Literatură

O carticica frumos ilustrata si tiparita cu litere mari. Va recomandam sa o cititi copilasilor intre 5 si 7 ani.

Cartea este frumos ilustrata, iar textul este citet.

Descopera frumoasa poveste a Cenusaresei si a micilor ei prieteni.

Cartea este potrivita celor foarte mici, dar si copiilor care acum pornesc la drum spre caile lecturii, textul fiind unul scurt si usor de parcurs.

Roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane, Premiul revistei Observator cultural.

„Christina Domestica se dovedeste, din orice unghi am privi-o, un multiplu succes latent. E o carte, intr-un fel, administrata de Cimpoesu in parteneriat cu cititorul, ca o insula luxurianta, a tuturor posibilitatilor. Probabil va placea pe buna dreptate publicului, care va confunda un timp formula, pentru a sfirsi prin a se amuza sincer de propriile spaime si predictii apocaliptice.” (Cosmin Ciotlos)

„Versiunile, rasturnarile si explicatiile se succeda in cascada si, tocmai in momentul in care se asteapta sa dea de capatul intregii afaceri, cititorul se rataceste intr-un labirint si mai intortocheat, ca si Iona, care trece dintr-o burta de peste intr-alta, fara a iesi vreodata la lumina. E drept ca, in final, naratorul ne povesteste cum a cunoscut-o personal pe Christina Domestica si a vazut-o levitind la o juma’ de metru deasupra solului. Insa merchezul este: putem sa-l credem? Daca i s-a parut? Daca a fost manipulat prin telepatie? Sau daca vrea chiar el sa ne manipuleze? Daca e securist? Sau extraterestru? Sau pisoi modificat genetic? Totul e posibil in acest roman contagios si caleidoscopic, in acelasi timp tenebros si comic, utopie neagra si reportaj din (i)realitatea imediata, triumf al fictiunii si metafictiune filosofica.” (Andrei Terian)

Romanul "Amantul doamnei Chatterley" a inspirat de-a lungul timpului mai multe ecranizari; ultima, difuzata in 2015, ii are in distributie pe Holliday Grainger, Richard Madden si James Norton.

„In intunecimea uda a copacilor fu cuprinsa brusc de un tremur de nestapinit. Torsul alb al barbatului, despicind intunericul, ii aparuse nespus de frumos. Trupul alb, puternic, divin, cu pielea matasoasa, bine intinsa pe muschi. Fata omului, cu mustata zbirlita si ochii duri, incarcati de resentiment, nu mai avea nici o importanta. Nici felul lui stupid de a fi nu avea importanta. Trupul sau era divin in sine, spintecind intunericul, ca o revelatie.”

Cand doamna Wu, stapana unei case de nobili dintr-o provincie chineza, implineste patruzeci de ani, hotaraste sa se retraga din dormitorul sotului si sa-i aduca acestuia o tanara concubina. Ea ramine insa administratoarea averii familiei si dirijeaza cu tact si fermitate intreaga gospodarie, incercand sa tina sub control pornirile rebele ale nurorilor si sa-si indrume fiii sa respecte vechile traditii. Numai ca acum, in secolul XX, insasi doamna Wu, o femeie educata, incepe sa puna la indoiala orinduielile din trecut. Intalnirea cu un preot strain, fratele Andre, de care ajunge sa se ataseze pe nesimtite, ii transforma radical spiritul si felul in care vede lumea. Pavilionul femeilor a fost considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Pearl S. Buck, iar doamna Wu este, poate, cel mai puternic personaj feminin creat de prozatoarea americana. In acelasi timp, cartea ilustreaza si framantarile unei societati traditionale aflate in pragul unei schimbari radicale, ca urmare a contactelor cu strainii si a modernizarii, ce patrunde lent, dar sigur in aceasta lume inchisa.

