Literatură

Gwen Jackson este o violonistă autodidactă. Xander Thorne este exact opusul – un violoncelist rock star cu o atitudine cumplită. Amândoi cântă în orchestra Manhattan Pops, dar stilurile lor nici că ar putea fi mai diferite.

Când lui Gwen i se oferă postul de concertmaestru (la care Xander a râvnit ani în șir), tânăra observă ostilitatea concurenţei dintre ei, dar și pasiunea înflăcărată care îi înlănţuie. În timp ce compun și cântă împreună, devine evident că legătura lor puternică ar putea să aibă ca rezultat un spectacol care să uimească pe toată lumea.

Va reuși însă povestea lor de dragoste să supravieţuiască presiunii succesului?

Una din acele cărți de dragoste pe care nu îți vine să o lași din mână. Unii au spus că este un adevărat leac pentru inimi frânte.

„Scena violoncelului îţi va schimba viaţa!” ALI HAZELWOOD

„O lectură de cinci stele! Vei ajunge să simţi vibraţia acestei cărţi multe zile după ce ai terminat-o de citit. Julie Soto își revendică rapid locul printre cei mai importanţi autori de romance.” JULIE MURPHY și SIERRA SIMONE, autoarele bestsellerului A Merry Little Meet Cute

„Asemenea celor mai bune simfonii, cartea lui Julie Soto te face să plutești!” JODI PICOULT, autoarea bestsellerului O scânteie de viaţă

„Ca un balsam preparat din melodiile tale preferate. Romanul acesta este leacul perfect pentru o inimă frântă! Julie Soto nu dă greș niciodată.” ASHLEY POSTON, autoarea romanului La șapte ani distanţă de tine

„O compoziţie cu adevărat măiastră. Julie Soto oferă intensitate în crescendo, fluiditate care te îndeamnă să visezi și, mai mult decât orice, sentimentul că asculţi o excepţională piesă muzicală prin intermediul pasionantei povești de dragoste dintre Alex și Gwen. De multe ori amuzantă, cu un ritm alert și scene care te vor face să roșești, cartea asta m-a silit să nu o mai las din mână.” ROSIE DANAN, autoarea romanului The Roommate

În ajunul invaziei naziste, în inima Bruxelles-ului, viața ocupanților celor opt apartamente de la numărul 33 din Place Brugmann este pe cale să se schimbe pentru totdeauna.

Charlotte Sauvin, studentă la arte care locuiește în apartamentul 3S împreună cu tatăl ei, arhitect, cunoaște în amănunt atmosfera clădirii: sonoritatea aparte a suprafețelor de marmură, felul în care cade lumina pe lemnul lăcuit, bătaia distinctă în ușă a bunului ei prieten, Julian Raphaël, fiul mai mare al negustorului de artă de pe același palier. La un moment dat, familia Raphaël dispare, lăsându-și în urmă toate lucrurile, cu excepția neprețuitei colecții de artă, despre care nimeni nu mai știe nimic.

Tot ce era familiar se sparge în bucăți atunci când zvonurile despre ocupația germană se transformă în realitate. În clădire se mută un funcționar nazist, iar viețile locatarilor se împletesc tot mai strâns. Nașa lui Charlotte, frumoasa Mașa, o cusătoreasă care stă la mansardă, se implică profund în aventura riscantă cu un vechi camarad al colonelului Warlemont de la 2S, un tip mult mai calculat decât își închipuie vecinii săi. Pe măsură ce relațiile se schimbă și se formează noi alianțe, întrebarea „în cine poți avea încredere“ devine o chestiune de viață și de moarte.

Confruntat cu această nouă realitate periculoasă, fiecare membru al comunității formate accidental va descoperi, atât la el însuși, cât și la ceilalți, trăsături de personalitate surprinzătoare. Pus în fața unei alegeri crunte – să se supună regimului sau să-și riște viața pentru a-și salva aproapele –, fiecare va afla ce și cine contează cel mai mult pentru el. Un tur de forță revigorant, Place Brugmann nr. 33 pune în lumină însemnătatea iubirii, curajului și artei în vremuri de mare cumpănă.

