Literatură

Linda tocmai a împlinit 31 de ani şi, în ochii celorlalţi, are o viaţă perfectă – o căsnicie exemplară, doi copii reuşiţi, o carieră de succes şi o casă luxoasă în Geneva. De fapt, ea se află la capătul puterilor, într-atât o oboseşte mimarea unei fericiri pe care nu o simte.Numai că într-o zi îl reîntâlneşte pe Jacob, un fost coleg de care fusese îndrăgostită în adolescenţă, ajuns acum un om politic influent. În timpul interviului pe care acesta i-l acordă, în ziarista de succes se redeşteaptă o pasiune de mult uitată. Linda va încerca să trăiască deplin această iubire imposibilă, şi nu-şi va găsi fericirea până nu-şi va explora fără teamă abisurile sufletului.Romanul Adulter ilustrează criza existenţială a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzând cu fineţe psihologică încercările prin care trece pentru a se regăsi.

Din nou, Iadul amenință să se dezlănțuie în vreme ce Samuel Johnson și prietenii săi neobișnuiți trebuie să-și apere orașul de forțele întunecate, care acum sunt mai amenințătoare ca niciodată…

În ultimul volum al celebrei trilogii Samuel Johnson, îndrăgitul puști pare că se bucură în sfârșit de o viață liniștită – credinciosul sau prieten, șoricarul Boswell, îi este alături; la fel, Nurd, demonul înfumurat. A învins de două ori temutele forțe ale întunericului și, mai mult decât atât, iese la întâlniri cu adorabila Lucy Highmore.
Dar liniștea orășelului Biddlecombe se risipește curând și Samuel Johnson trebuie să facă față celei mai mari amenințări cu care Multiversul s-a confruntat vreodată…

O carte genială. M-a încântat de la prima pagină. Eoin Colfer

O poveste care te ține cu sufletul la gură, plină de umor negru… În plus, e condimentată cu informații din știință, istorie și detalii extrem de interesante – începând de la scrierile Sfântului Toma d'Aquino și până la teoria cuantică. Daily Telegraph

Trilogia Samuel Johnson îi va fascina deopotrivă pe tinerii cititori și pe părinții lor. Sunday Independent

John Connolly s-a născut la Dublin, în 1968. A lucrat ca barman, funcționar guvernamental și jurnalist înainte să-și publice prima carte, Every Dead Thing, în 1999. Este autorul a peste 20 de romane, printre care cele din celebra serie Charlie Parker, precum și The Chronicles of the Invaders. A fost recompensat cu Edgar Award, Shamus Award și CWA Dagger Award.
La Editura Pandora M au apărut primele două volume ale trilogiei Samuel Johnson: Porțile și Infernalii.

Copilăria ar trebui să fie un spațiu sigur, plin de iubire. Pentru Layla, copilăria este o luptă pentru supraviețuire, într-un apartament mizer, alături de fratele mai mic și de o mamă mai mult absentă. Batjocorită de colegii de la școală din cauza hainelor ei murdare, Layla își dorește doar să treacă neobservată. Dar acest lucru devine o adevărată provocare atunci când, în cadrul unui proiect școlar, fata filmează apartamentul în care locuiește.

Exilarea din cuibul tau natal este o tragedie. Sotia, suferinda de mai multi ani, cazu la pat si m-a rugat sa o las sa moara acasa. Nu mai exista nicio speranta. Urma cumva sa ne despartim, dar, Doamne Sfinte, cum sa-ti iei ramas-bun de la cea care a fost jumatatea ta o lunga viata de om? La Petersburg, acasa, in zilele grele, cind ne cuprindea tristetea si disperarea, ne citeam deseori cu glas tare ceea ce era mai interesant. Tocmai primisem romanul Biserica Alba. Sotia m-a rugat sa-i citesc. Saisprezece capitole, saisprezece seri de neuitat. La sfirsitul celui de-al saisprezecelea capitol, cum am terminat lectura, a zimbit, a inchis ochii si sufletul ei a plecat la Domnul. M-ati ajutat sa-mi iau ramas-bun de la cel mai scump om pe care l-am avut in viata mea. Va multumesc. (Efim Etkind, filolog, profesor la Sorbona, fost disident sovietic)

