Literatură

Într-o clădire înconjurată de flori de nu-mă-uita, Gaustin, misteriosul personaj al romanului Refugiul timpului, deschide prima „clinică a trecutului", un loc unde bolnavii de Alzheimer să-și aline suferința. Camerele acestei clinici neobișnuite reproduc detalii din trecut care le îngăduie pacienților să retrăiască momente preferate din tinerețe, să recupereze scene demult pierdute datorită unor clipe care, cândva, le-au marcat viața. Asistentul lui Gaustin, vocea care-i spune povestea, e însărcinat să găsească recuzita acestui refugiu: obiecte din trecut, mobilă din anii 1960, nasturi din 1940 sau parfumuri uitate. Treptat, aura acestui adăpost crește, el începe să fie căutat și de oameni sănătoși, care încearcă să uite de prezent și să se retragă în scene din propria istorie, ba chiar națiuni întregi se îndreaptă către iluzia unor vremuri mai bune îngropate în straturile memoriei.

„Gheorghi Gospodinov este un scriitor unic... Nimeni altul nu poate armoniza în același text o idee stranie, o fantezie minunată și o scriitură fără cusur."- Olga Tokarczuk

„O terapie fără precedent care testează puterea de vindecare a nostalgiei, un roman provocator care-și merită locul alături de literatura lui Kafka." - Publishers Weekly

„Poate că în viața de zi cu zi amintirile nu ne apără de haos, dar orice e posibil în fantezia lui Gospodinov." - World Literature Today

„O carte în care timpul dispare și reapare în forme neașteptate. O satiră, dar și un roman înțelept și delicat." - The New Yorker

„Romanul meditativ al lui Gospodinov nu este atât o operă literară realistă, cât o alegorie pe marginea pericolelor explorării trecutului." - Kirkus Reviews

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 20 de limbi. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în colecția Anansi au apărut Fizica tristeții (2021) și Un roman natural (2022). În prezent trăiește la Sofia.

O singură masă poate să schimbe totul!

O poveste culinară pe care s-o savurezi.       O poveste cu fantome pe care s-o devorezi.       O poveste de dragoste pe care s-o apreciezi.

Tatăl lui Konstantin Duhovny a murit când el avea zece ani, iar de atunci este un om bântuit. Când descoperă că poate invoca spirite prin mâncarea pe care o gătește, decide să-și deschidă un restaurant inedit în New York, mânat de ambiția de a-i conecta pe cei vii cu cei dispăruți, pentru o ultimă experiență culinară, menită să le aline sufletele. Dar, pe măsură ce lucrurile încep să se complice, va putea Kostya să-și urmeze dorința până la capăt?

Un cocktail dulce-amărui de umor și emoție, Gustul unei amintiri este o odisee plină de imaginație, în care se împletesc mâncarea și iubirea, viața și pierderea ei, lucrurile care ne susțin, ne conectează și ne reamintesc cine suntem.

„O călătorie tulburător de evocatoare pe tărâmurile durerii, ale plăcerii și ale puterii mâncării.“ – NIGELLA LAWSON

„Extrem de spirituală și distractivă.“ - LEO VARDIASHVILI

„O carte extraordinară... Pentru gurmanzi, pentru îndrăgostiți, pentru cei cărora le place o doză de supranatural.“ - BOOKLIST

„Lavelle creează o intrigă întortocheată, plină de descrieri culinare apetisante și de fantome foarte flămânde... O variantă savuroasă a unui thriller supranatural.“ - KIRKUS REVIEWS

„Pregătiți-vă să vă treziți că ronțăiți ceva sau chiar că vă lingeți buzele în timp ce întoarceți aceste pagini... Un roman captivant, satisfăcător și delicat.“ - BOOKTRIB

DARIA LAVELLE este o scriitoare de ficțiune speculativă care s-a născut la Kiev, Ucraina, și a crescut în zona metropolitană New York. Deține diplome de la Princeton University și de la Sarah Lawrence College. Opera sa explorează teme legate de identitate și apartenență prin intermediul magiei și al supranaturalului. Povestirile ei au apărut în The Deadlands, Dread Machine și în alte publicații. Locuiește în New Jersey împreună cu soțul, copiii și câinele lor, care apreciază mâncarea bună aproape la fel de mult ca ea.

Roman nominalizat la International Booker Prize

Autoarea bestsellerului Sezonul Uraganelor 

Într-un complex rezidențial de lux, doi adolescenți se ascund de adulți și se îmbată. Franco Andrade, singuratic, supraponderal și dependent de pornografifie, fantazează obsesiv plănuind să-și seducă vecina – o femeie atractivă, căsătorită și mamă a doi copii –, în timp ce Polo visează să renunțe la slujba istovitoare de grădinar al complexului și să fugă de mama autoritară și din satul lor controlat de trafificanții de droguri. Confruntați cu o lume nedreaptă, violentă și plină de umilințe, Franco și Polo pun la cale un plan macabru și fără sens. Parădais explorează fragilitatea explozivă a societății mexicane – cu tendințele rasiste, intolerante și hiperviolente – și felul în care deformează caracterul celor mai vulnerabili dintre membrii ei.

„Fernanda Melchor are o voce puternică, nemiloasă, devastatoare, vocea cuiva care scrie cu furie și are puterea de a-și transmite ideile.“ - Samanta Schweblin

„Fernanda Melchor explorează în acest roman brutal violența și inechitatea socială și o face cu măiestrie tehnică uimitoare. Ea are un simț perfect al oralității și, când vine vorba de cruzime, etalează precizia unui neurochirurg. Parădais este o scurtă coborâre în iad.“ - Mariana Enríquez

„Romanul lui Melchor evocă povestirile lui Flannery O’Connor sau Scurtă istorie a șapte crime, de Marlon James. Impresionant.“ - The New York Times

„Cu o stăpânire abilă a resurselor tehnice ale romanului și o înțelegere extraordinară a forțelor iraționale care acționează în societate, cărțile Fernandei Melchor explorează o realitate impregnată de violență, rasism și sex... În lumea lui Melchor, nu există rezistență la violență, cu atât mai puțin ură față de ea. Tot ce poate face un romancier, pare să sugereze scriitoarea, e să arunce o privire atentă și nemiloasă asupra iadului pe care l-am creat.“ - Juan Gabriel Vásquez

Fernanda Melchor (n. 1982, Veracruz, Mexic) a absolvit jurnalismul la Universidad Veracruzana și din 2013 s-a dedicat exclusiv scrisului. Sezonul uraganelor a propulsat-o în anul 2017 în rândul celor mai buni tineri scriitori mexicani, aducându-i nenumărate premii și nominalizări internaționale în anii ce au urmat: Internationaler Literaturpreis 2019, Anna Seghers-Preis 2019, nominalizare la International Dublin Literary Award 2021 și la National Book Award for Translated Literature. Următorul ei roman, Parădais, a fost nominalizat în 2022 la International Booker Prize și este în curs de ecranizare. În 2024 i s-a decernat premiul Ryszard Kapuściński pentru volumul de reportaje Aquí no es Miami.