„În Place Brugmann nr. 33, Alice Austen invocă Bruxelles-ul ocupat de naziști cu o forță și o precizie extraordinare. Este o mostră impecabilă de ficțiune istorică, debutul original și cuceritor al unei autoare care merită urmărită.“ PAULA McLAIN, autoarea bestsellerului Soția din Paris

„Place Brugmann nr. 33 are ca fundal perioada tumultuoasă a ocupației naziste din Belgia. Este strălucită găselnița lui Austen de a folosi un singur imobil, personalitățile memorabile ale locatarilor și transformările prin care trece fiecare. O lectură pasionantă și foarte plăcută.“ ABRAHAM VERGHESE, autorul bestsellerului Legământul apei

„Lumea din Place Brugmann nr. 33 este vastă și complexă, plină de orori și totodată de o lumină strălucitoare. Alice Austen își folosește talentul considerabil pentru a ne aminti că trecutul și prezentul sunt legate mai strâns decât ne-ar plăcea să credem și că vigilența, loialitatea și arta sunt esențiale pentru supraviețuire. Un roman superb și deosebit de antrenant.“ ANN PATCHETT, autoarea bestsellerului Casa Olandeză

„Place Brugmann nr. 33 este portretul fascinant al unei comunități dintr-o epocă în care însăși ideea de comunitate era sub asediu. Maestră a descrierilor, Austen stăpânește detaliile ca un istoric și suspansul narativ ca un mare povestitor. Este un roman admirabil și important.“ JESSICA SHATTUCK, autoarea bestsellerului Văduvele de la castel

O aventură interzisă și secretă dovedește că totul este permis în dragoste și în știință. Rue Siebert poate că nu are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce are îi este suficient: câțiva prieteni pe care se poate baza întotdeauna, stabilitatea financiară la care a tânjit când era copil și o carieră de succes ca inginer biotehnolog la Kline, una dintre companiile din domeniul științei alimentare cu cele mai promițătoare perspective. Lumea ei este statornică, frumoasă și greu de zdruncinat. Până când o propunere de preluare agresivă a companiei și un partener de afaceri atrăgător amenință să dărâme totul.

Eli Killgore și partenerii săi de afaceri sunt hotărâți să achiziționeze Kline. Eli are propriile motive pentru a încheia această afacere – și este un om care obține ceea ce își dorește. Cu o singură excepție: Rue. Femeia la care nu poate să nu se gândească. Femeia care îi este interzisă.

Prinși între loialitate și o atracție de netăgăduit, Rue și Eli aruncă precauția pe fereastra laboratorului și a sălii de consiliu. Aventura lor este secretă, fără obligații și are un termen-limită: ziua în care una din companiile lor se va impune. Dar dragostea este o afacere riscantă – una care, în cazul lor, se câștigă pentru totdeauna.

„Ali Hazelwood este o autoare care știe să își lase o amprentă personală puternică în domeniul vast al romanelor de dragoste.“ New York Times

„Un roman superb despre femei deștepte și sexy, care au curajul să își recunoască și momentele de vulnerabilitate.“ Publishers Weekly

O poveste gotică, plină de romantism și învăluită în ceață, perfectă pentru fanii autoarelor Jennifer L. Armentrout și Leigh Bardugo!

„Sunt obsedată de cărțile lui Rachel Gillig! Cavalerul și molia este o poveste extrem de romantică, bogată în detalii și relatată cu o delicatețe de borangic, care face paginile să zboare de la început până la final.” — Hannah Whitten, autoarea romanelor For the Wolf și The Foxglove King

Cufundă-te într-o lectură captivantă cu "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni", o carte emoționantă pentru copii scrisă de renumita autoare elvețiană Johanna Spyri, creatoarea îndrăgitului personaj Heidi. Această operă clasică, publicată în limba română de Editura Nepsis, aduce în prim-plan frumusețea vieții alpine și provocările maturizării.

Cine este Vintzi și care este povestea sa? Protagonistul cărții este Vintzi, un băiat sensibil și talentat, cu o pasiune arzătoare pentru muzică, care răsună în inima sa la fel de puternic ca ecourile munților. Crescut în peisajul idilic, dar și aspru, al Alpilor Elvețieni, Vintzi se confruntă cu o dilemă profundă: dorința sa de a-și urma vocația artistică intră în conflict cu așteptările tatălui său. Acesta din urmă își dorește ca Vintzi să devină un fermier destoinic și să preia gospodăria familiei, considerând muzica o îndeletnicire mai puțin practică.

