Literatură

Glokta are prea multi stapani si prea putin timp. I-au mai ramas cateve arme de forta: santajul si tortura. Regele sta sa-si dea obstescul sfarsit, nobilii vor sa insface coroana, iar taranii se razvratesc. Haosul arunca totul in aer. Numai unul dintre magi poate salva lumea, insa nimic nu e mai riscant decat sa incalci Prima Lege...

„Dincolo de un aparent spirit medieval, in trilogia PRIMA LEGE gasim o lume de dimensiuni industriale, un univers fantasy cu elemente politice, numai bun pentru vremea noastra.“ - Locus

„PRIMA LEGE este una dintre cele mai impresionante serii din toate timpurile. Nu numai datorita intrigii de o complexitate sfidatoare si personajelor, ci si prin felul curajos in care exploreaza labirinturile intunecate ale conditiei umane.“ - Specusphere

„E noapte in Lincoln’s Inn... tulbure si agitata vale a umbrelor legii, in care solicitantii nu gasesc decit prea putina lumina... si luminarile groase sint stinse cu degetele prin birouri, iar functionarii coboara tropaind scara subreda de lemn si se imprastie. Clopotul care bate ceasurile noua si-a incetat lugubru-i dangat, jelind fara rost pe nimeni; portile sint inchise si portarul de noapte, un paznic solemn, cu o grozava pofta de a dormi, sta de straja in ghereta. De la rindurile etajate de scari, ferestrele ca niste lampi incetosate, cum sint ochii Justitiei, un soi de Argus cu privirile impaienjenite, cu cite un buzunar fara fund pentru fiecare ochi si cu cite un ochi deasupra-i, ferestrele acelea clipesc vag spre stele...”

Satul Mireni pare un loc banal, dar locuitorii lui nu sint nici pe departe niste oameni obisnuiti. Un tinar trece cu motosapa dintr-un capat in celalalt al satului, lasind in urma un dezastru, un pilot aduce la sol avionul de vinatoare si afla ca baietelul sau s-a vindecat misterios de o boala incurabila, un cutremur devasteaza Bucurestiul... Planurile multiple din real aluneca pe nesimtite in fantastic, iar toate firele de la inceputul romanului, aparent haotice, converg spre padurea de salcim, sursa mierii cu proprietati misterioase, ce pare sa determine irevocabil soarta personajelor. O poveste in crescendo, incadrata intr-un timp magic, ce are puterea de a-l vraji iremediabil pe cititor.

„O carte remarcabilă despre dragostea necondiţionată dintre părinţi şi copii.” (Publishers Weekly) „Forţa povestirii lui Linn Ullmann, frumuseţea pură, uluitoare şi emoţia extraordinară provin din reconstituirea perspectivei copilului... Tristă şi totuşi infuzată de bucurie, aproape un film.” (L’Obs) „O meditaţie strălucită asupra timpului, mortalităţii şi limitelor memoriei... Superbă şi sfîşietoare.” (Kirkus Reviews) „O tapiserie lirică a amintirilor. Cartea lui Linn Ullmann este, dincolo de durere, o declaraţie de dragoste şi o capodoperă.” (Expressen)

Miriam Elia şi fratele ei, Ezra Elia, au fost cândva mândrii posesori ai unui hamster neobişnuit de ursuz, pe nume Edward. Hamsterul a murit de ceva timp, dar a lăsat o urmă apăsată în sufletul lor comun, fiindcă a fost singura fiinţă de care cei doi au încercat vreodată să aibă grijă.

De la moartea lui Edward, Miriam şi Ezra au devenit peste măsură de egoişti şi de nefericiţi, iar acum duc o viaţă retrasă, a cărei linişte e perturbată doar de stilourile cu care scriu şi desenează.

