Literatură

Romanul biografic a fost conceput sub forma unui atipic jurnal de creatie in care viata se confunda cu literatura, dar viata nu are alt scop decat acela de a fi transfigurata prin fictiune. Acest fapt este amplificat de cei doi „timpi“ narativi in functie de care este ordonata scrierea: rememorarea evenimentelor biografice, in ordine mai mult sau mai putin cronologica, marcand un timp al „trairii“ de odinioara intrerupta de scene desfasurate intr-un prezent al actiunii. Asa cum am afirmat anterior, timpul „trairii“ si timpul prezent al actiunii se confunda, astfel, cu timpul fictiunii.

Nu intamplator, scrierea apare în 1977, dupa romanele din seria Morometilor: Morometii I si II, Delirul si Marele singuratic. Prin Viata ca o prada se incheie, un ciclu: dupa romanele unei lumi cu eroii sai speciali, avem, in final, si romanul autorului lor.

Oana Soare

Editia de referinta pentru Viata ca o prada, rezultat al lucrului acribic pe text. Studiul Oanei Soare este o cercetare nu doar documentata, ci si deschizatoare de piste de interpretare pentru proza lui Preda si pentru literatura cu mize autobiografice in general. In romanul Viata ca o prada, Marin Preda da una dintre operele majore ale prozei autobiografice din literatura romana, o confesiune nimbata de o lumina tremuratoare pentru ca trairea vietii ca dar nu exclude neajunsul, indoiala sau sentimentul, adesea obscur, al unei primejdii.

Referinte critice din Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Sanda Cordos, Alex Stefanescu si Cristina Timar.

Prefata (Elegie pentru esecul cuplului) de Catrinel Popa
Referinte critice de Oana Soare
Fisa biobibliografica si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Chiar daca nu se numara printre cele mai importante reusite artistice ale prozei lui Ionel Teodoreanu, romanul Lorelei reprezinta totusi ceva mai mult decat o lectura agreabila, de vacanta, cu parfum sentimental-dulceag, de melodrama provinciala. Desi conventional si in buna masura previzibil, romanul aduce in atentie, fie si indirect, cateva aspecte surprinzator de actuale, cum ar fi acela al raportului dintre scris si mistificare sau dintre scrisul feminin si cel masculin, furnizand – la limita – chiar argumente pentru a specula pe marginea a ceea ce s-ar putea numi „scrisul in doi“. [...]

Una peste alta, in pofida tezismului, a coincidentelor cam neve­rosimile si a excesului imagistic, Lorelei ramane o opera captivanta, care nu a imbatranit prea mult odata cu trecerea timpului. Poate si pentru ca, in mod paradoxal, tocmai elementul considerat de critici prea putin plauzibil artistic are ca punct de plecare un fapt real (farsa epistolara ticluita de Ştefana Velisar Teodoreanu).

Acest biografem, indeajuns de insolit, in sine, pentru a stimula reflectia teoretica pe marginea infiltrarilor insidioase dintre realitate si fictiune, daca ar fi fost valorificat fictional si din celalalt unghi, al scriitoarei, ne-ar fi putut oferi o imagine in oglinda a esecului cuplului in literatura inter­belica. Insa chiar si asa, avem in fata un roman-oglinda, din ale carui reflexe ambigue razbat semnele fatalei incomprehensiuni. Formula elegiacului Lorelei este, in fond, foarte caracteristica pentru climatul literaturii romane dintre cele doua razboaie mondiale, un climat in care spulberarea increderii in temeinicia lumii produsa de marele razboi si-a pus definitiv amprenta, fie si prin ricoseu, asupra plasmuirilor fictionale.

Catrinel Popa

Carte distinsă în anul 2017 cu Premiul Pulitzer

În 2012, după răsturnarea regimului Gaddafi, cunoscutul romancier Hisham Matar se întoarce în Libia. Aceasta după ce, la vîrsta de doisprezece ani, fusese nevoit să suporte alături de familie un exil dureros şi după ce tatăl său, fost diplomat şi militar, devenit ulterior disident politic de temut, este răpit de guvernul libian şi închis într-una dintre cele mai cumplite închisori ale regimului, celebra Abu Salim. Timpul a trecut şi cei cîţiva supravieţuitori părăsesc temniţele, iar speranţele lui Hisham de a-şi vedea tatăl în viaţă se spulberă. Însă, aşa cum scrie chiar el, speranţa e „vicleană şi tenace”. Călătoria în căutare de răspunsuri se transformă într-o pasionantă poveste despre speranţă şi persistenţa memoriei, despre relaţia dintre tată şi fiu, despre iubire şi curaj. La acordarea Premiului Pulitzer, cartea a fost descrisă ca „o elegie la persoana întîi pentru ţara natală şi pentru memoria tatălui”.

Povestea emoţionantă a unei familii destrămate din pricina realităţilor cumplite din Orientul Mijlociu... Risipirea speranţelor venite odată cu Primăvara arabă este redată cu atît mai puternic cu cît furia lui Matar este ţinută în frîu, iar credinţa lui în omenire – neclintită. Kazuo Ishiguro

Hisham Matar scrie deopotrivă cu ochiul romancierului capabil să surprindă detalii fizice şi emoţii şi cu simţul reporterului atent la ce se întîmplă în jurul său. Proza lui este chibzuită, limpede şi minuţioasă; naraţiunea – eliptică, aproape muzicală. The New York Times

În acest triptic, al ţării iubite, al tatălui şi al artei care supravieţuieşte, Matar impresionează prin eleganţă, prin puterea îndurării şi a furiei… Los Angeles Review of Books

Cartea prezinta unele „dosare" de care s-a ocupat autoarea, de profesie avocat, cazuri care i-au furnizat subiecte pentru Viata la Curte, o rubrica din Eveni­mentul zilei, foarte citita. Eliza Ene-Corbeanu a reunit aceste articole pentru o carte cu acelasi titlu.

„Lucrarea il captiveaza pe cititor de la prima pagina. Autoarea re­curge la o combinatie de patetism si logica, imposibil de ignorat, chiar si de cineva apatic. Scrisul ei este un adevarat cocteil Molotov literar, care arunca in aer ori­ce forma de indiferenta. Informatiile bine sistematizate, rationamentele detectivistice, setea arzatoare de drep­tate, solidaritatea umana, dar si spiritul justitiar, care devine uneori spirit vindicativ, concureaza deopotriva la reconstituirea si rejudecarea unor cazuri dramatice", scria Alex. Stefanescu.

Isabel Allende: 21 de cărţi publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 57 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 ţări; 2 filme de succes făcute după romanele ei.

„În "Fiica norocului", Allende proiectează lumea interioară a unei femei foarte puternice, pentru care romantismul este un ingredient nelipsit al vieţii.“ (Time)

Viaţa Elizei Sommers nu pare a sta sub o stea norocoasă: abandonată la naştere şi adoptată de o familie englezească atipică, are neşansa de a se îndrăgosti de un bărbat pentru care fascinaţia aurului e mai puternică decât farmecul ei. Plecând în căutarea bărbatului iubit, străbate o Californie aproape pustie, împărţită între pragmatismul aventurierilor şi universul magic al indienilor, plin de vrăjitorii şi descântece. Fiindu-i tovarăş de călătorie, cititorul descoperă o lume a violenţei şi patimii, în care misterele şi contradicţiile firii umane izbucnesc fără oprelişti.

Vara anului 1881 a fost cea mai buna a vietii lor. O vara animata de sarbatori stralucitoare, libertate si prima dragoste. Totul se schimba, insa, cand Jeremy, Stephen, Leonard, Simon si Royston sunt chemati la arme. Pentru Grace, Ada, Becky si Cecily incepe o perioada de framantari si trairi intense, in asteptarea fratelui, a prietenului, a iubitului. Intoarcerea de la razboi se va dovedi o trezire brutala la o realitate in care nimic nu mai este asa cum era inainte. O realitate a cautarilor febrile, deoarece Grace nu vrea sa accepte faptul ca Jeremy a fost ucis in actiune si isi propune sa-l gaseasca dincolo de Nil, in desertul din Sudan...

 Roman ecranizat în 2009 de Columbia Pictures.

O străveche societate secretă. O armă mortală. O ţintă neobişnuită - Cetatea Vaticanului.