Teme și valori educative: "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni" este mai mult decât o simplă poveste. Johanna Spyri explorează cu măiestrie teme universale și valori esențiale:   – Urmărirea vocației: Lupta lui Vintzi pentru a-și împlini visul muzical.
  – Relațiile de familie: Dinamica complexă tată-fiu și importanța înțelegerii reciproce.
  – Perseverență și curaj: Determinarea de a depăși obstacolele.
  – Iubirea pentru natură: Descrieri vii ale peisajelor alpine elvețiene.
  – Valoarea muncii și a tradițiilor.
  – Dezvoltarea caracterului și descoperirea de sine.

De ce să alegi "Vintzi. O poveste din Alpii elvețieni"? Această carte este o lectură ideală pentru:   – Copiii dornici să descopere povești clasice pline de învățăminte.
   – Părinții și educatorii care caută cărți cu un puternic mesaj moral.
  – Admiratorii Johannei Spyri și ai celebrei sale opere "Heidi, fetița munților".
  – Oricine apreciază literatura despre viața la munte, tradițiile și frumusețea Alpilor.

O carte despre copilărie, despre visuri, despre fericire, despre dragoste și familie, o carte despre încrederea în Dumnezeu, o carte luminoasă și binefăcătoare! V-o recomandăm cu mare drag!

„Cuvintele pe care le citiți acum readuc poveștile înapoi“

Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-ale lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs.

Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și parcurge drumul invers, dinspre Orient spre Europa, într-o altfel de călătorie, reală și virtuală, prin hățișurile internetului, cu gândul secret de a rescrie totul, pentru a îndrepta lumea. Nici ea nu e singură în încercarea ei: o acompaniază o istorie, o credință și multe personaje îndărătnice.

Cum se vor intersecta aceste două călătorii? Ce le unește, ce le desparte? Și ce războaie se poartă, de fapt, pe traseul Orient – Europa și înapoi?

„Cred că măsura unui scriitor transpare și din capacitatea lui de a fi cameleonic. Din a nu-l găsi niciodată în același loc. Din a pluti între spații și timpuri, ideologii și istorii, spiritualități și povești extrem de diferite. Din a se pricepe să privească cu lupa în trecut, pentru a lumina prezentul și a întrezări viitorul. Din a fi un om al timpului său.

Iar Florin Chirculescu are, fără urmă de tăgadă, toate aceste însușiri. Pentru că, după desfășurări de forță memorabile (le amintesc doar pe două dintre cele mai recente: Greva păcătoșilor și Solomonarul), în direcții opuse, aproape, ne trage într-alta. Una în care se ia la trântă cu Europa și cu Orientul. Scormonește în subterane, caută rădăcini, sparge granițe, demitizează, descojește preconcepții. În stilul său consacrat deja, pe două planuri care se împletesc (într-altele), într-un ritm alert, într-o aventură din România în Occident și apoi până în Turcia, Siria, Liban, Israel, Iran și, în cele din urmă, Afghanistan. Într-un roman în care protagonistele strălucesc mai abitir decât protagoniștii, iar contextul politic actual este pus față în față cu cel din Orientul Mijlociu și cel Îndepărtat din anii ’90. Într-o ficțiune care deschide drumuri. Și minți. Și tocmai de aceea Orfanii este pur și simplu lectură obligatorie.“ Eli Bădică

O lume în care lucrurile nu sunt ceea ce par.

Bucureștii nu sunt București. Alexandru Robe nu locuiește în cartierul celor bogați (Dorobanți). Sau locuiește? Prieteni are: câțiva. De-o vârstă cu el. Ce vârstă? Întrebați-l. S-ar putea să nu vă răspundă. Discreția îl caracterizează; la fel, prudența în conversații publice. Femeile din viața lui? E posibil să nu-l iubească pe cât ni se spune. Mai mult? Mai puțin? Știți jocul cu petalele smulse și azvârlite în vânt? Până rămâne una singură? Ghiciți care...

Alexandru Robe nu este Alexandru Robe.

Neurolog? Psiholog? Profesor? Doctor? Impostor?

Vrei să găsești răspunsul, nu-i așa?

„Să fie Ceilalți un Urmuz mai întins? Nu, căci epica are continuitate, numai că, totodată, plot-ul e disrupt, fracturat, încărcat de trimiteri la mituri, la benzi desenate, la textele de aventuri ale copilăriei, de la Cireșarii până la Jules Verne, ba chiar și la Ion Manolescu. Mai puțin fantastic decât Buzzatti, cu o baie de emoții mai ponderate decât la Kafka, dublate de o babilonie stilistică ce tinde către Jarry, Ceilalți e mâța textuală a lui Schrödinger: un text-incertitudine, populat cu personaje ițite din magma balcanică.

Deși relatează patru povești de dragoste, Ceilalți nu e un roman de dragoste, ci un text fantastic-absurd. Nimic nu e sigur, totul e instabil, iar dibăcia autorului e că, de la plot și personaje până la stilul ce amintește ici-colo de Céline, romanul e egal cu sine însuși, e coerent în dezordinea lui.

Un haos bine temperat. O lectură de asediu, complicată, cronofagă; te sleiește intelectual, dar îți face un cadou: n-ai cum s-o uiți.“ Florin Chirculescu

„După 19 ani, Alexandru Robe se întoarce. Pardon, Ion Manolescu. Adică Ion Manolescu se întoarce (un mic Derapaj). Nu că ar fi plecat vreo clipă din ficțiune; în tot timpul acesta, a scris ce țineți în mână și-i aduce acum pe Ceilalți în literatura română contemporană. Care, îndrăznesc să spun, nu va mai arăta niciodată la fel după momentul acesta. Dacă sintagma n-ar fi fost golită de sens în ultima vreme, aș fi zis că aveți în față un veritabil eveniment editorial. Așa, însă, zic doar că e un spectacol literar da capo al (pseudo-)fine. Că veți (re)găsi în Ceilalți și umor, și situații-limită; și sarcasm, și erotism; și benzi desenate, și mistere; și istorie, și conspirații; și mistificări, și revelații; și tehnologie, și povești de dragoste; și absurd, și muzici; și personaje memorabile, și călătorii inedite; și stranietăți, și sincronicități; și fraze insuportabil de frumoase, și mitologii; și echi­libru stilistic, și lume multidimensională; și legende urbane, și multiple paliere de lectură; și povești ca-n 1001 de nopți, și fracturi; și tot așa, da. Pentru că Ceilalți este o lume întreagă. Și un pic în plus. Pentru că Ion Manolescu e – o demonstrează – un virtuos într-ale literaturii.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor

De la Taylor Jenkins Reid, autoare de bestsellere The New York Times, un roman plasat în anii 1980, în contextul programului Space Shuttle al NASA, despre cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a trăi și a iubi.

Joan Goodwin a fost fascinată de stele de când se știe. Serioasă și rezervată, e mulțumită de viața ei ca profesoară de fizică și astronomie la Universitatea Rice. Asta până când află că NASA e în căutarea primelor cercetătoare care să se alăture programului Space Shuttle. Dintr-odată, Joan își dorește cu toată ființa să fie unul dintre puținii oameni care au șansa să ajungă în spațiu.

Selectată dintre mii de alte femei în vara anului 1980, începe pregătirea la Centrul Spațial Johnson din Houston, alături de un grup excepțional de colegi: pilotul Top Gun Hank Redmond și omul de știință John Griffin, care sunt binevoitori și dezinvolți chiar și atunci când miza e uriașă; Lydia Danes, specialistă în misiuni, care a muncit prea mult ca să-și piardă vremea cu amabilități; Donna Fitzgerald, care are un suflet bun, dar și propriile secrete; și Vanessa Ford, magnetica și misterioasa ingineră aeronautică, care poate repara orice motor și pilota orice avion.

Pe măsură ce noii astronauți leagă prietenii neașteptate și se pregătesc pentru primul lor zbor, Joan descoperă o pasiune și o dragoste pe care nu și le-a imaginat vreodată. În această nouă lumină, începe să pună la îndoială tot ceea ce crede că știe despre locul ei în universul observabil.

Apoi, în decembrie 1984, în misiunea STS-LR9, totul se schimbă într-o clipă.