Conflictele interne au transformat Irlanda de Nord într-un loc periculos. Decăderea fabricilor ce fuseseră cândva sursă de echilibru și prosperitate a creat terenul propice pentru înflorirea afacerii cu moartea. Încercând să facă față dispariției bruște a tatălui și atacului îngrozitor asupra prietenului său Titch, Jacky trebuie să țină piept agresorilor care încă amenință orașul. După ce este atacat la rândul lui, fuge la Londra pentru a-și construi o nouă viață. Însă nici măcar povestea de iubire pe care o trăiește acolo nu poate să oprească strigătele fantomelor trecutului, care îl cheamă înapoi în Belfast pentru a face dreptate. Scrisă cu nerv și talent și condimentată cu umor, Fabrica de fantome marchează apariția unei scriitoare talentate.

„«Străinătatea» din prozele lui Augustin Cupșa nu înseamnă doar un spațiu geografic încadrat de alte granițe. Fiecare personaj are propria lui raportare la «străinătate», astfel că prozele din acest volum îmbogățesc termenul cu toate nuanțele pe care le permite literatura, fără a-l explica însă până la capăt. Augustin Cupșa are marea calitate de a le lăsa personajelor sale libertate totală, de unde imposibilitatea de a le anticipa evoluția și senzația că pășești pe nisipuri mișcătoare, care le reușește numai marilor prozatori. Străinătate este o puternică pledoarie despre frumusețea literaturii ca literatură, eliberată de mode și ideologii, și unul dintre cele mai convingătoare volume de proză scurtă din literatura română.“ — CORINA SABĂU

Fotograful de modă Andrea Scotto a preferat întotdeauna să se țină departe de rude: de tatăl său, Libero Scotto, un fost comandant de navă, din insula Procida, care, după ce i-a murit soția, s-a mutat la Napoli împreună cu copiii; apoi de sora sa, Marina, obsedată de control, care are două fiice, un soț de treabă și un câine nebun. Când Marina este forțată să plece, lăsându-și nesupravegheat tatăl grav bolnav, Andrea trebuie să preia cârma. Este începutul unui weekend dramatic, în timpul căruia regulile scrise și nescrise ale Marinei vor fi încălcate în cele mai neașteptate feluri. Nevoit să vegheze un tată care nu are de gând să fie tratat ca un infirm, Andrea ajunge în Procida și se întoarce după zeci de ani în lo­curile copilăriei, pe plaja unde a trăit primele bucurii și dezamăgiri din dragoste și printre casele colorate ale portului. Acolo va începe să deslușească adevărurile dulci-amare ale trecutului. La fel ca Libero, aflat în căutarea unui deznodământ demn, Andrea va alege și el locul unde își va petrece restul vieții.

Încă din copilărie, Edie, Jake și Ryan au fost foarte apropiați. Erau ei trei împotriva lumii, iar Edie credea că legătura lor nu poate fi distrusă.

Când Jake este ucis cu violență, iar Ryan este acuzat că a comis crima, lumea lui Edie se destramă.

Edie e din nou singură, ducându-și viața în casa izolată unde locuise cu Jake. E sfâșiată de durere și înspăimântată — și are un motiv serios. Acum, că este singură, trecutul pe care a încercat din răsputeri să-l îngroape amenință să revină în viața ei…

