Literatură

În vara lui 1989, în plin deşert, în orăşelul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Teo, un inginer sexagenar, şi Noa, o mai tânără profesoară, se dezintegrează încet. Moartea unui elev în circumstanţe ciudate pune toată comunitatea în alertă. Sosirea tatălui, care, în memoria fiului său, o convinge pe Noa să se ocupe de construirea unei clinici pentru îngrijirea adolescenţilor drogaţi, stârneşte suspiciune. Cu o profundă înţelegere a fiinţei şi a relaţiilor umane, Amos Oz scrie o istorie amară şi tandră despre ambiţii frustrate şi iubiri neîmplinite, într-un roman dens, cu oaze de poezie şi de ironie fină.

„Felul în care Amos Oz descrie locurile este la nivelul lui Faulkner, iar căutarea idealurilor îl apropie de Lev Tolstoi. Personajele sale nefericite şi decadente îl evocă pe Saul Bellow, iar radiografia senti-mentelor şi obsesia pentru problemele dureroase ating intensitatea lui Dostoievski.“ (Sunday Telegraph)

„Oz are darul de a ne revela esenţa propriilor noastre vieţi, care se consumă în cupluri înstrăinate. Aceasta este marea lui realizare în Să nu pronunţi: noapte. O capodoperă.“ (The Guardian)

„Deşertul noaptea, cumpărarea unei rochii, pregătirea unei cine, actul sexual, toate sunt atât de reale şi tangibile, încât persistă în mintea cititorului la fel ca personajele cărora Amos Oz le-a insuflat viaţă ficţională.“ (Sunday Tribune)

„Deşertul devine un simbol vast, acaparator, al absenţei divine.“ (Jay Parini, autorul romanului Ultima gară)

Când gazeta locală anunță că va avea loc o crimă la Little Paddocks, vineri, 29 octombrie, la ora 18.30, tot satul, crezând că este vorba de un joc, se prezintă la întâlnire. Dar, brusc, toate luminile se sting, se aud împușcături, apoi este descoperit un tânăr necunoscut, ucis. Iar acesta este doar începutul. Alte crime urmează, și numai Miss Marple va fi în stare să soluționeze cea mai ingenioasă crimă.

Premiul Iasnaia Poliana 2016

„Din cer au căzut trei mere este o minunată saga despre locuitorii unui sat armean. Însă povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Și aici stă talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plină de tandrețe și umor, subtilitate și genul acela de măiestrie rară, atât de firească, încât nici n-o remarci.“ — EVGHENI VODOLAZKIN

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duio¬șie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

Narat de către un tânăr romancier, Ivan Petrovici, care tocmai și-a lansat primul roman, Umiliți și obidiți se desfășoară pe două planuri care converg treptat. Primul plan o are în centru pe prietena apropiată a lui Vanea, Natașa, care și-a părăsit familia pentru a locui împreună cu noul ei iubit, Alioșa. Acesta este fiul prințului Valkovski, care speră să câștige financiar prin căsătoria lui Alioșa cu o moștenitoare bogată, Katia.

Crudele mașinații ale lui Valkovski pentru a-i despărți pe Alioșa și Natașa îl transformă într-unul dintre marii „prădători“ creați de Dostoievski. Cel de-al doilea plan al cărții se concentrează asupra unei orfane de treisprezece ani, Nelli, pe care Vanea o salvează de la un destin nefast. La fel ca în celelalte romane ale sale, Dostoievski vădește în Umiliți și obidiți o profundă cunoaștere a psihologiei umane, dar și o fină înțelegere a crizei societății ruse din acea vreme.

 

Adâncimea și precizia cunoașterii sale psihologice, intensitatea zguduitoare a situațiilor evocate de el, însemnătatea dobândită pentru fiecare din cititorii lui de analizele sale morale au dat operelor lui Dostoievski caracterul unor mari evenimente ale secolului. Numeroșii lor cititori, în toate părțile lumii, s-au simțit răscoliți și modificați. Omul modern a dobândit o nouă adâncime a conștiinței de sine prin operele lui Dostoievski. Tudor Vianu

Proza ultrascurtă e precum cursa de 100 de metri plat. Clipești și ai pierdut startul, clipești din nou și e gata. Dar e proba regină a atletismului, cea care naște cel mai mare interes, cea pentru care pregătirea e draconică, cea la care departajarea e la milimetru.

