Literatură

Un amestec luxuriant si imbatator de culoare si arome din India. Un roman fascinant, care transporta cititorii in vremea in care Imperiul Britanic inca avea o influenta puternica asupra Indiei, cu amestecul sau de traditii, obiceiuri, locuri seducatoare si festivaluri pline de culoare.

În același timp confesiune, jurnal intim curajos și reflecție profundă asupra condiției umane și feminine, O moarte foarte ușoară, pe care Sartre o considera cea mai bună scriere a lui Simone de Beauvoir, consemnează minuțios declinul brusc și neașteptat al mamei autoarei, al cărei portret cu lumini și umbre devine o efigie a demnității pe drumul către deznodământul inexorabil. Metafizică și mundană, tandră și necruțătoare, revoltată și împăcată, privirea fiicei descoperă în sfârșit, în clipa despărțirii, ființa complexă a mamei.

Internată cu o fractură de col femural, mama lui Simone de Beauvoir primește, după acest prim diagnostic, vag îngrijorător, altul, implacabil, care o condamnă la agonie. Cu o precizie chirurgicală care nu exclude o imensă sensibilitate, fiica descrie declinul și neputința mamei, meandrele reacțiilor acesteia în fața bolii, pendularea între curaj și teroare, demnitatea păstrată în ciuda suferinței. Dar și solidaritatea dintre autoare și sora ei, devotamentul, tandrețea și compasiunea față de mama pe care abia acum o descoperă în întreaga ei vulnerabilitate.

Acesta este, de fapt, și un moment de reflecție și de reconsiderare a relației conflictuale cu mama, căreia Simone de Beauvoir îi reproșase constant moralitatea burgheză și religiozitatea, în timp ce ea, la rândul ei, era blamată de mamă pentru libertinaj și ateism, defecte care îi diminuau incontestabila valoare intelectuală. În aceste clipe în care sunt permanent alături, între ele survine o înțelegere profundă, iar armistițiul lor lasă loc păcii depline.

„În paginile acestea o vedem pe Simone de Beauvoir în ipostaza cea mai intimă, cea mai spontană, cea mai nealterată de filozofie... O carte frumoasă, sinceră și sensibilă.“ — Le Monde

„O carte de o mare forță emoțională, abordând probleme care ne frământă dintotdeauna: suferința fizică, tratamentul agresiv, raportul cu corpul, eutanasia, vinovăția celor apropiați, dilema spunerii adevărului... Într-un stil dezbrăcat de podoabe, Simone de Beauvoir observă cum se produce iremediabilul, consemnează fără tabu desfășurarea evenimentelor, analizează întreaga paletă de emoții și sentimente care o copleșesc.“ — France Info

„M-am trezit cu o gheară în piept și cu o senzație puternică de sufocare.”

Proza Hannei Bota are în comun cu cea mai veche, a marilor noştri moralişti clasici (Galaction, Agârbiceanu), arta de a înfăţişa cazuri morale fără a ține discursuri moralizatoare, iar cu cea a aşa-zişilor "minimalişti" contemporani, știința de a nu se pierde în digresiuni şi detalii inutile. Față de aceștia din urmă însă, romanul Hannei Bota prezintă o diferență fundamentală: are o poveste importantă de transmis, are ceva de spus și nu e doar un pretext pentru a epata publicul diletant. - RĂZVAN VONCU

O satiră necruțătoare

„În zilele acelea, istoria mișcării muncitorești era privită ca un fel de pornografie, iar în ziua de azi lucrurile nu s-au schimbat, dimpotrivă.”

Walter F. Starbuck este eliberat din închisoare după ce și-a ispășit implicarea lui – de altfel caraghios de marginală – în scandalul Watergate.

Înainte de asta, Strabuck, fiul unor imigranți din Europa de Est, trăise o versiune aproape ideală, deși lacunară a visului american: reușise să studieze la Harvard și să obțină o slujbă la Casa Albă. Dar iată că, odată eliberat, prins între un capitalism absurd și un socialism perdant, îi e complet neclar ce o să se aleagă de viața lui.

Asta până începe să reîntâlnească vechi cunoștințe și să rememoreze vechi amintiri, iar lucrurile iau o turnură neașteptată.

Atingând subiecte ca istoria mișcării muncitorești americane, cu ciocnirile ei sângeroase dintre greviști și patronii puternic susținuți de instituțiile statului, și abandonându-și predilecția pentru science-fiction în favoarea unei abordări mai realiste, lui Vonnegul îi reușește în Pușcăriașul o satiră social intransigentă.