„Un roman atent documentat, în care Taylor Jenkins Reid reușește să surprindă cu măiestrie vulnerabilitățile care ne fac să fim umani și dinamica unor relații care ajung să ne clatine convingerile despre noi înșine.“  Anamaria Manolescu, coordonatoarea colecției Nemira Fiction

Contradicția ambivalenței lumii este a căutătorului de pricini pentru toate ideile mari. Daca nu am intui ca Sebastian face aici jocul erorilor autenticiste, am avea de acuzat lipsa de consecventa.

Cu aceeasi degajare, muta piesele si ideile, caracterele si situ­atiile si in Femei, subintitulat roman, tiparit intaia data în 1933, cu o coperta realizata de Margareta Sterian.

Daca pauperitatea epicului din Fragmente… lasa loc silo­gismelor sau aforismelor, in Femei se construieste cu oarece minutie, cu un plus de observatie psihologica, chiar cu o grija pentru detaliul povestii de viata. Plot-urile sunt relativ simple: Stefan Valeriu trece prin sase experiente erotice pe care le expune amoralist. Portretele si incercările de fisa psihologica asupra comportamentului femeilor (Renée, Marthe, Odette, Arabela, Emilie, Maria) in intimitate sunt previzibile, dar consistente literar.

Nu observatia clinica este cea care ii iese, ci taietura frazei despre pasiunile traite cu indiferenta fata de conventie, cu tot grotescul candorii vinovate, al complexiunii fiintelor mai mult sau mai putin iubite. Felul in care se diversifica tipologiile feminine in contexte erotice uneori bine disimulate in spatele camerei de supraveghere naratoriale, alteori explicite pana la concupiscenta, pare a valida „teza“ lui André Gide privitoare la monovalenta femeii (care nu ar avea caracter, ci doar instincte). - Lucian Pricop

Printre prozatorii de la inceputul veacului, Garleanu facea figura onorabila, avand incontestabil inzestrare. Calinescu socotea ca proza lui Garleanu "e un ecou sintetic" din Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si Bassarabescu. Avea, poate, numai partial dreptate. Pentru ca acelasi material uman al sufletelor marginite ("reductia vietii sufletesti", dupa definitia lui Calinescu) il intalnim in proza tuturor acestor scriitori, fara ca Garleanu sa le fie tributar colegilor. E acelasi univers al micului romantism cu proze duioase, patetice si chiar pioase. [...] A ramas din opera sa (care a apucat poate sa se rotunjeasca, datorita prematurei disparitii) un volum care continua sa incante. E desigur, Din lumea celor care nu cuvanta, alcatuit dupa modelul lui Jules Renard din Histoires naturelles, din mici portrete monografice ale unor vieti (gandacelul, gaza, carabusul, furnica, gaita, motanul, scatiul, calul etc.). Duiosia prozatorului se manifesta de asta data benefic, cartea citindu-se si azi (nu numai de catre cei mici) cu delicii. - Zigu Ornea 

O poveste inițiatică despre un băiat neobişnuit, poreclit Shell, o poveste în care totul este adevărat, totul e vis, totul e imaginație.

Shell a abandonat şcoala şi locuieşte cu părinții într-o benzinărie. Într-o zi, din cauza unei țigări, aproape că declanşează un incendiu. Părinții săi se gândesc să-l trimită la o şcoală specială. Atunci, ca să devină bărbat, Shell se hotărăşte să meargă la război.
Porneşte pe cărarea din spatele benzinăriei, dar, când ajunge pe platoul alpin, îl întâmpină doar mirosul de tufe uscate şi o tăcere adâncă. O siluetă uşoară ca o răsuflare apare brusc în fața lui. Această fiică a vântului, care îi cere să o numească „regina" lui, este Viviane.
Cu ea, totul se inventează. Platoul este locul lor de joacă. Shell se lasă copleşit de senzații. Şi decide să se supună dorințelor reginei sale. Dragostei. Jocului şi nepăsării.