„Sînt încîntat că ţi-a plăcut cărţulia respectivă. Aşa cum cred că ţi-am mai precizat, am scris-o acum cinci ani, la Paris, pe un dispozitiv numit bidet drept masă de lucru – locuiam cu toţii într-o garsonieră, aşa că trebuia să-mi folosesc baia pe post de birou.” (Vladimir Nabokov către Edmund Wilson)

„Ca orice alt roman semnat Vladimir Nabokov, Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight este o creaţie plină de frumuseţe şi de forţă.” (Flannery O’Connor)

„Cît de lipsit de compromisuri, cît de real, de sclipitor este acest roman al lui Nabokov...” (The New York Times Book Review)

75 de romane şi 28 de povestiri reunite în 10 volume care îl au ca protagonist pe unul dintre cei mai îndrăgiţi detectivi ai secolului XX

Sîntem în 1941. În discursul ţinut în faţa conducerii Partidului Nazist, Hitler promitea că va face din Europa Răsăriteană o „Grădină a Paradisului”. Primul pas în îndeplinirea promisiunii Führerului este curăţarea Grădinii de impurităţile care parazitează şi golesc de energie şi idealuri popoarele – intelectuali, ofiţeri şi, în primul rînd, evrei. Detaşat peste noapte la Iaşi, într-o nouă unitate ultrasecretă numită Eşalonul Operativ, Neculai Crăciun, un personaj „fără vîrstă, întunecat şi ciupit de vărsat”, urmează să îndeplinească o nouă misiune criminală împreună cu Werner Klotz, un ofiţer german din detaşamentele de exterminare, şi Nicu Pălănceanu, un jurnalist legionar ce şi-a trădat mentorul, căpitanul Furtună. Misiunea celor trei se va desfăşura în patriarhalul orăşel de munte Piatra Neamţ, unde, pentru ca România să se alinieze forţelor progresului, Werner Klotz consideră că este necesară o nouă „Noapte de cristal”.

O infernala combustie interna a unei lumi mistuite de suferinta se revela intr-o viziune plutonica, scrutatoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale vointei (razbunare, revolta, vizio-narism), nazuinta eliberarii de sub tirania noptii (mesianismul), cu turbulenta vulcanica a apei violente si puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie sociala, patriotica sau politica, numai aparent limitata la situatia Ardealului de pana la 1918, sta aprins rugul unui vizionarism ce rasfrange suferinta asupra intregului univers. In ceea ce are mai durabil si mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde "auzi eterna lumilor durere" (ca in poemul Inviere din volumul Ne cheama pamantul).

„Insolitul este inseparabil de iubire, el prezidează la revelarea sa atît în ceea ce are ea individual, cît și în ceea ce are ea colectiv. Sexul bărbatului și cel al femeii nu sînt atrase magnetic unul spre altul decît introducînd între ele o urzeală de incertitudini mereu reînnoite, adevărată proliferare de păsări-muscă ce se vor fi ducînd pînă-n infern ca să-și curețe penele. Presupunînd că problema vieții materiale a bărbatului s-a rezolvat – s-a rezolvat în acest cadru, îmi place mie să cred – incertitudinile de care vorbeam îmi par eclatante, pentru o clipă nu vreau să am ochi decît pentru ele. Dragostea mea pentru tine n-a făcut decît să crească din prima zi: sub smochinul imperial, ea tremură și rîde-n scînteile tuturor forjelor sale cotidiene. Și pentru că tu ești unică, tu nu poți să nu fii pentru mine întotdeauna alta, o altă tu însăți. Prin felurimea acestor flori de negîndit, pe tine, cea schimbătoare, te iubesc acolo, în cămașă roșie, goală, în cămașă gri.” (André Breton)