Stefan Mitroi scrie scurt, precis, cu infuzie lirica despre orice; despre trecerea timpului, despre marea Istorie, dar, mai cu seama, despre istoria sufletelor, despre dragoste si moarte, abolind, prin magma fabulatorie, hotarul dintre lumi. Vom conchide ca avem in Stefan Mitroi un insingurat meditativ, sentimental, vibratil si confesiv, prefirand, ca povestitor al sufletului, notatii dense, cu iz aforistic. El, survoland toate genurile, are o Opera, chiar daca n-a ajuns (inca) scriitorul care viseaza sa fie, cum deseori marturisea. Sau ca, fugind de la tara, si-ar fi ales o viata gresita. Comuniunea de altadata, risipita, e recastigata prin cartile sale, acolo unde vom descoperi, cu incantare, cum observase Rodica Lazarescu, fulguratii lirice mustind de tristete. - Adrian Dinu Rachieru

Volumul de fata se deschide generos ca un evantai ofertant, cu proze scurte si alerte, in care inceputurile abrupte anticipeaza nelinistile interioare generate de lupta cu sine si de bataliile cu ceilalti si cu vremurile nu intotdeauna prietenoase, ce au tendinta de a acapara destine si de a le schimba, pentru totdeauna, traiectul existential.[...] Trecutul amprentand drumul devenirii unor personaje cu portrete puternice in altorelief, autorul colectionand interesante istorii personale, fatete ale unui mozaic puternic aglutinat, cel al unei parti din zona Campulungului de Bucovina, a carui ebosa istorica o contureaza cu precizie si finete. - Mihaela Gradinariu

Publicată în 1964, la trei ani de la moartea autorului, Sărbătoarea continuă a devenit repede o carte-cult. Hemingway îşi povesteşte aici anii petrecuţi ca tânăr jurnalist şi scriitor expatriat în Franţa interbelică. Cu nostalgie şi căldură, cu mult umor, dar şi cu uriaşa poftă de a povesti care-l caracteriza, el ne poartă pe străzile Parisului, prin barurile, cafenelele şi hotelurile care există şi astăzi – şi care au ajuns celebre tocmai pentru că le frecventau starurile culturale ale epocii, de la James Joyce, Wyndham Lewis, Zelda şi F. Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Gertrude Stein şi până la Jules Pascin, Ford Madox Ford şi Alice B. Toklas –, rememorând vremurile în care, sărac şi scriind pe unde apuca, şi-a descoperit vocaţia.

Galben de Crome este o satiră socială rafinată, de un umor subtil, care ridiculizează modele şi snobismul „lumii bune” britanice, cu toanele, preţiozitatea şi superficialitatea ei. Tânărul poet Denis Stone soseşte într-o vizită la conacul Crome, unde întâlneşte o întreagă societate venită să se destindă. Romanul explorează astfel o reţea de relaţii sociale din cele mai diverse. Henry Wimbush, proprietarul domeniului Crome, un aristocrat bonom şi rupt de realitate, scrie o istorie a familiei. Soţia acestuia, Priscilla, pariază maniacal la curse şi meciuri de fotbal pe baza horoscoapelor. Mary Bracegirdle e obsedată de „reprimările” sexuale şi cade în plasa unui cuceritor de profesie. Domnul Scogan, un mizantrop ratat şi cinic, îşi expune tuturor teoriile despre omenire. Denis însuşi, îndrăgostit fără speranţă de tânăra Anne, compune în minte versuri care să-i definească stările, dar amână mereu orice decizie. Întreaga lume descrisă de prozatorul britanic are un aer mecanic şi ridicol, fără a fi lipsită de umanitate, iar ironia şi şarja comică sunt omniprezente.

Phyl, o absolventă de litere, revine acasă la părinții ei, dar în scurt timp începe să se simtă frustrată de orizontul îngust al vieții englezești de la țară. Cât despre visurile ei de a deveni scriitoare, acestea nu par să se concretizeze. Însă descoperirea întâmplătoare a unui romancier uitat din anii 1980 o face să treacă la treabă, la fel ca și vizita unui vechi prieten de familie, Christopher, mai ales când acesta îi mărturisește că investighează o chestiune care i-ar putea pune viața în pericol. Christopher a urmărit carierele unor foști studenți de la Cambridge din anii 1980, în prezent membri ai unui think-tank care a împins ușor-ușor guvernul britanic spre extremism. Iar ei se văd acum într-o poziție în care și-ar putea pune ideile în practică. În timp ce Marea Britanie se află sub conducerea unui prim-ministru al cărui mandat va dura doar șapte săptămâni, firul investigației lui Christopher îl duce la o conferință din Cotswolds. Când acesta este ucis, Phyl începe să se întrebe dacă nu cumva realitatea se amestecă cu romanul pe care încearcă să-l scrie. Oare explicația rezidă în politica actuală sau într-o enigmă literară veche de aproape patru decenii? Pendulând între diferite epoci și genuri literare, Martorul inocenței mele reinventează thrillerul, romanul cu subiecte din viața universitară și literatura de autoficțiune, totul purtând amprenta bine-cunoscută a umorului lui Jonathan Coe.