O poveste despre supravietuire si dragoste intr-o lume pustiita de razboi 

In micul sat palestinian Beit Daras, toata lumea le cunoaste pe femeile din familia Baraka: pe indrazneata Nazmiyeh, pe surioara ei clarvazatoare, Mariam, precum si pe mama lor, Um Mamdouh, cea posedata de djinni inspaimintatori. Atunci cind familia este silita de nou-infiintatul stat Israel sa-si paraseasca stravechiul camin, doar Nazmiyeh si fratele ei supravietuiesc calatoriei pina in Gaza. Ducindu-si cu greu traiul intr-o tabara de refugiati, Nazmiyeh, capul familiei, reuseste sa treaca peste greutati. Ea se va ingriji de soarta micii comunitati de surori, fiice si nepoate, in timp ce fratele ei emigreaza in America, unde ramine pina la moarte. Va lasa in urma doar o nepoata, Nur cea cu „un ochi normal si unul colorat”, care tinjeste sa-si caute originile in Gaza. Susan Abulhawa exploreaza in aceasta saga de familie consecintele unei politici brutale de evacuare in masa de-a lungul mai multor continente si generatii, urmarind totodata povestile unor femei curajoase care reusesc, cu incredibile sacrificii, sa insufle magie prezentului vitreg. 

„Albastrul dintre cer si ape nu este numai o poveste despre instrainare. Romanul e plin de dansuri, petreceri pe plaja, spaime, blesteme si eroism. Precum povestitoarea din O mie si una de nopti, Susan Abulhawa isi surprinde cititorul dind la iveala fara incetare noi si noi povestiri. Este evident ca, asa cum spune si scriitoarea in roman, inima omului e facuta din cuvintele pe care le punem in ea.” (The Guardian)

„Proza lui Susan Abulhawa e luminoasa; ea stapineste magistral paienjenisul creat de vocile narative – fie ele tinere sau batrine, de barbati sau de femei, reale sau ivite din tarimuri magice. Romanul propune o privire atenta asupra vietii femeilor din Gaza si asupra eroismului lor in mijlocul pierderilor neintrerupte. Sint si barbati in roman – soti, iubiti, tati exilati, fii in inchisoare –, insa firul narativ este sustinut de puterea surorilor, a mamelor, a sotiilor si fiicelor.” (The Independent)

„E imposibil sa nu te indragostesti de Becky si de prietenele ei.” (Publishers Weekly)

O zi de inregistrari ratate intr-un studio din Bucuresti care ia o turnura apocaliptica, o vizita la un mormint din Republica Moldova incheiata cu o violenta istorie de seductie neimplinita, o intilnire cu o golanca metafizica in Bruxelles, pierderea inocentei unui copil intr-un sat de linga Buzau, incantatii magice in jurul unor legionari romani pe frontul spaniol din Majadahonda: acestea sint doar citeva dintre temele celor douazeci si doua de povestiri ale lui Dan Alexe, fiecare corespunzind uneia din arcanele majore ale Tarotului. Alchimia, stiintele oculte, sexualitatea, Cabala, limbajul sint liantul povestilor care se completeaza reciproc si care pot fi recitite in orice ordine, recompunind de fiecare data un ansamblu inedit. Invaluit intr-o aura mistica, presarat cu picanterii, "In punctul lui rebbe G." ofera, picatura cu picatura de licori precum „Scuipat de Luna” sau „Ciine de Armenia”, o noua viziune asupra lumii de azi si a limbii care ne vorbeste.

„Trăia odată un ins roşcat, care nu avea ochi şi urechi. Nu avea nici păr, aşa că doar convenţional se spunea că‑i roşcat. Nu putea vorbi, căci nu avea gură. Nici nas nu avea. Nu avea nici măcar mîini şi picioare. Nici pîntece nu avea, nici spinare, nici şiră a spinării nu avea, nici un fel de măruntaie. Nu avea nimic ! Aşa că nu se ştie despre cine‑i vorba. Mai bine să nu mai vorbim despre el.” (Daniil Harms, Caietul albastru, nr. 10)

