Literatură

„Kurkov descrie lumea, in stilul sau minimalist si cu o viziune inchizitoriala, exact asa cum e: fara viitor, fara trecut. Si, mai ales, fara prezent… Mai proape de cosmar decat de vis. O lume-fantoma.“ Télérama

„Cartea de debut a Olgai Lossky, 23 de ani, este primul roman de anticipatie nostalgic, unde clipele existentei umane isi raspund de la un capat al celalalt al vietii, intr-un puzzle straniu, plin de culoare si in acelasi timp intunecat, un tablou, in toata legea...“ (Antonin Iommi Amounategui, Liberation)

Nimic nu este mai important pentru Lucas, pe langa fotbalul american, decat Benny: prietenul tatalui sau, pompier si fost mare fotbalist. El l-a invatat pe Lucas sa joace si tot el il ajuta sa se antreneze. Asa ca, in ziua in care parintii lui Lucas decid ca fotbalul e prea periculos si vor sa-l retraga, Lucas trebuie sa ii ceara ajutorul celui mai inflacarat sustinator al sau. 
Fara sa stea prea mult pe ganduri, Lucas nu se mai urca in autobuzul scolii, ci ia trenul spre oras. In New York e o zi insorita de toamna. Dar, la scurt timp dupa ce Lucas ajunge la statia de pompieri, totul se schimba... si nimic nu va mai fi vreodata la fel.

Cand lovesc dezastrele, se nasc eroii.

Fragment din carte:

"Era o vreme cand tata se aseza pe patul lui sa-i povesteasca ce planuri are pentru urmatoarea aventura. In unele nopti, o asteptau pe mama sa adoarma si se strecurau la subsol sa lucreze la Seagrave. 
Tata si Lucas formau o echipa — ei doi. 
Dar apoi s-a intamplat incendiul de la depozit. 
Trecusera deja doi ani de la incident, insa amintirile erau inca vii — soneria care sunase in miez de noapte, seful si unchiul Benny stand in usa, mirosind inca a fum. Lacrimile mamei. Apoi imaginea tatei, invelit in bandaje, palid de durere. 
Lucas stiuse dintotdeauna ca serviciul tatalui sau era periculos. Uneori, in zilele libere, tata il ducea pe Lucas la sectia de pompieri. Lucas il ajuta la diverse munci — spala masina, pregatea masa de pranz, verifica furtunurile. Dar cel mai tare ii placea sa stea cu ceilalti la masa mare si rotunda din bucatarie asculte pe baieti povestind despre incendiile pe care le-au stins. 
Pentru Lucas, erau niste supereroi. 
Patrundeau in cladiri cuprinse de flacari portocalii si fum negru, inecacios. Foloseau topoare ascutite ca sa sparga ferestre, sa darame pereti si sa doboare usi. Carau oamenii pe scari incinse ca un cuptor si se lasau pe franghii de la zeci de metri inaltime. Incendiile pe care le stingeau erau mai rele si mai indaratnice decat orice raufacator din jocurile video sau monstru din filme. 
Dar abia dupa incendiul de la depozit a inteles Lucas ce-i poate face focul unui om in carne si oase, un om ca tatal sau. 
Tata nu vorbise niciodata despre ce i se intamplase in depozitul acela. Lucas stia doar ca murisera patru pompieri si ca tata se arsese rau in urma unei explozii. Dupa atata timp, tata tot mai avea pe brate cicatrici ridate, de un rosu aprins, ca un hamburger crud. 
Insa incendiul acela avusese asupra tatei si alte urmari, mai rele decat arsurile. 
Nu mai zambea atat de des si nu mai radea din toata inima. Devenise un om tacut. In unele zile, tata abia scotea doua vorbe. Avea o privire de parca mintea ii era in alta parte — probabil se strecura, printr-un nor de cenusa, inapoi in depozitul acela. "

Motanul, romanul din 1997 al lui Pat Gray, este o alegorie politica plina de umor. Cand animalele se vad ramase singure in casa parasita de stapani, huzurul pasnic de pana atunci lasa locul luptei pentru supravietuire si putere. Ce ambitii are Motanul? Ce pune la cale Sobolanul? Ce gandeste meditativul Soarece? Vom afla din aceasta poveste care a fost pe buna dreptate comparata de critici cu Ferma animalelor orwelliana.