 Nic și Laura fac un adevărat maraton compus din curse de 100 de metri. Imaginează în doi, își predau ștafeta unul altuia (fără orgoliul semnăturii distincte), înlănțuie hohote de râs și emoții, dar și, uneori, gânduri ce se cer mai îndelung mestecate. Citiți și apoi jucați și voi jocul lor de-a proza ultrascurtă. Pe Ficțiuni Reale & LiterNet.

Răzvan Penescu – Fondator LiterNet/Admin Ficțiuni reale

 

Spune-se că în octombrie 1975, Ilie Năstase a înfruntat-o pe marea campioană Evonne Goolagong într-un meci demonstrativ de un singur set, în Mission Viejo, California. Deși a intrat pe teren îmbrăcat într-o superbă rochiță, Ilie al nostru a luat bătaie cu șapte la cinci, spre deliciul publicului american.

În cartea pe care o țineți acum în mână, Nic Popescu participă alături de Laura Stanciu într-un adevărat turnir de flash fiction – gen încă prea puțin dezvoltat la noi, dar care vine tare din urmă, iar perspectivele îi sunt trandafirii: se citește ușor și se râde. Asta-i partea luminoasă din flash fiction. Partea lui mai puțin simpatică este că se scrie foarte greu, și din acest motiv am numit „turnir” cartea celor doi; gândiți-vă la un meci amical, în care se joacă numai la fileu! Da, Scurt pe doi este o carte-spectacol, pentru deliciul cititorilor.

Mihai Buzea – scriitor

„Sex, shopping și un roman” este o poveste modernă despre dragostea din zilele noastre, scrisă în inconfundabilul şi seducatorul stil al lui Alain de Botton.

O diagramă a minții îndrăgostite, o formulă inedită a aventurii romantice, printre ingredientele căreia se regăsesc rock'n'rollul și filozofia, economia de piață și revistele glossy, curentele de modă și multă banalitate. Alain de Botton surprinde momentele universale ale vrăjirii și dezvrăjirii din acest parcurs romantic, punând întrebări despre sex, cumpărături, romane, tipologia sărutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence, Rousseau, George Bernard Shaw sau Proust îi răspund printre rânduri.

Un tren, trei generații și destinele lor împletite: toți protagoniștii călătoresc spre gara Malma și nici ei, nici cititorul nu știu cum sunt legate destinele lor și nici nu anticipează că ceea ce se întâm­plă la destinația finală le va redefini viața. „Gara Malma” pune reflectorul pe secrete de familie și traume transmise de-a lungul generațiilor, dar mai ales pe căutarea adevărului care poate schimba totul.

Un tată divorțat și fiica lui, un cuplu în pragul despărțirii, o femeie bântuită de o enigmă din trecut: trei călătorii aparent fără legătură între ele, spre aceeași destinație, Malma. Pe măsură ce peisajul Suediei se perindă prin dreptul ferestrelor trenului, amintiri și imagini îngropate inundă prezentul, elemente ale căutării care îi aduce laolaltă pe protagoniști, având drept punct de convergență fotografiile vechi descoperite într-un album moștenit. Dar ce îi așteaptă pe ei în acest orășel pierdut în mijlocul neantului? Vor găsi Bo, Harriet, Oskar și Yana răspunsuri eliberatoare, sau pentru unii dintre ei locul va fi scena unei tragedii reînnoite? Cu o sensibilitate aparte, Alex Schulman își duce cititorul într-o călătorie în inima unui mister, reconstituind vieți sfâșiate, consemnate în memoria unei familii împovărate de secrete.

Noul roman al lui Care Santos ne poartă în inima New Yorkului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașul construcțiilor temerare și al visurilor grandioase.