O poveste de dragoste nu se măsoară în ani, ci în momente prețioase: o primă întâlnire care schimbă totul, un secret șoptit printr-o simplă strângere de mână, promisiuni nerostite și amintiri păstrate ca niște comori. Dar când o fracțiune de secundă oprește totul, timpul nu mai curge, ci explodează într-un mozaic de amintiri. Într-un spațiu suspendat între viață și moarte, Jenn și Robbie sunt forțați să retrăiască nu doar bucuriile, ci și secretele dureroase pe care nu și le-au împărtășit niciodată. El este prins în ecourile vieții ei – de la visele copilăriei la adevărurile sfâșietoare ale maturității – într-o călătorie disperată după un răspuns care ar putea schimba destinul

Unul o are deja. Celălalt o dorește. DAR EL… EL O VA PĂSTRA. Bun venit în cabana plăcerilor interzise. În munții înghețați, ea află că pentru a supraviețui frigului trebuie să te joci cu focul. Tiernan, fata pierdută într-o lume care n-a iubit-o niciodată, ajunge izolată alături de trei bărbați care nu ar trebui s-o dorească. Dar iarna e lungă, cabana e mică, iar atracția tabu se transformă rapid în singura căldură pe care o poate simți.

Nora Davis avea doar unsprezece ani când a descoperit adevărul monstruos: tatăl ei ucidea femei în subsolul casei. Optsprezece cadavre au fost scoase la lumină, iar copilăria Norei s-a transformat peste noapte. Astăzi, ea este un chirurg de succes, care își petrece zilele încercând să salveze vieți și să dovedească lumii că nu și-a moștenit tatăl. Dar trecutul nu rămâne îngropat. Când o nouă crimă zguduie orașul, fiecare detaliu al scenei poartă semnătura tatălui ei, supranumit Meșterul. Doar că el e după gratii. Așa că întrebarea e inevitabilă: cine ucide acum? Dacă răspunsul se ascunde chiar în spatele bisturiului ei?

Când Benjamin Glass, în vârstă de 18 ani, merge să vadă o balenă moartă adusă de valuri pe plajă, întâlnește un câine necunoscut care îl urmează acasă, la rulota sa. Benjamin nu este echipat să aibă grijă de un câine – are o frică cronică de germeni și locuiește în prezent singur, în timp ce bunica sa este internată în spital.

Dar când un șofer de livrare îl recunoaște pe câine ca fiind Mărețul Gary, cel mai rapid ogar din țară, și îi povestește lui Benjamin despre stăpânii săi neplăcuți, Benjamin este forțat să aibă încredere în străinul de la ușa lui și să conceapă un plan pentru a-l ține pe Gary în siguranță. Pe măsură ce Benjamin se atașează tot mai mult de câine, devine clar că încrederea sa în șoferul de livrare ar fi putut fi nepotrivită. Va trebui să-și părăsească zona de confort, să-și asume riscuri neigienice, să se intersecteze cu bărbați periculoși și puternici și să se confrunte cu cele mai mari temeri dacă are vreo speranță să protejeze ceea ce iubește cel mai mult.

Scrisă între 1895 și 1897 și publicată în foileton, și abia în 1898 sub formă de roman, Războiul lumilor este prototipul scrierilor science-fiction despre invazii extraterestre, în el Wells anticipând, avant la lettre, multe dintre tehnologiile încă neinventate în epoca lui, precum armele cu raze laser. Imaginând o specie marțiană care vine să cucerească Pământul pentru resursele sale, Wells reușește, prin intermediul naratorului nenumit, să creeze o atmosferă terifiantă a ceea ce par a fi ultimele zile ale rasei omenești, amenințată de distrugerea în masă de către niște ființe străine, în aparență mult mai inteligente ca noi.

Conflictul capătă proporții nemaivăzute, în timp ce supraviețuitorii încearcă să scape cu viață, din ce în ce mai conștienți de micimea lor. Pe fundalul invaziei, din observațiile naratorului răzbat și comentarii la adresa teoriei evoluției, a imperialismului și a colonizării, precum și fricile, superstițiile și practicile predilecte epocii victoriene.

Un roman de referință al literaturii clasice SF care încă surprinde generațiile de azi.

„Creațiile domnului Wells aparțin, fără rezerve, unei epoci și unui grad de cunoștințe științifice tare, tare îndepărtate de acelea ale prezentului, deși nu aș spune că întru totul dincolo de limitele posibilului.” - Jules Verne

„Opera lui H.G. Wells este uimitor de bogată în lucruri care prezintă un interes ieșit din comun din punct de vedere uman și istoric, căci el a prevăzut inventarea, între alte lucruri, a televiziunii, tancurilor, războiului aerian și a bombei atomice.” - David Lodge

„Originalitatea a fost cartea de vizită a lui H.G. Wells. Geniul lui a constat în capacitatea-i de a crea, din nimic, o avalanșă de povești complet noi, întru totul originale.” - John Higgs

Noua ediție Corint a romanului Persuasiune include ilustrațiile originale semnate de Charles Edmund Brock, publicate pentru prima dată în 1898. Cu un rafinament grafic aparte, Brock surprinde atmosfera epocii Regency și delicatețea poveștii lui Jane Austen, oferind cititorilor o ediție de colecție care îmbină textul clasic cu frumusețea artei ilustrate.

