Literatură

Roman ecranizat în 1956 sub titlul Lust for Life, cu Kirk Douglas şi Anthony Quinn în rolurile principale.

Hemingway nu s-a ascuns niciodata intr-un turn de fildes. Stia prea bine ca substanta operei unui artist este artistul insusi, viata si trairile lui, si a reusit ceea ce putini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit sa faca: sa devina, ca om si in vazul lumii in mijlocul careia traia, imaginea vie a semnificatiei celei mai autentice si mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat sa-l faca neabatut si cu cea mai deplina onestitate pina in momentul mortii. - Tennessee Williams

Traducere din limba engleza si note de Radu Pavel Gheo

„Cartea lui Salman Rushdie este o fantezie, un basm, dar si o reflectie sclipitoare si o meditatie grava asupra optiunilor si zbaterilor la care e supusa viata noastra pe aceasta lume.” (The Guardian)

Atunci cand Rosemary Harper se alatura echipajului de pe Wayfarer, asteptarile nu ii sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui sa le capete cat mai curand, Wayfarer este o nava marunta, aparent linistita, ratacita in birocratia megacorporatiilor si, cel mai important, potrivita pentru ca Rosemary sa se distanteze de problemele din trecut. Iar personalitatile atat de distincte si rasele atat de diverse ale noilor sai colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy si Jenks, perechea nedespartita de tehnicieni ce carpesc maruntaiele navei) pot fi in acelasi timp si motiv pentru certuri haotice, si baza unor noi prietenii care ar fi parut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea.

Totul pana ce Ashby, nobilul capitan, accepta comisionarea unei lucrari extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspatial catre o planeta indepartata. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independenta financiara, asta daca ar putea supravietui lungului si primejdiosului drum prin galaxia marcata de o pace fragila.

Insa Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar intreg echipajul va descoperi ca spatiul este vast, iar propria nava cu adevarat mica…

„Un tur de forta profund si uman.“ — The Guardian

„Un roman care poate readuce increderea in science-fiction.“ — Tor.com

„Mai mult decat orice, este scris cu placere si placut de citit.“ — Claire North

Nominalizare la premiile Kitschies 2015 pentru „Cel mai bun debut“

Nominalizare la Baileys Women’s Prize for Fiction 2016

Nominalizare la Tiptree Award 2015

Nominalizare la British Fantasy Awards 2016, categoria „Best Newcomer“

Nominalizare la premiile Arthur C. Clarke 2016

     Fragment din cartea "Nocturne. Cinci povesti despre muzica si amurg" de Kazuo Ishiguro:

O fermecătoare fantezie gotică, în care Barcelona cea misterioasă îşi spune poveştile trecutului şi devine teritoriul unor aventuri ciudate pentru o adolescentă plecată în căutarea cunoaşterii.

În Barcelona de la sfîrşitul anilor ’70 se naşte prietenia stranie dintre Oscar Drai, un adolescent pasionat de mister şi aventură, şi tînăra Marina, care locuieşte cu tatăl său, pictorul Germán, într-un mic castel enigmatic. Din cîte află Oscar, cei doi ascund secrete de familie dintre cele mai întunecate, în care se amestecă imaginea unei fabrici de proteze ortopedice, cadavre readuse la viaţă, monştri şi poveşti de dragoste neobişnuite.

„Bun venit într-o lume misterioasă, unde timpul ia turnuri diabolice, iar umbrele sînt întunecate şi infricoşătoare.” (Carlos Ruiz Zafón)

„Carlos Ruiz Zafón este cea mai originală voce a romanului spaniol contemporan.” (La Vanguardia)

„Iată o carte care are de toate: dragoste, mister, răzbunare şi, mai important decît orice, o poveste construită magistral.” (The Philadelphia)