2018, anul centenar al României. Un jurnalist și o tânără fotografă pornesc în căutarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de țară. De pe drumurile desfundate din provincie, de la începutul primăverii, și până în Piața Victoriei din București, la mitingul diasporei din 20 august, de la orfanii Primului Război Mondial la veteranii de la Stalingrad, de la naționalizarea din 1948 și dictatura postbelică până la Revoluția din ’89 și anii sălbatici ai tranziției, mitinguri de solidaritate, demonstrații și confruntări de stradă, cei doi protagoniști ajung să se piardă, de-a dreptul, și să se regăsească în istoriile labirintice ale țării și ale propriilor familii. Sunt o sută de ani de înstrăinare, de convulsii și de prefaceri sociale, în care dragostea dintre copii și părinți, dintre părinți și părinții lor reușește să iasă în mod miraculos învingătoare.

„Proza lui Augustin Cupșa are finețea scalpelului care pătrunde cu precizie în țesuturile unei lumi povestite caleidoscopic. Nu doar forța epică guvernează acest roman, ci și capacitatea de a sonda cele mai diverse medii sociale, de a recompune lumi în succesiunea lor imprevizibilă, de a da chip umanului, căutând un sens și o ordine care-i scapă. 3300 de perechi de palme manifestă intenția integratoare a autorului în ceea ce ar putea fi un Weltanschauung trecut prin filtrul artei romanului.“ - Angelo Mitchievici

"Dacă istoria ar fi scrisă așa cum o scrie Augustin Cupșa în 3300 de perechi de palme cred că am fi un popor mult mai conștient și mai asumat. Narațiunile mari sunt construite din suma unor experiențe singulare, experiențe care nu vin doar cu date și rezultatele unor procese, ci cu toată încărcătura emoțională a parcursului acelor procese, cu fiecare constrângere și fiecare decizie, cu fiecare eșec și fiecare eroare care duce la rezultat. Istoria e a oamenilor și a experiențelor lor, e a inadaptaților și a atipicilor, e a celor pe care nu îi vedem și de obicei îi uităm, dar care țes iță cu iță dintr-un prezent pe care nu-l înțelegem până la capăt tocmai pentru că nu cunoaștem poveștile celor care l-au făcut posibil. 3300 de perechi de palme e una dintre poveștile necesare pentru a ne putea înțelege și a ne putea ierta. Și când o astfel de poveste e scrisă de un adevărat stilist, atent nu doar la muzica frazei, ci la compoziția minuțioasă a întregului eșafodaj, rezultatul este magic. Am citit cu înfiorare ceea ce consider a fi unul dintre cele mai frumoase romane din literatura română contemporană. Nu-l ratați." - Cosmin Perța

Augustin Cupșa (n. 1980, Craiova) a studiat Medicina și a lucrat ca psihiatru în București și Paris. Mai târziu și-a obținut masteratul la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București, cu o lucrare de cercetare despre selfie și fotografia lui Friedl Kubelka. Scrie scenarii, proză scurtă, eseuri, romane și cărți pentru copii. Cea mai recentă carte de proză este „Străinătate“ (Humanitas, 2022), pentru care a fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor din România și a primit premiul ARIEL.

„Ceea ce mă fascinează la Bocai sunt naratorii lui straniu de inocenți și de asexuați, spectatori dezîncarnați ai vieții lor, cu o singurătate atât de profundă și confortabilă, încât nimic nu o poate sparge: pe scurt, Salinger meets Camus. În Revărsatul zorilor, naratorul se aruncă în labirintul erosului, explorându-și sexualitatea atât cu femei, cât și cu bărbați, dar fără a scăpa o secundă de strania lui alienare (sau inocență). Fiecare întâlnire e analizată cu aceeași detașare clinică, chirurgicală, ca și cum ar studia o specie necunoscută. Volumul este o ilustrare splendidă a imposibilității noastre de a trăi cu adevărat, chiar și atunci când atingem o altă ființă umană.“ - Adi Schiop

„E mereu la fel în relațiile lungi: întâi dispare dorința, apoi dispare blândețea. Poți să supraviețuiești primei dispariții din obișnuință sau din datorie ori poate chiar din prietenie, dar, ajuns la a doua, se vede întotdeauna sfârșitul și știu că trebuie să mă pregătesc pentru el încă dinainte să-l conștientizez cu totul. Primul semn de cruzime sau de indiferență îl anunță și de acolo nu mai e decât o chestiune de timp până-ți faci curaj să pleci, deși uneori poate dura ani buni până se dezleagă.“ - Iulian Bocai

Iulian Bocai (n. 1986) este scriitor și cercetător, cu un doctorat summa cum laude în filologie la Universitatea din București. A publicat până în prezent două romane, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (Polirom, 2018, Premiul Observator cultural pentru debut, Premiul Primului Roman Chambéry, Franța; tradus în neerlandeză în 2025 la editura De Geus) și Constantin (Polirom, 2019, Premiul Tânărul Scriitor), precum și o istorie intelectuală a instituționalizării studiului literar în Europa, Filologii (Tracus Arte, 2020, Premiul ALGCR pentru teorie și Premiul „Alexandru Piru“ al Muzeului Național al Literaturii Române). Scrie eseuri (are o colecție apărută în 2023 cu titlul Eseuri) și, din 2022, ține o rubrică de cronica ideilor pentru „Scena9“.

PROVOCAREA MIELULUI ESTE SPECTACOLUL UNEI ASASINARI TRANSMISE ÎN DIRECT. ȘI URMăTORUL MIEL A FOST ALES.

Inesa și fratele ei locuiesc într-un oraș pe jumătate scufundat, unde abia reușesc să se descurce, trăind de pe o zi pe alta. Fără ca Inesa sa știe, mama lor, crudă și indolentă, a acumulat datorii enorme.

Melinoë este asasină, produs al recondiționării neuronale și al modificării fiziologice. Deși cunoscută pentru brutalitatea rece și frumusețea mortală, este bântuită de amintiri dureroase. Dupa ultima Provocare, când a cedat în fața camerelor de filmat, are nevoie urgent de reabilitare.