Ultimul roman terminat, scris de Jane Austen cu un an înainte de a muri, Persuasiune urmărește povestea familiei Elliot – sir Walter și cele trei fiice ale sale, Elizabeth, Anne și Mary. 

După moartea soției, sir Walter începe să piardă ușor-ușor controlul cheltuielilor vieții fastuoase pe care o duce, ajungând în cele din urmă să fie nevoit să renunțe la stilul de viață obișnuit. Cu aceste cheltuieli foarte mari și două fete încă nemăritate, sir Elliot este sfătuit să dea în arendă domeniul Kellynch; se mută la Bath, împreună cu Elizabeth, cea mai mare fiică, iar Anne, fiica mijlocie, mai rămâne o perioadă în satul Kellynch, alături de prietena familiei, lady Russell, vizitând-o și petrecând timp și cu sora cea mică, Mary, singura căpătuită dintre toate: căsătorită și mamă a doi copii. Amiralul Croft și soția lui, arendașii domeniului familiei Elliot, se mută rapid la Kellynch, iar viața celor încă rămași în zonă devine dintr-odată mai interesantă, sporind vizitele și curiozitatea. 

Curând, Anne află că soția amiralului Croft este sora căpitanului Wentworth, bărbatul cu care se logodise în urmă cu șapte ani și pe care apoi îl părăsise, pentru a face pe plac familiei. 
Prezentând cu acuratețe viața personajelor care aparțin mai ales micii nobilimi rurale, romanul pune accent pe condiția socială a femeii, aducând, în același timp, și o critică asupra standardelor sistemului de clase sociale.

„În Persuasiune, Jane Austen atinge apogeul artei sale, fiind astfel cel mai aproape de ea însăși.” - R. Brimley Johnson

„[Aici, autoarea] începe să descopere că lumea este mai complexă, mai misterioasă și mai romantică decât își închipuise.” - Virginia Woolf

„Pentru Austen, iubirea se ivește din prietenia crescută domol. Este ceva pentru care trebuie să te pregătești, nu ceva ce ți se întâmplă ca prin magie.”  - William Deresiewicz

„Fermecătoare, dar verticală, iubită de cei de-acasă, dar temută de străini, reținută în comentarii, dar cu o inimă tandră – aceste contraste nu sunt deloc incompatibile, mai ales când îi citim romanele și ne lovim de aceleași complexități în ce-o privește pe scriitoarea Jane Austen.” - Virginia Woolf

Windsor, 1940. Pentru a dejuca un complot suspect, vieneza Sophie Klein este trimisă în misiune secretă la Biblioteca Regală din Castelul Windsor, unde locuiesc prințesele Elisabeta și Margaret. Dar lucrurile capătă o întorsătură neașteptată, și Sophie trebuie să sacrifice totul pentru a o salva pe viitoarea regină a Angliei...

Philadelphia, în prezent. Răsfoind vechi documente ale bunicii sale, tânăra Lacey Jones găsește o scrisoare misterioasă, cu blazonul Castelului Windsor. Dar ce legătură a avut familia ei cu inima monarhiei britanice? Astfel începe o călătorie care o va duce pe Lacey în cel mai vechi castel locuit din lume, unde trecutul are puterea de a-i schimba  viața pentru totdeauna...

O ficțiune de excepție pentru cei cărora le place să citească romane istorice cu două planuri temporale și cu acțiune care se petrece în Al Doilea Război Mondial, casa Windsor.

„O bombă cu ceas plină de intrigi, învăluită în descrieri sobre, dar pline de substanță ale Blitzkriegului. O redare literară a începutului de război de neuitat.”  - Mandy Robotham, autoare de bestsellere internaționale

„Bibliotecara de la Castelul Windsor este un alt roman istoric remarcabil al lui Daisy Wood și mi-a plăcut la fel de mult ca Librăria uitată din Paris! O istorie incredibilă, în care apar prințesele Elisabeta și Margaret la vârste fragede. Dincolo de intriga de spionaj care m-a ținut cu sufletul la gură, am fost fascinată de atmosfera Castelului Windsor la începutul războiului, dar și de lumea misterioasă a Bibliotecii Regale și a meseriei de bibliotecar.” - Recenzie Goodreads

„Una dintre cărțile pe care nu le poți lăsa din mână și de la care nu îți poți lua gândul. O lectură obligatorie.”  - Recenzie NetGalley

„Povestea este minunat de captivantă. Relatată pe două planuri temporale, ea se concentrează asupra unei familii destrămate de cel de-al Doilea Război Mondial și asupra impactului pe care l-a avut acesta la mulți ani după încheierea sa.” - Recenzie Goodreads