Traducere din limba franceză de Magda Răduță

Ultima parte a trilogiei fiordurilor

După ce şi-a văzut prietenul îngheţînd în larg şi după ce a străbătut munţii viscoliţi ca să înapoieze o carte aducătoare de moarte, băiatul, eroul fără nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, încearcă din răsputeri să iasă biruitor dintr-o altă încercare: aceea a dragostei. În vara islandeză, care durează atît de puţine săptămîni, băiatul nu mai trăieşte decît cu gîndul la părul imposibil de roşu al fetei de care s-a îndrăgostit în clipele cînd se zbătea între viaţă şi moarte. Dar ea e acum departe, peste fiorduri greu de străbătut, şi doar scrisorile şi poezia o apropie. Pînă cînd băiatul înţelege că inimii nu i te împotriveşti – şi începe astfel o nouă călătorie peste ape întunecate şi neiertătoare. Cu Inima omului se încheie trilogia islandeză a lui J.K. Stefánsson, începută de romanul Între cer şi pămînt şi continuată cu Tristeţea îngerilor, trilogie care i-a adus autorului său un uriaş succes internaţional. Ediţia engleză a romanului a cîştigat în 2016 Oxford-Weidenfeld Translation Prize.

„Un vechi tratat arab de medicină spune că inima omului e împărţită în două, prima parte se numeşte fericire, a doua, disperare. În care să ne încredem?” (fragment din carte)

„Jón Kalman Stefánsson este un scriitor minunat. De cîte ori îl citesc, îmi aduc aminte ce înseamnă scrisul, dar şi simpla, atît de înşelător de simpla aventură a vieţii. Un povestitor în afara timpului.” (Carsten Jensen)

„Romanul lui Stefánsson suprapune culorile lui Dylan Thomas sau Thomas Hardy peste un peisaj spiritual desprins parcă din J.R.R. Tolkien. Proza plină de profunzime a scriitorului islandez freamătă ca valurile şi străluceşte ca marea în miezul verii. Inima omului încheie o trilogie monumentală.” (The Independent)

„Un roman suspendat între mit şi istorie, populat cu personaje stranii care străbat ţinuturi nesfîrşite.” (Monocle)

„Aceeaşi grandoare a stihiilor pe care-o întîlnim la Cormac McCarthy.” (Times Literary Supplement)

Ferma animalelor a inspirat in anul 1954 o celebra animatie, iar in 1999 un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.

Fiecare cuvint de proza serioasa pe care l-am scris incepind din 1936 a fost indreptat, direct sau indirect, impotriva totalitarismului... Ferma animalelor este prima carte in care am incercat, in deplina cunostinta de cauza, sa fac sa fuzioneze scopul politic si scopul artistic intr-un tot unitar. - George Orwell

Ferma animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim. - The New York Times

Absolut de inalta clasa... Aici Orwell este comparabil cu Voltaire si Swift. - Edmund Wilson

Traducere din limba engleza de Ona Frantz

Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen.

„Du-te si pune un strajer ajunge la noi la momentul potrivit. Asa se intimpla cu toate operele de arta importante. Ajung la noi in clipa in care nu ne dam seama cita nevoie avem de ele.” (Chicago Tribune)

Ca sofer de taxi, Jean intilneste zilnic zeci de oameni ciudati. Totusi, nimeni nu-l intrece pe Solomon Rubinstein, „regele pantalonilor”, care a facut avere din pret-a-porter si isi ocupa timpul sarind in ajutorul celor care traiesc in mizerie sau care sufera de singuratate. Omenirea asteapta de prea multa vreme sa fie consolata si are nevoie urgenta de un Mesia. Cu modestie, domnul Solomon isi asuma, chiar daca temporar, rolul de Mintuitor, luindu-si si un tinar discipol, pe Jean, un adevarat „autodidact al angoasei”. Cei doi se straduiesc sa compenseze nedreptatile vietii si sa le dea deznadajduitilor care suna la centrul de apel non-stop organizat chiar in apartamentul regelui pantalonilor sentimentul linistitor ca cineva vegheaza mereu asupra lor si este acolo sa le intinda o mina de ajutor. Insa nimeni nu are mai mare nevoie de ajutor decit domnisoara Cora Lamenaire, o celebra interpreta din timpul ocupatiei germane, femeia pe care Solomon Rubinstein o iubeste cu o pasiune violenta de jumatate de secol. Publicat in 1979, sub pseudonimul Emile Ajar, romanul Regele Solomon este considerat de multi, datorita ironiei deconcertante si paradoxurilor irezistibile, capodopera lui Romain Gary.

