Literatură

Omagiu editorial In memoriam Cornel Udrea (27 martie 1947, Gheorgheni/Harghita – 11 aprilie 2024, Cluj-Napoca)

Cea mai vândută carte de umor din ultimii 50 de ani scrisă în limba română

Ediția a XVII-a, prevăzută, preadăugită și recitită

Ilustrații de Mărgărit Chelbea

Cuvinte de prețuire: Irina Petraș, Horia Bădescu

Aducem mulțumiri Domnului Dr. Ing. ȘTEFAN GADOLA pentru susținerea acestui demers editorial.

Cangurii... a circulat, aproape folcloric, în mediul școlar și universitar, cam peste tot, venindu-mi semnale din timp, unele unice. În timp, în cei peste 40 de ani, cred că aproximativ un milion de oameni „a râs” de mine, și asta este cea mai mare bucurie! (CORNEL UDREA)

Cel mai cunoscut și mai subtil autor de proză umoristică din spațiul transilvan. (PETRU POANTĂ)

Cărțile lui Cornel Udrea se citesc pe nerăsuflate, la fiecare pagină găsești detalii în care te poți recunoaște, zâmbind adesea amar, ori în care recunoști nemulțumirile semenilor față cu lumea. Umorul lui e mereu proaspăt, plin de incuri surprinzătoare și de subînțelesuri, cu săgeți aruncate înspre toate țintele pe care lumea de azi i le scoate în cale. (IRINA PETRAȘ)

Avea în sânge acel histrionism superior care separă adevărații Arnoteni ai umorului de ciocoii de vreme nouă ai genului satiric. Căci scrierile acestui maestru al paradoxului sunt un festin trimalchionesc al umorului, o risipă de inteligență, o bucurie a spiritului care se veselește sărbătorindu-se și care ne încântă sărbătorindu-ne, făcându-ne părtași la imensul hohot de râs sănătos întru vindecarea lumii și desfătarea sufletului. (HORIA BĂDESCU)

Felul în care vorbește Cornel Udrea, cu flori și zâmbete mici, îl face al naibii de interesant și în cărțile lui regăsești umorul românilor. (FĂNUȘ NEAGU)

Vreo 50 de ani de Prietenie sunt greu de uitat: nici nu-i voi uita vreodată... I-am transmis lui Cornel să facă Îngerii să zâmbească, pe-acolo pe unde ajunge... cred că, de un an, fețele lor sunt vesele... Nu pot a zice mai mult... Să ne vedem cu Bine, Cornele! (MĂRGĂRIT CHELBEA)

Volumul Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi, apărut în 145.000 de exemplare, carte retrasă de pe piață de regimul comunist în 1980, are cel mai mare tiraj de carte umoristică, înainte și după revoluție.

Cornel Udrea a încetat din viață în 11 aprilie 2024, la Cluj-Napoca, iar ediția de față este un omagiu editorial In memoriam.

Fragment din carte:

Plan în mișcare, Ion și Măria se apropie într-o direcție anterioară. Prim-plan zece degete: se țin de mâna stângă. Cerul. Se vede luna.

Măria cointeresată: „Adevărul îi, mă dragule, că o fost americanii pe lună?” Ion, superior, scuipă delicat o cojiță de floarea-soarelui: D-apoi cum? „Și s-o fost plimbată pe ea?” D-apoi cum? „Și s-o fost vinită jos?” D-apoi cum? În această primă parte, Măria trebuie să fie naivă, dar pe parcurs, urmând cursuri intensive, participând regulat la aceste cursuri și conspectând cuvânt cu cuvânt notițele, va ajunge cu un cap mai mare ca Ion. „Și n-o perit?” Ei, fras, d-apoi cum?

Măria ochi mari, panoramare ochi, ambii: „Tulai, dragule, multe știi!” Ion, un zâmbet larg: D-apoi cum?

Născut la 27 martie 1947 în orașul Gheorgheni, județul Harghita, scriitorul și ziaristul Cornel Udrea este absolvent al Liceului „Mihai Eminescu” (promoția 1964) și al Facultății de Filologie din Cluj (promoția 1969).

A lucrat 40 de ani, până în 2012, în Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul de Radio Cluj, ca realizator-coordonator programe de divertisment, teatru radiofonic și spectacole cu public. Este autorul celei mai longevive emisiuni de divertisment, radioduminica, cu începere din 1972. Din 1970 colaborează frecvent cu programul de divertisment UNDA VESELĂ, unde i-au fost jucate peste 400 de scheciuri și monologuri.

Este autor a 172 de cărți (poezie, proză, teatru, monografii, antologii, eseu – în mai multe ediții) și CD-uri, precum și realizator, în premieră mondială editorială, a două volume de proză umoristică în Braille (pentru nevăzători). Volumul Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi, apărut în 145.000 de exemplare, carte retrasă de pe piață de regimul comunist în 1980, are cel mai mare tiraj de carte umoristică, înainte și după revoluție.

Piesa sa, Românie, dragă Elveția mea, a fost jucată de 103 ori la Teatrul Național din Târgu Mureș și a fost reluată de alte 10 teatre profesioniste și de amatori, fiind cea mai jucată piesă de după revoluție. De asemenea, este autor al primei piese românești sociale antidrog, Colivia cu iluzii, a 64 de premiere teatrale, a 21 de spectacole de teatru radiofonic național și regional și realizator a 20 de spectacole de teatru de revistă la Ploiești, Deva, Cluj-Napoca, Baia Mare etc. Premiera piesei Raiul, prima pe dreapta a avut loc la Lyngby, Suedia, în prezența a 44 de ambasadori și 86 de personalități oficiale, locale și naționale. Spectacolul A fi la timpul pe... trecut, în interpretarea Mirelei Pană, a fost jucat pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca în 2005, a luat premiul pentru cel mai bun spectacol la Cluj-Napoca în 2006, premiul „Ambasador” la Târgu Mureș în 2007 și a câștigat premiul pentru cel mai bun text la Festivalul de dramaturgie contemporană Stockholm (Suedia). Cea mai importantă colaborare cu un teatru neprofesionist a fost cu Teatrul „Salsovia” din Mahmudia, cu piesa Îngropat în cer, care a câștigat Trofeul Festivalului Kavarna (Bulgaria), din 21 de trupe participante. Piesele jucate de trupa „Salsovia” au fost prezentate la Teatrul tulcean „Jean Bart” și la Festivalul „Amza Pellea”. A colaborat cu cei mai mari actori ai României: Mircea Albulescu, Florin Piersic, Dorel Vișan, Tamara Buciuceanu-Botez, Draga Olteanu-Matei, Virgil Ogășanu etc.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj, membru de onoare al Ligii Scriitorilor Români, membru de onoare al Uniunii Ziariștilor din România, director onorific al Asociației Culturale Interludis, rector onorific al Academiei de Umor „Răzeșii” din Suceava și cetățean de onoare a patru localități din România.

Apare în mai multe dicționare și monografii de specialitate, și a fost distins cu numeroase diplome, premii și titluri, printre care 27 de premii la Festivalul Teatrelor de Revistă de la Constanța, patru premii literare ale Uniunii Scriitorilor pentru proză și teatru și Premiul Național „I.L. Caragiale” pentru teatru.

Cărțile sale sunt traduse în limbile germană, engleză, spaniolă, franceză, maghiară, suedeză, daneză, sârbă, bulgară.

Cornel Udrea a încetat din viață în 11 aprilie 2024, la Cluj-Napoca, iar ediția de față este un omagiu editorial In memoriam.

Am inceput sa lucrez pentru serviciile secrete comuniste din data de 23 august 1944. Ziua ocuparii tarii mele de catre Armata Rosie. O data usor de retinut, ziua ocupatiei fiind decretata sarbatoare nationala a Romaniei, ce se celebreaza, obligatoriu, pe intreg teritoriul tarii. {efi de state din lumea intreaga trimit la aceasta data lungi telegrame la Bucuresti, felicitandu-i calduros pe romani pentru ca au fost ocupati de Armata Rosie. La Paris, la Londra, la Bonn, la New York, in toate capitalele lumii, sefi de guvern si ministri participa la receptii somptuoase, organizate de ambasadele Romaniei. Cu paharul de sampanie in mana, isi exprima profunda lor satisfactie pentru ocuparea Romaniei.

Cersetorii de miracole se constituie intr-un proces al implacabilului spirit al secolului nostru - tulburator de frumos, dar atat de crud si oprimant pentru individ. Raul universal este denuntat in chipul blestemului de care sufera rasa neagra din Statele Unite si din Africa. Istoria este atroce si e nevoie de gandirea elevata a lui Gheorghiu, sunt solicitate intregul sau talent, intreaga lui arta pentru a o face suportabila. Putini autori au stiut mai bine decat autorul Cersetorilor de miracole sa prezinte complicatele realitati economice, politice, morale ori de alta natura ale lumii de astazi, nespus de greu de cuprins de mintea omeneasca, sursa a unei imense dispute, a unui urias conflict, ce terorizeaza si devasteaza sarmana noastra umanitate. - Andre Billy (Academia Goncourt)

Cele mai simpatice, amuzante sau percutante citate din vasta operă a lui Boris Vian, autorul iconoclast al cărui centenar a fost sărbătorit de curând. Dușman al seriozității rigide și al vorbelor goale, Vian a dat poate cea mai frumoasă definiție a umorului: „Umorul e politețea disperării.”

Inventarea singurătății este cartea de debut în proză a celebrului scriitor american Paul Auster, un volum emoționant și profund personal, scris la scurt timp după moartea tatălui său. Îmbinând elemente de eseu filozofic, biografie și auto-ficțiune, autorul explorează cu o luciditate dureroasă temele absenței paterne, memoriei selective și a modului în care tăcerile formează și transformă vieți întregi. Scris într-un stil sobru, poetic și intertextual, romanul devine o meditație despre solitudine, scris și căutare autentică a sensului în absență.

„Influența stelelor” de Emma Donoghue este un roman puternic despre curaj, maternitate și umanitate în vremuri de criză. Pandemia de gripă din 1918 a dus la moartea a zeci de milioane de oameni – o cifră depășită doar de Ciuma Neagră –, într-o perioadă în care omenirea era devastată deja de Marele Război. Acesta este contextul în care se desfășoară acțiunea acestui roman finalizat exact înainte de debutul pandemiei din 2020.

O nouă aventură a prietenilor din grupul Reparabile Tempus

Dora, Filip, Clara, Luca și Raul termină școala și pleacă opt zile în tabără la Haleș. Fiecare poartă cu sine ecoul pasiunilor, grijilor și așteptărilor sale și fiecare are un plan de acțiune.

Surpriza este ingredientul neștiut din orice plan – vorba Dorei, „este cineva acolo, în spațiu, sau poate în stratul de ozon, care se uită în jos, spre pământ, și brusc are chef de glumă.” Uneori scenariul pregătit pică și ești nevoit să fii... natural. Oare asta va duce la destrămarea grupului Reparabile Tempus?

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

„Lumina din titlu este legată de ceea ce auzise Werner într-o emisiune radiofonică de la sfârşitul anilor ’30: creierul uman are capacitatea de a crea lumină în întuneric. Ideea reverberează cu atât mai puternic, cu cât înaintează acţiunea romanului.“ (New York Times Book Review)

„O meditaţie despre soartă, liberul-arbitru şi felul în care, în vreme de război, micile alegeri pot avea consecinţe majore.“ (New Yorker )

„O poveste superb spusă, minunat scrisă. Fiecare element al ei revelează o informaţie care încarcă naraţiunea cu semnificaţie, până ce, la final, cutia magică a romanului se deschide dând la iveală comoara ascunsă înăuntru.“ (Washington Post)

Premiul Iasnaia Poliana 2016

„Din cer au căzut trei mere este o minunată saga despre locuitorii unui sat armean. Însă povestea acestui sat este de fapt o poveste despre noi. Și aici stă talentul scriitoricesc al lui Narine Abgarian. O carte plină de tandrețe și umor, subtilitate și genul acela de măiestrie rară, atât de firească, încât nici n-o remarci.“ — EVGHENI VODOLAZKIN

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duio¬șie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea Odette Toulemonde din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

Părerea editorului: Poate că inocenţa e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decenţă speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea“ n-a avut încă loc. Citind-o, ne legănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezeşte în noi nostalgia unei lumi pierdute.

Părerea redactorului: Un oraş plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiţă care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Şi o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocenţă.

Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp şi în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Şi fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare!

Părerea lui Vlad: Inocenţa e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici.

Părerea neoficială a PR-ului: Se citeşte cu încordare. Aş fi vrut să nu se mai termine.

Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viaţă.

Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câştigă cine ajunge ultimul la linia de sosire.

Două viziuni asupra lumii: cea a unei fetiţe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal şi cea a femeii care descoperă secretele înecate în trecut. Naivitatea comică a primei voci învinge melancolia celei de-a doua.

Casa de pe strada Maiakovski (fostă şi viitoare Sfântul Ioan) din Braşov devine un surprinzător personaj cu memorie şi conştiinţă.

Inocenţii e al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după Viaţa începe vineri (2009) şi Viitorul începe luni (2012). Viaţa începe vineri a obţinut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură; romanul este tradus în peste zece limbi europene.

Când pereții încep să vorbească. Poveste cu fantome sau minciună? Pe muchia dintre realitate și coșmar. În beznă mișună secrete. Puține lucruri în viață te dezamăgesc mai rău decât să știi că părinții tăi nu sunt sinceri cu tine. Oamenii nu mint decât dacă ascund ceva.

Ochiul american e un roman de actiune si suspans. Autorul ne poarta intr-un port abandonat de mare, dintr-o tara subdezvoltata, unde locuitorii traiesc, precum somnambulii, sub ochiul vigilent al unui vapor-spion, ancorat in larg. In apropierea portului, intr-o insula din delta, are loc o drama. Angoasa face inimile tuturor cat un purice: Cine a ucis-o pe frumoasa Akantha? Locuitorii si autoritatile locale habar nu au de crima, dar Ochiul american a vazut asasinul turnand otrava in paharul victimei. Aventura teologica a umanitatii s-a incheiat. Ochiul american a inlocuit Ochiul lui Dumnezeu. Niciodata autorul Orei 25 n-a demonstrat, nici denuntat cu mai multa acuitate mecanismele si ororile universului materialist-stiintific, opunandu-le lumea tainei, a dragostei si spiritualitatii. Virgil Gheorghiu ramane, fara doar si poate, asa cum critica l-a prezentat inca de la fabulosul sau debut literar in Occident, "martorul cel mai incrancenat, dar in acelasi timp lucid al epocii noastre".

Alaturi de Ora 25, Nemuritorii de la Agapia e una dintre capodoperele scriitorului-sacerdot Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992). Cartea - la prima vedere cu trama politista - are mai degraba o miza sociala sub raportul problematicii abordate, cu profunde implicatii religioase. Urmasii Nemuritorilor din Carpati, in plin veac XX, traind un crestinism popular, prefac naratiunea intr-o cuprinzatoare apologie a Ortodoxiei romanesti de astazi. Sub pana maiastra a lui Gheorghiu, lumea Adevarului si Dreptatii, sub imperiul grelei poveri a Istoriei, nu e dispusa nicicum sa faca vreun compromis cu veacul de acum, lucrand spre mantuirea unui intreg neam. Neintrecutul scriitor al exilului romanesc - ale carui opere sunt traduse astazi in aproape toate limbile pamantului - ne propune, prin fresca de fata, o adevarata carte a regasirii de sine la cumpana de milenii.

Charlotte e o orfana crescuta in casa unui pastor si logodita de cinci ani cu Karl-Artur Löwensköld. Tanarul si-a descoperit vocatia preotiei si a devenit vicarul pastorului in casa caruia a descoperit-o pe Charlotte. La un moment dat, parandu-i-se ca logodnica sa ar fi impotriva vocatiei lui, Karl-Artur rupe logodna, lasand-o pe Charlotte expusa oprobriului public. Pentru a nu-i afecta prestigiul si relatia cu parintii, fata prefera sa se sacrifice si tace, ba chiar accepta o casatorie care o compromite definitiv pe ea insasi, cu Schagerström, un om bogat.

Este jertfa suprema pe care o poate face dragostea ei pentru Karl-Artur. Fata pricepe in cele din urma ca nu poate iubi un om care nu stie sa iubeasca decat pe Dumnezeu si care, iubind, nu stie decat sa raneasca. Pasiunea lui isterica pentru divinitate nu are nimic omenesc, iar Charlotte cauta dragostea acolo unde o poate afla, in casatoria cu bunul, delicatul si generosul Schagerström.

Selma Lagerlöf – prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatura.  

Dintre femeile de mare talent sau geniale, nici una, in opinia mea, nu o depaseste pe Selma Lagerlöf. - Marguerite Yourcenar                           

Stiu bine ca pe vremuri se gaseau, in lumea larga, numerosi barbati care nu stiau ce inseamna frica. Ma intreb totusi daca macar vreunul din acestia ar fi avut destul curaj sa-si puna pe deget teribilul inel ce apartinuse odinioara batranului general Löwensköld din Hedeby. - Selma Lagerlöf

Un inel misterios de aur ornat cu un agat superb, un dar regal furat de pe degetul unui mort, trezeste pasiuni, dorinte si lacomie, atata imaginatia si provoaca o serie de nenorociri si crime. Fantoma generalului va urmari cu inversunare, generatii dupa generatii, atat pe faptuitori, cat si pe cei care au ghinionul sa fie in posesia inelului fara sa stie.   

O calatorie in spatiu si timp, o poveste pasionanta, care dovedeste exceptionala arta narativa  a autoarei, inspirata din legendele si istoria meleagurilor sale natale. 

Ca asasină pentru grupul de rebeli Fíur du Ath, Raeve are ca sarcină să îndeplinească ordinele primite și să nu fie prinsă. Când un vânător de recompense rival îi dă peste cap întreaga lume, sângele curge, inimile se frâng, iar Raeve ajunge să fie închisă de Ghilda Nobililor – un grup de fae puternici care o transformă într-un soi de declarație politică. Zdrobit de pierderea marii sale iubiri, Kaan Vaegor a decapitat un rege și și-a pus el însuși pe cap coroana topită. Acum, aflat într-o neobosită căutare a modului de a-și potoli durerea neîncetată care îi arde pieptul, este atras de un anume indiciu în închisoarea de mare securitate din capitală, unde dă peste prizoniera Raeve.

Toată lumea din Hemingway Grove, Illinois, îi știe pe David și Marcie Bowers. David este proprietarul unui pub. Marcie a lucrat pentru o mare corporaţie, dar acum se ocupă de cazuri care ţin de dreptul familiei.

Descoperă în acest final palpitant și extrem de așteptat al seriei romantasy Ultimele ore cum Cordelia Carstairs pierde tot ce contează pentru ea. În doar câteva săptămâni, își vede tatăl ucis, planurile de a deveni parabatai alături de prietena ei cea mai bună, Lucie, destrămate, iar căsătoria cu James Herondale, distrusă. De parcă nu ar fi fost destul, tânăra este acum legată de un nou demon puternic, Lilith, care o deposedează de puterile de vânător de umbre.

Inspirat din evenimente reale și redând atmosfera terifiantă a Vienei de după Anschluss, Cercul scriitorilor din Viena este un roman în care curajul, loialitatea și puterea cuvintelor, într-o lume care încearcă să le reducă la tăcere, devin mai puternice decât frica, trădarea și cenzura.

Viena, 1938. Orașul este prins între trecutul său cultural strălucit și umbrele incertitudinii și fricii aduse de nazism. În această atmosferă tensionată, doi autori de romane polițiste evrei, Mathias Kraemer și Johannes Namal, încearcă să-și protejeze familiile și să scrie în continuare. Cei doi, împreună cu alți intelectuali, obișnuiau să se întâlnească în liniștea cafenelelor vieneze, la cercul literar inspirat de ideile lui Sigmund Freud. Dar plecarea acestuia în exil devine inevitabilă și, oricât ar încerca să-i ferească, ascunzând fotografiile cu ei, tăinuindu-le numele, cu toții sunt captivi în malaxorul terorii naziste: cărțile le sunt interzise și arse, prietenii le dispar unul câte unul, viețile le sunt amenințate. Într-o lume în care oamenii ajung să fie condamnați la moarte pentru ideile lor, Mathias și Johannes trebuie să decidă dacă vor lupta prin scris sau dacă vor alege tăcerea drept singura cale de supraviețuire.

„Un roman captivant ce pune în lumină modul în care evenimentele teribile îi pot determina pe oamenii obișnuiți să ia decizii extraordinare.“ — The Times of Israel

„Un roman impresionant despre curaj, familie și supraviețuire.“ — Booklist

Romanul Adună-te! explorează etapele despărțirii, maternității și ale redescoperirii de sine în contextul complex creat de o separare atunci când este un copil la mijloc. Încheierea unei relații nu înseamnă numai ruperea unei legături, ci și necesitatea de a găsi un nou echilibru în dinamica familială. Cum îti reconstruiești viața fără a pierde complet legătura cu trecutul? Cum poți păstra un parteneriat în creșterea unui copil, chiar și după separare?

Cartea urmărește acest proces de tranziție, de la confuzia inițială la găsirea unei noi stabilități. Întrebările despre identitate, iubire și prietenie devin esențiale, iar rutina zilnică capătă atât nuanțe profunde, cât și momente absurde. Între amintiri, nesiguranțe și încercări de adaptare, povestea ilustrează un parcurs în care pierderea și vindecarea coexistă.

O carte despre sfârșituri, noi începuturi și procesul regăsirii de sine, scrisă cu sinceritate și empatie.

„În dimineaţa următoare mă scol târziu. Bucuria mutării în apartament, durerea pentru despărţirea de Bruno, ambele mi-au umflat capul ca pe un abces de năuceală. Este o nebunie că aceste întâmplări mă obligă să mă retrag în mine însămi. În loc să ies din casă și să-mi las deoparte grijile, trândăvesc de una singură. Pentru scris îmi lipseşte motivaţia, pentru plimbări n-am chef. Aștept doar ca lucrurile să se îmbunătățească. Așteptarea unei vieţi aşa cum trebuie duce la un carusel de neoprit al dezamăgirilor. Stagnarea este acum dușmanul meu. Ce mai aştept? Ca pe fereastra mea să intre brusc în zbor un bărbat? Ca tatăl meu să se mute înapoi la Berlin? Ca mașina de spălat vase să se golească singură? Risipesc atât de mult timp în trândăvie, încât nu e de mirare că nu se întâmplă absolut nimic. Ce e trist la viața mea este faptul că mizez totul pe momentele de întâlniri întâmplătoare și astfel uit că trebuie să ies din casă pentru asta. Trebuie să mă adun, să uit de relația mea eșuată și să părăsesc apartamentul. De ce să sper la hazard?”

In inima unui Beirut sfasiat de razboiul civil, unde moartea pandeste la fiecare colt, un contingent de soldati italieni ajunge intr-o misiune de mentinere a pacii. Dar in acest infern al violentei absurde si al urii fara sfarsit, ei descopera rapid ca pacea este un ideal fragil, iar supravietuirea depinde de o combinatie de noroc, diplomatie si compromisuri periculoase. Inshallah - unul dintre cele mai complexe si intense romane ale Orianei Fallaci - urmareste o galerie de personaje prinse in haosul conflictului libanez: soldati italieni trimisi intr-o misiune care pare imposibila, femei libaneze a caror frumusete ascunde traume adanci, militanti crestini si siiti care ucid in numele unor cauze contradictorii, calugarite franceze prinse intre credinta si oroarea razboiului.

Cartea de fata este un thriller stiintifico-fantastic fascinant, unde stiinta, religia si conspiratiile globale se impletesc. Ernetti si calatoria interzisa - al treilea volum al Trilogiei Cronovizorului, scris de Roland Portiche - continua explorarea uneia dintre cele mai controversate inventii din istorie: cronovizorul. Romanul imbina elemente de stiinta, religie si conspiratii globale, ducand cititorul intr-o calatorie care sfideaza limitele timpului si ale realitatii.

Odiseea adriatica este mai mult decat o aventura pe mare - este o poveste despre explorare, despre necunoscut si despre acea prezenta enigmatica ce poate schimba totul. Doi frati timisoreni pornesc intr-o calatorie plina de promisiuni, dar Adriatica le rezerva surprize pe masura: pericole neprevazute, intalniri neasteptate si o muza rebela, exuberanta, imposibil de ignorat. Mugur Ionita scrie cu o finete care surprinde lumina si umbra, creand un golden hour literar unde aventura, ironia, umorul si dorinta se impletesc in valuri. Un roman de aventuri marine, care te poarta departe, cu briza libertatii pe piele.

Importanta lui Iosif in literatura si cultura noastra nu trebuie cautata neaparat in sectorul liricii de inspiratie samanatorista. Un asemenea personaj discret, modest, timorat in a se afirma, cum a fost autorul, poate fi insa un bun traducator al creatiei altora.

Traducerile – si nu productiile proprii – reprezinta partea cea mai solida din opera acestui autor. Lipsita in buna parte de o personalitate proprie, bine conturata, Iosif cauta mereu sa se ascunda intr-o alta de imprumut, asa cum incearca sa ilustreze si tematica impusa de samanatorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, in cazul autorului nostru, in primul rand poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca in Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decat notabile. G. Calinescu insusi, altfel zgarcit cu aprecierile, nu ezita sa considere activitatea de traducator a lui Iosif “magistrala”. - Oana Soare

Cuprins:

Versuri (1897) – April, Sarbatoare, O mama, Domnisoarei, Aceleiasi, Ideal, Ramas bun.

Patriarhale (1901) – Bunica, Revedere, Furtuna, Visul, Cobzarul, De ziua mea, Adio, Invins!, Iarmaroc, Romanta, Rozele, Pasteluri, Balada, Doina, Cantec vechi, Cantec de leagan, Salcamul, Cantec, Nopti de vara, Cantec, Nucul, Fulgii.

Poezii (1901-1902) – De sarbatori, Razmirita, Lautarul, Haiducul, Secerisul, De urat, Un cantec, Poezia, Toamna.

Cantece si balade – Cantece, Frumoasa Irina, Cantec de primavara, Mi-e dor, Pintea, De cantece Parisu-i plin, Pastel, Steaua, La cules, Apa mortilor.

Credinte (1905) – Cand seara in ceasuri de singuratate, Credinte, Melancoliei, Cantec, Cantec, S-a-nnoptat, Pe deal, Lebada, Copil sarman, Sarbatoare, Singur, Fantana vrajita, Gruia, Domnita, Harpistul, Cantec.

Cantece (1912) – Noaptea de mai, In ochii tai, Cu ochii tai, Cantaretul, Primaverii, Liniste, Insir-te margaritare, Cantec de leagan, Cantec sfant, Nopti de veghe, Toamna, Se-ntorc iar zilele noroase, Inmormantare, Talangi, Unui tanar, Scrisoare lui Goga, Clopotele din Nurnberg.

Talmaciri (1909) – Un imn francez lui Eminescu.

Lucien Bazin – Izbavire; Goethe – Copila din straini; Schiller – Catre copaci; Giosue Carducii – Cavalerul; Heine – Pe inima iubito, Paduri si campuri se-nvesmanta, Si daca ochii tai, Nu ma iubesti!, Cand doi isi zic adio, Noi ne iubiram, Un tanar iubeste, Afara-i noapte, Icoane vechi, Ce trista mi-e inima, Safire-s ochii tai, Departe, Stelelor.

Proza – O zi de sarbatoare, Dantele, Din copilarie, Victima, Monumentul, „Opinca romaneasca”, Cum scrie Caragiale, O amintire.

Referinte critice din Garabet Ibraileanu, E. Lovinescu, Serban Cioculescu, G. Calinescu, Constantin Ciopraga, Nicolae Manolescu

Romanul Craii de Curtea-Veche apartinand lui Mateiu I. Caragiale, fiul cel mare al lui Ion Luca Caragiale, este una din acele carti rare care i-au pus in mare incurcatura pe criticii literari. Doua au fost dificultatile principale. Cea dintai priveste natura insasi a romanului, care nu intra in formula romanului realist, asa cum cerea traditia genului, de la Mara la Ion.

Compus din mai multe naratiuni paralele, romanul sfida toate cliseele genului asa cum il interpreta critica interbelica. A fost nevoie de o mai mare toleranta pentru ca romanul lui Mateiu I. Caragiale sa fie omologat. Cealalta dificultate a fost legata de titlu: cine (ce) sunt Craii si cati la numar sunt ei. Cum se stie, asa ii boteaza Pena Corcodusa, cand ii intalneste in dreptul Curtii-Vechi, la doi pasi de strada Lipscani din Bucuresti. - Nicolae Manolescu

Cuprins:
Craii de Curtea-Veche – Întâmpinarea crailor, Cele trei hagialâcuri, Spovedanii, Asfințitul crailor.
Referinte critice din Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu, Mihai Zamfir, Matei Călinescu.

Cartea de fata reprezinta finalul coplesitor al trilogiei Stars.

De cand sunt impreuna, Karina si Kael incearca sa faca in asa fel incat relatia lor sa functioneze. Cele doua suflete frante sunt nevoite sa-si gaseasca separat vindecarea inainte de a fi capabile sa obtina fericirea, pe cont propriu sau impreuna.

In timp ce lumea din jurul lor incepe sa se dezintegreze, Kael sufera din cauza tulburarii sale de stres posttraumatic, iar Karina se lupta sa-si invinga anxietatea, care este mai coplesitoare decat oricand. Apoi cineva din trecut se intoarce si le invadeaza existentele, dandu-le vietile peste cap si tulburandu-le linistea fragila pe care si-o construisera.

Daca isi doresc sa aiba viitorul la care viseaza cu atata ardoare, Kael si Karina trebuie sa duca aceasta batalie grea umar la umar.