„O mai văzusem de două sau trei ori intrînd în local: evenimentul mi‑a fost anunțat de fiecare dată, înainte ca tînăra să pătrundă‑n raza mea vizuală, printr‑un fel de mișcare ondulîndă de umeri ce străbătea cafeneaua de la ușă pînă la mine. O astfel de mișcare, atunci cînd, tulburînd o asistență vulgară, capătă aproape instantaneu un caracter ostil, atît în viață, cît și în artă, mi‑a semnalat întotdeauna prezența frumosului... Oamenii se descurajează stupid în privința dragostei – mi s‑a‑ntîmplat și mie –, trăiesc dominați de ideea că dragostea se află întotdeauna în urma lor, niciodată înainte: secolele au trecut, dar minciuna iubirii se‑ntîmplă mereu numai la douăzeci de ani. Ei suportă (se resemnează, mai degrabă) să admită că dragostea nu‑i pentru ei – cu cortegiul său de transparențe, cu o privire peste lume la care participă toți ochii clarvăzătorilor. Ei șchioapătă de amintiri înșelătoare, pe seama cărora pun pînă și originea unei căderi imemoriale, ca să nu se recunoască prea vinovați. Și totuși, promisiunea de viitor din fiece clipă conține, pentru fiecare, întregul secret al vieții, gata să se‑arate întîmplător într‑o zi într‑o altă ființă.” (André Breton)

Vrajitorii incredibile, acte de eroism, batalii infricosatoare si blesteme teribile va vor uimi in aceste mituri grecesti fabuloase, ce vin din timpuri stravechi.
Zburati alaturi de Icar, calatoriti cu Orfeu in lumea de dincolo si descoperiti cum transforma Midas totul in aur!
De la incercarile lui Heracle pana la batalia lui Perseu cu Meduza, aceste povestiri fantastice va vor tine cu sufletul la gura.

Două femei, ale căror drumuri, fără intervenţia sorţii, nu s-ar fi intersectat niciodată, au destinele strîns legate pînă la capăt, în viaţă şi în moarte. Una e văduvă şi educată, cealaltă e orfană şi a moştenit de la mamă darul de a lecui oasele sfărîmate ale oamenilor, iar amîndouă îşi duc traiul într-un sat de munte care îşi modelează şi remodelează la nesfîrşit locuitorii. Relaţia celor două femei este providenţială la început, dar linia dintre prietenie şi trădare este foarte subţire, secrete întunecate ies la suprafaţă, nedreptăţi imposibil de iertat au fost făcute şi consecinţele nu întîrzie să apară. Un bildungsroman în negativ, aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată scoate la lumină o lume în care trăirea în istorie (de)reglează comportamentele, un spaţiu căruia cei din afară îi găsesc cu greu sensul.

O poveste despre mituri, revolutie si dragoste in Africa secolului XX, spusa de un gigant al literaturii kenyene
Considerat capodopera lui Ngugi wa Thiong’o, romanul "Un bob de griu" urmareste destinele unui grup de sateni chiar inainte de proclamarea independentei Kenyei fata de Imperiul Britanic, in 1963, dupa revolta Mau Mau. In centrul povestii se afla Mugo, un om bintuit de un secret teribil. Personajele care-l inconjoara se afla intr-o strinsa legatura cu momentele importante prin care trece Kenya si, dupa cum o arata numele lor, sint purtatoarele unor simboluri cu o mare incarcatura istorica: batrinul Warui (riul), care face legatura intre marile etape din evolutia poporului; Gikonyo (buricul), in care ceilalti vad cordonul ombilical ce leaga generatiile intre ele, si nevasta sa, Mumbi, numita astfel dupa mama simbolica a poporului gikuyu. Mugo insusi poarta numele unuia dintre cei mai venerati profeti ai comunitatii si este onorat in roman ca mintuitor al poporului sau. Pe masura ce ni se dezvaluie destinele intortocheate ale satenilor, intr-o naratiune in care miturile se impletesc cu trimiteri la personaje istorice reale, sub ochii nostri ia nastere o poveste despre compromisuri inevitabile, prietenii tradate si iubiri puse la incercare.