Romanul Simonei Antonescu ne poarta cu doua veacuri in urma, in Principatele Romane. Remitizarea istoriei nu doar insufleteste destine individuale, ci da viata si tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Aceasta calatorie de sase ani in perioada razboiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentica evadare in trecut. Pe mosiile Tarii Romanesti, grinarul marilor imperii, sau in batalii pe mare si pe uscat, pe ulitele tirgului Bucurestilor, traversate de picioare desculte si taine de palat, sau la Constantinopole, in serai si catacombe, printre intrigi si capete taiate, istoria isi urmeaza cursul. Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curtii Regale si Darul lui Serafim –, se situeaza sub aceeasi inscriptie heraldica: „Daca nu revezi trecutul, nu vezi prezentul si nu prevezi viitorul.”

In perioada tulbure de dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, doi adolescenti londonezi, Nathaniel si Rachel, ramin sa traiasca in casa familiei impreuna cu un barbat vag cunoscut, poreclit Molia, care le va fi tutore. Parintii pleaca unul dupa altul in Singapore, in interes de serviciu, sau cel putin asa par sa stea lucrurile – asta pina cind Rachel descopera in pivnita casei cufarul de calatorie al mamei, cu toate hainele si lucrurile acesteia frumos aranjate si lasate in chip inexplicabil acasa. In lunile ce urmeaza, viata celor doi adolescenti se modifica radical. Casa lor devine un loc de intilnire pentru diversi insi stranii, iar Nathaniel si Rachel ajung implicati in lucruri pe care nu le pricep pe de-a-ntregul: intilniri misterioase, contrabanda cu ogari de curse, transporturi ciudate in miez de noapte. Peste toate planeaza o amenintare tacuta si grea, care pare sa aiba legatura cu razboiul abia terminat si cu mama lor. Abia peste treisprezece ani Nathaniel va descoperi adevarul despre disparitia acesteia, dar si un alt adevar, mai dureros, legat de prima lui iubire adolescentina. Scris sub forma unui roman de aventuri si spionaj, Lumina de veghe este de fapt o carte despre maturizare, dragoste si razbunare, un bildungsroman complex, cu destine intretesute, care mentine suspansul pina la ultima pagina.

Roman recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

Giverny. În timpul zilei turiştii iau cu asalt casa în care a trăit în ultima parte a vieţii Claude Monet şi grădinile care au inspirat faimoasele tablouri cu nuferi. Dar cînd se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă este depăşită numai de cea pentru femei, este găsit mort în pîrîul care trece prin grădinile lui Monet, avînd în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sînt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sînt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrînă care pare să ştie prea multe despre viaţa celor care-o înconjoară. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate acestea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

„Un roman în care trecutul şi prezentul se amestecă precum culorile unui tablou...” (Marie France)

„Crima pare întotdeauna mai înspăimîntătoare cînd e dezvăluită pe un fundal frumos, şi de aceea începutul Nuferilor este atît de izbitor.” (Sunday Express)

„Bussi renunţă cu inteligenţă la regulile scenariului clasic şi creează un roman în care indiciile trimit la alte şi alte indicii... Cu fiecare fir al intrigii, povestea te atrage către final, către marea descoperire.” (The Times)