Povesti ale unor oameni obisnuiti care infrunta greutatile de zi cu zi, povesti ale unor oameni de succes, vacante fericite ale unei familii in care tatal munceste in alta localitate, viata intr-un salon de spital... Savuroasa imbinare de autobiografie si fictiune, proza Ioanei Cretoiu ofera imaginea caleidoscopica a unei lumi romanesti familiare multora dintre cititorii de astazi. Oscilind intre tandrete, ironie si tristete, rememorarile anilor copilariei, plasate in perioada de inceput a regimului popular, stau alaturi de povestiri despre adaptarea ingenioasa la penuria de alimente si absurdul vietii din ceausism, dar si despre depopularea satelor, plecarea tinerilor la studii in strainatate si pierderea reperelor valorice.

<p style="text-align: justify;">Intotdeauna dureros, divortul poate avea urmari dezastruoase cind unul dintre soti incearca sa-i intoarca pe copii impotriva celuilalt parinte. Prin denigrarea fostului partener de viata, deformarea realitatii si manipularea sentimentelor, astfel de persoane le pot provoca traume grave copiilor. Aducind in discutie numeroase cazuri concrete, psihologul Richard A. Warshak le arata parintilor separati cum pot avea o relatie armonioasa cu copiii lor, protejindu-i de impulsurile vindicative sau de comportamentul toxic. Astfel, copiii vor continua sa-i iubeasca chiar daca ei nu se mai iubesc si nu se mai respecta.</p>

Cartea este frumos ilustrata, iar textul este citet.
Descopera clasica poveste a lupului cel rau si al celor trei purcelusi

Cartea este potrivita celor foarte mici, dar si copiilor care acum pornesc la drum spre caile lecturii, textul fiind unul scurt si usor de parcurs.

Camera cu vedere a inspirat in 1985 o celebra ecranizare, in regia lui James Ivory, avindu-i in distributie, printre altii, pe Maggie Smith, Helena Bonham Carter si Denholm Elliott.

Intr-o calatorie la Florenta, tinara Lucy Honeychurch face cunostinta cu doi tineri: fermecatorul George Emerson, spontan si cu prea putin respect pentru reguli, si rezervatul Cecil Vyse, mai obisnuit cu lectura decit cu arta conversatiilor delicate. Dupa un sir de aventuri care-i apropie, Cecil isi ia inima in dinti si o cere de sotie pe Lucy; fata spune intr-un tirziu da, insa pina la casatorie indoiala are vreme sa-i cuprinda inima. Daca diferentele dintre ei sint prea mari? Daca pasiunea pentru carti a lui Cecil ii va umbri iubirea pentru ea? Daca dragostea nu le va fi de ajuns? Iar cind George cel incintator intra din nou in scena, imaginea vietii asezate pe care si-o construise tinara Lucy se tulbura cu totul.
Unul dintre cele mai apreciate romane ale lui E.M. Forster, Camera cu vedere este considerat un titlu clasic al literaturii britanice, o poveste pe cit de agreabila, pe atit de patrunzatoare.

„Camera cu vedere e prima mea intilnire cu posibilitatile fictiunii: citind-o, am aflat cit de implinit te simti prin ea, cit de mult te poate schimba!” (Zadie Smith)

„Suprafata stralucitoare si senina a romanului datoreaza mult comediilor sociale ale lui Jane Austen si ale lui Henry James. Cum scria Virginia Woolf, «sociologia istorica va gasi in cartea lui Forster multe informatii noi. Domnul Forster este un adevarat romancier».” (Malcolm Bradbury)

„Romanele lui spun si, mai mult, sugereaza asa cum nici un alt romancier n-o face. Il poti citi pe Forster la infinit.” (The Times)