„Un bob de griu", romanul in care istoria isi aduce faptele la viata, este o carte nascuta din echilibru, cu resurse nebanuite, care confirma cu asupra de masura calitatea de scriitor a lui Ngugi wa Thiong’o.” (The Guardian)
„Ngugi wa Thiong’o scrie cu pasiune despre fiecare forma sau culoare pe care o ia puterea.” (The Sunday Times)
„Cind scrii, ar trebui sa auzi toate soaptele, toate strigatele, toate vocile care pling sau isi spun dragostea, toate glasurile care-si urla ura din negura trecutului.” (Ngugi wa Thiong’o)

O serie integrala in 10 volume care contine nu mai putin de 75 de romane si 28 de povestiri ce il au ca protagonist pe unul dintre cei mai celebri detectivi si totodata unul dintre cele mai memorabile personaje ale literaturii franceze din secolul trecut, comisarul Maigret.

Fiindca exista atit de multe biografii ale unor morti, aceasta carte trebuia sa fie biografia unui viu. De pe urma ei, naratorul – cu aspiratii de scriitor – urmareste sa scoata niste bani. Intentia era ca publicul din Romania – mai ales cel tinar, poate lipsit de modele, poate suprasaturat de „modele” – sa afle povestea reusitei lui Sandel. Dar, dupa o prima varianta scrisa pe baza a peste o mie de fotografii in care Sandel apare mai mult sau mai putin, naratorul isi da seama c-a gresit abordarea si-si propune sa plece pe urmele lui, din Lume in Nelume, pentru a-i cunoaste pe oamenii cu care acesta s-a intilnit si locurile in care si-a construit cariera; numai ca apare problema de a face rost de bani pentru calatoriile de documentare, asa ca recurge la diverse metode, cum ar fi „cersuiala” si campania de stringere de fonduri online, care insa se dovedesc a fi niste esecuri. Cu dezinvoltura si umor, naratorul persevereaza si izbuteste sa ajunga in Africa (Casablanca si Marrakech) si in Asia Centrala, dar ramine de vazut daca, dupa incheierea calatoriilor, „cartea cu Sandel” va fi in continuare despre Sandel.

Un roman despre patimă, erotism şi autodistrugere

 O-Tsuya, singura fiică a proprietarului prăvăliei Suruga-ya, fuge într-o noapte de iarnă cu ucenicul Shinsuke. Îi ajută Seiji, un proprietar de vase de agrement, client al părinţilor lui O-Tsuya. Drumul pe care au luat-o cei doi este fără întoarcere: Shinsuke, uitînd de onestitatea care l-a ridicat întotdeauna în ochii celorlalţi, se descoperă ucigaş, un îndrăgostit pătimaş, un bărbat care adună fărădelege după fărădelege în drumul spre distrugere. O-Tsuya, pe de altă parte, o femeie ce se bucură de o viaţă neîncătuşată, lasă în urmă dragostea pentru iubitul ei şi alege un drum al plăcerilor, care ar fi trebuit să fie cel al căutării fericirii, dar... 

„În impresionanta clădire numită literatură, aş face zidurile cît mai întunecate, aş împinge înapoi în umbră lucrurile care-şi arată prea limpede forma, aş îndepărta decorul inutil. Nu am pretenţia ca acest lucru să fie făcut peste tot, dar poate că merităm măcar un loc în care să putem stinge luminile şi să vedem cum e fără ele.” (Junichiro Tanizaki)

„Tanizaki aparţine unei specii foarte rare de scriitori. El abordează anumite experienţe din romanele sale cînd cu delicateţe, cînd cu precizia brutală a unei feline.” (Kirkus Reviews)

„Proza lui Tanizaki este la fel de răcoritoare şi de minunată precum o dimineaţă de iarnă.” (Publishers Weekly)

