat, care se luptă cu identitatea și relațiile sale într-o societate care, deși liberală din multe puncte de vedere, nu tolerează încă emanciparea față de normele (hetero)sexuale.

În limba germană, termenul „skorpion” era folosit pentru a face referire la o lesbiană cu trăsături ușor masculine și o inteligență ieșită din comun care nu se încadrează în normele identitare convenționale. „Scorpionul” este un simbol al nonconformismului timpuriu, personal și literar deopotrivă.

Anna Elisabet Weirauch s-a născut în 1887, într-o familie de origine germană, la Galați, unde și-a petrecut primii ani din viață. După o carieră de succes în teatru, se dedică literaturii. A fost una dintre puținele scriitoare din epocă care au putut trăi din scris, publicând peste 60 de romane, unele apărute sub formă de foileton în diverse publicații. După cel de-al Doilea Război Mondial, a locuit la München, în 1961 revenind în Berlinul de Vest. S-a stins din viață pe 21 decembrie 1970.

„Un volum despre feminitate, loialitate și libertate, totul narat cu o voce calmă, lucidă și șocant de vie. În spatele fiecărei povești pulsează presiunile subtil înrădăcinate ale unui sistem patriarhal, care modelează viețile fetelor și femeilor, apasă relațiile și încurcă firele dense ce le leagă în calitățile lor de surori, mame, fiice, prietene sau necunoscute care interacționează într-un mijloc de transport în comun. Prozele surprind interacțiuni tensionate, uneori la limită, și plonjează în sentimente familiare: rușine, teamă, neputință, dar și dorință, tandrețe, revoltă. Din irealul realității, fie ea excepțională sau de rutină, se decupează existențe în care maternitatea, sau chiar lipsa ei, devine o sursă de sens, de vină sau de libertate; prietenii care se contorsionează odată cu timpul; femei dominatoare, amenințătoare și femei domoale, aproape placide. În Fete bune. Fete cuminți prezențele se simt uneori ca niște absențe și invers, familiaritatea încălzește, dar poate și să îndepărteze; sexualitățile reprimate se împletesc cu cele asumate, își face loc și câte o faptă misterioasă, sentâmplă răzbunări și avem parte de legături fragile ce adaugă un strat de tensiune și mister presărate din loc în loc cu aparentă neglijență, deși un cititor atent va remarca plăcut surprins că autoarea știe foarte bine ce face cu proza și personajele ei. Totul observat și consemnat fără judecată, dar cu o profunzime jucăușă care amintește de Lisa Taddeo, Rachel Cusk, Lucia Berlin sau chiar Elena Ferrante.“ — ANCA ZAHARIA

Ce e conștiința și unde se află „sediul" ei? Cum, cât și ce anume dinrealitatea care ne înconjoară percepem cu adevărat? Cum se deosebește realitatea percepută de cea „reală"? Dar există, de fapt, o realitate „reală"? Toate acestea sunt întrebări care îi preocupă pe protagoniștii celui mai recent roman semnat Dan Brown, Secretul secretelor. Și este oare posibil ca, o dată găsite, potențialele răspunsuri să fie folosite în scopuri deloc benefice? Pentru dezlegarea acestor enigme, o nouă misiune îl așteaptă pe profesorul de simbologie Robert Langdon, într-o altă confruntare cu un inamic incredibil.

Clasicul semnat de E. Nesbit ne poartă în lumea plină de imaginație a copilăriei, unde cinci frați descoperă un spiriduș capricios care le poate îndeplini o dorință pe zi. La început, magia pare un vis devenit realitate, dar curând copiii învață că fiecare dorință are consecințele ei.

Edith Nesbit a fost una dintre cele mai influente scriitoare britanice pentru copii, considerată o pionieră a literaturii moderne pentru tineret. A publicat peste 60 de cărți și povestiri, îmbinând elemente fantastice cu realitatea cotidiană într-un mod inovator pentru epocă. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Cinci copii și un spiriduș, Copiii din cărți și Cei trei copii ai căilor ferate. Stilul ei cald, plin de umor și imaginație a inspirat generații de autori, printre care și J.K. Rowling.

Minunatul ținut al lui Oz continuă cu farmec aventura începută în primul volum al seriei Vrăjitorul din Oz, purtând cititorii - în special pe cei tineri - într-o lume magică, plină de provocări, prietenii neașteptate și lecții de viață.