Când Inesa ca propria mama a oferit-o drept sacrificiu în schimbul ștergerii datoriilor, pune la punct, împreună cu fratele ei, un plan disperat – să fugă. Dar, pe masură ce Mel o urmărește, ambele fete încep să se îndoiască de orice: Inesa se gândește daca viața înseamnă mai mult decât să supraviețuiești, iar Mel cântarește dacă este capabilă de mai mult decât să ucidă. Și ambele se întreabă dacă, împotriva tuturor așteptarilor, s-ar putea îndrăgosti.

„Nimeni nu echilibrează blândețea ș­i brutalitatea, tandrețea ș­i violența mai bine decât Ava Reid. Acest roman a atins toate aspectele nostalgice ale trilogiei Jocurile foamei, aducând totodată sânge proaspăt genului distopic – l-am absorbit! “ – Laura Steven, autoarea bestsellerului Destinele noastre infinite

„Cu darul ei aparte pentru metafora, Reid a creat o distopie înfrico­șător de previzibilă despre ravagiile lacomiei corporatiste, dar ș­i o frumoasă poveste de dragoste între doua fete hotărâte să supraviețuiascaă. Strălucitoare ș­i devastatoare, Parabola pentru sfâr­șitul lumii vă va înarma cu cele mai puternice instrumente pe care le avem: furia ș­i speranța.“ – Allison Saft, autoarea romanului O magie de neîmblânzit

„Un cadru captivant, redat printr-o proză descriptivă, animă această poveste revigoranta, care pune sub semnul întrebarii natura umanității, supraviețu­irea și memoria. Reid se îndepartează de potecile bătătorite, prezentând pe îndelete punctele de vedere opuse ale lui Mel ­și ale Inesei ș­i povestea lor de dragoste palpitantă .“ - PUBLISHERS WEEKLY

AVA REID figurează pe lista autorilor de bestsellere New York Times. A scris romane precum A Study in Drowning (Povești spuse pe limba apei, Pandora M, 2024), Lady Macbeth, The Wolf and the Woodsman și Juniper & Thorn. Cărțile sale au fost publicate în peste paisprezece țări. Locuiește în zona New Yorkului.

BESTSELLER INTERNAȚIONAL
ROMAN TRADUS ÎN 27 DE ȚĂRI

„Magistral!" André Clavel

„Un roman monumental despre problema răului. " The Guardian

Confiteor (în română: Mărturisesc). Adrià Ardevol se naște într-o lume lipsită de iubire și crește învățând să-și spioneze părinții, martor al pasiunii tatălui său pentru obiectele de anticariat, în special pentru o misterioasă și prețioasă vioară ce-și are propriul nume, dar și captiv al unui univers interior imaginar. Vioara devine un element central al romanului, dat fiind că istoria ei se confundă cu istoria Europei, de la flăcările Inchiziției și până la ultimele reverberații ale iadului concentraționar nazist. Scris sub forma unei confesiuni finale a unui geniu ce știe că urmează să-și piardă cea mai prețioasă posesiune, mintea, această capodoperă a literaturii europene încearcă imposibilul: să coboare la rădăcinile Răului și să se întoarcă de acolo nevătămată. O adevărată aventură estetică și intelectuală.

„În Confiteor, Jaume Cabré explorează câteva secole de barbarie, într-o adevărată simfonie a răului." L’Express

„Mă interesează felul în care memoria și puterea se reunesc în problema răului. Acestea sunt obsesiile mele, prezente peste tot în ceea ce scriu, la fel ca tema muzicii. Știu că la un moment dat una dintre obsesii va ieși la lumină. Nici nu vă imaginați cât de mulți bani economisesc scriind, în loc să merg psiholog." Jaume Cabré

„Catalanul Jaume Cabré a scris un roman-ocean în care se varsă atâtea fluvii pline de semnificație și de povești. " Clarín

„Atât de măreț și de ambițios: precum Corecții, al lui Franzen, Confiteor promite să devină unul dintre marile romane ale deceniului." El País 

Jaume Cabré (n. 1947) este absolvent de filologie catalană al Universității din Barcelona, scenarist, romancier și eseist. Este laureatul a numeroase premii internaționale și considerat unul dintre cei mai importanți scriitori catalani ai tuturor timpurilor. Recunoașterea literară i-a fost adusă de succesiunea de romane Senioria (1991), Umbra eunucului (1996) și Vocile lui Pamano (2004), însă adevăratul succes internațional l-a cunoscut doar după publicarea romanului Confiteor (2011), tradus în 27 de țări. Cel mai recent roman al său, Consumits pel foc, a apărut la începutul acestui an.

Prix Orange du Livre 2024

Am năzuit ca Imperiul să aibă un suveran drept. Am visat, iar Nero mi-a arătat deșertăciunea visului meu.

12 aprilie 65 d.Hr., în apropierea Romei. Soldați înarmați invadează vila lui Seneca, cu un ordin din partea împăratului: filosoful trebuie să se sinucidă. În aceste împrejurări, Seneca îi scrie o ultimă epistolă prietenului său Lucilius, retrăindu-și astfel cei din urmă ani ai vieții sale. Timp de cincisprezece ani, a fost preceptorul, consilierul, apoi prietenul celui care acum îi vrea moartea: împăratul Nero. Deoarece orele de dinaintea trecerii sale în neființă îi sunt numărate, Seneca poate în sfârșit să spună adevărul despre elevul său. Cel din urmă moment de introspecție, în care filosoful pune sub semnul întrebării realitatea puterii, dar se confruntă și cu propriile greșeli și compromisuri. Ultima după-amiază a lui Seneca povestește felul în care Seneca a devenit prizonierul unui ideal al Imperiului, al iluziilor sale și al unui tânăr imprevizibil a cărui adevărată natură a ieșit treptat la iveală. După Vincent asasinat și Un instant dans la vie de Léonard de Vinci, Marianne Jaeglé readuce la viață uimitoarea confruntare dintre un filosof îndrăgostit de virtute și un tânăr tiran necruțător.

„M-a încântat măiestria narativă a acestei odisei emoționante, stilul fin și cizelat al frazelor scurte și concise, un stil fragmentat care urmărește esențialul, împletind o succesiune de evenimente întrerupte de reflecții profunde și de sentimentele naratorului.“ - Actualitté

„Un roman inteligent și captivant, un frumos omagiu adus lui Seneca și filosofiei, o strălucită lecție de istorie. O întoarcere realistă și plină de viață în secolul I al erei noastre.“ - Domiclire

MARIANNE JAEGLÉ (n. 1967) este licențiată în literatură modernă. După o primă etapă profesională în cadrul Ministerului Educației Naționale, a fost redactor la mai multe edituri, după care s-a dedicat animării atelierelor de scriere. La început a fost formatoare în cadrul Atelierelor Élisabeth Bing, însă în 2018 s-a alăturat echipei AlephÉcriture. A debutat în 2005 cu volumul Histoire de Paris et des parisiens. În 2010 a publicat primul ei roman, Vous n’aurez qu’à fermer les yeux, urmat de Vincent asasinat (2016) și Un instant dans la vie de Léonard de Vinci (2021). Cel din urmă roman al ei, Ultima după-amiază a lui Seneca, a primit prestigiosul Prix Orange du Livre 2024.

De la autoarea bestsellerului Clitemnestra

În decursul secolelor, Babilonia a devenit întruchiparea plăcerii, a excesului și a puterii depravate care conduc Asiria antică. În această lume, trebuie să ucizi ca să fii rege. Sau, în cazul Semiramidei, o orfană crescută la marginea unui imperiu, regină. Nimic din educația Semiramidei nu i-ar fi putut prezice moștenirea. Dar, când îl întâlnește pe un tânăr reprezentant al noului rege asirian, o profeție i se dezvăluie, o profeție ce o plasează în centrul unei lumi brutale și în inimile a doi bărbați, dintre care unul se întâmplă să fie rege.

La curtea regală plină de vipere, Semiramida se trezește prinsă în plasa politicii și a cruzimii. În loc să se resemneze, ea se antrenează în război și diplomație. Și, cu fiecare mișcare, urcă în rang, implicată într-un joc al puterii, dorinței, iubirii și trădării, până când ajunge în singura poziție care-i asigură protecția. În cel de-al doilea roman al său, Costanza Casati împletește cu măiestrie mitul și istoria pentru a-i da cuvântul lui Semiramidei, singura femeie care a condus Imperiul Asirian, urmărindu-i ascensiunea către un tron pe care nimeni nu i-l promisese.

„Uluitor! Una dintre cele mai vii și mai puternice lucrări de ficțiune istorică pe care le-am citit vreodată. Am fost complet captivată de acest roman.“ - Elodie Harper

„Casati relatează ascensiunea necruțătoare a reginei asiriene Semiramis într-o saga magistrală... Indiferent de câtă cruzime dă dovadă Semiramida, Casati nu pierde niciodată din vedere ceea ce o împinge pe eroină să ajungă la un statut care să-i permită să nu asculte de nimeni. Admiratorii romanelor lui Robert Graves despre Claudius vor fi fascinați.“ - Publishers Weekly

„Bazată pe legenda unei regine războinice din Orientul Mijlociu, epopeea lui Casati încorporează brutalitatea epocii, dar și bogăția sa culturală.“ - The Washington Post

Costanza Casati s-a născut în 1995, în Texas. A urmat cursurile unui liceu de limbi clasice din Italia, unde a studiat limba și literatura greacă veche în cadrul unuia dintre cele mai riguroase programe școlare din țară. Este absolventă a prestigiosului masterat de scriere creativă al Universității Warwick din Marea Britanie și în prezent lucrează ca jurnalistă și scenaristă freelance. Romanul ei de debut, Clytemnestra (Clitemnestra, Editura Trei, 2023), s-a vândut în 20 de țări, a câștigat Glass Bell Award și a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun roman fantasy“ în cadrul Goodreads Choice Awards.

Romanul biografic a fost conceput sub forma unui atipic jurnal de creatie in care viata se confunda cu literatura, dar viata nu are alt scop decat acela de a fi transfigurata prin fictiune. Acest fapt este amplificat de cei doi „timpi“ narativi in functie de care este ordonata scrierea: rememorarea evenimentelor biografice, in ordine mai mult sau mai putin cronologica, marcand un timp al „trairii“ de odinioara intrerupta de scene desfasurate intr-un prezent al actiunii. Asa cum am afirmat anterior, timpul „trairii“ si timpul prezent al actiunii se confunda, astfel, cu timpul fictiunii.

Nu intamplator, scrierea apare în 1977, dupa romanele din seria Morometilor: Morometii I si II, Delirul si Marele singuratic. Prin Viata ca o prada se incheie, un ciclu: dupa romanele unei lumi cu eroii sai speciali, avem, in final, si romanul autorului lor.

Oana Soare

Editia de referinta pentru Viata ca o prada, rezultat al lucrului acribic pe text. Studiul Oanei Soare este o cercetare nu doar documentata, ci si deschizatoare de piste de interpretare pentru proza lui Preda si pentru literatura cu mize autobiografice in general. In romanul Viata ca o prada, Marin Preda da una dintre operele majore ale prozei autobiografice din literatura romana, o confesiune nimbata de o lumina tremuratoare pentru ca trairea vietii ca dar nu exclude neajunsul, indoiala sau sentimentul, adesea obscur, al unei primejdii.

Referinte critice din Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Sanda Cordos, Alex Stefanescu si Cristina Timar.

A-reum are doar 17 ani, dar arată ca un bătrân de 80. Chiar dacă e nevoit să stea aproape numai în casă din pricina unei boli rare care îl face să îmbătrânească accelerat, își trăiește viața din plin prin intermediul poveștilor spuse de părinții săi, prin conversațiile cu Jang, vecinul de șaizeci de ani și cel mai bun prieten al lui, și prin cărțile care îl poartă prin locuri unde nu ar putea ajunge niciodată. De câteva luni, adună laolaltă poveștile adesea înfrumusețate ale părinților săi despre familie și copilăria sa, plănuind să le ofere acestora o carte chiar de ziua lui de naștere – un ultim cadou care să ducă mai departe povestea de iubire a celor doi. Când ziua în care va împlini 18 ani e aproape, A-reum e nevoit să se interneze în secția de îngrijiri de lungă durată a spitalului din oraș, unde rutina sa zilnică se schimbă brusc. În viața sa apare o nouă prietenă, care ar putea fi mai mult – sau mai puțin – de atât, iar semnele că părinții săi iubitori îi ascund ceva sunt tot mai dese. Acestora li se adaugă provocările date de pierderea vederii și de sentimentul tot mai acut de izolare față de lumea din afară. Dar A-reum le întâmpină pe toate cu curaj și, sprijinit de cei din jur, descoperă bucuria chiar și în cele mai întunecate momente. Împletind trecutul și prezentul unei familii unite, romanul surprinde întreaga gamă de emoții umane, fericire și tristețe, durere și alinare, goliciune și sens, explorând cu măiestrie puterea empatiei.

Bun-venit în lumea palpitantă a Mârțoagelor! Acești agenți MI5 sunt uniți de un singur lucru: au dat-o în bară rău de tot și vor face orice ca să-și ia revanșa. Când un oligarh rus pe care MI5 speră să-l recruteze vine în vizită la Londra, agenții nemulțumiți din Boxă, locul unde spionii MI5 căzuți în dizgrație sunt trimiși să-și petreacă restul carierelor lor eșuate, sunt mobilizați să-l protejeze. În timp ce doi dintre ei sunt trimiși să facă pe dădacele, un spion din epoca Războiului Rece – pe nume Dickie Bow – este găsit mort, aparent în urma unui infarct, într-un autobuz de lângă Oxford, departe de locurile pe unde își făcea veacul.

La începutul anilor ’90, în plină perioadă de destrămare a Uniunii Sovietice, Zoia Vangheli era elevă în Chișinău. Fiică de bibliotecară, va fi transferată de părinți la o școală cu predare în limba română. Între alte schimbări, va asista neputincioasă la dispariția cărților ce îi încântaseră copilăria și la spectacolul convertirii entuziaste la românism a celor care până atunci fuseseră lăudătorii comunismului sovietic. În noua școală, Zoia, sensibilă și serioasă, se va împrieteni cu o colegă, îndrăzneața Katia. Povestea prieteniei lor, cuceritoare prin franchețea și lipsa de false pudori cu care e spusă, se desfășoară pe fundalul convulsiilor sociale și politice din acei ani. Dincolo de o maturizare grăbită care nu împlinește promisiunile adolescenței, ea ne lasă să întrezărim povestea unei țări întregi în epoca postsovietică.

Sonia Nasir, o actriță în vârstă de 38 de ani care locuiește la Londra, trece printr-o criză personală și profesională. După mai bine de un deceniu de absență, în 2017 se întoarce la Haifa, orașul natal al tatălui ei, ca să-și viziteze sora mai mare, pe Haneen. Simțindu-se pierdută și deziluzionată, Sonia speră că această călătorie ar putea fi ocazia perfectă pentru a reînnoda relația cu sora ei, dar și cu propriul trecut. Odată ajunsă în țara de origine, se apropie de o prietenă a lui Haneen, carismatica regizoare Mariam Mansour, care pregătește punerea în scenă a unui Hamlet grandios în Cisiordania. Gândit de Mariam ca o alegorie despre cauza palestiniană, textul lui Shakespeare este dezbătut îndelung de actori în timpul pregătirilor pentru spectacol. Deși inițial are rezerve față de această abordare, Sonia, care acceptă să joace rolul lui Gertrude, ajunge să rezoneze cu viziunea regizoarei, găsind, pe durata repetițiilor, din ce în ce mai multe legături de adâncime între piesă și lupta pentru eliberare a palestinienilor.

„Deși acțiunea se desfășoară în prezent, Intră Stafia este un roman impregnat de trecutul Palestinei – și bântuit de cel al Soniei. Isabella Hammad, autoare al cărei stil este în același timp delicat și precis, împletește cele două trecuturi cu grijă, oferindu-i Soniei tot atâtea stafii personale cât cele istorice. Într-adevăr, pare să ne transmită cartea, nicio conexiune autentică – fie ea politică sau personală – nu se poate realiza până când nu ies la iveală stafiile tuturor. Arta este, în ultimă instanță, un instrument eficient de a le scoate la lumină.” (The New York Times Book Review)

„Explorând teme precum diaspora, strămutarea și căutarea identității, Hammad construiește o lume cu o țesătură complexă și plină de emoție. O poveste tulburătoare despre reziliență și nevoia de a aparține unei comunități.” (Juriul Aspen Words Literary Prize)

„Sunt atât de multe lucruri de spus despre această carte: minunat scrisă, emoționantă și totodată incisivă, profundă și, mai presus de toate, provocatoare. Îl provoacă pe cititor să răspundă la problema cu care se confruntă personajele romanului: cum trăiești sub ocupație păstrându-ți demnitatea și umanitatea? Hammad răspunde la această întrebare purtându-ne în inimile și mințile personajelor și, prin ele, în inima și mintea Palestinei.” (Azar Nafisi)

Într-o seară de la sfârşitul verii anului 1929, scriitorul şi juristul Jitzhak Josef de Vriendt este împuşcat în Ierusalim. O crimă şocantă şi neaşteptată. Oare ucigaşul vine dinspre familia tânărului arab Saud, pentru de Vriendt mai mult decât un elev? Sau, nu cumva, el fusese manipulat de cercurile sioniste radicale, tratându-i pe politicienii deschişi către compromisul cu arabii drept trădători ai cauzei naţionale? Căpitanul Irmin, şeful Serviciului Secret al administraţiei britanice din Palestina, prieten cu de Vriendt şi cunoscător al spiritului său liber, ţine cu tot dinadinsul să-l pedepsească pe ucigaş, oricine ar fi el. Investigaţiile sale îl confruntă cu explozia violentă a rivalităţilor politice şi religioase dintre evreii, arabii şi creştinii trăitori în Palestina, pe fundalul peisajului copleşitor şi al tradiţiei istorice care se întinde pe mai bine de trei mii de ani. Considerat primul roman istoric despre conflictul din Orientul Mijlociu, De Vriendt se întoarce acasă porneşte de la un eveniment real. Deopotrivă naraţiune poliţistă, reconstituire documentară şi poveste de dragoste, romanul este scris în maniera iscoditoare, dar nu mai puţin elegantă care l-a consacrat pe Arnold Zweig.

„Romanul despre Palestina al lui Arnold Zweig este o proză realmente captivantă și sclipitoare.” (Frankfurter Rundschau)

„O carte foarte incomodă, iar contradicţiile pe care le scoate la iveală sînt astăzi nu mai puțin actuale.” (Die Zeit)

„Să citeşti cartea lui Arnold Zweig e o idee extraordinară, întrucît constituie o revelaţie literară superb scrisă. Această nouă ediţie vine exact la timp.” (WDR 5)

„Personajul de Vriendt (nume curent în Olanda, ca substantiv comun înseamnă «prieten») a fost conceput de Arnold Zweig pentru a ilustra figura Antagonicului (Gegenspieler), a celui care refuză înregimentarea, care contrariază şi contrazice, care este «altfel», altfel în spirit şi în corporalitate, altfel decât i-o impun legile dictate de însuşi Dumnezeu, legi ce le apără însă cu străşnicie dintr-un impuls al refuzului integrării într-o majoritate afirmativă, căreia îi preferă marginalizarea şi exilul interior.” (Andrei Corbea)

Citind Intre ieri si maine suntem noi, am redescoperit-o pe Simona.

Fiecare idee reflecta motivatia ei profunda de a intelege mai bine aspecte diverse ale vietii si dorinta sincera ca munca sa de pana acum sa aiba o semnificatie reala, oferind celor din jur ceva durabil. Veti descoperi o autoare atenta la detalii si plina de sensibilitate in felul in care isi exprima gandurile. Aceasta este, de fapt, valoarea cartii: nu ofera solutii grabite sau superficiale, ci un ghidaj autentic, construit pe o baza solida. Iar la final, cititorul nu doar ca intelege mai bine mesajul, ci simte ca a castigat claritate si directie pentru propriul drum. - Roman Ion Cristian,  fondator Asociatia Taxiul cu Bomboane, partener in fapte bune

Nu dintotdeauna mi-am dorit sa fiu medic. Dar odata ce acest gand mi-a fost asezat de Dumnezeu si in suflet, hotararea mea a fost pecetluita pe viata. Insa Freud ne spune ca Omul are nevoie de un vis ca sa suporte realitatea. Vreau sa fiu un medic bun si sa salvez oameni. Dar visul meu este acela de a vindeca oameni prin cuvinte, asa cum m-au vindecat si ele pe mine. Cand simtiti ca pamantul va fuge de sub picioare, tineti-va strans de cer. Pentru ca nu sunteti niciodata singuri. Radiografia Suferintei si a Vindecarii

Trei adolescenți. Un cântec ascuns.

O magie pe cale sa explodeze.

Când natura șoptește, ei sunt singurii care o pot auzi.

Dar ceva din întuneric începe sa urle...

Astrid și Jonas au trăit mereu cu senzația că lumea întreagă cântă – o muzică pe care doar ei o pot auzi. Dar darul lor neînțeles i-a ținut departe de natură și de cine sunt ei cu adevărat.

Gwen a crescut într-o lume în care vrăjile muzicale păstrează echilibrul dintre tărâmul magic și cel omenesc. Dar magia ei nu funcționează cum ar trebui. Și școala care pregătește elitele lumii magice o respinge.

Când destinele celor trei adolescenți se intersectează, o forță misterioasă și disonantă se trezește, eliberând monștri nenaturali și sfâșiind granițele dintre lumi. Doar împreună pot descifra puterea care clocotește în ei și pot înfrunta întunericul care se ridică.

Primul volum dintr-o nouă serie fantasy care vibrează de emoție și de mister, semnată de Connie Glynn, autoarea seriei bestseller international Cronicile Rosewood (tradusă în 16 limbi).

Connie Glynn locuiește la Londra împreună cu trei pisici fermecătoare, dar năzdrăvane. A studiat filmul la Universitatea din Sussex, unde și-a lansat canalul de YouTube Noodlerella, care a adunat peste un milion de urmăritori pe rețelele sociale. De atunci s-a despărțit de alter ego-ul ei cu păr roz, dar și-a păstrat abordarea ludică asupra vieții, căutând magia în lucrurile cotidiene. În timpul liber revede filme clasice Disney sau doarme afară, cu o carte pe față. O poți urmări pe YouTube la Connie Glynn pentru video și conținut pop culture, pe Instagram la @ConnieGlynn pentru lucruri frumoase și pe TikTok la @milktoooth pentru cosplay, haos și tot ce e între ele.

Din multe puncte de vedere, gesturile unui brutar amintesc de cele ale unui dansator: rotirea mâinilor, balansul șoldurilor, frământarea ritmată a aluatului...

Sofie, angajată temporar la brutăria din sat, este fascinată de felul în care Giacomo coregrafiază pregătirea pâinii sale. Treptat, spre marea ei surpriză, fosta prim-balerină a cărei carieră a fost întreruptă începe să intuiască faptul că mica brutărie ar putea fi mai mult decât un simplu loc de muncă.

Pentru că acolo, printre cuptoare și pe ritmurile cântecelor lui Giacomo, ea descoperă înțelepciunea unui om simplu, bucuria lucrurilor mărunte și curajul de a o primi în viața ei pe noua Sofie care prinde contur.

Cu tandrețe și poezie, Carsten Henn spune povestea unui suflet renăscut, care înflorește asemenea unei pâini frământate cu iubire.

„Sofie se trezi înaintea piuitului enervant al deșteptătorului.

În mod normal, se dădea jos din pat imediat ce deschidea ochii.

Însă acum alese să nu facă nimic. Odată ce înveți să faci asta, nu te mai poți opri. «Când nu faci nimic», gândi ea, «lași lumii timp să ajungă la tine și nu o sperii cu mișcări bruște. Lumea este mai sfioasă decât se crede.»

Privi spre fereastră. Prin crăpăturile jaluzelelor care nu se închideau perfect intra puțină lumină galbenă de la stâlpul din stradă. Se gândi la brutăria foarte luminoasă, la satul care se trezea acum. Giacomo Botura frământa probabil un aluat, fără grabă, însă foarte concentrat, aluat din care modela pâini și chifle cu dimensiuni precise, fără să aibă nevoie de cântar. Mâinile lui știau să cântărească perfect.

Asta era viața lui, dar nu și a ei.

Imediat ce gândi asta, se ivi din nou întrebarea care o preocupa de mai multe luni: care era viața ei?

Nu observă cum trece timpul. Rămase pur și simplu întinsă în pat, privind în gol. Primele raze de soare luminară locurile goale de pe peretele dormitorului unde atârnaseră cândva fotografiile cu ea dansând. Și le amintea încă precis pe toate.“ Brutăria cu povești, Carsten Henn

CARSTEN HENN este prezentator de radio, critic gastronomic și vinicol și a publicat mai multe romane de succes. Locuiește în Germania.

La jumătatea vieții, un artist începe să picteze cu susul în jos. La Paris, o femeie este atacată de un necunoscut pe stradă. O mamă moare. Un bărbat cade de la balconul unui muzeu și-și pierde viața. Niște cupluri caută evadarea în ținuturi îndepărtate. Parada, noul roman al uneia dintre cele mai particulare voci contemporane, pune în mișcare un carusel de vieți. Trece valvârtej peste limitele identității, personajelor și intrigii pentru a spune o poveste adevărată – despre artă, familie, moralitate, gen și modul în care ne alcătuim pe noi înșine. Un roman deschizător de drumuri despre artă, feminitate și violență, din partea autoarei capodoperelor Schiță, Tranziție, Excelență.

„Cusk reușește un lucru rar: o ficțiune cu un substrat filosofic profund – tratând o temă extrem de ambițioasă precum modul de a trăi în relație cu ceilalți –, în care ideile sunt întrețesute atât de firesc în cotidian, încât cititorul poate alege dacă să le remarce sau nu.“ The New York Times Book Review

„Fascinant. Cel mai convingător, radical și impresionant roman al lui Cusk de până acum.“ The Conversation

„O reușită excepțională, descumpănitoare și plină de forță.“ Observer

„În noul său roman, Parada, Cusk continuă să radiografieze condiția feminității și maternității contemporane. Cartea este sinceră și profundă, cu o proză catifelată, suculentă și elegantă.“ Independent

„Cusk se pricepe atât de bine să distileze condiția umană în cuvinte, încât unele observații de-ale ei au profunzimea celor ale marilor filosofi.“ Independent on Sunday

„Cusk aduce ficțiunea la rădăcinile ei... Țelul său... este să instituie un limbaj fantastic și o viziune asupra lumii care îi aparțin în exclusivitate.“ Washington Post

„Cusk este o scriitoare de o inteligență care se avântă spre cer.“ New Statesman

„Ceea ce te face să întorci paginile febril este precizia violentă a stilului ei.“ Metro

„Noua carte a lui Cusk refuză compromisul, fiind absolut necesară în climatul cultural turbulent al zilelor noastre.“ Sunday Independent

„Din nou, Cusk face dovada măiestriei sale literare. Capacitatea ei extraordinară de a îmbina perspectiva filosofică și observațiile de zi cu zi fac din Parada o completare de prima mână a operei sale ilustre.“ Glamour

„Un roman deosebit de complex, în care identitatea se dizolvă... Exigent, pătrunzător... îndrăzneț, tulburător.“ Irish Times

RACHEL CUSK este autoarea romanului Locul secund (Second Place, Prix Femina étranger), a trilogiei alcătuite din Schiță (Outline), Tranziție (Transit), Excelență (Kudos), a volumelor de memorii A Life’s Work și Aftermath și a altor cărți de ficțiune și nonficțiune, cea mai recentă apariție fiind Parada (Parade, Goldsmiths Prize, 2024). A fost desemnată Guggenheim Fellow, a primit în 2024 Premiul Malaparte și i s-a decernat titlul de Chevalier de l’ordre des arts et des lettres. Locuiește la Paris.

TREI GENERAȚII – DESTINUL UNEI FAMILII SIRIENE DESPĂRȚITE DE REVOLUȚIE ȘI RĂZBOI

Siria, 1995. Micul Aïssa merge în fiecare dimineață la școală, dezgustat de propaganda cu care sunt îndoctrinați elevii. Dar seara, se alătură unui grup de tineri instruiți de un șeic avangardist, care îi învață în secret noțiuni despre libertate, drepturile omului și democrație. Șaisprezece ani mai târziu, Aïssa orchestrează împreună cu același grup revolta care duce la revoluția siriană. În pericol de moarte și obligat să fugă din țara sa, se refugiază în Franța, purtând o povară grea.

Liban, în prezent. Exilată împreună cu familia sa din Siria natală, Nermine, în vârstă de doisprezece ani, are un singur gând: să spargă lanțurile care guvernează societatea conservatoare din care provine. Revolta care clocotește în ea se datorează în mare măsură circumstanțelor speciale ale nașterii sale și absenței unui tată pe care nu l-a cunoscut. Într-o zi, ea vede un mesaj misterios pe telefonul mobil al mamei sale, iar Nermine, la fel de încăpățânată și înverșunată ca unchiul ei Aïssa, este gata să facă orice pentru a descoperi secretul care macină familia ei de ani de zile.

„Un roman emoționant despre dragoste și furie, cu acțiunea plasată în inima revoluției siriene.“ Delphine Minoui

„Cutremurător!“ Version Fémina

„Fulla își luă prin surprindere apropiații și, cu lacrimi în ochi, îi strânse mâna lui Zeinab.

– Protestăm împreună ca să schimbăm această țară, indiferent că suntem sunniți sau alauiți, bărbați sau femei, îi spuse zâmbind, iar iubita fratelui ei îi strânse mâna în semn de recunoștință.

După aceea, cortegiul se puse în mișcare. Fulla se simțea electrizată. Vocea ei, înghețată de atâția ani, se dezmorțea cu fiecare cuvânt. Striga din ce în ce mai tare: «Libertate! Libertate!» Soldații care se vedeau la distanță nu o mai speriau. Protesta pentru ea, dar și pentru copilul pe care îl purta în pântece, ca să-i ofere un viitor mai bun. Înțelese în sfârșit fraza pe care Aïssa o tot repeta: «Ei luptă contra noastră cu tancuri, arma noastră este cuvântul».

Căldura începea să se facă resimțită. Aïssa făcu semn mulțimii să scoată sticlele de apă, așa cum o cerea scenariul. Când ajunseră în dreptul militarilor, tânărul își lăsă sticla pe jos, imitat de sute de persoane.

– Luați și beți, strigă el în direcția forțelor de ordine.

– Ca să vedeți că suntem pașnici, îl completă Fulla, încurajată de zâmbetul radios pe care îl afișa fratele ei.

Mulțimea ridică în aer brațe întregi de trandafiri, culeși de prin grădini. Cu cât se înălțau mai sus florile, cu atât erau mai vesele femeile, îmbătate de frumusețea momentului.“ Livada din Damasc, Camille Neveux

CAMILLE NEVEUX a fost mult timp reporteră în cadrul departamentului de știri externe de la Journal du Dimanche, specializată în lumea arabă și Orientul Mijlociu, unde a realizat numeroase reportaje și anchete. Absolventă a Institutului de Studii Politice din Strasbourg și a Centrului de Formare a Jurnaliștilor, este de asemenea licențiată în limba și literatura arabă la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale (Inalco). Locuiește la Paris împreună cu soțul ei, originar din Daraya, Siria, și cei trei copii ai lor. Livada din Damasc (Le verger de Damas) este primul său roman.

După un divorț brutal, Georgia Stanton trebuie să lase în urmă aproape totul – viața din New York, prietenii, mândria. Întoarsă la casa copilăriei din Colorado, îl cunoaște din întâmplare pe Noah Harrison, un celebru autor de romane de dragoste, extrem de chipeș, dar și extrem de arogant. Iar lucrurile se complică atunci când se dovedește că Noah este cel ales să termine ultimul roman pe care străbunica Georgiei, și ea o foarte cunoscută scriitoare, nu a mai apucat să îl încheie.

Noah se află la apogeul carierei, dar nu poate refuza să contribuie la ceea ce ar putea fi cea mai bună carte a secolului – cea pe care idolul său, Scarlett Stanton, a lăsat-o neîncheiată. Să aducă un final care să se ridice la standardele legendarei autoare este dificil, însă și mai dificil pare să se înțeleagă cu superba, dar încăpățânata ei strănepoată.

Pe măsură ce Noah și Georgia citesc manuscrisul, dar și scrisorile legate de acesta, încep să înțeleagă motivul pentru care Scarlett nu a terminat niciodată cartea – este bazată pe povestea de dragoste pe care ea a trăit-o în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar finalul nu este unul fericit. Georgia știe prea bine că dragostea aduce numai durere și lasă în urmă răni adânci; și deși atracția dintre ea și Noah este de netăgăduit, este hotărâtă să învețe din greșelile trecutului – chiar dacă asta înseamnă să distrugă cariera lui Noah și speranța unui nou început.

„Tot ce iubesc într-o poveste de dragoste este adus laolaltă de scriitura superbă. Proză, pasiune, intrigă. Acest roman le are pe toate!“ AMY HARMON, autoare de bestsellere New York Times

Nash Hartley a fost întotdeauna totul pentru mine.

Protectorul meu, partenerul meu de joacă în copilărie și confidentul meu în adolescență. Cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Persoana care mi-a fost alături în cel mai întunecat moment din viața mea.

Dar inima mea a dorit mereu mai mult decât prietenie. Așa că, atunci când am știut sigur că Nash nu simțea același lucru pentru mine, am hotărât să mă îndepărtez. Ce greșeală s-a dovedit a fi!

Acum, după mulți ani, m-am întors în orășelul nostru, disperată să scap de coșmarul vieții mele eșuate, iar singura persoană pe care vreau să o văd este el.

Și pe măsură ce secretele trecutului și ale prezentului vor ieși la iveală și Nash va afla ce mi s-a întâmplat, sigur va face orice ca să mă știe în siguranță. Dar există și persoane care vor face orice pentru a-l opri pe Nash, iar de data aceasta se pare că nici unul dintre noi nu poate scăpa cu viață...

„Amintiri despre tine este perfect pentru cititorii pasionați de povești pline de suspans, încărcate de emoție, care se petrec în comunități unite, unde pericolele ascunse și dorințele nespuse forțează personajele să se confrunte cu propriile vulnerabilități.“ The StoryGraph

Alice Scott este o veșnică optimistă, care încă visează la șansa de a scrie un bestseller. Hayden Anderson este un bărbat morocănos, câștigător al premiului Pulitzer. Amândoi se află pe insula Little Crescent pentru același motiv: pentru a scrie biografia unei femei uluitoare pe care nimeni nu a mai văzut-o de ani întregi – sau cel puțin pentru a se întâlni cu octogenara care pretinde a fi Margaret Ives.

Când Margaret îi invită pe amândoi pentru o perioadă de probă de o lună, după care va alege persoana care îi va scrie povestea, există trei lucruri care mențin curajul lui Alice. Unu: lui Alice îi plac cu adevărat oamenii, ceea ce înseamnă că și oamenii o plac de obicei. Doi: este pregătită pentru această slujbă și pentru șansa de a-și impresiona familia mereu neimpresionabilă cu o „carte serioasă”. Trei: Hayden Anderson, care nu ar trebui să aibă nici un motiv să fie îngrijorat că ar putea pierde această oportunitate, îi aruncă priviri crâncene, care sugerează că o vede ca pe un concurent.

Dar problema este că Margaret le dă fiecăruia dintre ei doar bucăți din povestea ei. Bucăți pe care nu le pot pune cap la cap din cauza unui contract de confidențialitate strict și a unei dorințe incomode care pulsează între ei de fiecare dată când se află în aceeași încăpere. Și devine foarte clar că povestea lor – la fel ca povestea pe care o spune Margaret – ar putea fi un mister, o tragedie sau o baladă de dragoste... în funcție de cel care o spune.

 Cu o poveste de dragoste delicioasă, un erou morocănos perfect și un decor care prinde viață în timp ce citești, este cartea care pentru mine punctează la toate capitolele unui roman superb. Laurie Gilmore, autoarea bestsellerului Clătite cu căpșuni și dragoste

Notting Hill, Londra. Dee Delancey – mamă iubitoare, văduvă în suferință, model de profesie – pleacă într-o seară de acasă și nu se întoarce în acea noapte. Și nici în următoarea...

Fiica ei Maggie, o adolescentă retrasă, nu poate accepta dispariția mamei – nimeni nu-și poate pierde ambii părinți în doi ani, nu-i așa? Nevoită să se ocupe de casă și de fratele ei mai mic, Maggie refuză ajutorul cercului de prieteni ai mamei sale, temându-se că autoritățile și presa ar putea prinde de veste.

Dar ceasul ticăie. Maggie se îndrăgostește de Wolf, un băiat mai mare decât ea, care o iubește sincer și încearcă s-o ajute. Dar un străin stă la pândă. Pe măsură ce primejdia se apropie, Maggie are de făcut o alegere imposibilă – trebuie să-și protejeze fratele, indiferent de consecințe.

Douăzeci de ani mai târziu, când misteriosul proprietar al fostei reședințe a familiei Delancey demarează niște lucrări de renovare la subsol, secretele nu mai pot rămâne îngropate pentru multă vreme...

„Frumos scris, cu personaje pline de viață. Un mystery ingenios care m-a captivat.“ CLAIRE DOUGLAS

„Atmosferic, evocator, cu o notă onirică pe care nici un alt autor nu o stăpânește atât de bine.“ GILLIAN McALLISTER

„Fascinant – un roman la care vrei să revii cât mai repede.“ LISA JEWELL

Volumul Povesti, de Mihai Eminescu, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Volumul Nuvele, de Ion Luca Caragiale, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Meghan, Brecia și Skye au un singur lucru în comun.

Versiune definitivă a Jurnalului Annei Frank tradusă după originalul neerlandez

„Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei… Ardoarea, spiritul care o animă – mereu activ, punând mereu lucrurile în mișcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetița lui pierdută.“ — PHILIP ROTH

Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.

Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.

Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.

La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.

Anne Frank a lăsat cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente – fără chip, fără voce, fără nume – ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.

Un amestec luxuriant si imbatator de culoare si arome din India. Un roman fascinant, care transporta cititorii in vremea in care Imperiul Britanic inca avea o influenta puternica asupra Indiei, cu amestecul sau de traditii, obiceiuri, locuri seducatoare si festivaluri pline de culoare.