„M-a fascinat de la început până la sfârșit. O recomand cu căldură.”  - Recenzie NetGalley

„O poveste extraordinară, plină de speranță și în același timp sfâșietoare. Scrisă magistral!”  - Recenzie NetGalley

„O carte cu adevărat captivantă. Dacă vă plac romanele istorice, acesta îndeplinește toate criteriile. Cinci stele din cinci!”  - Recenzie NetGalley

„Îmi plac foarte mult poveștile istorice cu două planuri temporale, iar aceasta reușește perfect să surprindă emoțiile personajelor și să te transporte înapoi în timp. Mi-a plăcut să o urmăresc pe Sophie și experiențele ei din Londra, în special interacțiunile cu familia regală.” - Recenzie Amazon

Ediție aniversară la 30 de ani de la apariție - „Lumea Sofiei”, cu subtitlul ”roman despre istoria filosofiei” a devenit instantaneu un bestseller internațional, tradus în 60 de limbi și vândut în zeci de milioane de exemplare.

Într-o succesiune de oglinzi creatoare de iluzii nesfârşite, Sofiei, protagonista celui mai cunoscut roman al norvegianului Jostein Gaarder, îi este povestită, treptat, întreaga filosofie a culturii occidentale. Dacă filosofia sau literatura însăşi este pretextul acestei cărţi cititorul va afla pe cont propriu. El va face cunoștință, încă de la început, cu amestecul dintre fantezie şi marile întrebări ale omenirii. Pentru că nu găsise în biblioteci sau librării nicio carte în care tinerilor să li se ofere o formă accesibilă a marilor idei, scriitorul norvegian pune în scenă o poveste şi imaginează un personaj inventiv şi curios. Jocurile duble sunt specialitatea lui Gaarder: Sofia va fi pusă în oglindă de Hilde, destinatara reală a cursurilor, profesorii îşi vor schimba identităţile, iar întrebările nu vor putea primi niciodată răspunsuri unice. Aventura cunoaşterii va începe de la filosofii greci, va trece prin zorii creştinismului, prin medievalitatea europeană, va ajunge la Renaştere, Iluminism, Romantism şi până la sistemele de gândire ale secolului al XX-lea. Fără a fi o simplă carte de popularizare, Lumea Sofiei  este o introducere în filosofia occidentală, deschizând apetitul cititorului pentru cunoaştere şi meditaţie asupra întrebărilor esenţiale. Căci, aşa cum Hilde e Sofia, aceasta nu e nimeni altcineva decât imaginea cititorului însuşi.

„De la stânga la dreapta, o puteți vedea pe Angélique care, Dumnezeu știe, nu avea nimic angelic în ființa ei, pe Morgane, care azi ar fi calificată ca «un mare potențial», pe Jasmine, numită cu milă «fiica menajerei» în ziare și în rapoartele poliției, și pe Sarah Leroy. Dacă nu v-ați petrecut ultimii douăzeci de ani hibernând într-un iglu în Groenlanda, este cu totul inutil să v-o prezint pe Sarah Leroy."

Dispariția Sarei Leroy, în vârstă de cincisprezece ani, a dat peste cap viața locuitorilor din orășelul Bouville-sur-Mer și a șocat întreaga Franță. În fiecare casă, în fiecare bar, oamenii aveau propriile teorii, făcând presupuneri despre ce i se întâmplase cu adevărat. Dar cei care știau au tăcut.

Douăzeci de ani mai târziu, cineva dezvăluie în sfârsit adevărul. Pentru că nu este doar povestea Sarei Leroy, ci și cea a lui Angélique, Jasmine și Morgane. O poveste despre primele dăți și despre cele mai grele secrete.

Cu finețe și un adevărat simț al suspansului, Marie Vareille dezvăluie mecanismele interne ale prieteniei dintre femei într-un roman captivant și emoționant despre maturizare.

O poveste epică despre dragoste, război și salvare, care are ca fundal mișcarea pentru independență din Coreea, urmărind destinul unei tinere fete vândute unei școli de curtezane și al fiului sărac al unui vânător.

În 1917, în munții înzăpeziți ai Coreei ocupate, un vânător local sărac, aflat în pragul foametei, salvează un tânăr ofițer japonez de un tigru care îl atacă. Într-o clipită, destinele lor se leagă - și din această întâlnire se naște o saga care se întinde pe o jumătate de secol.

Jade are doar zece ani atunci când este vândută de familia ei in Phenian, la școala de curtezane a domnișoarei Silver, un act disperat care o va face să trăiască pe treapta cea mai de jos a societății. Când întâlnește un băiat orfan pe nume JungHo, care își câstigă existenta cerșind pe străzile din Seul, cei doi leagă o prietenie profundă. Mai târziu, Jungho se implică în lupta revoluționară pentru independență, iar Jade devine o artistă care întrevede prilejul de a-și câștiga libertatea. Însă vine momentul când Jade trebuie să decidă dacă va risca totul pentru cel care ar face același lucru pentru ea.