Introducere de Radu Stanciu

Ilustrații de Mihail Coșulețu

Edda lui Snorri Sturluson este cartea din care știm azi mitologia nordică: poveștile cosmogonice scandinave, de la nașterea universului și rostul zeilor până la profeția sfârșitului lumii (Ragnarök) ori Amurgul Zeilor, dar și poveștile despre Ódin, Thór, Loki, Frigg și Freya sau despre valkirii. Aici găsim lumile mitice prin care călătoresc eroii: Hăul Căscat, Tărâmul Ceții, Tărâmul Múspell; ele sunt locuite de Uriașii de Chiciură ori de Căpcăunii Munților. Care a fost prețul plătit de Ódin pentru a dobândi înțelepciunea? Cum a obținut el miedul poetic? Cum arătau palatele din Valhöll, unde ostașii fără seamăn se luptau și se ospătau?

Snorri fiul lui Sturla, învățat creștin și om politic din Islanda medievală, îi privește pe zeii cei vechi cu admirație, dar și cu luciditate; când povestește, măreția se împletește cu ridicolul, aventura cu umorul, solemnitatea cu jovialitatea. Cartea lui ne arată astăzi cum vedeau nordicii destinul, curajul și fragilitatea vieții.

Împletind autobiografia, antropologia și (auto)ironia, romanul-confesiune al lui Dan Alexe evocă în culori vibrante un tablou din viața cenușie a unui sat din Bărăganul anilor ’60–’70. Prin ochii copilului și ulterior adolescentului, care își pierde inocența descoperind treptat duplicitatea adulților, erotismul și moartea, romanul reconstituie dureros de real copilăria petrecută în comunism, zugrăvind totodată o frescă socială burlescă, cu personaje sfâșiate, vii și dialoguri savuroase. Densă, mustind de umor, dar străbătută de amărăciune, La apa morților surprinde esența unei Românii dispărute și oferă în același timp o perspectivă surprinzătoare asupra faliilor universului totalitar, fiind scrisă cu luciditatea unui etnolog și cruzimea unui poet care refuză nostalgia.

Era ceva ciudat cu țara asta, America, ceva împărtășit și înțeles de toți, în afară de ea.

Kit a crescut pe insula Barbados, înconjurată de dragoste și răsfățată de bunicul ei. Dar când acesta dispare, trebuie să plece pentru că nu se cuvine ca o fată de șaisprezece ani să locuiască singură. Știe că are o mătușă și un unchi care trăiesc în colonia Connecticut. Așadar, singură și disperată, pornește înspre ei într-o călătorie pe mare, către Noua Anglie. 

Când ajunge la destinație, Kit descoperă cu mâhnire un peisaj gri și umed, dar încă și mai tulburător i se pare modul de viață puritan din casa unchiului său. Nu-şi găseşte uşor locul acolo, dar asta până când o întâlnește pe Hannah Tupper, o femeie în vârstă, lângă care Kit simte că poate să fie, în sfârșit, ea însăși.

Dar coloniștii o cred pe Hannah vrăjitoare. Dacă află că tânăra îi este prietenă, același lucru îl vor crede și despre ea. Kit trebuie să aleagă: să-și abandoneze singura prietenă sau să-i rămână alături, chiar dacă ar putea pierde totul?

„Rar s-a mai întâmplat ca o carte să ne transporte în așa fel în viața din secolul al XVII-lea.“ New York Herald-Tribune

„O carte remarcabilă, plină de energie și de empatie.“ Bookmark

Cand un satelit NASA descopera un obiect extrem de rar ingropat adanc in gheata arctica, agentia spatiala aflata in dificultate proclama o victorie mult asteptata, o victorie cu implicatii profunde pentru politica NASA si pentru alegerile prezidentiale iminente. Pentru a verifica autenticitatea descoperirii, Casa Alba apeleaza la analistul de informatii Rachel Sexton. Insotita de carismaticul cercetator Michael Tolland, Rachel calatoreste in Arctica si descopera ceva de neimaginat: dovezi ale unei fraude stiintifice - o inselaciune socanta care ameninta sa arunce lumea intr-o controversa. Dar inainte de a putea sa-l avertizeze pe presedinte, Rachel si Michael sunt atacati de asasini platiti.

Saga familială captivantă, luminoasă și emoționantă, traversând cei mai întunecați ani ai secolului XX, romanul Cinematograful călător al domnului Saito a fost desemnat drept una dintre cele mai bune cărți ale anului 2023 de publicația daneză Politiken, a fost finalist al Premiului Martha 2024 și tradus până în prezent în 18 limbi.

Deși fug din Argentina cu gândul să-și încerce norocul la Paris, Fabiola și fiica ei, Lita, ajung în micul port al insulei canadiene Upper Puffin. După ce urcă cele optzeci de trepte până la pensiunea Betleem, inima comunității, care găzduiește o mulțime de personaje excentrice, cele două descoperă o lume mult mai plină de culori decât promiteau stâncile cenușii de pe țărm. Aurora boreală și migrațiile viețuitoarelor Atlanticului punctează spectaculos timpul ce se scurge, iar vizitele anuale ale cinematografului ambulant al domnului Saito – care aduce filme din întreaga lume pe insula izolată – le vor schimba complet viața.

„Romanul este pictat cu tușe ample, însă autoarea are întotdeauna ochi pentru detaliile mici. Annette Bjergfeldt știe să schițeze portretele personajelor cu precizie și bogăție lingvistică. Dar știe, de asemenea, să descrie toate emoțiile vieții. […]  O poveste fantastică și spectaculoasă despre aventură și iubire în locuri neașteptate.“ — Politiken

„Limbajul extraordinar al acestui roman este îndrăzneț și aspru, ca valurile care se sparg de țărmul insulei Upper Puffin, dar și muzical și provocator, ca un tango. […] Cartea este o declarație de iubire pentru outsideri, pentru inadaptați, pentru oamenii cărora le este greu să se descurce în lume. Toți aceștia își găsesc un loc în Cinematograful călător al domnului Saito.“ — Nordjyske

„John Irving, Isabel Allende și Gabriel García Marquez au o soră mai mică în Danemarca! Prin romanele ei, Annette Bjergfeldt preia ștafeta de la unii dintre cei mai plini de imaginație scriitori ai lumii.“ — Bog & Idé

După ce a renunțat la facultate, Hai nu știe cum să înfrunte viitorul până când o întâlnire întâmplătoare cu Grazina, o văduvă în vârstă, îi schimbă viața.

Într-o seară de vară, în orașul East Gladness din Connecticut, Hai, în vârstă de nouăsprezece ani, stă pe un pod, gata să sară, când aude pe cineva strigând peste râu. Vocea îi aparține Grazinei, o văduvă în vârstă care suferă de demență. Pe parcursul anului, duoul neobișnuit dezvoltă o legătură care le va schimba viața.

Când Hai se angajează la un restaurant pentru a-i întreține pe el și pe Grazina, colegii lui devin familia pe care nu se aștepta să o descopere. Uniți de disperare și împrejurări și existând la marginea societății, asistă împreună la supraviețuirea celuilalt.

„Incredibilă.” — Björk

„Sfâșietoare.” — Guardian

„O capodoperă.” — Bryan Washington

„Primul mare roman american al milenialilor.” — ArtReview

„Împăratul bucuriei este o poveste poetică, dramatică și intensă. De o amploare grandioasă, abordează intimitatea și dragostea cu delicatețe și o originalitate profundă. Cele două personaje, Hai și Grazina, sunt luate de Ocean Vuong de la periferia societății americane și, prin puterea unei mari compasiuni și a unui geniu imaginativ, plasate chiar în centrul lumii noastre.” — Colm Tóibín

„Surprinde emoțiile protagoniștilor cu o sensibilitate și o voluptate aparte… cuprinde momente de o suferință aproape insuportabilă.” — Guardian

„Cu mult timp în urmă, când eram tânără, am consemnat în jurnalul meu că mama, care era bătrână, a zis, râzând, că atunci când era de vârsta mea se temea că pleoapele îi devin creponate. Aveam douăzeci și nouă de ani când am notat ce spusese, iar ea avea șaptezeci și trei. Nu știam dacă pleoapele mele erau și ele creponate. Acum, în timp ce citesc ce am scris la momentul acela, am șaptezeci și doi de ani, aproape vârsta ei de atunci. Cât despre mama, ea s-a dus, e sus, într-o urnă. Și pleoapele ei, amestecate cu restul, sunt acum cenușă.”

Ingenioasă, abilă și inventivă, Străinii noștri este o culegere de povestiri fascinantă, care confirmă încă o dată geniul unei scriitoare a cărei atenție este transformatoare, dar mai ales dragostea ei sinceră pentru această specie literară și măiestria ei incontestabilă.

„Davis este o magiciană... Puțini scriitori din ziua de azi reușesc să confere atât de multă însemnătate cuvintelor de pe pagină.” Jonathan Franzen

„Capacitatea lui Davis de a observa și celebra detaliile este la fel de serioasă și miraculoasă ca întotdeauna.” Financial Times

Celebră prozatoare, eseistă și traducătoare americană, Lydia Davis s-a născut în 1947, în Massachusetts. A publicat nouă culegeri de proză scurtă, printre care The Thirteenth Woman and Other Stories (1976), Story and Other Stories (1983), Almost No Memory (1997). Break It Down (1986), cea de-a patra culegere a autoarei, a fost finalistă la Premiul PEN/Hemingway, iar Varieties of Disturbance (2007) a fost inclusă pe lista scurtă a propunerilor pentru National Book Award. Integrala prozei scurte The Collected Stories of Lydia Davis (2009), conținând toate povestirile sale de până în 2008, a fost inclusă pe lista celor mai bune 100 de titluri ale secolului XXI de către The New York Times. Aceasta a fost publicată la Editura Vellant, în două volume: Defalcare. Aproape nicio amintire (2016) și Un impuls bizar (2017).

Printre numeroasele distincții acordate Lydiei Davis se numără o bursă MacArthur (2003), Medalia pentru Merit decernată de Academia Americană de Arte și Litere (2013), Premiul Man Booker International (2013) și, în 2020, Premiul PEN/Malamud pentru excelență în proză scurtă

A predat literatură și scriere creativă la universități americane de prestigiu și se consideră a fi influențat o generație întreagă de autori, printre care Jonathan Franzen, Dave Eggers, Miranda July și David Foster Wallace.

Locuiește în nordul statului New York și este profesoară emerită la SUNY Albany.

Proza românească de azi, surprinsă în plină mișcare.

De ani buni, Familia și-a făcut un obicei din a aduna, în numerele ei estivale, cele mai vii voci ale literaturii momentului. Încet, aceste grupaje au căpătat amploare și s-au transformat în adevărate antologii – scene pe care scriitorii de azi își prezintă poveștile.

„Box Office” este titlul sub care au stat aceste întâlniri anuale cu proza contemporană. Acum, pentru prima dată, selecția părăsește paginile revistei și se adună între coperte, ca antologie în toată puterea cuvântului. Un barometru al prozei de azi, o imagine vie a literaturii care se scrie acum.

• Coordonatori antologie: Miron Beteg, Mihók Tamás, Mircea Pricăjan – Revista de cultură Familia.
• Autori BOX Office. PROZA – Alexandru Lamba, Alina Cobzac, Anca Chimoiu, Andrei Crăciun, Bogdan Munteanu, Cristian Boricean, Cristian Englert, Cristina Chira, Daniel Timariu, George C. Dumitru, Ioana Unk, Iulia Biró, Mihaela Buruiană, Oana Paler, Ovidiu Lorenz, Radu Găvan, Raluca Nagy.

”Continuarea Razboiului Macului este o epopee a răzbunării, prieteniei și puterii.” - Library Journal Eu sunt exact ceea ce merită ei. Nu vor pace, ci vor răzbunare. Eu sunt întruchiparea răzbunării.

Desemnată una dintre cele mai bune cărți de publicațiile Kirkus Reviews, School Library Journal, Publishers Weekly 1934, Maine, SUA. Sunt vremuri potrivnice pentru Ellie și familia ei. Marea Depresiune i-a afectat profund, lăsându-i fără locuință și obligându-i să se refugieze într-o regiune muntoasă neprimitoare, Ecoul Muntelui. În timp ce mama ei, profesoară de muzică, și sora ei mai mare, Esther, sunt greu încercate din pricina traiului aspru, Ellie găsește în natura sălbatică o libertate și o bucurie pe care nu și le-ar fi imaginat. Însă o nouă lovitură le destramă echilibrul fragil: în urma unui accident, tatăl lui Ellie intră în comă profundă.

"O carte care stă alături de marea literatură a lumii.“ San Francisco Chronicle Celie îi scrie scrisori lui Dumnezeu. Începe la paisprezece ani, când e o adolescentă afro-americană care trăiește în Sudul ostil al începutului de secol XX, până când – trei decenii mai târziu – își găsește în sfârșit locul pe Pământ, după o viață plină de abuzuri și de suferință. Culoarea purpurie este un Bildungsroman memorabil, dar şi cronica unei familii legate de relaţii complicate, de femei puternice, de ură şi dragoste.

Carte cult ecranizată de șapte ori Poveste palpitantă // Personaje înduioșătoare Două găști de copii din Budapesta pornesc un război crâncen: băieții din strada Pál, sub comanda lui Boka, își apără bucata de pământ unde se joacă, atunci când gașca condusă de Áts Feri e hotărâtă s-o cucerească.

Adio, arme este povestea locotenentului Frederic Henry, concentrat pe frontul italian în timpul Primului Război Mondial, şi a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o soră medicală englezoaică.

Încă de la prima lor întâlnire, Catherine îi povesteşte, de parcă în contextul respectiv propria ei tragedie şi-ar fi pierdut orice interes, cum logodnicul îi fusese omorât în luptă cu un an înainte, după ce încercase în zadar să o convingă să se căsătorească. Cei doi încep o relaţie, iar Henry este convins că nu e îndrăgostit de Catherine şi că nici nu o va iubi vreodată.

Pentru el, acesta este doar un joc, la fel ca bridge-ul, doar că în locul cărţilor sunt folosite cuvinte. Curând, însă, jocul devine serios. Romanul a fost adaptat de mai multe ori pentru marele ecran, una dintre cele mai cunoscute versiuni fiind cea din 1932, cu Gary Cooper şi Helen Hayes în rolurile principale.