Pat Gray s‑a nascut la Belfast in 1953. A facut studii de stiinte politice si a lucrat in domeniul politicilor publice, inclusiv in calitate de consultant in Rusia sau Ucraina. A debutat in 1989 cu romanul Mr Narrator. In 1995 a castigat World One Day Novel Cup, scriind in 24 de ore un roman, The Political Map of the Heart . Pe langa cariera literara, a publicat lucrari de specialitate, fiind co‑editor al volumului Public Policy Disasters in Western Europe (1998). In prezent preda la London Metropolitan University.

In forfota orasului Pompei, oamenii nu-si fac griji cand pamantul de sub talpile lor incepe sa se cutremure. Fiara de sub muntele Vezuviu, la poalele caruia se intinde orasul, se trezeste uneori prost dispusa – dar intotdeauna adoarme la loc. 
Dar lui Marcus i se face frica. Simte ca urmeaza sa se intample ceva ingrozitor – iar tatal lui, care are mai multa incredere in stiinta decat in creaturile mitologice, ii da dreptate. Dupa ce din Vezuviu tasneste un nor de cenusa fierbinte, iar pietrele incep sa cada din cer precum ploaia, vor reusi ei oare sa scape – si sa supravietuiasca distrugerii epice a Pompeiului?

Cand lovesc dezastrele, se nasc eroii.

"In aceste putine pagini e continut un portret complet al fiinltei umane, al esenlei noastre, iar efectul este uluitor." (The Guardian)

După succesului romanului Ru – nominalizat pentru premiul Giller și premiat cu Governor General's Literary Award, cel mai recent roman Kim Thuy este un triumf de frumusețe poetică și o meditație în mișcare cu privire la modul în care de dragostea și mâncarea se împletesc inextricabil.

Mãn are trei mame: cea care îi dă naștere în timp de război, călugărița care o culege dintr-o grădină de legume, și Maman, care devine spion pentru a supraviețui. Îngrijorată de siguranța fiicei sale, Maman îi găsește un soț - un restaurator vietnamez singuratic care locuiește în Montreal.

Aruncată într-o lume nouă, Mãn descoperă talentul ei natural de a găti. Ea creează feluri de mâncare, care sunt mult mai mult decât hrană pentru organism: evocă memorie și emoții, timp și spațiu, aducându-și clienții până la lacrimi.

Mãn este un mister - numele ei înseamnă "împlinire perfectă", dar ea și soțul ei par să evolueze linear, cu respect și loialitate. Dar când ea întâlnește la Paris un bucătar căsătorit, totul se schimbă într-o fracșiune de secundă, și Mãn descoperă atotcuprinzătoarea obsesie și pericolul permanent generat de o idilă.

Plin de imagini de o frumusete de neșters, delicatete si putere silențioasă, Mãn este un roman care imploră să fie savurat pentru limbajul lui, senzualitatea și iubirea de viață.

  "Vestea proasta este ca limbajul public se degradeaza incontinuu. Bunaoara, inclinatia barbatilor romani, indiferent de clasa, virsta ori educatie, de a-si invoca public organul genital, te miri cind si te miri unde, ca si cum altminteri s-ar sufoca, pare cu totul si cu totul de neoprit.

Unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste, acum și în limba română.

Denumită de către mass-media "Noua Biblie a adversarilor globalizării", această "carte neagră" îşi propune să facă dezvăluiri senzaţionale despre marile concerne, lovind astfel în punctul lor cel mai sensibil: imaginea. Într-o perioadă în care valoarea unei mărci nu mai este dată de produsul comercializat, ci de imaginea lui, într-o perioadă în care firmele mari investesc foarte mulţi bani în publicitate, o astfel de carte poate avea efecte semnificative. Aici se găsesc portretele unor firme de renume, precum: Adidas, Coca-Cola, Disney, Ford, McDonald's, Nestle, Procter & Gamble şi multe altele. Autorii cărţii oferă date despre firme - cifra de afaceri, profit, angajaţi - dar şi acuzaţiile care li se aduc. Veţi fi surprinşi şi revoltaţi să aflaţi că aceste firme - poate chiar mărcile dumneavoastră preferate - îşi obţin profiturile prin exploatarea copiilor, cooperarea cu dictaturile militare, finanţarea războaielor şi nu în ultimul rând prin distrugerea mediului înconjurător.

Vioara este un ghid practic de iniţiere în arta cântatului la acest instrument ale cărei producţii muzicale reunesc graţia, armonia şi sensibilitatea.

Legendele tarii lui Vam-Vladimir Colin

Legendele tarii lui Vam: O mitologie a omului, un roman stiintifico-fantastic de fantezie istorica a aparut prima data in 1961 si republicata in multe alte editii este una dintre putinele carti romanesti traduse in limbile franceza, germana, bulgara, ceha, polona, engleza, rusa si japoneza. Colectia franceza Métal hurlant a transpus-o in 1989 intr-o banda desenata realizata de croatul Igor Kordej.

Ceea ce voi vedea e un punct rosu in lustra din tavan. Reflectarea varfului aprins al tigarii. Un punct minuscul pe care abia mult mai tarziu il voi recunoaste. Timp de cateva secunde, mi-a aparut ca o iradiere misterioasa, o nascocire a simturilor mele obosite. Acum golit de mister, punctul rosu in bezna isi pierde semnificatia. Ma voi agata de el ca fluturele inlantuit de lumina. Daca as vrea, l-as umple pana la infinit, l-as preschimba in retrovizorul trecutului meu. Dar trecutul nu mai conteaza. Iar punctul luminos, reflectare a tigarii, este doar tovarasul meu in noapte.

Chiar dincolo de zidurile unui oraş chinezesc trăiau un tăietor de lemne tânăr, pe nume T’ang, şi mama lui, o femeie de şaptezeci de ani. Ei erau foarte săraci şi aveau un bordei mic cu o singură încăpere, clădit din nămol şi iarbă, pe care îl închiriaseră de la un vecin. În fiecare zi, tânărul T’ang se trezea cu noaptea în cap şi pleca pe muntele de lângă casa lor. Acolo petrecea ziua tăind lemne de foc pe care să le vândă în oraş. Seara se întorcea acasă, ducea lemnul la piaţă, îl vindea şi aducea mâncare pentru el şi pentru mama lui. Acum, deşi oamenii aceştia erau săraci, ei erau foarte fericiţi, pentru că tânărul îşi iubea mult mama, iar bătrâna credea că nu este alt fiu ca al ei în toată lumea. Prietenilor lor, însă, le era milă de ei şi spuneau: „Ce păcat că nu avem greieri aici! Aşa familia T’ang ar primi ceva mâncare din cer!”

Într-o zi, tânărul T’ang s-a trezit înaintea zorilor şi a pornit spre dealuri, ducând toporul pe umăr. Şi-a luat rămas bun de la mama lui, spunându-i că se întoarce devreme cu o încărcătură de lemn mai mare ca de obicei, pentru că a doua zi era sărbătoare şi trebuiau să aibă mâncare bună. Toată ziua văduva T’ang a aşteptat răbdătoare, spunându-şi de mai multe ori în vreme ce îşi vedea de treburile ei:

„Bunul meu băiat, bunul meu băiat, cât îşi iubeşte el bătrâna mamă!”

După amiază, ea a început să se uite după el... dar degeaba. Soarele cobora tot mai jos la apus, dar el încă nu venea. În cele din urmă, femeia s-a îngrijorat.

— Bietul meu băiat! a murmurat ea. Ceva i s-a întâmplat!

Lenjerie este un volum de istorie a senzualităţii feminine, exprimată prin intermediul lenjeriei. Volumul propune o adevărată incursiune în timp, începând de la vechile domniţe şi ajungând la universul lenjeriei intime contemporane. Toate aceste etape sunt ilustrate printr-o serie de fotografii excepţionale.

În 2003, industria mondială a lenjeriei era estimată la o cifră totală de 29 de miliarde de dolari. Acest album, bogat ilustrat, vă permite să înţelegeţi cum s-a ajuns aici. Creată iniţial – cel puţin în mediul creştin – pentru a ascunde acele părţi ale corpului considerate ruşinoase, lenjeria are acum un scop radical opus: acela de a pune în valoare formele corpului şi sexualitatea. În special secolul al XX-lea a cunoscut o evoluţie impresionantă în acest segment al modei căruia îi sunt acordate tot mai multă atenţie şi valoare.