De la încăperile parfumate ale unei școli de curtezane din Phenian până la cafenelele pline de farmec ale unui Seul în curs de modernizare și pădurile boreale din Manciuria, personajele de neuitat ale Juheei Kim își croiesc propriile destine. Captivant și scris într-un stil elegant, romanul Precum tigrii pe zăpadă dezvăluie o lume în care prietenii devin dușmani, dușmanii devin salvatori, eroii sunt persecutați, iar Răul ia multe forme.

Nouă femei foarte diferite, care nu s-au mai întâlnit niciodată, își împărtășesc poveștile. Natasha, terapeuta lor, a decis să le aducă împreună, convinsă că rănile încep și se vindece atunci când lanțurile tăcerii sunt rupte.

Indiferent de originea sau clasa socială, vârsta sau profesia lor, toate poartă pe umeri greutatea fricii, a singurätãtii, a dorintei si a nesigurantei. Uneori confruntate cu un trecut pe care nu il pot lăsa în urmă; alteori, confruntate cu un prezent care nu este ceea ce si-ar fi dorit sau cu un viitor care le înspăimântă. Mame, fiice, sotii, văduve, iubite: ghidate de Natasha, protagonistele acceptã provocarea de a-si întelege si reinventa viata.

Un roman care te surprinde, te emoționeazã și te ține în suspans: o privire revelatoare și curajoasã asupra relațiilor umane în lumea de astăzi.

MARCELA SERRANO s-a născut în Santiago de Chile, în 1951. Este licentiatà in gravură la Universitatea Catolică si, între 1967 si 1983, a lucrat în diverse domenii ale artelor vizuale.

Romanele sale au fost publicate cu mare succes În America Latină si Europa, au fost traduse in diferite limbi, iar multe au fost adaptate pentru film. Operele sale se caracterizeazã prin analiza problemelor femeilor si a dezbaterilor politice. Considerată de critici ca fiind una dintre cele mai interesante voci din America Latină, Marcela Serrano abordează constant dificultățile întâmpinate de femeile de astăzi.

De mai bine de un veac, Hector Malot spune povestea micului Remi, impresionand sufletele si sporind emotiile cititorilor visatori. Un fel de a scrie inca viu, un ritm trepidant al actiunii, un sentimentalism deloc melodramatic, acestea sunt trasaturile definitorii ale romanului copilariei paupere, debusolate, dar pline de curaj si de inteligenta. Remi vorbeste tinerilor de azi la fel de limpede cum a facut-o si in 1878, le ordoneaza luxurianta imaginatiei, le anima incercarile de a iesi din labirintul logicii simplificatoare.

Acest volum este o antologie a celor mai inspirate texte poetice ale lui Bolintineanu. Florile Bosforului reprezinta punctul suprem la care a ajuns creatia scriitorului. Legendele istorice transforma epicul in discurs poetic si traduc idealul national in formule memorabile ale idealului cavaleresc. Basme este unul dintre cele mai incantatoare volume, unde autorul isi creeaza un „folclor” de uz personal, mai degraba inventat decat inspirat de anumite surse. Ciclul Macedonele a fost apreciat si continua sa fie iubit de aromani (subiectii acestor poezii).

„Ar trebui să mă ridic acum din pat și să mă duc acasă, dar mintea mă trage înapoi. Acasă e aici, strigă ea, e subsolul acesta în care ai visat cel mai mult. E oglinda veche, în care ai fost frumoasă. Între pereții aceștia roșii, care mă sufocă, viața mea se desface în trei, ca triumo-ul lăcuit al Rozei: copil, femeie, epavă. Am cincizeci de ani, sunt terminată; patruzeci și cinci, femeia lui Haim o să moară repede; treizeci și opt, Malik e viu, încă mai pot naște; douăzeci și cinci, tata e în putere, din nou împreună, le ucidem pe Audrey și pe Donna și le îngropăm sub castan; doisprezece, viața e un film, iar eu la piciorul ei.” (Tatiana Țîbuleac)

„ …după 40 îți încordezi genunchii, începe coborârea, totul s-a scris deja, copiii sunt mereu prea mici. Nu mai ai nerv, doar ticuri nervoase. Ce să mai zic: Când ești fericit, lovește primul – e un titlu cu care mă joc de ceva vreme.” (Tatiana Țîbuleac în IQads, 2020)

Tatiana Țîbuleac s-a născut la 15 octombrie 1978 în Chi­șinău, Republica Moldova. Absolventă a Liceului „Iulia Hasdeu” din Chișinău; licențiată a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. Devine cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica „Povești adevărate” în cotidianul Flux. Din 1999 face parte din echipa PRO-TV Chișinău în calitate de reporter, editor și prezentatoare de știri. Stabilită actualmente la Paris, unde lucrează în domeniul audiovizualului.