Captivantă și cuceritoare, istoria lui Eugene Schieffelin, naturalist amator, excentric și bogat, este o poveste despre curajul împlinirii dorințelor. Pe cerul din New York, protagonistul visează să vadă, așa cum sperase cândva Martha, sora mult iubită, păsările pe care William Shakespeare le-a menționat în piesele sale. Personaje ambițioase se vor înhăma la un drum deloc ușor pentru a transforma această ultimă dorință în realitate, iar povestea lor este o fabulă exemplară despre condiția umană, puterea iubirii, povara pierderii, dar și despre urmările nefaste  pe care le au uneori gesturile născute din cele mai bune intenții. Romanul lui Care Santos ne invită nu doar să avem curajul de a trăi, ci și să găsim frumusețea în tot ceea ce ne înconjoară.

„Am aflat povestea lui Eugene Schieffelin în timpul unei călătorii la New York și am fost fascinată de personalitatea și de isprăvile sale: un om matur, pasionat atât de păsări, cât și de operele lui William Shakespeare, care are brusc o idee care i se pare că va îmbunătăți lumea, fără să știe că este de fapt catastrofală. M-am cufundat în scrierea acestui roman, care a presupus o documentare impresionantă, în timpul pandemiei. Cel mai probabil, el nu ar fi existat fără acea perioadă de izolare prin care am trecut cu toții. Se datorează pasiunii mele pentru New York, dar și nevoii de a evada, de a zbura. Chiar despre asta tratează cartea mea, despre prețul pe care îl plătești pentru a-ți îndeplini visurile. Și despre visuri și despre cei care ne însoțesc pentru a le realiza. Fie ca dubla călătorie pe care o propune, în spațiu și timp, să vă transporte cu mult dincolo de aceste pagini.“ — CARE SANTOS

Yōko Ogawa, una dintre cele mai apreciate voci ale literaturii japoneze actuale, creează, prin scriitura sa analitică și detașată, o rețea de personaje unite prin fire nevăzute de un destin misterios.

După sinuciderea neașteptată a iubitului ei parfumier, Ryōko devine conștientă de cât de puțin știa despre trecutul lui Hiroyuki. La început, încercarea de a-i explora personalitatea scoate la iveală doar câteva fraze enigmatice salvate pe o dischetă. Invocând tema geniului și a inadecvării, Yōko Ogawa ne introduce într-un univers poetic pe care îl situează la limita dintre oniric și real, dintre mit și tangibil. Ce poate dezvălui istoria personală a lui Hiroyuki, fostul copil-minune al matematicii și un artist desăvârșit? Ce se află la capătul unei călătorii care pornește din Tōkyō și ajunge până în Praga, acolo unde un incident din adolescența lui Hiroyuki își trimite ecourile până în prezent? Din dorința de a reconstrui trecutul celui iubit și de a-i accepta moartea, Ryōko îndepărtează umbrele care învăluie inocența, recuperând, împreună cu cititorii, o tulburătoare poveste de dragoste cu elemente de magie și mister.

„O construcție  ireproșabilă, o carte magnifică despre doliu și cunoașterea celuilalt.“ — L’Express

„Ogawa scrie cu un stil atât de clar, încât citirea romanelor ei este ca și cum am privi într-o apă limpede. Dar chiar și în apa cea mai limpede pot sta la pândă curenți pe care nu îi observăm până nu ne scufundăm. Dacă înotăm în lumea lui Ogawa, suntem smulși de forțe mult mai ușor de simțit decât de văzut.“ — The New York Times Book Review

„Parfum de gheață inspiră cititorii să își croiască propriul drum, să ofere spațiu viselor și să fie adevărații protagoniști ai vieții lor.“ — Takamori.it

Martor la evenimentele dramatice care au zguduit țara sa din decembrie 1944 până în 1949, Kazantzakis începe să scrie Fratricizii în 1949, dându-i tușa finală în 1954. Temerea sa – „presimt că în Grecia nu se va publica decât mult mai târziu“ – s-a adeverit, ediția ateniană apărând abia în 1963. Tradus, cu multiple reeditări, în peste 20 de limbi, romanul păstrează același dramatism și aceeași vibrație specifice marilor opere ale titanului literaturii grecești, fiind cel mai aproape de lumea noastră, măcinată de lupte fratricide.

