Literatură

Mister, istorie, arta.

Aparut in 2006, "Arlington Park" a fost publicat pana in prezent in optsprezece tari si a fost nominalizat la Orange Prize.Eroinele romanului lui Rachel Cusk sunt cinci femei care traiesc intr-o sera stralucitoare si prospera: Arlington Park, eleganta suburbie londoneza unde se cultiva conventia, indiferenta si ipocrizia.

La Paris, o tanara se trezeste intr-o dimineata intr-un asternut strain. Asa incepe odiseea ei metempsihotica in diferite existente si timpuri, in vise si reincarnari ale iubirii.

Raymond Queneau (1903-1976), este unul dintre cei mai mari scriitori francezi, deja clasicizat. A mai fost tradus in limba romana prin „Zazie dans le metro“, „Les Fleures bleues“ si „Exrecices du style“.

Roman aparut in douazeci si doua de tari, nominalizat in 2007 la Man Booker International Prize si Commonwealth Writers Prize.Divortat, falit si cazut in dizgratie, pictorul Butcher Boone se refugiaza, de voie, de nevoie, in casa de la tara a celui mai important colectionar al tablourilor sale. Aici spera sa reinceapa sa picteze si sa-l poata supraveghea, in acelasi timp, pe fratele lui, Hugh, hirsutul „idiot savant".

In 2005 Ismail Kadare este recompensat cu primul International Man Booker Prize pentru contributia deosebita in domeniul literelor, pe lista nominalizatilor aflandu-se Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark, Gabriel García Márquez.

Dacă v-aţi dorit vreodată să intraţi în cărţi şi să vă întâlniţi cu personajele favorite, Cazul Jane Eyre, primul roman dintr-o serie de mare succes în Marea Britanie, America şi multe ţări din Europa vă va împlini visul.

Aceasta editie este o reproducere in facsimil a lucrarii Casa Thuringer aparuta in anul 1933 in aceasta forma la Editura Cultura Nationala.

Corneliu Coposu in dialog cu Vartan Arachelian

Mici drame in cautare de rating, de Constantin Pistea.

A iesit de sub tipar cartea lui Dan Stanca, "Mare amara", o proza paradoxala: contondenta si poetica, scandaloasa si tandra, problematizanta si melancolica.

<p style="text-align: justify;">Povestea animalelor duse la teatru &icirc;n "Simfonia animalieră" &icirc;ncepea primăvara și se &icirc;ncheia spre finalul anului, c&acirc;nd bizarele animale par să dispară, să se cufunde &icirc;n hibernare. De acolo &icirc;ncepe "Hibernalia", o poveste cu zăpezi și &icirc;nsingurare, așteptare și un drum duc&acirc;nd către o primăvară.</p>
<p style="text-align: justify;">"Hibernalia" ar putea fi considerată continuarea Simfoniei animaliere. Sau, poate, dacă "Simfonia animalieră" ar trebui să se termine, atunci așa s-ar termina. Dar ce se termină vreodată, și c&acirc;nd?</p>
<p style="text-align: justify;">&bdquo;Prin "Hibernalia", cei care au citit "Simfonia animalieră" vor &icirc;nțelege mai bine ce era cu animalele &ndash; ariciul, h&acirc;rciogul și c&acirc;rtița &ndash; puse &icirc;ntr-un fotoliu la teatru și aproape așezate &icirc;ntr-un om la finalul primei simfonii. C&acirc;t despre cei care nu vor citi dec&acirc;t această a doua carte, cred că povestea albă va avea noimă și așa, dar sper că ei vor deveni suficient de curioși &icirc;nc&acirc;t să caute și simfonia verde. Cărțile astea sunt ca jumătățile, luminate, &icirc;ntunecate, ale aceleiași planete mereu rotitoare.&rdquo; &ndash; <strong>Veronica D. Niculescu</strong></p>

  Seara de seara, Luna straluceste, Iar micuta zana La drum o porneste! Micuta zana a Lunii ii face pe toti, de la mic la mare, sa se bucure de odihna noptii – cu o melodie dintr-o morisca muzicala si cu un praf magic stralucitor, care le aduce vise placute!

Toti cei pe care-i viziteaza Omuletul care aduce somnul adorm linistiti si viseaza frumos. Maine, oare cui ii va darui o stea?

o carticica de citit seara, inainte sa ne cufundam in lumea viselor.

In alegerea catorva cazuri tipice care sa ilustreze calitatile mentale remarcabile ale prietenului meu Sherlock Holmes, am incetat pe cat posibil sa le aleg pe cele care prezentau minimumul de senzationalism, in vreme ce ofereau o prezentare justa a talentelor sale. Este, totusi, imposibil , din nefericire, sa separi senzationalul de criminal iar un cronicar se afla in dilema daca trebuie sa sacrifice detalii esentiale pentru povestirea lui si sa dea, astfel, o falsa impresie a problemei, sau daca trebuie sa foloseasca chestiunea pe care sansa, si nu alegerea, i-o ofera. Cu acasta scurta prefata ma voi intoarce la notitele mele despre ceea ce s-a dovedit un straniu - desi un neobisnuit de teribil - sir de evenimente.

Urmatoarea poveste face parte din Seria de autor Cees Nooteboom a editurii Univers.

Meritele artistice ale operei rezidă în răsfrânge­rea deosebit de plastică a lumii păgâne.

„Dincolo de orice alte consideratii, "Europolis" ramane un foarte frumos roman de epoca despre efemeritate, iluzie si esec, un roman in care mozaicul etnic al lumii levantine de la gurile Dunarii serveste drept fundal social si efigie identitara a frontierei maritime romanesti. Sigur ca intre timp multe s-au schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamana cu portul dinamic si cosmopolit din anii ’20. Insa farmecul si puterea de seductie a cartii lui Jean Bart raman intacte, peste timp si mode. O carte pitoreasca si melancolica, a carei prospetime exotica va face sa viseze inca multe generatii de cititori. si care, de fapt, asteapta sa fie redescoperita.“ Paul Cernat

Cele o mie una fantome reprezinta o ampla culegere de povestiri fantastice, publicata de Alexandre Dumas in 1849. Culegerea e constituita din sapte cicluri:
• Cele o mie una fantome
• Femeia cu colier de velur
• Casatoria lui mos Olifus
• Testamentul domnului de Chauvelin
• O cina la Rossini
• Gentilomii din Sierra Morena
• Iepurele bunicului

    Cuprinde un bogat repertoriu de teme si motive specifice literaturii fantastice: capete taiate care vorbesc, spanzurati malefici, fantome si vampiri, povestea unui vanator blestemat sa urmareasca un iepure urias si nemuritor sau aventurile stranii ale unui marinar casatorit cu o sirena. Povestirile din Cele o mie una fantome, care au precedat Povestirile crude si insolite de Villiers de L’Isle-Adam, dezvaluie o latura mai putin cunoscuta a operei lui Dumas.

    Fragment din volumul "Femeia cu colier de velur" de Alexandre Dumas:

    „In timpul noptii, toata ziua urmatoare, toata ziua si toata noaptea ce a urmat dupa aceea, Hoffmann a fost bantuit de doua imagini: una a fantasticei dansatoare, cealalta a medicului la fel de fantastic. Intre aceste doua fapturi exista o asemenea legatura, incat Hoffrnann nu si-o putea inchipui pe una fara cealalta. In toiul acestor viziuni, care i-o infatisau pe Arsene mladiindu-se pe scena, nu auzea orchestra, ci pe doctorul care fredona, batand darabana cu degetele pe tabachera de abanos; apoi, din vreme in vreme, un fulger ii trecea pe dinaintea ochilor, orbindu-l cu o ploaie de scantei; erau cele doua raze care tasneau, unindu-se una cu alta, din colierul dansatoarei si din tabachera medicului; era acea atractie simpatetica dintre ghilotina batuta in diamante si capul de mort de pe tabachera, erau, in sfarsit, ochii ficsi ai doctorului, care pareau s-o atraga si s-o respinga dupa voia lor pe dansatoarea cea plina de farmec, asa cum ochii unui sarpe atrag si resping pasarea asupra careia se opresc.
    De douazeci de ori, de o suta de ori, de o mie de ori, lui Hoffman ii veni ideea sa mearga iarasi la teatru; dar, intrucat nu sosise inca momentul reprezentatiei, el isi propuse sa nu cedeze acestei tentatii, pe care, de altfel, o combatea in toate felurile, mai intai folosindu-se de medalion, apoi incercand sa-i scrie Antoniei. Insa portretul acesteia avea o infatisare atat de trista, incat Hoffmann inchidea medalionul de indata ce-l deschidea; iar primele randuri ale fiecarei scrisori pe care o incepea erau atat de confuze, incat rupea si zece scrisori dupa ce scrisese abia o treime din prima pagina.
     In sfarsit, trecu cea de-a treia zi, se apropie ora deschiderii teatrului, suna ora sapte, iar la ultima bataie de pendul, Hoffmann se ridica parca fara voia lui, cobori alergand scarile si se napusti in directia strazii Saint-Martin.
    De data aceasta, in mai putin de un sfert de ora, fara a mai fi silit sa intrebe pe cineva, ca si cum un ghid nevazut i-ar fi aratat drumul, in mai putin de zece minute fu la intrarea Operei.
    Dar — lucru ciudat! — locul nu mai forfotea de lume, asa cum se intamplase cu doua zile in urma, fie ca un incident oarecare, necunoscut de Hoffmann, facuse spectacolul mai putin atragator, fie ca privitorii se aflau deja in interiorul teatrului.”

Daca nu va invata nimeni niciodata sa visati visul nelimitat, daca nu va invata nimeni niciodata sa inhalati respiratia narilor lui Dumnezeu, primavara, si daca nimeni nu va invata sa va uitati la cerul de la miezul noptii si sa contemplati conceptele vesniciei, atunci veti fi vesnic separati de Dumnezeu, de imparatia lui naturala, de frumusetea lui stralucita, de magia si incantarea lui imbatatoare. N-o sa-l cunoasteti: niciodata. Trebuie sa invatati ca asta este natura adevarata a fiintei voastre si cand invatati asta, veti sti ca Domnul Dumnezeu al fiintei voastre nu incearca sa va indeparteze de la viata, ci sa va trezeasca in miezul ei. Nu se lupta pentru limitarea sa, ci strapunge prin peretii care va impiedica exprimarea. - Ramtha

Pagini alese - Literatura romana

Simon Nardis (auziti deja muzica?) e salvat. Nu mai bea, nu mai ia droguri, nu se mai arunca in legaturi pasagere cu femei, nu mai canta jazz. E sanatos, are o viata echilibrata, o sotie iubitoare, o situatie respectabila ca inginer specialist in incalzirea halelor industriale. si e mort pe dinauntru.

Dar, intr‑o seara, la un club, intr‑un mic oras la marginea marii, se asaza in fata unui pian. Cu un pahar in mana. De pian se apropie o femeie. Trec minute. Ore. „Debbie il trasese pe Simon intr‑o zona oarecum sexi, un pic vulgara, de o indecenta, ca sa zic asa, moderata, totul intr‑un swing cu scandari raspicate. (...) Suna foarte bine. Imi imaginez ca Debbie se freca, lasciv, de pian, cu miscari de femeie fatala, stil anii ’40. Pianul lui Simon si vocea si trupul lui Debbie se seduceau reciproc. Publicul era in extaz.” Trenurile pleaca din gara, unul dupa altul, spre casa unde il asteapta sotia rabdatoare si un motan capricios. Simon Nardis pierde toate trenurile, mai putin unul, trenul pasiunii, al recaderii in pacat, al renasterii.

Vino si tu impreuna cu Iepurasul si vei descoperi frumusetile primaverii! Iepurasul iese din vizuina si descopera ca padurea s-a trezit la viata: flori frumos colorate se leagana in vant, iar pasarelele ciripesc vesele in copaci. Vede atatea lucruri uimitoare, incat bietul de el se rataceste. Oare cine il va ajuta sa gaseasca drumul inapoi spre casa?

 O zana delicata, mititica, Ce nu vrea sa ramana singurica, Surorile pe langa ea le-aduna Si-acum dorm toate zece impreuna.

Intr-o statie de metrou din Rio de Janeiro, orasul in care traiesc amandoi, Haruki si Celina se intalnesc din intamplare si dupa putin timp hotarasc sa calatoreasca impreuna in Japonia pentru a vizita Rakushisha, cabana in care a locuit faimosul poet din secolul al XVII-lea, Matsuo Bashō: „Un vechi poet din Japonia. Nimic interesant, in mod special, pentru Haruki: doar in masura in care tot ce o interesa pe femeia aceea era mai urgent decat foamea, decat setea, decat somnul, decat catastrofele naturale, globale, planetare, interplanetare, cosmice. Mica sa catastrofa particulara“.

Dintre cartile lui Malcolm Bradbury traduse in romaneste, cea mai cunoscuta este Un om al istoriei (Editura Univers, 1991, colecţia RSXX).

"Preşedintele voia să vorbească, dar nu putea, şi numai după zece minute putu el să se facă iarăşi ascultat.
— Lăsaţi-mă să sfârşesc, reîncepu el cu răceală. Am cercetat chestiunea sub toate feţele ei, am studiat-o cu hotărâre şi, din socotelile mele indiscutabile, reiese că orice proiectil înzestrat cu o iuţeală iniţială de 12. 000 de yarzi pe secundă şi îndreptat spre Lună va ajunge negreşit până la ea. Am, deci, onoarea să vă propun, bravii mei colegi, să încercaţi această mică experienţă!"

O experienţă literară unică în lume. O călătorie fantastică cum numai Jules Verne putea imagina. Ei bine aflaţi că proiectilul a fost lansat, în cele din urmă, către lună, dar...

Povestirea si nuvela lui Ion Agarbiceanu includ paginile de cea mai densa proza din intreaga sa opera. Preocupat a da aici contur universului spiritual al satului ardelenesc de dinainte si de dupa primul razboi mondial, cand framantarile si convulsiile desteptarii acestuia la constiinta plenarei sale emancipari genereaza puternice drame morale, scriitorul se fixeaza in devenirea prozei romanesti ca unul dintre cei mai interesanti deschizatori de drum, facilitand alaturi de loan Slavici consolidarea unei autentice si viguroase linii traditionale. Exemplare prin simplitate si profunzime, nuvelistica si povestirile lui Ion Agarbiceanu se contureaza, mereu mai mult, ca un moment de auto-determinare, de fixare pe coordonate proprii a epicii noastre moderne. CONSTANTIN CUBLESAN

    Cuprins:

Valva bailor • Comoara • Valea-dracului • Duhul bailor • Oana precupeata • Om ratacitor • Vecina • Om nacajit • Vecinii • Betivul • Zile ploioase • Sarlatanul • Tutu Ilie • Vedenii • Nica • Luminita • Dura lex • Melentea • Darul lui Mos Miron • Fefeleaga

     Fragment din povestirea “Om ratacitor”:

"Cine-i cel mai zgomotos?
Este Sid cel artagos.
Glasul el de si l-ar pierde,
Ca e bun cine-l mai crede?
Citeste cartea si vei afla."

Colecția Capodopere ale romanului românesc