Robert Langdon, specialist celebru de la Harvard, este chemat de urgenţă în Elveţia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vetra, pe al cărui piept a fost ars cu fierul un simbol ciudat. Ceea ce descoperă este uluitor, o străveche organizaţie - Illuminaţi - a declanşat o diabolică vendetta împotriva Bisericii Catolice. Cele mai sumbre temeri ale lui Langdon se confirmă în seara în care are loc Conclavul de la Vatican, când află că Illuminati a plasat o bombă chiar în inima Cetăţii Vaticanului. Cu ajutorul Vittoriei Vetra, o misterioasă cercetătoare, porneşte într-o cursă frenetică pentru a descoperi amplasamentul bombei şi salvarea Vaticanului. Căutările îi vor purta pe cei doi oameni de ştiinţă prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii şi prin catedrale părăsite, până în cel mai periculos loc de pe Pământ:ascunzătoarea de mult uitată a ordinului Illuminati. Înainte de a descifra "Codul lui da Vinci", lumea era în puterea lor: Îngeri şi Demoni.

In centrul romanului se afla o pictura tulburatoare, provenita din secolul al XVII-lea. Este vorba de unica lucrare a Sarei de Vos, o pictorita olandeza de exceptie din Epoca de Aur, una dintre putinele femei care au reusit sa fie acceptate intr-o lume a barbatilor, recunoscuta ca membra a breslei pictorilor din Olanda. Trei sute de ani ai tarziu, pictura ei ravaseste vietile celor cu care intra in contact. Binecuvantarile si blestemele ce par a fi ascunse intre straturile vopselelor asezate cu durere de autoare in scena coplesitoare de iarna se infiltreaza in sufletele fiecarui proprietar al tabloului.

„Ce poate fi mai romantic – şi în sens cultural, şi în sensul comun – decât următoarea afirmaţie din rama textului: «Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.»”
Loredana CUZMICI

Nu poti avea incredere in propriile amintiri.
Nu poti avea incredere nici in relatarile altora.
Asadar, cum poti sa afli ce s-a intamplat cu adevarat in noaptea aceea?

Psihologul James Cobb sustine intr-o noapte ploioasa, la New York, o prezentare despre arta recuperarii memoriei pierdute. La plecare este abordat de un strain: un om aflat pe moarte, care ii povesteste ca, in urma cu aproximativ patruzeci de ani, s-a trezit intr-o camera de hotel alaturi de o femeie ce fusese ucisa, dar nu isi aminteste ce s-a intamplat. Cobb trebuie sa afle daca are de-a face cu un om nevinovat sau cu un criminal. Insa itele acestui mister vechi sunt mult mai incalcite decat par la prima vedere. 
Fragment din cartea "Cartea secretelor" de Eugen Ovidiu Chirovici:

"In weekend am luat un caiet de notite si am scris toate intrebarile care ramasesera fara raspuns.
Citisem de doua ori jurnalul lui Abraham Hale de la cap la coada si facusem si un rezumat al rapoartelor lui Mallory. O intrebare: Abraham Hale era deja instabil psihic in perioada aceea de la Paris, asa cum il descrisese Josh, sau starea lui se deteriorase ulterior, dupa toti acei ani petrecuti in saracie si teama, cu inima franta din cauza tragediei petrecute acolo? Daca spusese adevarul in insemnarile lui si in anii '90 Josh isi folosise intr-adevar banii si puterea pentru a-i inscena o crima si a-l trimite pentru totdeauna in acel spital pentru bolnavii psihici periculosi? Daca Hale ar fi incercat vreodata sa dezvaluie politiei adevarul despre noaptea aceea de la Paris, nu ar mai fi fost crezut.
Am cautat pe Google si am gasit site-ul fundatiei The White Rose. Potrivit prezentarii, institutia era finantata printr-o mostenire lasata de domnul Salem H. Fleischer, tatal lui Josh. Dar ceva mi-a atras atentia: Josh imi spusese ca parintii lui murisera intr-un accident de masina in 1973, insa fundatia fusese infiintata patru ani mai tarziu, in februarie 1977.
Mi-am notat numarul presedintelui consiliului director, Lionel J. Carpenter. Dupa cateva incercari esuate de a vorbi cu el la telefon, o asistenta ursuza mi-a facut in cele din urma legatura. M-am prezentat si i-am spus ca sunam din partea raposatului Joshua Fleischer. A devenit imediat interesat.
- Domnule Cobb, ati vorbit recent cu Joshua? Vreau sa spun, fata-n fata? Cand?
- Da, domnule Carpenter, l-am intalnit in Maine. I-am fost oaspete cateva zile, in octombrie anul trecut.
- N-am avut placerea sa-l vad in ultimele patru decenii, m-a informat el, spre surprinderea mea. Am preluat conducerea acestei fundatii inca de la infiintarea ei, la cererea lui Joshua, dar apoi n-am mai pastrat legatura... Avocatul lui m-a sunat in urma cu ceva timp si mi-a spus ca a murit.
- Din pacate, este adevarat. Avea leucemie. In acest context a apelat la serviciile mele. Sunt psihiatru, iar domnul Fleischer a fost unul dintre pacientii mei.
- Am auzit de dumneavoastra, domnule Cobb. V-am vazut recent la televizor, cred. Ati publicat o carte, nu-i asa?
- Da, asa este. Domnule Carpenter, vreau sa va intreb ceva, daca nu va deranjeaza: fundatia a fost infiintata de Joshua sau de tatal lui?
- Intr-o anumita masura, a fost ideea lui Joshua, a raspuns el, precaut. Insa n-as vrea sa discut astfel de aspecte la telefon. Daca va permite programul, ne putem intalni in aceasta dupa-amiaza. Maine plec din oras pentru cateva zile. Ne putem vedea aici, la biroul meu, la ora cinci?
- Sigur ca da, va multumesc, voi fi acolo."

Ziua în care San San, de nouă ani, și fratele ei, Ah Liam, de doisprezece ani, descoperă că bunica lor a spart cu un ciocan portretul înrămat al președintelui Mao este ziua în care viața lor se schimbă radical. Loial față de partid, Ah Liam își denunță bunica în fața autorităților, însă convingerea în corectitudinea gestului său declanșează un teribil lanț de evenimente. Pe fundalul Chinei maoiste, această poveste captivantă și emoționantă urmărește destinul unui frate, al unei surori, al unui tată și a unei mame covârșiți de o decizie sfâșietoare, consecințele ei ample și speranța lor în salvare.

Un roman frapant, care îl poartă pe cititor într-o călătorie captivantă, deopotrivă feerică și terifiantă, prin trecutul, prezentul și un posibil viitor al umanității. Omenirea explorează diferite metode de a atinge forma fizică desăvârșită și puterea absolută, această misiune ajungând să o mistuie până la autodistrugere. Este un roman despre noi și despre ce va veni după noi, despre vânarea perfecțiunii, autoarea reușind să ne prezinte nu numai partea înălțătoare, nobilă și fermecătoare a acestui demers, ci și fața nimicitoare și hidoasă a acestei aspirații.

Varf de lance al primului aval de proza romaneasca postmoderna, lansat in jurul anului 1980, Mircea Nedelciu (1950-1999) a publicat de-a lungul a circa doua decenii de cariera literara patru volume de proza scurta, trei romane, plus un al patrulea scris impreuna cu doi colegi eseisti, a colaborat la ziare si reviste, a sustinut rubrici, a participat la dezbateri si a acordat interviuri. O opera ampla, impunatoare, pe care editia de fata, proiectata in noua volume, o va restitui in toata complexitatea ei, sub ingrijirea criticului Ion Bogdan Lefter.
Dupa ce primul volum, aparut in 2014, restituise primele doua culegeri ale sale de texte scurte, tomul de fata le cuprinde pe celelalte doua, Amendament la instinctul proprietatii (1983) si Si ieri va fi o zi (1989), plus Povestea povestilor Gen. `80 (1998) si alte cateva piese de gen. Amendamentul... completeaza etapa a primului Mircea Nedelciu, in timp ce Si ieri va fi o zi aparea dupa scrierea a doua romane, Zmeura de cimpie (1984) si Tratament fabulatoriu (1986). Peste tot “ acelasi mare prozator al existentei cotidiene, ticluitor de explorari atente, ingenioase, profunde.