Informaţiile şi fotografiile din album vă permit, astfel, o incursiune extrem de interesantă în fascinanta istorie a lenjeriei.

Nu ar fi mai bine să ne descurcăm cu ce avem la îndemână decât să cumpărăm tot timpul produsul miracol care ne va rezolva problemele? Despre acest lucru ne va vorbi cartea de faţă în care găsim soluţii uşor de pus în practică, toate încercate de bunicile noastre. Curăţarea uşoară a roşiilor, prepararea untului, lupta împotriva sughiţului, restaurarea vechilor mobile...totul utilizând obiecte şi produse comune.

Roman de inspiratie istorica, pe alocuri cu tenta politista, Albastru pur este povestea fascinanta a doua femei nascute la distanta de citeva secole, pe care le leaga o mostenire ancestrala. Ella Turner se stabileste in sud-vestul Frantei cu sotul ei si face eforturi sa se integreze in comunitatea inchisa din orasul in care s-a mutat. Insa viata i se schimba, devine izolata si singura, e tulburata de viziuni stranii. Ella incepe atunci o calatorie care nu numai ca ii va dezvalui o tragedie ramasa vreme indelungata necunoscuta, dar o va face sa-si reconsidere si propriile sentimente, propria viata.

Un scriitor celebru, premiat şi plin de onoruri, este găsit mort în vila în care trăia singur de două decenii. Asasinat? Sinucidere? Moarte naturală? Un poliţist hârşit şi trecut prin multe nu înţelege cum un om care avea tot ce-şi dorea îşi poate pune capăt vieţii, când anunţase că e nerăbdător să înceapă alte proiecte. Dar se pare că mulţi îi voiau răul, din diferite motive. Toţi sunt suspecţi, niciunul nu pare să fie vinovat. Autorităţile vor să scape de povară şi să închidă repede cazul. 

„Într-un roman de mici dimensiuni, Caz închis, Stelian Țurlea cheamă în scenă o sumedenie de personaje din diverse categorii sociale şi de vârste diferite şi le implică într-o poveste captivantă, de o stringentă actualitate, istorisită cu febrilitate şi durere.” (George Arion)

„Într-o vreme care cultivă cu ciudată largheţe „cărămizile” romaneşti, un adept al laconismului narativ riscă să facă figură de sadic. Rareori m-a însetat în aşa hal o anchetă, o intrigă poliţistă, un roman detectivistic, aşa cum mi s-a întâmplat cu „Case closed”-ul lui Stelian Ţurlea.” (Dan C. Mihăilescu)

„În povestea lui Stelian Țurlea, cazurile închise sunt cazuri în care explicațiile trebuie să fie în primul rând comode și inofensive pentru anumite personaje cheie și mai apoi, dacă rămâne loc și timp, se poate lua în discuție și problema adevărului lor… Dacă nu, cazul se închide oricum.” (Sever Gulea)

Kartik, tanarul calugar, stie ca trebuie sa aleaga intre viata de la manastire si iubirea lui pentru Moyana. Stie bine ca inca nu reuseste sa scape de dorintele tineretii sale si de dragostea fata de ea. O revolta impotriva traditiilor sfinte ale calugarilor din Pangchi il poate pune sub blestemul maestrilor insa isi doreste libertatea mai mult decat orice altceva si intr-o zi fuge de la manastire pentru a o gasi pe fata pe care o iubea.

Cartea pentru elevi. Clasele IX - XII

Teatrul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea a cunoscut un mare succes de scenă în timpul vieţii autorului şi după aceea. Mari actori au jucat în rolul lui Ștefan cel Mare din Apus de soare, piesa care deschide trilogia istorică a lui Delavrancea, urmată de Viforul şi de Luceafărul. Deşi interesul regizorilor a scăzut în ultimele decenii pentru acest tip de piese de teatru, Apus de soare se află şi astăzi în manualele de şcoală. Rămâne o sarcină dificilă a profesorilor de a prezenta pe înţelesul şi pe gustul elevilor o piesă greoaie ca desfăşurare a acţiunii, abundând în tirade pe care doar actorii din generaţia veche, precum Calboreanu, le puteau rosti convingător. Muribundul domnitor este mai degrabă o figură măreţ-simbolică decât un personaj în carne şi oase.

NICOLAE MANOLESCU