„Becky este acelaşi personaj harnic şi fermecător care vrea să facă lucrurile ca la carte, dar care o dă în bară şi ajunge de obicei în situaţii dureros de comice. Romanul e un hohot de rîs care-i va delecta deopotrivă pe fani şi pe cititorii dornici de o poveste de Crăciun îmbietoare.” (Kirkus Reviews) „Celebra eroină a lui Sophie Kinsella, Becky Bloomwood, revine în cel de-al nouălea roman din seria Shopaholic, o delicioasă odă închinată cumpărăturilor, de data aceasta... de Crăciun. Becky este mai impulsivă şi mai adorabilă ca niciodată. Kinsella ne oferă un nou capitol din viaţa eroinei sale...” (Publishers Weekly) Becky Brandon (născută Bloomwood) se dovedeşte şi în cel de-al nouălea roman al seriei acelaşi personaj adorabil, care iubeşte cumpărăturile (chiar şi online), iar pe cele pentru Crăciun, în mod special. Viaţa ei, care curge lin şi plăcut în fermecătorul sat Letherby, unde Becky lucrează împreună cu Suze în magazinul de suvenire al acesteia, e dinamitată însă de vestea dată de părinţi, care o anunţă că se mută o vreme în Shoreditch (cea mai hipsterească zonă a Londrei) şi că îi revine sarcina de a organiza petrecerea de Crăciun a familiei. Din acest moment începe o cursă nebună (sursa unora dintre cele mai comice şi mai emoţionante pagini ale cărţii) după cel mai potrivit cadou pentru Luke, pentru Minnie şi pentru toţi cei dragi, amestecată cu eforturile disperate ale lui Becky de a ţine totul sub control şi, într-un final, de a le oferi invitaţilor săi cea mai frumoasă petrecere de Crăciun.

Cînd împlineşte patruzeci de ani, Paolo porneşte într-o călătorie în Himalaya, în regiunea Dolpo, alături de doi prieteni de aceeaşi vîrstă. Expediţia lor este mai mult decît un periplu printr-un loc aspru, maiestuos şi încă ferit de tumultul lumii contemporane. E în primul rînd un parcurs iniţiatic, o redescoperire a sinelui, ce uneori seamănă teribil cu un pelerinaj. Paolo porneşte la drum avînd în rucsac cartea cult a lui Peter Matthiessen, Leopardul de zăpadă, şi străbate aceleaşi locuri ca mentorul său dispărut, fiind frămîntat de aceleaşi întrebări şi confruntat cu aceeaşi măreţie a Himalayei. Aici, în Dolpo, în aerul tăios al înălţimilor, cei trei prieteni, însoţiţi de un grup de localnici, îşi redescoperă sufletul. Frigul, boala, întîlnirile cu călugării budişti sau cu sătenii din regiune, legăturile subtile care se creează între cei trei prieteni şi tovarăşii lor nepalezi sînt descrise de autor într-un ritm alert, ce nu ocoleşte explorările profunde ale propriei conştiinţe. Dar de ce să urci un munte fără să ajungi vreodată în vîrf? Pentru că, spune Cognetti, drumul e mult mai preţios decît piscul. Căci cine a văzut sacrul Kailash de pe creasta neprihănită a Muntelui de Cristal?

„Jurnalul lui Cognetti e o kora tibetană, o călătorie aparent întortocheată spre destinaţie, ce reprezintă de fapt un ritual neîntrerupt al tăcerii şi al singurătăţii celei mai depline... Fără să ajungi vreodată în vîrf. Călătorie în Himalaya ne face să ne identificăm cu acel loc, perceput în lumina explorării autentice, unde natura şi oamenii din jur modelează spiritul călătorului care le contemplă pe toate şi cade sub vraja lor, a forţei lor invincibile.” (Il Messaggero)

„Paolo porneşte la drum cu scopul de a se apropia de Tibetul real, de-acum înglobat de China şi anulat oficial, dar şi din motive personale, vrînd să-şi ia astfel rămas-bun de la «regatul pierdut» al tinereţii odată cu împlinirea vîrstei de patruzeci de ani.” Esquire (Italia)

„Printre oi albastre şi leoparzi nevăzuţi, Cognetti face o călătorie în sînul poeziei aspre a naturii.” (la Repubblica)