Un stil, un ton, o muzică aparte… Încă de la primele pagini, ne dăm seama că acesta e un pariu câştigat, că Regina mea este un interludiu fermecat, una dintre acele poveşti inițiatice care îi încântă pe adulții ce şi-au păstrat sufletul de copil. L’Express

„Micul Prinț în țara lui Giono.” - L’OBS

Născut în 1971, Jean-Baptiste Andrea este un scriitor, scenarist și regizor francez, distins în 2023 cu Prix Goncourt, cel mai prestigios premiu literar din Franța. Prima parte a carierei și-a dedicat-o cinematografiei. Apoi, în 2017, Sophie de Sivry de la L’Iconoclaste a decis să-i publice romanul de debut, Regina mea (Editura Trei, 2018), distins cu Prix Femina des Lycéens și Prix du premier roman. Au urmat Cent millions d'années et un jour (2019), Des diables et des saints (2021) și Mereu cu gândul la ea (2023), toate apărute la L'Iconoclaste, cu vânzări de peste 600 000 de exemplare în Franța și traduse în 26 de limbi. Lucrările sale, renumite pentru puterea narativă și emoțională, abordează teme precum copilăria, prietenia, arta, dragostea și pierderea.

AUTOAREA BESTSELLERULUI A OPTA VIAȚĂ

După îndelung așteptata independență de uriașul pe cale de a se nărui, tânărul stat georgian se cufundă în haos. La sfârșitul anilor 1980, între pereții igrasioși și balcoanele de lemn fermecate ale cartierelor vechi din Tbilisi, se întâlnesc patru fete: Dina cea lacomă de libertate, Ira cea inteligentă și nesociabilă, Nene cea romantică, nepoata celui mai influent interlop din oraș, și Keto cea sensibilă. Prietenia lor sfidează orice: prima mare iubire, căreia îi este îngăduit să înflorească doar în umbră, violența care izbucnește pe străzi, penele de curent, heroina care inundă țara și fisurile unei democrații recente. Dar, în cele din urmă, o trădare de neiertat și o moarte tragică le despart. Abia în 2019, cu ocazia unei mari retrospective cu fotografiile prietenei lor dispărute, ajung să se reîntâlnească. Expoziția le înfățișează propria poveste, care este totodată povestea țării lor, obligându-le să ridice vălul ce acoperă trecutul, iar iertarea pare posibilă.

„Extraordinară! Uluitoare în primul rând datorită dimensiunilor impresionante: peste 500 de pagini, o duzină de personaje, o frescă umană cuprinzând mai bine de treizeci de ani. Un roman fascinant, amintind deopotrivă de literatura rusă prin ardoarea existențială și de cea germană prin profunzimea psihologică. O carte impunătoare despre revoltă, despre încercarea și ispita de a trăi.“ - Le Figaro

„Rețineți acest nume: Nino Haratischwili. O povestitoare excepțională. Lumina care lipsea este un roman care-l devorează pe cititor chiar în timp ce acesta devorează romanul. Haratischwili izbutește să îmbine euforia intimității cu brutalitatea politicii. Și o face cu măiestrie. Fără să sufoce niciun moment căldura speranței personajelor.“ - Le Monde

„Lumina care lipsea prezintă un vârtej de personaje secundare care te trimit cu gândul la atmosfera vrăjită a romanelor lui Orhan Pamuk. Dar Elena Ferrante este cea care, înaintea tuturor, pare să-i sufle lui Nino Haratischwili la ureche în timp ce aceasta relatează viețile zbuciumate ale unor noi prietene geniale.“ - Le Nouvel Obs

Nino Haratischwili, născută în 1983 la Tbilisi, este un nume consacrat în literatura, dramaturgia și regia de teatru europeană. Primul său roman, Juja (2010), a fost distins cu premiul pentru debut Buddenbrooks Lübeck. Au urmat numeroase alte distincții, printre care Premiul pentru Literatură Anna Seghers, Premiul Bertolt Brecht și Premiul Comemorativ Schiller, iar romanul Die Katze und der General a fost inclus pe lista scurtă pentru Premiul German de Carte din 2019. A opta viață (pentru Brilka), o adevărată saga de familie, tradusă în 25 de limbi, a devenit bestseller mondial și este în curs de ecranizare. Drepturile pentru noul ei roman, Lumina care lipsea, au fost vândute în 15 țări, încă dinainte de apariția cărții. Autoarea trăiește la Berlin. La Editura Trei a mai apărut A opta viață (pentru Brilka).