La Travnik se instalează noul vizir, un tiran anonim, însetat de sînge. Curînd, paşa îşi aduce, de pe tărîmuri îndepărtate, un elefant. Un animal neastîmpărat, care face prăpăd prin tarabele tîrgului, şi un simbol al puterii vizirului, care vrea să-i vadă pe locuitori îngenuncheaţi dinaintea lui. Povestea cu elefantul vizirului, care dă şi titlul volumului, nu este doar o parabolă despre rădăcina răutăţii omeneşti, ci o întreagă istorie a suferinţei popoarelor iugoslave aflate sub stăpînire otomană. Sub masca unor snoave spuse la gura focului, povestirile din volumul lui Ivo Andrić abordează trecutul şi spiritualitatea comunităţii iugoslave, fie că discută despre temerile din preajma celui de-al Doilea Război Mondial, despre primele răbufniri de revoltă în rîndul unor ţesătoare de covoare, despre corupţia autorităţilor sau meditează la îmbătrînire, la destinul tragic al femeii ori la micimea vieţii de artist. „Marile poveşti istorice – şi nu există multe – nu sînt citite, în general, ca şi cum ar fi istorice. Simţi, citindu-le, că te afli în timpul şi spaţiul lor. Cît de uimitor, aşadar, să descoperi pe neaşteptate un maestru al genului, şi încă unul care se afla în văzul lumii de aproape şaizeci de ani: era 1961 cînd Ivo Andrić primea Premiul Nobel pentru Literatură.” (The New York Review of Books) „Povestirile lui Andrić par simple, nişte fantezii distractive; însă, întocmai ca basmele bosniace, ele sînt deseori «mai adevărate decît adevărul însuşi»; iată cum ni se dezvăluie vasta înţelegere umană şi psihologică a autorului. O abordare luminoasă – şi încîntătoare – a unor teme serioase.” (Kirkus Reviews)

Autoarea bestsellerului Citind Lolita în Teheran

Lucruri nespuse este în acelaşi timp o carte de memorii şi cronica impresionantă a unei familii, care se întinde de-a lungul unei lungi perioade de schimbări ce au dus la Revoluţia Islamică din 1978-1979, cînd Iranul se transformă într-o dictatură religioasă. Scriitoarea ne povesteşte cu o sinceritate cuceritoare despre copilăria ei şi despre ce înseamnă să creşti într-o ţară precum Iranul, ne împărtăşeşte amintiri dureroase despre părinţii ei, despre ambiţiile mamei şi infidelităţile tatălui, secrete de familie adînc îngropate, ne mărturiseşte cum a descoperit literatura şi infinitatea de lumi pe care aceasta i le aşternea la picioare. Şi ne vorbeşte despre preţul pe care trebuie să-l plătească o familie pentru propria libertate într-o ţară dezbinată de revoluţie şi despre alegerile pe care femeile sînt nevoite să le facă zi de zi.

„Lucruri nespuse are o poveste echilibrată, lucidă, o descriere complexă, bogată a unei perioade cruciale din istoria Iranului.” (The Guardian)

„Un act de curaj remarcabil, pus în lumină de o scriitură bine aleasă, presărată cu umor şi duioşie, care face din volumul lui Azar Nafisi o lectură captivantă.“ (Kirkus Reviews)

„Azar Nafisi, povestitoare înzestrată şi foarte bună cunoscătoare a literaturii occidentale, foloseşte istorisirile din cartea sa şi se răfuieşte cu fantomele trecutului, seducîndu-şi în acelaşi timp cititorii.” (New York Times Book Review)

Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor povesteste despre doua lumi diferite – doua spatii temporale aparte – prin vocile misterioase a doi naratori: Watashi si Boku.

„O nebunie de carte. Noul roman al lui Bernard Schlink este o capodoperă.” (Freie Presse)

 „Schlink descrie empatic soarta unei femei care pierde aproape tot, rămînînd totuşi neatinsă de ură, neprefăcută şi sensibilă. Autorul creează aici o figură feminină puternică, ce trezeşte respect, fiindcă nu-şi trădează convingerile, are un fler politic infailibil şi dispreţuieşte naţional-socialismul – o femeie ambiţioasă, independentă, inteligentă şi iubitoare.” (Der Spiegel)

„În cel mai recent roman al său, Olga, o poveste de iubire emoţionantă şi plăcută la lectură, Schlink se dovedeşte încă o dată un povestitor sclipitor.”

(Hamburger Abendblatt)

„Romanul lui Bernhard Schlink traversează două secole de istorie germană.” (Abendzeitung)