Ion Creanga (1837-1889) a fost un scriitor roman recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, dar care a activat si in cadrul bisericii in calitate de diacon sau in sistemul de invatamant ca institutor si autor de manuale scolare. lon Creanga este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita operei sale autobiografice Amintiri din copilarie, care i-a si stabilit reputatia de mare prozator. Intr-adevar, alcatuirea mestesugita a frazei, scoaterea la iveala a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebita, vivacitatea naratiunii si sinceritatea cu care povesteste cele mai intime detalii ale vietii lui de copil — toate acestea fac din opera lui lon Creanga una din cele mai insemnate opere ale literaturii romane.

     Fragment din volum:

În toamna anului 1951, Vera, evreică şi activistă în contraspionajul Armatei de Eliberare Naţională a Iugoslaviei, e arestată. Soţul ei, Miloš, ofiţer în cavaleria mareşalului Tito, tocmai se spînzurase. Profund îndrăgostită, Vera îşi apără bărbatul şi refuză cu încăpăţînare să semneze actul prin care acesta ar fi fost declarat duşman al poporului şi spion sovietic al lui Stalin. Prin urmare, va fi aruncată în lagăr şi torturată, nevoită să-şi lase fiica, micuţa Nina, în voia sorţii. O rană adîncă le va despărţi. Odată reunite, se vor putea împăca, oare, cu trecutul, sau blestemul va fi transmis din generaţie în generaţie? Zeci de ani mai tîrziu, înarmată cu o cameră video, Ghili, fiica Ninei şi nepoata Verei, reconstituie odiseea familiei.

„Cu ani în urmă, am vrut să scriu o colecţie de poveşti de dragoste adevărată – şi nimeni nu avea una ca a ei. Primul ei soţ s-a sinucis pe vremea cînd era prizonierul serviciilor secrete ale lui Tito, în 16 octombrie 1951. An de an, în 16 octombrie, o sunam şi-i spuneam: mi-am amintit că astăzi e ziua lui Rade, soţul tău. Plîngea ca şi cum el abia murise. Era bîntuită de această întrebare: de ce a făcut-o, de ce n-a putut fi îndeajuns de puternic pentru a depăşi tortura, cum a fost ea? Vorbea cu atîta duioşie despre el, această femeie – atît de neclintită în privinţa ideologiilor, dar atît de tandră în iubire.” David Grossman, Elle (Italia)

„Grossman – ca şi Oz – nu împarte lumea aceea în buni şi răi, nu ţine cu unii împotriva celorlalţi, nu are «soluţii», nici iluzii, nu urăşte decît războiul acela dintre două adevăruri la fel de îndreptăţite. Unul dintre acei romancieri – nu chiar foarte mulţi – pe care putem conta.” (Radu Cosaşu, Dilema veche)

Cartea pentru elevi. Clasele V - VIII

De multe generaţii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferată a adolescenţilor din toată lumea. În română, au fost traduse încă din timpul vieţii scriitorului francez. Le-am descoperit eu însumi, pe cele mai importante, fireşte, când aveam 10-11 ani. Publicarea unei ediţii în mai multe volume la începutul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpăra fiului meu, care, la rândul lui, i le-a pus în mâna fiului lui. Jules Verne aparţine unei epoci de progres tehnologic important, cu încredere în ştiinţă şi în rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, invenţii, călători pe mări şi ţări, descinderi în măruntaiele pământului sau urcări în văzduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginaţia lui Jules Verne se baza pe ştiinţa vremii lui, dar o prevestea pe aceea care îi va urma. Numeroase astfel de previziuni îi vor uimi pe cei care vor trăi mai târziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare şi care n-au îmbătrânit nici în epoca zborurilor pe lună.

NICOLAE MANOLESCU

Într-o Românie închisă pentru străini, într-un viitor îndepărtat, Marele Vătaf conduce cu mînă de fier. Savanţii au făcut descoperiri epocale sub înţeleapta lui îndrumare şi au reuşit să prelungească viaţa oamenilor cu sute de ani, iar porcii au un rol crucial pentru tinereţea veşnică. Totul se obţine însă cu sudoarea frunţii, iar fiecare român trebuie să muncească pînă la epuizare pentru a trăi în acest paradis. Vătaful are şi opt Căluşari care veghează la bunul mers al lucrurilor, vînează Cuiburile de Iele, în care se plănuieşte răsturnarea ordinii naţionale cu ajutorul nucilor şi al rîşilor, şi stîrpesc răul din faşă. Dar ceva se întîmplă în Gruiu, sat aflat sub autoritatea falnicului Căluşar al Ilfovului, favoritul Vătafului, şi o înaltă trădare se conturează chiar în locul în care inocenţa ar fi trebuit să fie la ea acasa... Jocuri-pasiune pentru adulţi, drone, o nouă religie, porci şi porcari, dictatori şi disidenţi, lupte pe viaţă şi pe moarte – toate acestea sunt mici piese angrenate în monstruoasa maşinărie creată de Tudor Ganea în Porci, o distopie cu accente etno ce debordează de fantastic şi fantezie.

75 de romane si 28 de povestiri reunite in 10 volume care il au ca protagonist pe unul dintre cei mai indragiti detectivi ai secolului XX

Cînd Jay Mendelsohn, în vîrstă de 81 de ani, se decide să asiste la cursul despre Odiseea lui Homer – ţinut de fiul său –, cei doi, tată şi fiu, pornesc, fără s-o ştie, într-o aventură a cunoaşterii reciproce, înlesnită de lectura textului homeric. Pentru bătrînul Mendelsohn, fost cibernetician, cursul despre Odiseea pare a fi ultima şansă de a relua studiul clasicilor, pe care-l abandonase în liceu, în favoarea matematicii, dar şi de a-şi înţelege fiul, scriitor şi clasicist. Pentru Daniel, înfruntarea săptămînală cu tatăl care îi pune la îndoială interpretările se dovedeşte iarăşi a fi o ultimă şansă: aceea de a pătrunde secretele unui tată de multe ori dificil, aspru şi necomunicativ. Atunci cînd cei doi se îmbarcă într-o croazieră mediteraneeană ce reface traseul lui Odiseu, Daniel realizează că încă are enorm de învăţat de la bătrînul său tată. O carte-hibrid, O odisee explorează domeniul fragil al relaţiei tată-fiu, dar şi tragedia bătrîneţii, a imposibilităţii de a-ţi cunoaşte cu adevărat părinţii.

Ciinele galben • Vacanta lui Maigret • Prietenul meu Maigret • Maigret se amuza • Maigret calatoreste • Maigret ezita • Maigret si femeia nebuna • Maigret si domnul Charles

Lumea e un stabiliment de boli psihice, arondat unui birou de intrebari ridicole, fara raspuns, prin care bintuie personaje stranii. Ian, om de serviciu intr-un hotel din Paris (curata toalete, emite panseuri existentiale, inspirate de urmele de fecale), bintuie si el prin aceasta lume, grabindu-se spre Craiova si Bucuresti, ca sa prinda incinerarea mamei sale, cu care converseaza la telefon pe drum (m-au incuiat in capela, a trebuit sa ies pe geam ca sa fumez. Pina cind ma vor incinera, sint inca mama ta). Mama lui Ian, aflam din primele pagini, s-a trezit moarta – o metafora tutelara, ce dirijeaza desfasurarea naratiunii, detectind puseurile de iluminare din proximitatea mortii. Calatoria lui Ian este o bucla, care tinde sa-l intoarca spre sine si spre originea materna. Prin acest al doilea roman, conceput in acelasi registru magic grotesc-morbid ca precedentul, Dan Ciupureanu isi consolideaza locul printre cei mai valorosi prozatori romani ai momentului. - Radu Aldulescu