„Ce face un adolescent, cu o imaginaţie efervescentă, care descoperă că nu e ca prietenii săi, fiind mai puţin atras de fete, şi foarte interesat de băieţi? Îi scrie poetului american Frank O’Hara (mort de vreo 15 ani), e în continuu conflict cu taică-su, învaţă să cânte la chitară, e preocupat de soarta câinilor care rămân fără stăpâni, visează să se facă pădurar, dar se pregăteşte pentru admiterea la Litere, încasează un pumn care-i sparge nasul, scrie, la examenul de bacalaureat, că Octavian Goga ar trebui scos din programa şcolară, îşi caută, angoasat şi derutat, identitatea. Gelu Diaconu reuşeşte să lege din scurt şi tensionat aceste „noduri” de multe altele, să scrie un roman cinematografic, fără cadre monotone şi replici mute, despre cea mai complicată perioadă a tinereţii şi să-I arunce pe Kaulas în cursa personajelor memorabile ale literaturii române contemporane.” (Robert Şerban)

Bestseller Wall Street Journal

Bestseller Washington Post

Totul a început cu un misterios bilețel albastru ascuns într-o rochie de mireasă.

Ceva albastru.

Mă aflam într-un magazin cu haine vintage, unde am făcut o descoperire uluitoare.

Cusut în căptușeala unei fabuloase rochii de mireasă era cel mai încântător mesaj pe care îl citisem vreodată: Îți mulțumesc că mi transformi visurile în realitate.

Numele scris în relief pe hârtia albastră era Reed Eastwood, cel mai romantic bărbat de pe pământ. Dacă fanteziile mele despre marea iubire s-ar fi oprit aici… Fiindcă de atunci am mai aflat și altceva despre Domnul cu Ochi Strălucitori.

E arogant, cinic și provocator. Soarta a făcut să fie noul meu șef. Asta însă n-o să mă împiedice să aflu povestea din spatele ultimei sale scrisori de dragoste. Care nu s-a terminat cu Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Dar nu se compară cu povestea dintre noi. Care e mai înflăcărată, mai pasională și mai surprinzătoare decât tot ce mi-aș fi putut imagina vreodată.

Ceva nou.

Și habar n-am cum se va sfârși…

„Keeland și Ward fac o echipă grozavă când vine vorba de povești romantice, intense și amuzante. Bilete înveninate e lectura perfectă în care să te pierzi. " — Publishers Weekly

„Un nou hit al unor autoare celebre. Pe lângă umor, tandrețe și senzualitate, acest roman scris la patru mâini are și un impact emoțional extrem de puternic, precum și un mesaj profund despre viață și iubire." — USA Today’s Happy Ever After

„Odată ce te îndrăgostești de scrisul lui Keeland și Ward, o să vrei să le citești absolut toate cărțile!" — Hypable

După moartea bunicii ei, Alice, o adolescentă de șaisprezece ani, primește ca moștenire un apartament în Paris. Dar apartamentul nu este unul obișnuit, ci o capsulă a timpului, în care nu a mai pătruns nimeni din vremea Celui de-Al Doilea Război Mondial și care ascunde multe secrete de familie. Alice află despre existența lui Adalyn, strămătușa pe care nu știuse niciodată că o avea. Fotografiile alb-negru găsite în apartament înfățișează o Adalyn mondenă, care merge la petreceri fastuoase alături de naziști, dar jurnalul ei, găsit de Alice într-un sertar, spune povestea unei tinere curajoase, membră a Rezistenței franceze. Cine a fost Adalyn cu adevărat? De-a lungul muncii detectivistice pe care o desfășoară pentru a afla o parte necunoscută din trecutul familiei sale, Alice va descoperi cât de important este să înveți să comunici în mod real cu cei pe care îi iubești și să înfrunți adevărul chiar și atunci când pare dureros.

Un băiat devine prizonierul unei vrăjitoare și trebuie să-i spună în fiecare seară o poveste înfricoșătoare pentru a supraviețui. Acest palpitant fantasy contemporan aduce la viață magia și arta povestirii.

Poveștile ingenioase și înspăimântătoare scrise de Alex sunt singurele care o fac fericită pe vrăjitoarea Natacha, dar în curând băiatul va termina paginile pe care le are de citit și va rămâne prizonier pentru eternitate. Puștiului i-au plăcut toată viața poveștile de groază și știe că cele mai multe nu au un final fericit. Acum, când Alex e captiv într-o poveste cu adevărat înfricoșătoare, e disperat să găsească un final diferit și o cale de a evada din acest loc extrem de ciudat.

Această variantă modernă a poveștii Șeherezadei e perfectă pentru fanii cărților Coraline și O Poveste Grimminală. Cu tot soiul de ponturi despre cum să creezi suspans într-o povestire, cum să ieși din blocajul scriitorului și să țeși intrigi palpitante, Nightbooks: Captiv în poveste e cartea ideală pentru autorii la început de drum și pentru toți cititorii de povești adorabil de întunecate.

O poveste despre dragostea adevărată... o poveste despre suferința adâncă... o poveste despre regăsire... o poveste despre bucuria de a dărui... asta vei găsi atunci când vei deschide acest volum. Viețile, trăirile, dezamăgirile și iubirile unor oameni sunt prinse între aceste pagini, iar lumea lor poate deveni a ta pentru câteva ore de lectură.

Îți promit o călătorie fără ocolișuri. Cu ochii minții vei vedea Alabama sub năduful zilelor de vară. Vei vedea Soarele cum alunecă sub orizont și pe măsură ce totul se întunecă în jur, iar noaptea cuprinde ținutul Marengo, cele câteva văpăi de lumină ale caselor de pe acolo se vor confunda, pe aceeași pânză de negură, cu stelele de pe cer. Peste câmpurile întinse și plantațiile cu tutun, un licăr de lumină, firav și tremurând, va răsări mereu, din dreptul casei Fontenot. Acolo, sub cerul unei seri de vară, îl vei cunoaște pe Jude și tot acolo o vei întâlni pe Savannah.

Cai în galop, cel de-al doilea roman din tetralogia Marea fertilităţii, apărut la un an după Zăpada de primăvară, a fost ecranizat în 1985 într-un episod din filmul inspirat din biografia şi opera scriitorului nipon – Mishima: o viaţă în patru capitole, regizat de Paul Schrader, printre producători aflându-se Francis Ford Coppola şi George Lucas.

„Romanul lui Mircea Pricăjan pune în discuție ideea memoriei înșelătoare, a amintirii care mistifică în aceeași măsură în care pare să și explice corespondențele dintre un trecut aluvionar și un prezent continuu și haotic. Prin rememorare, totul devine poveste, iar din acest murmur al unui timp uitat și retrăit cresc, pe nesimțite, destinele mărunte ale celor nu întotdeauna dispuși să accepte istoria mare, rostogolitoare, anihilantă.“ — DAN-LIVIU BOERIU

„O dimensiune specifică întregii proze scrise de Mircea Pricăjan e vizibilă în Murmur: recuperarea unor spații ale purității, în încercarea de a conferi un minim contur preajmei, se transformă mereu într-o anxioasă melancolie. Aparenta inocență a amintirilor aduce cu sine barbarii aproape cristaline, memoria nemaireprezentând nici suport și nici refugiu. Cartea e o demonstrație că nimic nu poate fi mai deformant, mai parazitar decât propria memorie.“ — MIRON BETEG

Tetralogia Marea fertilității, pe care Yasunari Kawabata o considera o capodoperă, a fost scrisă între 1965 și 1970. Terminat în anul fatidic 1970, Templul Zorilor este al treilea roman din tetralogie, după Zăpada de primăvară și Cai în galop. Ultimul, Îngerul decăzut, a fost încheiat de Yukio Mishima în dimineața zilei de 25 noiembrie 1970, cu câteva ore înainte de sinuciderea sa rituală.

Trimis în Thailanda pentru a rezolva un caz important, faimosul avocat Honda află din întâmplare că în familia regală există o prințesă, Ying Chan, care susține că este reincarnarea unui tânăr din Japonia. Fetița este chiar fiica prințului Pattanadid, colegul de școală al adolescenților Honda și Kiyoaki, iar întâlnirea cu ea tulbură echilibrul respectabilului om al legii. Întors în Japonia zguduită de cel de-al Doilea Război Mondial, acesta se dedică aprofundării budismului, încercând să elucideze misterul ciclului existenței. Zece ani mai târziu, o va reîntâlni pe exotica prințesă, venită la studii în Japonia. De data aceasta, neliniștea metafizică resimțită de Honda în preajma lui Ying Chan se întrețese cu o iubire a cărei intensitate îl va împinge la fapte aflate dincolo de limitele morale.

Un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște vise, care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu. -  Marco Lucchesi

„Marile povestiri istorice nu sunt citite, în general, ca şi cum ar fi istorice. Citindu-le însă, simţi că te afli în timpul şi spaţiul lor. Cât de uimitor este, aşadar, să descoperi pe neaşteptate un maestru al genului, şi încă unul care se afla în văzul lumii de aproape şaizeci de ani: era 1961 când lvo Andric primea Premiul Nobel pentru Literatură.” (The New York Rewiew of Books)
„Povestirile lui Andric par simple, nişte fantezii distractive; însă, întocmai ca basmele bosniace, ele sunt deseori mai adevărate decât adevărul insuşi; iată cum ni se dezvăluie vasta înţelegere umană şi psihologică a autorului. 0 abordare luminoasă — si încântătoare — a unor teme serioase.”( Kirkus Rewiews)
„Deşi proza scurtă a lui lvo Andric e de factură realistă, croită din punctul de vedere al rigorii compoziţiei, al tonului naraţiunii, al perfecţiunii stilistice în maniera Occidentului artistic, aceasta este puternic impregnată de elementul Orientului ca document şi poezie.” (Isidora Sekulk)

„Atenție, dragi confrați cititori, nu vă lăsați pradă iluziei că textul liminar vă oferă cheia cărții. El este doar ușa de intrare, pe tâmpla căreia avem două citate ca motto, din Proust și Mircea Eliade. Un indiciu, deja, cum că avem de-a face cu un autor manipulator, versatil, ludic subtil, aparent scufundat în Trecut (cuvânt nu o dată ortografiat cu majusculă, ceea ce imediat mi-a făcut-o simpatică pe autoare), dar care cultivă ambivalențele, misterul cu suspans și alchimia cu tâlcuri. Abia dincolo de jumătatea cărții observi că ai devenit un hamster trepidant sub ochii și gheruțele motanului narativ, o jucărie hipnotizată de capriciile sarcasmului amuzat cu care acesta se joacă de-a carnavalul cu velocitatea detectivistică impusă cititorului.

Când Serenela Ghițeanu va tipări al, să zicem, zecelea roman, se va vedea mai bine care din mulțimea cheilor șlefuite aici se va potrivi ușilor din viitoarele arhitecturi labirintice. Până atunci, să ne predăm cu plăcere misterelor oscilând între Poe și Eliade. Și nu încercați să țineți socoteala făpturilor extrase din jobenul prestidigitatorului. Abilitatea lui nu vrea să vă șocheze, ci mai degrabă să vă propună o terapie prin mirare și mister.“ — DAN C. MIHĂILESCU

„Acest antiroman, prima mea carte de proză, a apărut târziu în viaţa mea. Am scris povestiri fantastice, în adolescenţă, în anii ’80, pe care le-am citit la un cenaclu. În anii ’90 am mai publicat câteva povestiri, după care nu am mai scris deloc literatură. M-am dedicat carierei universitare şi am scris texte ştiinţifice, articole şi cărţi. Dintr-odată, în urmă cu patru ani, am reînceput să scriu proză scurtă. Iar pandemia, timp în care am lucrat online şi chiar am stat foarte mult în casă, m-a făcut să mă întorc serios la a scrie povestiri. De la una la alta, simţeam că se leagă între ele, că încerc să recuperez „timpul pierdut“ şi să înţeleg mai multe, în alt mod decât până atunci, despre mine. În plus, lumea din jurul nostru se schimba – şi se schimbă încă – radical, iar asta mi-a influenţat scrisul. Ce a rezultat este o carte despre Trecut, dar şi despre Prezent, aşa cum le percep eu.“

„Fericire clandestină. Proză scurtă 1971–1977” este cel de-al doilea volum din integrala prozei scurte lispectoriene, apărută pentru prima dată în limba română la Editura Humanitas Fiction. Cele optzeci și cinci de povestiri reunite în două volume – cel dintâi a văzut lumina tiparului în 2021, sub titlul „Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă 1940–1964” – constituie un eveniment editorial, înscriindu-se într-un adevărat boom al redescoperirii scriitoarei braziliene Clarice Lispector, din a cărei operă s-au publicat în ultimul deceniu peste 300 de ediții internaționale.

Fetițe, adolescente, femei tinere, mature și bătrâne, femei care își așteaptă ma­rea dragoste sau sfârșitul, femei care dau viață sau aduc moartea... Poveștile lor, adunate în acest volum, sugerează un prelungit jurnal intim, sinuos, labirintic, o întreagă parabolă poetică și biografică a Claricei Lispector, cel mai mare nume al intimismului în literatura braziliană, care, prin călătoria ei insolită în labirintul subconștientului, a adus experiența interioară în prim-planul creației.

Roman tradus în 22 de țări, câștigător, în 2021, al premiilor Campiello și Strega Off și finalist la Premiul Strega.

În Italia anilor 2000, pe fundalul unei societăți care scoate repede și vizibil la iveală disparitățile sociale, adolescenta Gaia trăiește într-o căutare agresivă a oricărei forme de echilibru, găsindu-și adesea refugiul lângă lacul Bracciano, care înghite totul – oameni, statui, visuri. Dominată și supravegheată de o mamă acaparatoare, Antonia, care s-a sacrificat pentru a-și menține familia în siguranță și pe linia de plutire, Gaia își caută vocea și-și revendică independența. Scenariul sărăciei naște violențe nebănuite, Gaia însăși având în ea o mânie înăbușită care, atunci când izbucnește, frizează până și crima. Violența – la început măruntă, luând chipul răutăților copilăriei, apoi, pe măsură ce Gaia crește, tot mai puternică și mai crudă – devine singura cale de evadare dintr-o lume care nu-i acordă fetei nici o șansă. Dinapoia agresivității fruste, a precipitării vieții, reflectate excepțional în scrisul Giuliei Caminito, se întrevăd fărâme de umanitate: nevoia de iubire, loialitatea, adevărul.

Jack și Jill, doi gemeni care trăiesc ascunși de mama lor, Clare, fost agent și pion în timpul Războiului Rece, au fost învățați să supraviețuiască în condiții extreme. Ea i-a antrenat în arta spionajului, le-a testat abilitățile în folosirea armamentului, în supraveghere și în sabotaj și le-a ascuțit mințile cu jocuri psihologice dure. Până la vârsta de douăzeci și șase de ani, gemenii au încercat să ducă o viață normală, dar când mama lor dispare, sunt forțați să creadă ceea ce era de neconceput: iluziile paranoice ale mamei lor au fost reale tot timpul. Toată lumea, se pare, îi vrea morți. Un traseu încurcat duce de la CIA la KGB, apoi la o rețea subterană de asasini globali, unde vânătorii devin pradă.

Introducere de Mihaela Anghelescu Irimia

În momentul apariției (1890), „Portretul lui Dorian Gray” a fost un succes însoțit de un uriaș scandal. Scopul romanului, un strălucit puzzle, era să epateze mințile convenționale prin explorarea infinitelor relații dintre viață și artă. Analiză subtilă a societății victoriene târzii, dublată de o afirmare a principiilor estetismului și a teoriei frumosului ca valoare absolută, combinând elementele gotice cu cele ale prozei franceze decadente, „Portretul lui Dorian Gray” este unul dintre marile romane ale lumii, care a însemnat un punct de cotitură în istoria literaturii.

Subjugat de farmecul propriului portret, pictat de prietenul său Basil Hallward, Dorian Gray face un pact faustic, vânzându-și sufletul în schimbul frumuseții și tinereții veșnice. Sub influența lui Lord Henry Wotton, el ajunge să ducă o viață dublă, dedicându-se tuturor plăcerilor interzise, dar păstrând aparențele unei vieți respectabile. În timp ce se afundă în această existență promiscuă, Dorian rămâne neatins de semnele degradării fizice și morale, care însă încep să se ivească pe chipul său zugrăvit în tabloul lui Basil.

„Romanul meu e otrăvitor, dacă vreți, dar nu puteți nega că este perfect, iar perfecțiunea este ceea ce căutăm noi, artiștii.“ — OSCAR WILDE

O prevestire care schimbă oamenii. O carte despre cum binele și răul se fac deodată, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stânga și despre cei complicați, care se cred aleșii lui Dumnezeu. Despre poveștile care îndreptățesc și nedreptățesc, despre tați și despre Tată, și despre o fiică isteață, care nu lasă povestea să moară.

O carte în care dragostea vine neinvitată, ca oricând și oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventură a încercării omului de a găsi un rost vieții.

Pentru prima oară în literatura română, un roman care reface realist o pagină din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorată, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care călătorește și din cetatea cu sclipiri ca din 1001 de nopți, Ninive. Nu lipsesc monstrul din ape și cei de pe pământ.

Prevestirea este al 4-lea roman publicat de Ioana Pârvulescu. După 4 ani de la Inocenții, romanul copilăriei brașovene, și după mai bine de un deceniu de la debutul cu Viața începe vineri (continuat cu Viitorul începe luni), despre Bucureștiul epocii frumoase, autoarea schimbă complet decorul și costumele, dar amprenta ei stilistică rămâne: ironia tandră și jocul narativ care ascund, niciodată complet, hohotul marilor întrebări fără răspuns.

IOANA PARVULESCU, scriitoare și profesor la Facultatea de Litere din București, unde predă literatură română modernă. Timp de 18 ani a fost redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La editura Humanitas a inițiat și coordonat colecția de literatură uni­versală „Cartea de pe noptieră“. Romanele ei sunt traduse în peste 10 limbi europene.

SCRIERI PRINCIPALE: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăți literare (1999), Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003), În intimitatea secolului 19 (2005), În Țara Miticilor (2007), Întoarcere în secolul 21 (2009), Viața începe vineri (2009), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale (2011), Viitorul începe luni (2012), Cum continuă povestea (2014), Inocenții (2016), Dialoguri secrete: Cum se roagă scriitorii și personajele lor (2018). A obținut în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru romanul Viața începe vineri.

TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cheru binischerWandersmann (1999), Maurice Nadeau, Să fie bine cuvântați (2002), Laurent Seksik, Consultația (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007), Milan Kundera, Sărbătoarea neînsemnătății (2014), René Goscinny & Albert Uderzo, Asterix, viteazul gal (2017), René Goscinny & Albert Uderzo, Cosorul de aur (2018).

ANTOLOGII: De ce te iubesc: Paradoxurile iubirii în poezia lumii(2006), Povești de dragoste la prima vedere (2008), Intelectuali la cratiță: Amintiri culinare și 50 de rețete (2012), Și eu am trăit în comunism (2015).

Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire.

Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă.

Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu.

 

Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști?

Traducere de Vali Florescu

 

Apărut în SUA în 2006, <i>Apă pentru elefanți</i> a fost luni întregi #1 în clasamentele de vânzări din <i>Los Angeles Times</i>, <i>The Wall Street Journal</i>, <i>USA Today</i> și <i>The New York Times</i>, în topul acestei din urmă publicații menținându-se vreme de patru ani. Desemnat Favourite Book of the Year 2006 de către cotidianul <i>Newsday</i>, în 2007 este recompensat cu premiile Booksense Book of the Year și Bookbrowse Diamond pentru cea mai populară carte. TRADUS ÎN PESTE 45 DE ȚĂRI. VÂNDUT ÎN 10 MILIOANE DE EXEMPLARE.

 

Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci și trei. Ori una, ori alta“. Ultimul rând: „Pentru moșneagul ăsta, circul e casa lui“. Între cele două rânduri se desfășoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 își face ucenicia vieții într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare și fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire și culoare, paiete și magie, râsete și ropote de aplauze, ci și animale maltratate, artiști în mizerie încercând să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violență și prostituție, suferință și tragedii, incertitudini și spaime. Pe acest fundal se perindă o galerie întreagă de figuri memorabile: Unchiul Al, directorul fără scrupule al circului; Kinko, clovnul pitic cu un zâmbet exagerat pictat pe chipul trist; „ciudații“ cu trupuri contorsionate de suferință; imprevizibilul și crudul August Rosenbluth, dresorul de animale care cade victimă celor pe care i-a chinuit; Marlena, frumoasa lui soție, dresoarea de cai, de care Jacob se îndrăgostește năprasnic și alături de care trăiește o pătimașă poveste de iubire; Rosie, elefăntița cu personalitate și cu un secret care-i pune viața în primejdie. Fotografii alb-negru însoțesc textul – instantanee surprinse la circurile americane de la începutul secolului XX, imortalizând o lume unde minunile sunt iscate cu o lovitură de baghetă, se spulberă odată cu ultimul acord al orchestrei, dar îți lasă amintiri de-o viață.

Abel este băiatul cu suflet bun, dar foarte naiv, care se îndrăgostește iremediabil de Sarah. O iubire pură, care nu reușește să troneze într-o lume în care prieteniile nu sunt aproape niciodată ceea ce par și fiecare trebuie să caute mai departe de sine sensul vieții.

"O viață și încă o zi" este mai mult decât o poveste pe care o incluzi în categoria de cărți de dragoste. Este un memento al încercărilor, al încrederii, al dezamăgirilor, al iubirii, al intimității și, nu în ultimul rând, al imperfecțiunii iubirii.

„Fără a folosi formule narative sofisticate, pseudolivrești, Victor Dumbrăveanu rămâne fidel universului mic, în care omul simplu trăiește însă cu toate fibrele sufletului drame sentimentale, înstrăinare, momente de bucurie, dragoste și împlinire, dar și de «eclipsă», de neliniște și dezamăgire, de patimi subjugătoare și eliberări de ele: sunt file de viață simplă, «naturală» notate cu lirism, umor și cu credința povestitorului că și ungherele tăinuite ale universului intim merită a fi radiografiate și fixate ca niște cazuri întâmplate pentru sine dar și pentru alții.” (Mihai Cimpoi)

 

Continuarea poveștii care a emoționat peste 100.000 de cititori. Chiar și într-o tăcere absurdă, freamătele sufletului răsună în sufletele oamenilor care se iubesc. O poveste despre o lume mică, plină de coincidențe.

Drama personajelor lui Horațiu Mălăele se naște la intersecția dintre real și fantastic. Prin puterea imaginației sale prodigioase, autorul celor 3 povestiri transformă o boală misterioasă, o gară uitată de vreme și o bucată de tencuială însângerată în simboluri care îți rămân multă vreme în minte. În proza sa, nu există semnificații exacte, doar o infinitate de posibilități și interpretări. Eroii solitari conturați de Mălăele sunt prizonierii unei lumi în care domnește ambiguitatea, dezvăluindu-și secretele treptat, la fiecare nouă lectură. Artistul creează o adevărată bijuterie literară, concentrând un întreg univers plin de mister într-un volum de buzunar.