Debut editorial cu Fabule moderne, Editura Urma Ta, Chișinău, 2014; ediția a II-a, Editura Libris Editorial, Brașov, 2016. Cea de-a doua carte, Vara în care mama a avut ochii verzi, Editura Car­tier, 2017, este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017), Premiul revistei Observator cultural și Premiul Observator Lyceum (2018). Romanul a apărut în franceză, spaniolă, norvegiană, germană, slovenă, slovacă, galiciană, catalană, polo­neză și finlandeză.

Grădina de sticlă, al doilea roman al Tatianei Țîbuleac, apărut în 2018 la Editura Cartier, a fost distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2019). Tradus în franceză, germană, spaniolă, bulgară, norvegiană, slovenă, poloneză, greacă, croată, albaneză, cehă și neerlandeză.

Ilustrații de Valentin Tănase

"Am scris această carte anume pentru cei mici, care n-au ajuns încă în clasa a IV-a, când încep a învăţa istoria patriei după manual. Mărturisesc: n-a fost o treabă uşoară. Dar m-am ostenit a o alcătui dintr-o stăruitoare poruncă lăuntrică, numită râvna de a ajuta micuţii noştri preşcolari şi şcolari, copiii noştri dragi, să înceapă a desluşi, încă din fragedă pruncie, câte ceva din adevărul istoriei şi din lumina legendelor patriei. Mi-a plăcut a mă osteni scriind-o, cu gândul de a-i face să simtă, încă din anişorii când abia deschid ochii asupra lumii, că au bunici şi străbunei vrednici care se cuvine a fi iubiţi şi respectaţi. Că au o patrie a lor, apărată, îmbogăţită şi înfrumuseţată de aceşti moşi şi strămoşi. Că patria aceasta, România, are o istorie de muncă, de creaţie, de luptă şi eroism pe care datori sunt şi ei a o cunoaşte şi a o iubi, cum se iubesc pe sine. Că dragostea de ţară trebuie să fie aidoma tuturor simtămintelor cu care s-au născut şi în care trebuie să crească: adâncă, serioasă, demnă, nobilă." - Dumitru Almaș

„Intensa proză poetică a lui Han Kang aduce în prim-plan traumele istorice și revelează fragilitatea vieții omenești.“ — Motivația juriului Nobel pentru Literatură, 2024

Cel mai recent roman semnat de Han Kang, un adevărat imn al prieteniei și un elogiu adus imaginației, dar mai ales un recurs zguduitor la persistența memoriei, Nu ne despărțim a primit în Coreea de Sud premiile literare Daesan și Kim Man-jung în 2022, iar în Franța, Prix Médicis Étranger în 2023 și Prix Émile Guimet de Littérature Asiatique în 2024.

Un imens cimitir la malul mării. Mii de trunchiuri de copaci, negri și goi ca pietrele funerare, acoperiți de zăpadă, și fluxul care crește, amenințând să înghită totul și să măture osemintele. Acest vis o bântuie pe Gyeongha de ani, dar un mesaj neașteptat o va smulge din izolarea voluntară și va întrerupe coșmarul: Inseon, prietena ei internată în spital, o roagă să meargă pe insula Jeju pentru a-i salva papagalul. Este începutul unei coborâri în infern, în abisul unuia dintre cele mai cumplite masacre pe care le-a cunoscut Coreea: treizeci de mii de civili uciși și mulți alții închiși și torturați la sfârșitul anilor 1940. O rană care nu s-a vindecat și care continuă să pulseze dureros în viața celor două prietene, reflectând chinurile prin care a trecut mama lui Inseon. Han Kang redă această pagină întunecată a istoriei construind magistral un roman lucid și poetic, în care granița dintre vis și realitate, dintre vizibil și invizibil se estompează până aproape de dispariție. Un roman pe care ea însăși l-a descris ca pe „o făclie aprinsă în adâncurile sufletului omenesc“.

Scriitorul și consilierul politic Giuliano da Empoli a avut șansa să acceadă la cele mai înalte niveluri ale puterii. Un privilegiu care nu i-a adus decât concluzii amare: trăim un moment de cotitură al civilizației fondate pe domnia legii, modelul democratic este subminat, președinții aleși se transformă în dictatori, magnații din Silicon Valley se erijează în guru și lideri ai unei noi (dez)ordini, un haos supervizat de Inteligența Artificială.

„În Vremea prădătorilor, totul este adevărat și nebunesc în același timp.“ — Paris Match

„Un portret neliniștitor al noii lumi a haosului. Cei slabi de înger să nu-l citească!“ — L’Opinion

„O analiză lucidă a modului în care elitele occidentale au predat cheile cetății noilor «conchistadori tech».“ — Les Échos

„O relatare magistrală.“ — L’Express

„O carte sumbră, dar strălucită.“ — La Tribune Dimanche

„Cititorul din peşteră” a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii. Povestea, spusă cu umor şi fără ostentaţie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea şi se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii. În 2010 a apărut la Lisabona o a doua ediţie a cărţii, adăugită, care face obiectul traducerii de faţă.