Săptămâna Mare, în vâltoarea războiului civil din Grecia izbucnit după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Patimile lui Hristos, retrăite aievea într-un sat din nordul Greciei, unde oamenii sunt nevoiți să îndure consecințele devastatoare ale conflictului dintre trupele guvernamentale și rebelii din munți. Părintele Iannaros, exasperat de confruntarea sângeroasă, se străduie din răsputeri să împace taberele adverse. Efort cu atât mai dificil din punct de vedere moral, cu cât în fruntea rebelilor se află chiar fiul său.

Ilustrația copertei: Tițian, Cain și Abel (detaliu)

„Fratricizii reușește să evoce într-un stil tulburător poezia condiției celui angajat în lupta supremă, în încercarea eroică și în mod inevitabil fatală de a pune capăt actelor de cruzime săvârșite de om împotriva seamănului său. Kazantzakis, ca și Yeats sau Synge, credea că literatura trebuie să capete o expresie populară: nu există paragraf în Fratricizii în care să nu apară un epitet plin de prospețime sau o întorsătură specială a frazei.“ (Times)

„Fratricizii abordează profund și esențial problemele eterne ale vieții, prin agonia unui suflet într-o lume schimbătoare, definită prin cruzime. Este un roman puternic, tulburător, de o sinceritate totală, plină de neliniște.“ (Church Times)

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.

O poveste a unei epoci care a distrus destine, în care alegerile, dragostea sau nebunia te poartă într-o aventură a lumii marginalilor, așa cum numai Radu Aldulescu o poate „respira”.

• roman inclus de critici în lista celor mai bune 100 de cărți de proză apărute în România

• tradus în Franta (L’amant du Veuve, Syrtes) și nominalizat la Prix Litteraire des Jeunes Europeens

• Premiul Goncourt des Lyceens 2020 pentru romanul Femei fara rabdare Ambitia si traditia pot ucide dragistea? O poveste de dragoste emotionanta! Boussoura si Seini sunt un cuplu modern care locuieste in Yaounde, Camerun. Ea este profesoara de literatura, el doctor. O familie fericita, pana in ziua in care trecutul lui Seini il ajunge din urma si totul se schimba brusc. Fiu de rege, Seini este chemat sa preia conducerea. In ciuda rezervelor sotiei sale, atractia puterii este mai intensa. Devenit lamido comandant al credinciosilor si garant al traditiilor Seini se transforma intr-un rege atotputernic.

Poate o carte in care ultimele clipe ale unor oameni se deruleaza pe fundalul unor boli incurabile, cu toata incarcatura lor emotionala aferenta, sa lase lumina sau speranta cititorului? Poate filmul vietii lor sa influenteze firul gandurilor celor cu care se intersecteaza, fie cat clipa ascultarii, fie cat o schimbare ulterioara de atitudine? Sau povestile altora au pretul unei intamplari, pe langa care trecem si ne vedem de ale noastre mai departe?

Intr-un Bucuresti aflat sub presiunea schimbarilor, un tanar care urmeaza fara convingere o cariera intr-o multinationala si o arhitecta intoarsa in tara pentru a reinnoda legaturi cu locul din care familia sa a fost alungata din motive politice pornesc in cautarea unui cuplu disparut in timpul represiunii din perioada instaurarii comunismului in Romania. O carte in care se impletesc ironia la adresa sistemului corporatist si nostalgia unei lumi strivite de istorie. O declaratie de iubire la adresa unui oras care poate ca nu exista decat in cuvinte...

Aveti in palme o carte in care veti descoperi o mica parabola - despre o parte din ceea ce ne face in fiecare zi mai umani. Este o poveste despre orgolii, infatuare, dezamagiri, lasitate, chiar esecuri si tot felul de slabiciuni omenesti. In acelasi timp este si despre dragoste, aspiratii sau visuri, emotii sau sentimente care inalta, determinandu-ne sa ne dorim a fi mai buni. Uneori chiar ne reuseste.

 În aceste douăsprezece proze scurte magnetice Chimamanda Ngozi Adichie explorează legăturile umane dintre iubiți, copii și părinți, prieteni și continente. Intense, infuzate cu frumusețe, suferință și dor, aceste povestiri cartografiază, cu sensibilitatea tipică a lui Adichie, coliziunea dintre culturi și lupta profund umană de a le reconcilia.

„Africa descrisă în prozele lui Adichie nu este Africa cu care suntem familiarizați de la TV sau din ziare. Poveștile ei nu sunt despre războaie civile, despre corupția guvernului, sau despre boli mortale. Scriitoarea este interesată de felul în care ciocnirile dintre tradiție și modernitate, dintre așteptările familiale și visurile importate afectează relațiile dintre soți, relațiile dintre părinți și copii. În aceste povestiri care se petrec în Nigeria și în SUA, problema loialității și a dorinței de a aparține este amplificată major. Personajele ei, majoritatea născute în Nigeria, care apoi emigrează (sau își văd rudele emigrând) în America sunt neancorate și adesea derutate sau în pericol. În loc să ajungă membri cosmopoliți ai unei lumi globalizate, tind să se simtă dislocați pe două continente, blocați la periferia a două culturi profund fluctuante.” Michiko Kakutani, The New York Times

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004–2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015; Solenoid, roman, Humanitas, Bucureşti, 2015; Peisaj după isterie, Humanitas, 2017; Știutorii. Trei povestiri din Orbitor, Humanitas, Bucureşti, 2017; Un om care scrie. Junal 2011–2017, Humanitas, Bucureşti, 2018; Melancolia, Humanitas, Bucureşti, 2019; Creionul de tâmplărie, Humanitas, Bucureşti, 2020. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană. Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018).

Fotografia autorului © Cosmin Bumbuț

„Ajunse la rond, unde îl aștepta Vasile Singurătate. Coborâse de pe soclul său și levita la o palmă deasupra aleii. În dreptul frunţii, al coastelor și-n josul pântecului piatra lui nobilă era spartă. Dar ţinea încă la piept o carte, singura scrisă de el vreodată, o carte ilizibilă de piatră. Băiatul se-apropie de soclu și citi înc-o dată inscripţia săpată-n aramă: CUM NINGE SOARTA? Își lipi fruntea de ea și-o repetă în gând până cuvintele își pierdură sensul. Apoi se-ndreptă către marele mutilat și-l luă, fără să-l privească, de braţ. Porniră-mpreună de-a lungul șinelor de tramvai, lăsându-și în urmă umbrele lungi și subţiri. Strada era tăcută și pustietatea totală. Drumul n-avea sfârșit. Omul de piatră avea să-l însoţească de-acum toată viaţa.“

MIRCEA CĂRTĂRESCU s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004–2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015; Solenoid, roman, Humanitas, Bucureşti, 2015; Peisaj după isterie, Humanitas, 2017; Știutorii. Trei povestiri din Orbitor, Humanitas, Bucureşti, 2017; Un om care scrie. Junal 2011–2017, Humanitas, Bucureşti, 2018; Melancolia, Humanitas, Bucureşti, 2019; Creionul de tâmplărie, Humanitas, Bucureşti, 2020. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană. Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018).

Fotografia autorului © Cosmin Bumbuț

Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoștință, în câmp, lângă București, în zona „moșiei Băneasa”. Nimeni nu știe exact ce e cu el și fiecare bănuiește altceva: e un escroc internațional care vrea să-și piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulțime de oameni: un medic și fiica lui, un polițist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori și pachete, și, nu în ultimul rând, gazetarii de la Universul.

Romanul, alert, cu un fir al acțiunii semipolițist, cu personaje extrem de vii, dintre cele care-ți devin prietene, se petrece în numai treisprezece zile: de vineri 19 decembrie până la sfârșitul anului. Atmosfera lumii bucureștene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea și te afli, deja, acolo.

„Este o carte singulară, care sfidează cu inteligență și talent direcțiile prozei românești actuale. Este doar ceea ce ne place să numim a thing of beauty, aflat în afara zgomotului cacofonic al tuturor bătăliilor. Viața începe vineri e o carte care poate fi citită ca roman polițist, roman fantastic pe tema călătoriilor în timp sau roman istoric, dar cititorul va fi enorm câștigat dacă va uita de toate aceste categorii și-o va vedea pur și simplu ca pe o lume vie, plină de poezie și adevăr, cum sunt toate scrierile care înseamnă ceva în literatura lumii.” MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Dorința mea cea mai mare, mai tainică și mai trainică a fost una irealizabilă, să călătoresc în timp. N-am putut să mi-o îndeplinesc altfel decât prin cărțile mele, care au în comun vizitarea altor timpuri. Am scris deci ca să-mi îndeplinesc o nevoie vitală” IOANA PÂRVULESCU

Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

„O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)

„O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)

„Debordant de energică, această carte este întocmai biletul pentru o noapte neîntreruptă de lectură.” (Kirkus Reviews)

Europa anului 1943 e bintuita de spectrul razboiului, iar familia Carver se hotaraste sa se instaleze intr-un orasel de pe coasta Atlanticului. O pisica neagra si un orologiu ce masoara timpul in mod bizar sint doar primele semne ale unei enigme care se va adincicu fiecare clipa. Noua locuinta ascunde un secret greu de imaginat. Lucruri stranii incep sa se petreaca, iar in aer pare ca pluteste inca spiritul lui Jacob, fiul proprietarilor dinainte, despre care se crede ca a murit inecat. Cu ajutorul prietenului lor Roland, Max si Alicia Carver incearca sa limpezeasca imprejurarile acestei morti misterioase. Statui fermecate, vise ciudate, aparitii infricosatoare, o colectie de filme neobisnuite si un vapor misterios ii vor conduce pe tineri catre un personaj cu puteri supranaturale: Printul din negura, o creatura infernala, intoarsa din trecut pentru a lichida o datorie mai veche.

Virsta recomandata 12 ani +

Premiul Nobel pentru Literatură 2017

Deşi lasă impresia că a vrut să scrie un roman poliţist tradiţional, al cărui personaj principal (şi narator) este Christopher Banks, celebru detectiv londonez din perioada interbelică şi figură cunoscută în cercurile mondene, Kazuo Ishiguro explorează cu ochi de arheolog trecutul, astfel încît trama psihologică şi motivaţiile detectivului subminează în permanenţă naraţiunea poliţistă. Pentru Christopher Banks, căutarea şi găsirea părinţilor săi, dispăruţi misterios în Shanghai în anii Primului Război Mondial, reprezintă cazul care ar trebui, teoretic, să-i încununeze cariera de detectiv. Jurnal, confesiune, autoanaliză, romanul Pe cînd eram orfani este, dincolo de infiltraţiile ironice abundente, o emoţionantă poveste despre dragoste şi prietenie.

„Roman poliţist şi fabulă politică, Pe cînd eram orfani confirmă locul cucerit de Ishiguro printre cei mai îndrăzneţi şi provocatori romancieri britanici.” (The Guardian)

„Ishiguro este un stilist ca nimeni altul, un scriitor care ştie că, de multe ori, adevărul nu poate fi rostit.” (Maclean’s)

„Cel mai curajos, mai comic şi mai labirintic roman al lui Ishiguro. Subtil şi apăsător la început, romanul capătă încet-încet accente de umor negru.” (The Globe and Mail)

„Pe cînd eram orfani va rămîne în mintea cititorilor ca o scriere fascinantă şi plină de imaginaţie, de o inteligenţă şi un gust cople-şitoare.” (Joyce Carol Oates)

"Femei" este un roman autobiografic, unul dintre cele mai cunoscute ale lui Bukowski, si se desfasoara in jurul lui Henry Chinaski (celebrul alter ego al autorului, care mai apare ca personaj si in alte romane ale sale), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Ele defileaza in aceasta carte, veritabile creatii felliniene, exotice si usor dezaxate, prilejuindu-i naratorului o serie nesfirsita de experiente erotice mai mult sau mai putin fericite. Scenele de amor care se inghesuie pe fiecare pagina a romanului sint mai degraba comice decit erotice, totul fiind descris cu lux de amanunte, insa cu aceeasi detasare cu care autorul relateaza deschiderea unei cutii de bere. Dincolo de desfriul in care traieste, preocupat doar de sex, bautura si pariuri la curse, se ghiceste de fapt disperarea cu care naratorul isi striga singuratatea, nevoia imperioasa de tandrete si compasiune.

„Bukowski n-a pretins niciodata ca ar fi altceva decit ceea ce este si asa a si scris – o proza minunata, onesta, chiar daca uneori vulgara. Scrisul sau, care porneste din vintre, dezvaluie cititorului acele fatete ale lumii rar intilnite in literatura.” (David Loftus)

Romanul „Basica Lumii si a ne’Lumii” continua aventurile celor trei tovarasi de drum din „Scarba sfantului cu sfoara rosie”, aflati acum pe cai diferite, dar cu aceeasi destinatie: cetatea Mandragora, cea chinuita de Fratii Spanzufratii. Danko Ferus invata de la ne’Oamenii Portii ce inseamna adevaratul Cuvant cel Dintai, Femeia Umbra sufla viata peste oasele ingropate ale lui Bartholomeus si adevaratul Taush primeste nou trup de la Cautatorii de Cheie din Valea Roasa, dar in ne’Lume Marea Larva a inceput sa se foiasca si ne’Oamenii se pregatesc de razboi. Cu „Basica Lumii si a ne’Lumii” pasim si mai adanc printre luminile si umbrele vastului univers al seriei Miasma, un amplu proiect de fantezie intunecata al unuia dintre cei mai fascinanti scriitori de literatura fantastica din Romania.

“Flavius Ardelean scrie in Miasma despre lumi alternative pana dincolo de multivers, o fabula a deghizarii grotescului in sublim si invers.” (Marius Mihet, Suplimentul de cultura)

“Aducind laolalta imaginativitate, idei, virtuozitate narativa, intuitie a umanului si, poate, a unei dimensiuni ce transcende umanul, cartile acestui autor ies din sfera prozei lenese, a conformismului „mainstream“. Sint cartile unui profesionist al genului fantasy – sau, si mai exact, „dark fantasy“ –, prea putin abordat la noi, si, de fapt, ale unui profesionist al prozei pur si simplu. A nu se aplica, in cazul de fata, eticheta „paraliteraturii“! Caci – indiferent de „gen“ si dincolo de orice fel de prejudecati de „gen“ – o proza atit de bine scrisa cum este aceea a autorului in discutie se defineste, inainte de toate, ca literatura, fara nici un prefix mai mult sau mai putin minimalizator.” (Bianca Burta-Cernat, Observator Cultural)

   „Ar putea fi o poveste de dragoste banala, ca in orice tara si in orice epoca. Letitia incearca sa scape dintr-o casnicie nefericita in bratele lui Sorin, ambitiosul sau coleg din Institutie. Cei doi se arunca cu toata fiinta lor in aceasta legatura. Numai ca sintem in Romania anilor ’70, iar adulterul este riscant. Totul e supravegheat, iar paranoia crescinda ii da eroinei impresia ca se afla sub privirea unui ochi imens.
    Gabriela Adamesteanu arata in Provizorat ca, atunci cind politica se amesteca in sfera privata, cel mai mare pericol nu il reprezinta amenintarile din afara, ci interiorizarea monotoniei care se infiltreaza in suflete, degradind sentimentele si oamenii. Astfel, Sorin, prada unei suspiciuni generalizate, ajunge sa se indoiasca de tot, chiar si de fiinta iubita, si regreta imediat confidentele facute in pat. Romanul descrie deteriorarea lenta a unei iubiri sufocate sub greutatea neincrederii, dar si a mizeriei si a unei birocratii absurde.
    Prin istoriile intrepatrunse ale apropiatilor Letitiei si ai lui Sorin, cartea acopera o jumatate de secol de istorie romaneasca, de la dictatura fascista a lui Antonescu, pina la domnia «tovarasului» Ceausescu, trecind prin anii duri ai stalinistului Gheorghiu-Dej.
    Descriind cu o rara finete barbati si femei care incearca sa traiasca liberi si sa scape, prin dragoste, de o existenta limitata, autoarea arata ca mai exista un demon la fel de distructiv ca teroarea: precaritatea sentimentelor. O amenintare, din nefericire, universala.” (Le Monde)

    New York Times Bestseller. Cartea finala a duologiei „Monstrii din Verity”