Doi frati si sotiile lor se intalnesc intr-o seara frumoasa de vara la un restaurant de lux din Amsterdam. In spatele conversatiei banale si politicoase despre planuri de vacanta, corectitudine politica sau ultimele filme vazute, asteapta nespuse lucruri teribile care-i privesc pe cei doi fii adolescenti ai lor, iar zambetele devin tot mai chinuite cu fiecare nou fel de mancare. Pe masura ce ies la iveala detalii socante din viata secreta a acestor „familii fericite”, mastile civilitatii cad, iar devotamentul fata de cei dragi e impins la limita. Intr-un roman in care naratorul se dovedeste un critic extrem de perspicace al societatii contemporane, Herman Koch tematizeaza situatia dilematica in care sint pusi parintii atunci cand copiii lor sint atrasi de magia raului. Ce faci cand afli ca propriul tau copil a comis o crima? Care sunt granitele loialitatii parintilor fata de copii? Oare nu cumva ereditatea e singura responsabila de raul facut de copii? In ce masura iti modeleaza mediul social constiinta?

Un roman despre iluzia marilor prietenii. Bogat in elemente autobiografice, romanul O fecioara nesabuita evoca scene din viata unei familii de evrei peregrinind in perioada interbelica prin Haga, Anvers si Berlin. Vocea care povesteste este a lui Gittel, o fata de doisprezece ani pe care pasiunea pentru muzica o apropie de oameni, dar ii ofera si refugiu atunci cind lumea din jur devine amenintatoare. Parintii ei se ciondanesc fara oprire, asa ca, dupa fiecare cearta mai serioasa, mama isi ia fiica si se muta pentru citeva saptamini la rudele din Anvers. Gittel ajunge astfel sa fie invitata de un fost prieten al tatalui ei sa cinte la pian pentru Lucie, fiica lui de douazeci si noua de ani. Intre cele doua tinere pare sa se lege o prietenie strinsa, insa Gittel isi vede inselata increderea, ca din senin, in cel mai crud chip cu putinta. Scris cu verva ironica si umor, romanul Idei Simons este povestea unei adolescente aflate in cautarea unui loc sigur in vremuri nesigure si intr-o lume in care haosul e pe cale sa se dezlantuie.

„O fecioara nesabuita este echivalentul olandez al lui Stoner, un mare roman al literaturii universale. Din discretia stilistica a Idei Simons se naste un umor de cele mai multe ori blind, dar care se transforma uneori intr-o muscatoare ironie.” (De Morgen) 

„Romanul O fecioara nesabuita ne vorbeste, printre altele, si despre «fragila prietenie dintre doua fete care traiesc intr-o comunitate evreiasca».” (Publishers Weekly)

„O adevarata Jane Austen a anilor 1920. Romanul Idei Simons isi pastreaza inca farmecul.” (Trouw)

„Besson scrie despre cum traim, fiecare in felul sau, fara cineva drag si despre cum ajungem, pina la urma, sa umplem un gol de neindurat. Dar romanul Ratacitori prin Lisabona nu e doar despre aceasta – e si despre dorinte brutale, despre viata care ne impinge inainte in ciuda tuturor piedicilor. E un roman despre cum sa inveti din nou ca lucrurile nu-s doar insuportabile.” (leschroniquesculturelles.com)

Intr-o Romanie in tranzitie, Radu Cosasu poarta un dialog epistolar cu fiul sau inexistent emigrat in Groenlanda. Discuta despre filme, literatura, politica, ghetarii topiti de incalzirea globala, dar si despre momente dureroase care au dezbinat familia si a caror amintire continua sa-i bintuie. Printre scrisorile lor se insinueaza cele ale mamei inexistente, ale unor prieteni (reali sau nu) si chiar ale unor necunoscuti care vor sa faca precizari sau adaugiri. Toate acestea sint un preambul pentru a doua parte a cartii, inedita, in care Radu Cosasu redevine Oscar Rohrlich, destinatarul unei colectii de scrisori de la Artur Reznicek, fostul sef al cenzurii din Romania. Cenzorul, pensionar, este stirnit de un articol despre el semnat Oscar Rohrlich si simte nevoia sa inceapa o corespondenta cu „cel care de patruzeci de ani incearca sa-l sugrume pe scriitorul Radu Cosasu din Bucuresti si nu izbuteste”. Viata sa se invirte in jurul fiicei care a imbratisat intru totul capitalismul, al bunului sau prieten, fost adjunct la cenzura, acum bolnav, si... al lui Oscar Rohrlich, care nu il uraste si pe care nu poate sa-l urasca, iar confesiunile pe care le pune pe hirtie penduleaza intre autocritica si disculpare, acuze fatise si resemnare. Tragedia, misterul, autoironia si umorul subtil, cu care Radu Cosasu si-a obisnuit cititorii, sint nelipsite din Viata fictiunii dupa o revolutie, o carte ca un pansament pentru rana ramasa deschisa pe tot parcursul anilor de supravietuiri.