„Adevărata libertate, chiar cea adevărată, este lectura. Când scriu sunt prizonierul stilului meu, al micuţei mele lumi interioare, al micuţei mele lumi exterioare, al temelor care mă obsedează, al temelor pe care le pot atinge fără să par prea disonant. Dar când citesc... Nu există îngrădiri – doar miile de ani de cuvinte şi imaginaţie, cei ai generaţiilor şi generaţiilor de scriitori...“ — RUI ZINK

„O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit.“ — IOANA PÂRVULESCU

Finalist Bram Stoker Award (1999)

După ani de tăcere și umbră, Hannibal Lecter trăiește în Florența sub masca distinsului Dr. Fell – un erudit rafinat, curator al unui palat nobil, pasionat de muzică renascentistă și de crime perfecte. Dar foamea lui nu doarme.

În America, viața agentei Clarice Starling se destramă: o misiune eșuată, o carieră în derivă și un dușman intern, Paul Krendler, hotărât să o distrugă. Iar primul om care dă de urma lui Hannibal nu e Clarice, ci un inspector italian numit Pazzi – vicios și lacom ca un personaj căzut din Infernul dantesc.

Pe urmele monstrului se află și Mason Verger, singura victimă supraviețuitoare a lui Lecter, un sadic desfigurat și paralizat, dar animat de o obsesie crudă: să-l prindă pe Hannibal și să-l arunce de viu în fălcile fiarelor sale.

O poveste despre rafinament și bestialitate, despre atracție și groază, despre eleganță și sânge.

„O carte cu adevărat înfricoșătoare.“ People

„O poveste diabolică... înfiorător de realistă și tulburător de vie de la început până la sfârșit. În timp ce Harris schițează scenarii oribile, ne lasă pe noi să le completăm cu propria imaginație. Fără să exagereze, ne atrage înăuntru, făcându-ne complici ai fanteziei sale macabre.“ New York Post

„Suspansul, rafinamentul și explorarea profundă a minților criminalilor sunt câteva dintre ingredientele care fac din seria Hannibal Lecter un careu de lecturi obligatorii. De la tensiunea investigației din Tăcerea mieilor la macabrul joc al puterii din Hannibal, fiecare roman oferă o incursiune hipnotizantă în relația tulburătoare dintre oamenii legii și unul dintre cei mai fascinanți antieroi ai literaturii moderne.“ Marian Coman

Ediție cu supracopertă tie-in!

O sută de tineri. O singură regulă: Nu te opri.

Unul dintre cele mai tulburătoare romane scrise de Stephen King sub pseudonimul Richard Bachman, Marșul cel lung este o distopie viscerală despre supraviețuire, sacrificiu și prețul sângeros al gloriei.

Într-un viitor sumbru, în care America și-a pierdut reperele, 100 de adolescenți pornesc într-o competiție nemiloasă: Marșul. Fiecare pas este o condamnare. Regulile sunt simple: mergi fără oprire, cu un ritm constant de 6,4 km/h. Încetinești? Primești un avertisment. Trei avertismente și ești eliminat. Definitiv.

Pentru unii, e o șansă la glorie. Pentru alții, singura cale de scăpare. Iar pentru Ray Garraty, de șaisprezece ani, e începutul unei călătorii care îi va pune la încercare trupul, mintea și sufletul. Nu există linie de sosire. Doar un singur învingător. Cel care rămâne în viață.

Un thriller distopic plin de adrenalină, tensiune și emoție, semnat de maestrul incontestabil al suspansului.

„Marșul cel lung e despre moarte, dar și despre lucrurile care ne fac să mergem mai departe.“ Marian Coman

Seria Sherlock Holmes, pe care Nemira Fiction o aduce într-o ediție de colecție fresh, contemporană, îți deschide porțile către un univers fascinant, plin de mister și intrigi complicate. O serie-reper care a trecut cu brio proba timpului, continuând să surprindă și să inspire.

„Peisajul acesta sterp, sentimentul singurătății, misterul și misiunea ce trebuia cât mai repede îndeplinită, toate mi-au strecurat un fior de gheață în inimă.“ Sherlock Holmes

 Când trupul neînsuflețit al lui Sir Charles Baskerville e găsit zăcând pe moșia sa, alături de urmele unui animal misterios, moartea nobilului e pusă imediat pe seama unui presupus blestem aruncat asupra familiei. Intrigat de caz, Sherlock Holmes respinge totuși explicația supranaturală a morții baronului și îl trimite pe Watson să-l protejeze pe moștenitorul familiei Baskerville. Dar groaza ce plutește în jurul straniei morți îl face pe detectiv să creadă că este posibil să aibă de-a face, pentru prima oară, cu un adversar pe măsura geniului său.  

„O poveste plină de teroare și suspans, pe care nu vei mai putea s-o lași din mână.“ Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction