Literatură

Romanul Adună-te! explorează etapele despărțirii, maternității și ale redescoperirii de sine în contextul complex creat de o separare atunci când este un copil la mijloc. Încheierea unei relații nu înseamnă numai ruperea unei legături, ci și necesitatea de a găsi un nou echilibru în dinamica familială. Cum îti reconstruiești viața fără a pierde complet legătura cu trecutul? Cum poți păstra un parteneriat în creșterea unui copil, chiar și după separare?

Cartea urmărește acest proces de tranziție, de la confuzia inițială la găsirea unei noi stabilități. Întrebările despre identitate, iubire și prietenie devin esențiale, iar rutina zilnică capătă atât nuanțe profunde, cât și momente absurde. Între amintiri, nesiguranțe și încercări de adaptare, povestea ilustrează un parcurs în care pierderea și vindecarea coexistă.

O carte despre sfârșituri, noi începuturi și procesul regăsirii de sine, scrisă cu sinceritate și empatie.

„În dimineaţa următoare mă scol târziu. Bucuria mutării în apartament, durerea pentru despărţirea de Bruno, ambele mi-au umflat capul ca pe un abces de năuceală. Este o nebunie că aceste întâmplări mă obligă să mă retrag în mine însămi. În loc să ies din casă și să-mi las deoparte grijile, trândăvesc de una singură. Pentru scris îmi lipseşte motivaţia, pentru plimbări n-am chef. Aștept doar ca lucrurile să se îmbunătățească. Așteptarea unei vieţi aşa cum trebuie duce la un carusel de neoprit al dezamăgirilor. Stagnarea este acum dușmanul meu. Ce mai aştept? Ca pe fereastra mea să intre brusc în zbor un bărbat? Ca tatăl meu să se mute înapoi la Berlin? Ca mașina de spălat vase să se golească singură? Risipesc atât de mult timp în trândăvie, încât nu e de mirare că nu se întâmplă absolut nimic. Ce e trist la viața mea este faptul că mizez totul pe momentele de întâlniri întâmplătoare și astfel uit că trebuie să ies din casă pentru asta. Trebuie să mă adun, să uit de relația mea eșuată și să părăsesc apartamentul. De ce să sper la hazard?”

In inima unui Beirut sfasiat de razboiul civil, unde moartea pandeste la fiecare colt, un contingent de soldati italieni ajunge intr-o misiune de mentinere a pacii. Dar in acest infern al violentei absurde si al urii fara sfarsit, ei descopera rapid ca pacea este un ideal fragil, iar supravietuirea depinde de o combinatie de noroc, diplomatie si compromisuri periculoase. Inshallah - unul dintre cele mai complexe si intense romane ale Orianei Fallaci - urmareste o galerie de personaje prinse in haosul conflictului libanez: soldati italieni trimisi intr-o misiune care pare imposibila, femei libaneze a caror frumusete ascunde traume adanci, militanti crestini si siiti care ucid in numele unor cauze contradictorii, calugarite franceze prinse intre credinta si oroarea razboiului.

Cartea de fata este un thriller stiintifico-fantastic fascinant, unde stiinta, religia si conspiratiile globale se impletesc. Ernetti si calatoria interzisa - al treilea volum al Trilogiei Cronovizorului, scris de Roland Portiche - continua explorarea uneia dintre cele mai controversate inventii din istorie: cronovizorul. Romanul imbina elemente de stiinta, religie si conspiratii globale, ducand cititorul intr-o calatorie care sfideaza limitele timpului si ale realitatii.

Odiseea adriatica este mai mult decat o aventura pe mare - este o poveste despre explorare, despre necunoscut si despre acea prezenta enigmatica ce poate schimba totul. Doi frati timisoreni pornesc intr-o calatorie plina de promisiuni, dar Adriatica le rezerva surprize pe masura: pericole neprevazute, intalniri neasteptate si o muza rebela, exuberanta, imposibil de ignorat. Mugur Ionita scrie cu o finete care surprinde lumina si umbra, creand un golden hour literar unde aventura, ironia, umorul si dorinta se impletesc in valuri. Un roman de aventuri marine, care te poarta departe, cu briza libertatii pe piele.

Importanta lui Iosif in literatura si cultura noastra nu trebuie cautata neaparat in sectorul liricii de inspiratie samanatorista. Un asemenea personaj discret, modest, timorat in a se afirma, cum a fost autorul, poate fi insa un bun traducator al creatiei altora.

Traducerile – si nu productiile proprii – reprezinta partea cea mai solida din opera acestui autor. Lipsita in buna parte de o personalitate proprie, bine conturata, Iosif cauta mereu sa se ascunda intr-o alta de imprumut, asa cum incearca sa ilustreze si tematica impusa de samanatorism. Acest alter-ego mai puternic, mai nobil a fost, in cazul autorului nostru, in primul rand poetul romantic german Heinrich Heine, din care Iosif a tradus mult, uneori ca in Vedenia sau Cavalerul, cu rezultate mai mult decat notabile. G. Calinescu insusi, altfel zgarcit cu aprecierile, nu ezita sa considere activitatea de traducator a lui Iosif “magistrala”. - Oana Soare

Cuprins:

Versuri (1897) – April, Sarbatoare, O mama, Domnisoarei, Aceleiasi, Ideal, Ramas bun.

Patriarhale (1901) – Bunica, Revedere, Furtuna, Visul, Cobzarul, De ziua mea, Adio, Invins!, Iarmaroc, Romanta, Rozele, Pasteluri, Balada, Doina, Cantec vechi, Cantec de leagan, Salcamul, Cantec, Nopti de vara, Cantec, Nucul, Fulgii.

Poezii (1901-1902) – De sarbatori, Razmirita, Lautarul, Haiducul, Secerisul, De urat, Un cantec, Poezia, Toamna.

Cantece si balade – Cantece, Frumoasa Irina, Cantec de primavara, Mi-e dor, Pintea, De cantece Parisu-i plin, Pastel, Steaua, La cules, Apa mortilor.

Credinte (1905) – Cand seara in ceasuri de singuratate, Credinte, Melancoliei, Cantec, Cantec, S-a-nnoptat, Pe deal, Lebada, Copil sarman, Sarbatoare, Singur, Fantana vrajita, Gruia, Domnita, Harpistul, Cantec.

Cantece (1912) – Noaptea de mai, In ochii tai, Cu ochii tai, Cantaretul, Primaverii, Liniste, Insir-te margaritare, Cantec de leagan, Cantec sfant, Nopti de veghe, Toamna, Se-ntorc iar zilele noroase, Inmormantare, Talangi, Unui tanar, Scrisoare lui Goga, Clopotele din Nurnberg.

Talmaciri (1909) – Un imn francez lui Eminescu.

Lucien Bazin – Izbavire; Goethe – Copila din straini; Schiller – Catre copaci; Giosue Carducii – Cavalerul; Heine – Pe inima iubito, Paduri si campuri se-nvesmanta, Si daca ochii tai, Nu ma iubesti!, Cand doi isi zic adio, Noi ne iubiram, Un tanar iubeste, Afara-i noapte, Icoane vechi, Ce trista mi-e inima, Safire-s ochii tai, Departe, Stelelor.

Proza – O zi de sarbatoare, Dantele, Din copilarie, Victima, Monumentul, „Opinca romaneasca”, Cum scrie Caragiale, O amintire.

Referinte critice din Garabet Ibraileanu, E. Lovinescu, Serban Cioculescu, G. Calinescu, Constantin Ciopraga, Nicolae Manolescu

Romanul Craii de Curtea-Veche apartinand lui Mateiu I. Caragiale, fiul cel mare al lui Ion Luca Caragiale, este una din acele carti rare care i-au pus in mare incurcatura pe criticii literari. Doua au fost dificultatile principale. Cea dintai priveste natura insasi a romanului, care nu intra in formula romanului realist, asa cum cerea traditia genului, de la Mara la Ion.

Compus din mai multe naratiuni paralele, romanul sfida toate cliseele genului asa cum il interpreta critica interbelica. A fost nevoie de o mai mare toleranta pentru ca romanul lui Mateiu I. Caragiale sa fie omologat. Cealalta dificultate a fost legata de titlu: cine (ce) sunt Craii si cati la numar sunt ei. Cum se stie, asa ii boteaza Pena Corcodusa, cand ii intalneste in dreptul Curtii-Vechi, la doi pasi de strada Lipscani din Bucuresti. - Nicolae Manolescu

Cuprins:
Craii de Curtea-Veche – Întâmpinarea crailor, Cele trei hagialâcuri, Spovedanii, Asfințitul crailor.
Referinte critice din Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu, Mihai Zamfir, Matei Călinescu.

Cartea de fata reprezinta finalul coplesitor al trilogiei Stars.

De cand sunt impreuna, Karina si Kael incearca sa faca in asa fel incat relatia lor sa functioneze. Cele doua suflete frante sunt nevoite sa-si gaseasca separat vindecarea inainte de a fi capabile sa obtina fericirea, pe cont propriu sau impreuna.

In timp ce lumea din jurul lor incepe sa se dezintegreze, Kael sufera din cauza tulburarii sale de stres posttraumatic, iar Karina se lupta sa-si invinga anxietatea, care este mai coplesitoare decat oricand. Apoi cineva din trecut se intoarce si le invadeaza existentele, dandu-le vietile peste cap si tulburandu-le linistea fragila pe care si-o construisera.

Daca isi doresc sa aiba viitorul la care viseaza cu atata ardoare, Kael si Karina trebuie sa duca aceasta batalie grea umar la umar.

Excepțional! – Daily Mail

Inteligent, stilat, uimitor! Cel mai bun roman al lui Lucy Foley de până acum! - CHRIS WHITAKER, autorul bestsellerului Toate culorile întunericului

Secrete. Minciuni. Crimă.

Să înceapă spectacolul…

Este seara de inaugurare a celui mai nou resort de lux din Dorset și totul respiră opulență. Piscina infinity strălucește; cocktailul casei (grepfrut, ghimbir, vodcă și un strop de ulei CBD) este consumat din plin de invitații în ținute vaporoase. Dar sub soarele arzător mocnește întunericul. Vechi prieteni și inamici circulă printre oaspeți. Pădurea din fața pajiștii impecabile a hotelului mustește de secrete și nu trece mult timp până apare poliția. Se dovedește că trecutul a distrus prezentul luxos, cu rezultate mortale.

Fondatoarea · Soțul · Ajutorul de la bucătărie ·

Oaspetele misterios

Fiecare are un secret, fiecare are un plan, dar nu toţi vor supraviețui… Ospățului de la miezul nopții.

Plină de răsturnări de situație... perfectă pentru fanii mystery și cei ai seriei The White Lotus. - THE SKIMM

Are tot ce îți dorești de la un thriller marca Lucy Foley: o locație fermecătoare, o distribuție antrenantă, o tensiune subversivă ameninţătoare și o crimă nerezolvată. E cartea perfectă pentru vacanță. Doar să nu te cazezi la Conac. - ALEX MICHAELIDES, autorul bestsellerului Pacienta tăcută

O doză îmbătătoare de hedonism mistic conferă poveștii și personajelor o întunecime vibrantă și o profunzime care păstrează suspansul. O lectură imersivă și diabolică, de cinci stele. -  JANICE HALLETT, autoarea romanului Codul Twyford

Lucy Foley este autoarea bestsellerelor New York Times și Sunday Times Petrecerea de vânătoare, Lista de invitați și Apartamentul din Paris. Cărțile sale au fost pe primele locuri ale secțiunii Crime & Thriller la British Book Awards și s-au aflat în topurile NPR, The Times și Sunday Times Crime Books of the Year. Lucy Foley a studiat literatura engleză la University College Londra și la Universitatea Durham. Romanele sale au fost traduse în peste 40 de limbi și s-au vândut în peste 5,5 milioane de exemplare în întreaga lume. La Editura Trei au mai apărut Petrecerea de vânătoare, Lista de invitați și Apartamentul din Paris. Toate cele patru romane sunt în diverse etape de adaptare pentru streaming sau cinema.

Naluci flamande este o carte uluitoare - surprinzatoare prin opulenta limbajului, cu o extraordinara forta narativa si de o mare profunzime psihologica." Bernardine Evaristo Trinidad, anii '40. Pe culmea dealului cu priveliste catre Bell Village se ridica semeata ferma Changoor, unde Dalton si Marlee traiesc intr-un lux de neimaginat pentru cei ce-si duc viata in umbra proprietatii.

La poalele dealului se afla baracile, niste darapanaturi din scanduri subrede si tabla, locuite de cateva familii. Printre acestea isi duc viata si cei trei Saroop - Hans, Shweta si fiul lor, Krishna - macinati de saracie, dar devotati credintei lor. Cand Dalton Changoor dispare, iar Marlee se afla in pericol, Hans, ajutorul de la ferma, este momit sa se mute in conacul din deal ca paznic, cu promisiunea unui castig frumos.

Insa pe masura ce se dezvaluie misterul disparitiei lui Dalton, vietile tuturor se impletesc intr-o legatura infernala, iar micuta comunitate este zdruncinata din temelii.

Castigator al Walter Scott Prize 2024 pentru fictiune istorica.

Eroii mor. Lașii supraviețuiesc.

Ea are putere asupra morții. El are putere asupra ei. Când doi inamici încheie un târg periculos, vor pune capăt unui război... sau vor porni unul?

Fiică a unei lumi cucerite, Ruying îi urăște pe cotropitorii care au coborât din ceruri și au înfrânt magia poporului său cu ajutorul unor tehnologii nemaivăzute. Înzestrată din naștere cu abilitatea de a smulge viața din trupurile oamenilor, Ruying n-ar trebui să se teamă de ei, dar totuși frica îi domină viața. Mai ales fiindcă vrea mai mult decât orice să-și ocrotească familia. Când darul ei e descoperit de un prinț inamic, acesta îi propune o învoială imposibilă: dacă va accepta să intre în slujba lui ca asasin pentru a-i elimina rivalii politici, familia ei nu va mai suferi de foame sau de alte neajunsuri. Poate Ruying să aibă încredere în acest prinț, care îi promite lumea mai bună după care tânjește inima ei? Să fie oare ticăloșiile acestei înțelegeri cu adevărat în slujba unui bine suprem? Sau își trădează ea întreaga națiune pentru a-i proteja pe cei pe care-i iubește cel mai mult?

„Un debut strălucitor, care emană magie pură.“ - Rebecca Ross, autoarea bestsellerului Rivali divini

„Povestea tulburătoare a unei fete aflate în fața unei alegeri sfâșietoare — salvarea propriei familii sau apărarea lumii pe care o iubește —, Să privești spre zei sângeroși este un roman palpitant despre magie și crimă, intrigă și trădare.“ - Cassandra Clare, autoarea seriei Instrumente mortale

„Cititorii vor sta cu sufletul la gură, întrebându-se ce se va întâmpla în continuare.“ - Adalyn Grace, autoarea bestsellerului Beladona

„Cu o proză fascinant de poetică, Molly X. Chang țese o poveste îmbinând elemente de SF și fantasy cu evocarea procesului cât se poate de real prin care colonialismul distruge popoarele colonizate.“ - Xiran Jay Zhao, autor al bestsellerului Văduva de fier

„Cartea aceasta e ca o lovitură tulburătoare, deopotrivă generos de magică și zguduitor de umană.“ - Laini Taylor , autoarea bestsellerului Visul își alege visătorul

„Istorie și fantezie, iubire de soră și trădare, tragedia unui imperiu și triumful spiritului uman se împletesc cu însuflețire în acest volum de debut extraordinar.“ - Sarah Rees Brennan , autoarea romanului Long Live Evil

Molly X. Chang este o imigrantă  din prima generație, născută în Harbin, China. Să privești spre zei sângeroși este romanul ei de debut.

Precomandă cu livrare din 21 mai

Reînnodând firul fascinantelor istorisiri care au consacrat-o, Isabel Allende ne oferă în Eu sunt Emilia del Valle emoționanta poveste a unei tinere scriitoare care călătorește în America de Sud pentru a descoperi adevărul despre tatăl său și, în cele din urmă, despre ea însăși. În paginile acestui roman, una dintre cele mai puternice scriitoare ale zilelor noastre dă viață unei eroine singulare: energică, inteligentă, sensibilă, Emilia del Valle are curajul de a-și înfrunta soarta, croindu-și un destin.

„Un captivant roman de dragoste și de război.“ — Kate Morton

„Isabel Allende a publicat un nou bestseller seducător, Eu sunt Emilia del Valle, un roman istoric despre descoperirea de sine, ambiție și destin.“ — Harper’s Bazaar

„Isabel Allende nu dă greș niciodată când își propune să ne prindă în mrejele unei povești. Recentul ei roman are drept personaj principal o tânără scrii­toare ambițioasă care își urmărește visurile ‒ la fel cum a făcut-o chiar Allende.“ — Today

„Cel mai recent roman al lui Isabel Allende urmărește călătoria trans­formatoare a Emiliei del Valle peste continente și prin generații. Allende explorează teme precum dragostea, descoperirea de sine și reziliența, țesând o tapiserie emoțională ce poartă amprenta prozei sale lirice și care îi va cuceri pe cititori.“ — Al Día

„Autoarea bestsellerelor Casa spiritelor și Violeta ne aduce un nou roman captivant plasat la mijlocul secolului al XIX-lea.“ — BookBub

BESTSELLER GAUDEAMUS 2022

Roman vândut în peste 2 milioane de exemplare, publicat în peste 20 de limbi, ecranizat în 2016 în Japonia și în curs de adaptare hollywoodiană, Dacă pisicile ar dispărea din lume este o mică bijuterie de umanitate, plină de umor, deopotrivă luminoasă și melancolică.

Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat. 

„O meditație despre viață, iubire, înstrăinarea familiilor și despre ce rămâne după ce murim, scrisă cu optimism și multă emoție. Mesajul lui Genki Kawamura este cât se poate de clar, fără a deveni didactic: privește în jurul tău, bucură-te de cei care te iubesc și profită de viață.“ — The Guardian

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

„Deși, în realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experienței senzoriale umane, am fost obișnuiți să credem, încă de copii, că dumnezeu și moartea, aceste două entități supreme, se află pretutindeni în același timp, adică sunt omniprezente... În realitate, însă, este foarte posibil ca, atunci când ne gândim la asta și poate încă și mai mult când o exprimăm, luând în considerare ușurința cu care obișnuiesc cuvintele să ne iasă din gură, să nu avem o conștiință clară a ceea ce ar putea însemna.” (José Saramago)

„Intermitențele morții nu este numai o elegantă fabulă modernă, o satiră necruțătoare a mecanismelor politicii și o profundă meditație filozofică, ci și o emoționantă poveste de dragoste. Iar poveștile de dragoste urmăresc, de regulă, să afle ce-i aduce pe îndrăgostiți împreună și, prin extensie, în ce constă umanitatea noastră. Răspunsul lor circular, tautologic este că dragostea ne face umani. Dar, deși în romanul de față dragostea joacă și ea un rol în metamorfoza morții, aceasta din urmă descoperă că secretul muritorilor este cu totul altul. După cum ne sugerează Saramago la finalul minunatei sale cărți, o moarte care doarme nu mai este moarte.” (The Observer)

„Saramago este, fără îndoială, cel mai mare scriitor al vremurilor noastre… Are forța de-a arunca o străfulgerare orbitoare asupra subiectelor sale, un moment înfricoșător, prelungit până la limită, de claritate ce luminează detaliile aflate dincolo de puterea de-a dezvălui a razelor soarelui.” (Chicago Tribune)

„Probabil limba e aceea care-și alege scriitorii de care are nevoie, îi folosește pentru a exprima câte o mică parte din ceea ce este.” (José Saramago)

„Nu doar scriu. Scriu ceea ce sunt. Dacă există vreun secret, poate că acesta este.” (José Saramago)

Theodor Constantin își face debutul în romanul "Casa cu neguri", o lucrare publicată în 1946, marcând o continuare a atmosferei enigmatice și pline de suspans pe care a explorat-o inițial în volumul său de debut, "Vrăjitoarea", din 1939.

Această operă literară ne poartă prin străzile pline de mister ale Brailei din copilăria autorului, unde întâmplările inexplicabile și întunecate se desfășoară cu o intensitate dramatică: de la un atentat misterios la povești de iubire pătimașe și tragice între un bărbat și două surori, de la gelozie mortală la sinucideri dramatice. În acest decor, Constantin îmbină elemente de thriller psihologic cu nuanțe de horror, creând o narativă captivantă ce transcende simpla poveste de dragoste sau mister.

Romanul, cu bogatele sale elemente narative – de la pasiuni fatale, gelozii ce sfârșesc tragic, până la intrigile complexe și călătorii care duc personajele până la Paris –, își propune să exploreze adâncimile sufletului uman și întunecimile care se ascund în spatele fațadelor aparent banale.

Prin această operă, Constantin nu numai că își afirmă maestria narativă, dar reușește să creeze un univers în care realitatea se întrepătrunde cu fantezia, iar cititorul este ademenit într-un labirint al emoțiilor și al suspansului.

Lansarea "Casei cu neguri" într-o perioadă de schimbări dramatice pentru România, imediat după răsturnarea ordinii politice și culturale prin impunerea realismului socialist, a făcut ca această capodoperă să rămână, pentru un timp, în umbră. Cu toate acestea, calitățile sale literare o resuscitează ca pe un monument al prozei fantastice, o mărturie a rafinamentului și profunzimii cu care Theodor Constantin a explorat psihicul uman și labirinturile inimii."

Alice Feeney, regina întorsăturilor de situație, își surprinde din nou cititorii cu un thriller captivant și minunat de întunecat despre căsătorie și răzbunare.

Soțiile cred că soții lor se vor schimba, dar ei nu se schimbă.

Soții cred că soțiile lor nu se vor schimba, dar ele se schimbă.

Într-un sat liniștit din Irlanda, un mit local este pe cale să schimbe totul…

În urmă cu o sută de ani, Anna, o fată de la țară, se oferă să ajute un enigmatic vizitator american să traducă povești cu zâne din gaelică în engleză. Dar nimic nu e așa cum pare, iar tânăra se trezește în curând în inima unui mister care îi pune viața în pericol.

În New York, în zilele noastre, Sarah Harper se îmbarcă într-un avion cu destinația Coasta de Vest a Irlandei. După ce ajunge acolo, descoperă că a dezgropat secrete întunecate – secrete care oscilează la granița dintre cotidian și nepământean, dintre lumea muritorilor și cea a zânelor, pe care foarte puțini o pot vedea.

Doi asasini Două lumi Dublă amenințare În Galicia, un asasin răpește și omoară femei care se trezesc devreme să plece la muncă. Femeile invizibile, femeile din umbră. La Madrid, un alt asasin ucide miliardarii și lasă pe pereții caselor lor acest mesaj: să-i ucidem pe bogătași. Doi asasini, două lumi sub spectrul unei confruntări explozive între clasele sociale. Puternică și rebelă, Lucia Guerrero, anchetatoare la Guardia Civil, rezolvă cele mai grave dosare penale. Miza care i se dezvăluie treptat în aceste cazuri paralele este amețitoare. Iar când primește și ea mesaje de la un expeditor anonim se întreabă dacă a devenit o simplă jucărie în mâinile celor doi criminali.

„Un roman delicat și obsedant despre război, artă și memorie.” – The Independent Malaezia, 1951. Teoh Yun Ling, unica supraviețuitoare a unui lagăr japonez brutal din timpul războiului, caută alinare printre plantațiile de ceai din jungla din Cameron Highlands, locurile copilăriei sale. Aici descoperă Yugiri, singura grădină japoneză din Malaezia, și pe proprietarul și creatorul ei, enigmaticul Aritomo, fost grădinar al împăratului Japoniei, care acum trăiește în exil. Balansând între trecut și prezent și stucturat pe trei planuri temporale, Grădina cețurilor din amurg ne dezvăluie treptat și un tărâm al misterelor. Cine este, de fapt, Aritomo și cum a ajuns el să părăsească Japonia? De ce Magnus Pretorius, prietenul și gazda lui Teoh Yun Ling, nu pare să fie afectat de jafurile comuniștilor? Și, în cele din urmă, adevărata poveste despre cum a reușit Teoh Yun Ling să supraviețuiască războiului ar putea fi, oare, cel mai întunecat secret dintre toate?

Autorul bestsellerului internațional "Un bărbat pe nume Ove"

Elsa are șapte ani și o inteligență tăioasă și necruțătoare care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivă aplombul este bunica, fost medic în zone calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că „toți copiii au nevoie de supereroi“, bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal, iar scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii ei de bloc – îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt.

Acest roman, care demolează clișeele privind normalitatea, îi va inspira negreșit pe bunici în relația cu nepoții lor și va încânta cititorii de toate vârstele. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este o carte despre diversitate și acceptare.

O carte înduioșătoare, amuzantă și inteligent scrisă.“Kirkus Reviews

„Ia-ți cu tine șervețelele atunci când începi să citești Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, dar ia-ți și simțul umorului. Este genul acela de roman pe care dacă-l ratezi, n-o să ți-o ierți niciodată.“ Business Insider

„Romanul lui Backman, care aduce în prim-plan relația înduioșătoare dintre o bunică și nepoata ei, este un omagiu încântător adus puterii poveștilor de a vindeca și consola.“ Booklist

„Când îl citesc pe Remus, mi se reconfirmă ceea ce văd la el și față în față. Are o răbdare aparte și un mod distinct de a asculta și observa lumea din jur, e relevant și pentru mine pe ce pune lupa ori ce alege să decupeze din toată încâlceala relațiilor dintre oameni, atunci când aceștia nu au «presiunea să joace un rol». Deși diferit de la o povestire la alta, naratorul lui pare mereu obsedat și nedumerit despre cât și cum se produce apropierea fie dintre tată și fiu, fie dintre prieteni, pentru care pare să aibă un cult special. Asta în timp ce hoinărește într-un cadru realist, dar cumva și suprarealist, de Motru relocat în Mexic de către un Salinger care se ascunde în București, după ce a împrumutat un ochi de la Tarantino. Și dezvăluie un mic univers în care tot descoperă bug-uri, simte că ceva nu se pupă, că ceva important îi scapă. Însă nu degeaba a citit atâtea cărți ori a văzut atâtea filme, nu degeaba trăiește pe pielea lui absurdul vieții cotidiene. Pentru că dozajul prin care povestește – fără a face risipă de cuvinte, cu umor și (auto)ironie – ne oferă un Boldea unic, autentic și proaspăt.“ - Florin Lăzărescu

Molly Marks își câștigă existența scriind comedii romantice pentru Hollywood — ceea ce-i întărește convingerea că „romantismul“ este o afacere. Singura dată când a fost suficient de naivă să se îndrăgostească a fost de iubitul ei din liceu, Seth, pe care l-a părăsit în ajunul absolvirii. Seth Rubinstein crede în dragostea adevărată și predestinată, deși este unul dintre cei mai de succes avocați specializați în divorțuri din Chicago. Știe că undeva există și sufletul său pereche, dar până acum, nimeni nu s-a putut compara cu Molly, prima fată care i-a frânt inima. Când cei doi se reîntâlnesc la reuniunea de cincisprezece ani de la terminarea liceului, decid să facă un pariu: cine reușește să prezică destinul a cinci cupluri înainte de următoarea reuniune trebuie să îi dea dreptate celuilalt în privința dragostei adevărate. Surpriza este că al cincilea cuplu sunt chiar ei doi.

Roman finalist la National Book Award, cea mai bună carte a anului pentru The New York Times Book Review Cyrus este un tânăr cu o moștenire complicată: mama lui moare într-un avion civil distrus din greșeală de o rachetă americană, iar el părăsește Iranul împreună cu tatăl său și se stabilește în SUA. Viața pe care o duce părintele lui ca imigrant în America pare însă la fel de lipsită de sens ca moartea mamei, iar Cyrus, apăsat de un acut sentiment al absurdului, își alină o vreme angoasa cu ajutorul alcoolului și al pastilelor. Din această derivă existențială încolțește însă o idee: moartea – și mai ales moartea sa – trebuie să aibă sens. Așa începe obsesia lui Cyrus pentru martiriu, care îi animă conversațiile cu prietenii, îi inspiră poemele, i se strecoară în vise și îl aduce în cele din urmă în compania lui Orkideh, o artistă care a ales să-și trăiască ultimele clipe de viață ca exponat într-un muzeu. Între ei se leagă o relație neașteptată, prin care Cyrus speră să găsească în sfârșit un răspuns la marea întrebare care-l frământă: „Cum arată o moarte bună?“.

Continuarea romanului Copacul lumii

Bun venit la Circul Miturilor și al Haosului, locul unde miturile prind viață, iar măștile își schimbă expresia în mod misterios. Sub cupola circului, morții nu-și găsesc liniștea, iar pericolul pândește la fiecare pas.

Martha ajunge la circ, în inima pădurilor norvegiene, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu Nina, fosta prietenă a lui Stig. A fost într-adevăr un accident sau în spatele căderii ei de pe trapez se ascunde un secret întunecat?

Căutarea adevărului o atrage într-un joc periculos al zeilor nordici Odin și Loki, care își dispută soarta lumii. Martha trebuie să vadă dincolo de iluzie și să descopere adevărul… înainte de a fi prea târziu.

„Întunecat și hipnotizant.“  Sunday Times

„O atmosferă tensionată, ca într-un roman de Stephen King.“  Irish Examiner

„Povestea îți dă fiori și te prinde în mrejele ei până la ultima pagină.“ The Express

Povestea tulburătoare şi fascinantă a unui tânăr pe fondul destrămării tradiţiilor unei familii aristocratice japoneze şi al impactului ideilor occidentale.

Zugrăvindu-se ca pe un ratat, protagonistul romanului Dezumanizat de Osamu Dazai narează o viaţă aparent normală, cu toate că se simte incapabil să înţeleagă fiinţele umane. Încercările lui Oba Yozo de a se reconcilia cu lumea din jurul său încep din copilărie, continuă pe durata liceului, când devine un „clovn” pentru a-şi masca înstrăinarea, iar în cele din urmă conduc la o tentativă eşuată de suicid la maturitate. Fără pic de sentimentalism, eroul consemnează cruzimile obişnuite ale vieţii şi clipele ei trecătoare de tandreţe şi conexiune umană. Semiautobiografic, Dezumanizat a ajuns să „dea glas sentimentelor tineretului” (Hiroshi Ando, The Mainichi Daily News) din Japonia postbelică până în societatea tehnologică postmodernă, fiind o explorare puternică a înstrăinării unui individ de societate.

OSAMU DAZAI, pe numele său adevărat Shūji Tsushima, s-a născut la 19 iunie 1909, într-o familie numeroasă și înstărită, în prefectura Aomori din nordul Japoniei. Dazai atinge apogeul popularității sale după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu romanul Shayō (Amurg; Alice Books, 2022), care zugrăvește declinul nobilimii nipone după război. Alături de Amurg și Dezumanizat, printre cele mai renumite scrieri ale lui Osamu Dazai se numără Dōke no Hana (Florile bufoneriei; Alice Books, 2022), Joseito (Școlărița; Alice Books, 2022), Viyon no tsuma (Soția lui Villon; Alice Books, 2024), Shin Hamuretto (Noul Hamlet), Tsugaru (Tsugaru) și Guddo bai (Good bye).

Câștigătoarea Goodreads Choice Awards 2024 - Best Mistery & Thriller

Nu toți cei care se pierd în pădure vor striga.

Și nu toți cei care strigă vor fi auziți...

August 1975. Patul Barbarei Van Laar e gol. Fiica proprietarilor unei tabere exclusiviste din munții Adirondack a dispărut fără urmă. Este un caz alarmant, dar și mai tulburător este faptul că nu e prima dată când un copil din familia Van Laar dispare în pădurea plină de enigme și legende înspăimântătoare.

Oare este vreo legătură între cele două dispariții? Judyta, anchetatoarea care se ocupă de caz, descoperă rapid că nu e vorba doar despre o adolescentă rătăcită în sălbăticie, ci despre o istorie de familie pe care toți s-au străduit s-o îngroape. Pe măsură ce investigația scoate la lumină un trecut marcat de tragedii, devine clar că pădurea ascunde mai mult decât copaci seculari: ascunde vina, rușinea și un adevăr care ar putea distruge o comunitate întreagă.

„Hotărâtoare pentru devenirea mea a fost excursia pe care am făcut-o, după absolvirea Academiei Theresiene, în iulie 1859, la Köln. Oraşul m-a fascinat încă de la sosire, când, din trăsura în care călătoream, am văzut strălucind, în soarele arzător al amiezii, impunătoarele turle ale Kölner Dom. După ce am traversat Hohenzollernbrücke, am coborât cu inima bubuindu-mi în piept. E şi acum vie acea impresie copleşitoare dată de curgerea nă-valnică a Rhinului, de zgomotul potcoavelor pe caldarâm, de vuietul mulţimii adunate în faţa catedralei şi, mai ales, de imaginea strivitoare a faţadei gotice, pe care am încercat să o cuprind dintr-o privire. Înălţându-mi ochii, m-a lovit o senzaţie stranie, un vertij inexplicabil. M-am aşezat pe o bancă şi mi-au trebuit minute bune să-mi revin din acea stare ciudată, amestec de ameţeală şi beatitudine. Aşa ceva nu mai trăisem vreodată. Auzisem de acest edificiu impunător, însă realitatea întrecea orice închipuire. Am avut, atunci, revelaţia Frumosului. Nu credeam că există pe lumea asta o asemenea construcţie. Ea întruchipa măreţia spiritului uman şi priceperea unor oameni capabili să înalţe o asemenea minunăţie. «Există clipe în viaţa omenească în care te afli mai aproape ca oricând de spiritul universal şi îi poţi pune o întrebare destinului.» Asta am notat atunci în jurnal, citându-l pe Schiller, care mă obseda la acea vârstă, când căutam cu fervoare răspunsuri la întrebările ce-mi pricinuiau insomnii.”

Născut în 1840, Titus Liviu MAIORESCU ajunge, după studii primare şi gimnaziale la Craiova şi Braşov, la Academia Theresiană din Viena, aşa cum visase tatăl său, profesorul Ioan (Trifu) Maiorescu. Îşi continuă formarea intelectuală în capitala Imperiului Habsburgic, de unde trece la Berlin şi Paris, întorcându-se în ţară dublu licenţiat şi cu un doctorat în filosofie. Se implică în viaţa culturală şi politică – domenii care aveau nevoie urgentă de modernizare. Este procuror, profesor, avocat, îndrumător cultural, critic de direcţie, eseist, logician şi polemist redutabil. Mentor spiritual al Junimii şi membru fondator al Academiei Române, face rapid carieră, arzând etapele şi fiind decan, rector, deputat, ministru şi prim-ministru. Convins că societatea românească trebuie transformată radical, pe baze solide, combate vechea direcţie, punând în circulaţie cunoscuta teorie a formei fără fond, prin care propune o alternativă viabilă, bazată pe principii fundamentale: adevărul, binele şi frumosul. Pasionat, susţinându-şi cu tărie opiniile, nu are cum să evite conflictele, fiind atacat din toate direcţiile. Îşi înfruntă adversarii cu luciditate, recurgând, după caz, la cuvânt sau condei şi chiar la pistol. Tumultuoasă este şi viaţa lui sentimentală: deşi căsătorit (întâi cu Clara, apoi cu Ana), îl găsim mereu în căutarea unor experienţe noi, intrând în tot felul de încurcături amoroase. Olimpian în comportament, obsedat de imaginea publică, deopotrivă admirat şi invidiat, este măcinat de nelinişti şi îndoieli, care nu-i dau pace. Acompaniat în ultimii ani de viaţă de Olga, secretara-asistentă, suferind de o boală a inimii, Maiorescu se stinge în 1917.

Pentru fanii romanului Dezumanizat, o nuvelă fascinantă despre micile izbăviri ale unui scriitor nefericit și demn de milă. 

Un scriitor fictiv trecut de treizeci de ani, pe nume Osamu Dazai, tocmai i-a trimis editorului său un manuscris groaznic, care îl umple de spaimă și rușine. Hoinărind de-a lungul unui râu, într-un parc de la marginea Tokyoului, întâlnește un licean care s-a lăsat de școală, iar cei doi se lansează într-o ceartă intelectuală. În cele din urmă, Dazai acceptă, încă din acea noapte, să ia locul băiatului ca narator al unei proiecții de film.

Așa începe aventura nebunească din Studentul cerșetor, unde există extravaganță în sărăcie și sclipiri de adevăr în duelul intelectual. Doldora de decoruri desprinse din îndrăgitul anime Bungo Stray Dogs și având teme preluate din Dezumanizat, această nuvelă usturătoare îl surprinde pe celebrul scriitor japonez la apogeul sarcasmului său.

„O operă literară magistrală, produsul unui intelect cercetător și arzător.” (Maggie O’Farrell)

Tapetul galben este o explorare fascinantă și tulburătoare a psihicului feminin și a constrângerilor sufocante ale societății secolului al XIX-lea.

Nuvela este considerată o operă timpurie importantă a literaturii feministe americane, ilustrând atitudinile din secolul al XIX-lea față de sănătatea fizică și mintală a femeilor. Narată la persoana I, reunește mai multe pagini de jurnal scrise de o femeie al cărei soț – John, medic – a închiriat un vechi conac colonial peste vară. Renunțând la celelalte camere din casă, cei doi se mută în camera copilului, la etaj, o cameră cu gratii la ferestre și cu tapet galben, pe care naratoarea îl găsește tulburător de la bun început. Ca formă de tratament, femeia nu este lăsată să muncească și este încurajată să mănânce bine, să facă mișcare și să iasă la aer, ca să se refacă după o așa-numită „depresie nervoasă temporară – o tendință ușor isterică”, diagnostic des întâlnit la femei în acea perioadă. Cu timpul, naratoarea ajunge să fie obsedată de tapet, găsind în model tipare ce par să prindă viață, iar starea ei mentală se deteriorează într-atât de tare, încât, în cele din urmă, aceasta devine convinsă că în el e captivă o femeie, o femeie care încearcă cu disperare să evadeze.

„Deși temele explorate ar putea părea irelevante, vă veți convinge că nu este deloc așa.” Guardian

„Mi-au plăcut la nebunie tonul tulburător, sarcastic și finalul înfricoșător.” Paris Review

Manciuria, 1908. În ultimii ani ai dinastiei Qing, o curtezană este găsită moartă de frig, pe pragul unei uși. În jurul morții ei planează zvonuri legate de vulpi, despre care se crede că îi seduc pe oameni, întrupându-se în femei frumoase și bărbați chipeși. Bao, un detectiv înzestrat cu însușirea neobișnuită de a distinge adevărul de minciună, este angajat să descopere identitatea femeii moarte. Încă din copilărie, Bao a fost fascinat de zeitățile-vulpe, fără a le întâlni însă vreodată. Poate că acum a sosit, în sfârșit, momentul.

Între timp, o familie care deține o renumită spițerie locală, vindecându-i pe oameni de multe suferințe, nu poate scăpa de propriul blestem abătut de generații întregi asupra ei – fiul cel mare moare întotdeauna înainte de împlinirea vârstei de douăzeci și patru de ani, la sosirea pe lume a fratelui său mai mic. Atunci când în gospodăria lor ajunge o tânără și misterioasă servitoare pe nume Omăt, soarta familiei pare pe cale să se schimbe. Așa va fi oare?

„O poveste uimitoare, plină de miracole, mistere și folclor. Am fost profund captivată de proza superbă a lui Yangsze Choo și de personajele fascinante, de la prima până la ultima pagină. O poveste remarcabilă, care îmi va rămâne multă vreme în minte.“ SUE LYNN TAN, autoarea romanului Fiica Zeiței Lunii

„Un fascinant mystery vulpesc, care merită din plin să vă suspendați neîncrederea... Bogata tradiție asiatică a folclorului legat de vulpi oferă un fundal pentru povestea aceasta complexă și plină de atmosferă despre identitate și descoperire, plasată în Manciuria începutului de secol XX.“ KIRKUS REVIEWS

„Precum vulpile care îi populează paginile, Soția-vulpe este un roman plin de viață, enigmatic și încântător. Această nouă fabulă a lui Choo invocă o lume în care primejdia și intriga se împletesc mereu cu sublimul și plăcerile senzoriale.“ M.L. RIO, autoarea romanului Dacă am fi ticăloși

„Magic, uimitor, revelator, romanul Soția-vulpe m-a transportat într-un alt univers și mi-a amintit că lectura poate fi bucurie pură... Am fost captivată de la primul până la ultimul cuvânt. Yangsze Choo este o scriitoare cu un imens talent.“ NGUYÊ N PHAN QUÊ MAI , autoarea romanului Cântecul munților

„Precum toate poveștile supranaturale, Soția-vulpe dezvăluie ceva profund despre umanitate: ușurința cu care alergăm după ceea ce credem că ne dorim, și nu după ceea ce ne hrănește. Și cruzimea cu care cei puternici îi tratează pe cei aflați în puterea lor.“ CHARLIE JANE ANDERS, The Washington Post

YANGSZE CHOO este autoarea bestsellerelor New York Times Mireasa fantomă (The Ghost Bride, ecranizat de Netflix) și Tigrul nopții (The Night Tiger), roman ce a figurat pe lista Reese’s Book Club și a fost selecționat ca Big Jubilee Read în cadrul Jubileului de Platină al reginei Elisabeta a II-a. Trăiește în California, alături de familia sa, și îi place nespus să mănânce și să citească (adesea în același timp). Nici Soția-vulpe (The Fox Wife), nici celelalte romane ale sale nu ar fi fost posibile fără cantități uriașe de ciocolată neagră.

Sans Souci ar fi fost poate doar o cafenea literară, găzduind un club de lectură, în care oameni cu backgrounduri diverse își împărtășeau gândurile despre cărțile preferate și ieșeau din rutina cotidiană, socializând într-un ambient plăcut, dacă Magda, patroana localului, n-ar fi avut o idee cu consecințe nebănuite pentru toți: la Seara surprizelor, membrii clubului au fost invitați să prezinte povești personale, inspirate mai mult sau mai puțin din viața lor, un amestec inextricabil de ficțio-realitate. Și, învăluiți în mrejele aromelor de cafea, cei șapte membri ai clubului se vor desprinde tot mai mult de coaja realității, devenind ei înșiși personajele unei ficțiuni. Dar tu, cititorule, crezi că ești altceva? - Dan Miron

Dan Miron este un autentic profesionist al scrisului, povestitor remarcabil, care îmbină seducția unui fir narativ impecabil cu anecdota și erudiția pentru a construi un roman stratificat și multifațetat, surprinzător în varietatea de forme și discursuri pe care le abordează, cu atenție pentru investigația morală și psihologică a personajelor sale și care alternează cu delicatețe între roman de idei și policier. Rareori livrescul reușește să scape de aura de artificialitate pe care o are orice prefabricat cultural, aci însă livrescul devine organic și natural și devoalează natura umană înntr-un caleidoscop pulsatil de emoție și pasiune. De neratat. - Cosmin Perța