La sfirsitul anilor 1950, in Chateauroux, Pierre si Rachel se trezesc prinsi intr-o legatura fugara, insa foarte intensa. El, tinar de familie buna, erudit, lucrind temporar in provincie, o cucereste pe Rachel, angajata la Casa de Contributii Sociale, o evreica fermecatoare, dar saraca. Si din acest motiv, si din pricina celibatului care-i asigura libertatea, Pierre ii spune de la bun inceput ca niciodata nu o va lua de sotie, desi isi doresc un copil impreuna. Chiar dinainte ca micuta Christine sa se nasca, Pierre paraseste Chateauroux si va fi doar o prezenta episodica in viata copilului, insa nu mai putin marcanta. Rachel afla abia dupa multi ani ca Pierre a profitat de propria fiica. Un sentiment de vinovatie o sfisie, caci inima ei adaposteste deopotriva iubirea fara margini pentru Christine si pasiunea pentru un barbat pe care de fapt nu-l cunoaste.

„O iubire imposibila este romanul unei eliberari. E vorba despre o emancipare atit de abrupta, incit pina si textul sfirseste prin a-si cistiga independenta fata de autoare. Acolo unde ea conchide asupra blestemului social care ingradeste destinul lui Rachel Schwartz, cititorii inchid cartea cu un sentiment cu totul diferit. Sub ochii nostri, Rachel nu e eterna victima a celor dominanti, nu este nici fiinta fragila care se zdrobeste de zidul societatii burgheze. Pagina dupa pagina, Christine Angot i-a redat puterea de a trai si de a lua hotariri. Iata splendida generozitate a acestei scriitoare: creeaza texte mai puternice chiar decit ea insasi.” (Le Monde)

„Pentru a intelege pe cineva, fie el chiar si un personaj, nu este obligatorie empatia, antipatia e suficienta; perspicacitatea se dezvolta si atunci cind ura te innebuneste. Mama din roman simte o ramasita de iubire pentru tatal copilului ei, dar e o ramasita, poate o relicva. Rusinea care o covirseste vine din faptul ca n-a stiut sa-si apere fiica. Societatea nu iarta femeilor asa ceva. Slabiciunea unui barbat emotioneaza. Lipsurile unei femei aduc rusine. Intervine cliseul mamei complice. Va spun, exista un singur lucru, si-acela e literatura. Nu exista adevar in afara literaturii. In politie, in educatie exista frinturi de adevar. Asa cum se exprima Lacan: «Spun intotdeauna adevarul, nu tot...». Ei bine, noi, scriitorii, il spunem, il spunem tot.” (Christine Angot)

Nu e un roman de dragoste.

Nu e despre „orfanii cu parinti”.

Nu e istoria unei prietenii.

Nu e despre Loja Mondiala a Fumatorilor.

Nu e o distopie politica.

Nu e despre escapade tabagice.

Este toate acestea la un loc.

O poveste pentru fiecare dintre noi:

YOU’LL NEVER SMOKE ALONE.

„Istanbul Istanbul creeaza un spatiu al sau, atit al culturii urbane, cit si al profunzimii filosofice, cu forma sa stratificata si sensurile multiple, asemenea scrierilor clasice. Este o viziune diferita si autentica a Istanbulului.” (Mesele Literary Magazine)