 Inferno - trailer oficial

Inferno, ultimul roman al lui Dan Brown şi al patrulea din seria care îl are ca protagonist pe Robert Langdon, este o combinaţie abilă de mister, thriller, istorie şi cultură, care îl poartă pe cititor de la Florenţa la Veneţia şi apoi la Istanbul.

 LAUREATUL PREMIULUI NOBEL NE INVATA BUCURIA DIN LUCRURILE MICI

În Ochiul American, apărut tot la Paris în anul 1972, autorul, acum cu douăzeci și trei de ani mai în vârstă, denunță cu și mai multă acuitate și forță mecanismele și primejdiile universului nostru artificial în plină dezvoltare și pune față în față două lumi diferite și opuse una celeilalte.

Ne atrage părintește atenția că explorarea unilaterală a uneia, cea materială, cu tot arsenalul său de procedee științifice, poate atrage după sine, din ignoranță, dispariția celeilalte, cea misterioasă a simțurilor, lumea spirituală personală intimă și subiectivă și, odată cu ea, dispariția sau anihilarea dezvoltării unor noi organe în starea lor embrionară, pe care omul modern începe să le ignore tot mai mult, asta dacă nu cumva chiar le refuză prezența, de dragul celor artificiale.

Din cuprins:
Budulea Taichii
Gura satului
La crucea din sat
Padureanca
Popa Tanda
Scormon

Pete Banning este fiul preferat al oraşului Clanton – erou decorat în cel de-Al Doilea Război Mondial, exponent al unei familii importante din zonă, fermier de succes, tată, soţ şi totodată membru de vază al Bisericii Metodiste. El revine acasă din război, în orăşelul său natal din Mississippi, şi îl ucide pe predicatorul metodist al comunităţii aparent fără niciun motiv. După ce este condamnat, confruntându-se cu moartea prin spânzurare, respinge oferta guvernatorului de a-i fi comutată pedeapsa dacă îşi divulgă motivul şi singura sa declaraţie – în faţa şerifului, a avocaţilor săi, a judecătorului şi a familiei – rămâne „Nu am nimic de spus". El pare să nu se teamă de moarte şi e gata să ia cu el în mormânt motivul secret al crimei comise. Călătoria incitantă prin care ne însoţeşte John Grisham ne poartă din junglele din Filipine şi tranşeele războiului până în lumea plină de secrete a unui azil de boli mintale şi sălile de tribunal în care avocaţii încearcă disperaţi să îi salveze viaţa lui Pete Banning.

Cercetatoarea Jeannie Ferrami, de la Universitatea Jones Falls, a facut o descoperire derutanta: Steve si Dennis par sa fie gemeni, dar nascuti in zile diferite, din doua mame. Unul este student la Drept, iar celalalt, un condamnat pentru crima. Cand Jeannie se indragosteste de Steve, cariera si viitorul ei sunt in pericol. Dupa ce Steve este condamnat, pe nedrept, pentru viol, Jeannie incepe sa se intrebe cine sunt cu adevarat cei doi gemeni si porneste o investigatie care scoate la lumina secrete ascunse...

Cu doar cateva luni inainte ca Francis Urquhart sa devina prim-ministrul cu cel mai lung mandat din ultimul secol, Marea Britanie a inceput sa se sature de el. Dar el n-are de gand sa se lase alungat. Daca publicul vrea sange, asta o sa-i dea... Acesta este un nou Francis Urquhart, mai vulnerabil, mai iubitor si mai nemilos decat oricand. Va risca totul, dar un lucru e sigur: oricare ar fi rezultatul, numele lui nu va fi uitat niciodata.

Volumul inaugural al Operelor lui Mircea Nedelciu cuprinde primele doua culegeri ale sale de texte scurte, care l-au impus rapid ca autor talentat si novator, de mare valoare: Amendament la instinctul proprietatii (1979) si Efectul de ecou controlat (1981). Decupaje alerte de realitate cotidiana, patrunzator-realiste, dar si inteligent-experimentale, de o prospetime remarcabila, textele sale schitau la inceputul anilor ’80 contururile prozei postmoderne autohtone, cu adaosul unei foarte personale marci Nedelciu, acrosanta, cuceritoare.