Literatură

New York, secolul XXIV. În timpul nopţii, Ben Reich, un bogat om de afaceri, care conduce o companie multinaţională, are coşmaruri înspăimântătoare în care este hăituit şi terorizat de un "om fără chip".

Romanul lui Modiano, dincolo de atmosfera nostalgică a unui Paris la care visăm cu toţii, dincolo de frivolităţi, aventuri şi iubiri pierdute, este şi un roman al marilor întrebări despre viaţă.

Stilul lui P. Ispirescu seamana cu cel popular si prin insusirile pur exterioare: este, in general, sobru, lipsit de podoabele atat de curente si adesea atat de artificiale din operele culte; pentru aceasta pare asa de natural si de adecvat la lucrurile povestite. […] Ispirescu a dovedit intelegerea justa pentru natura intima a povestirii; si nu numai a celei populare: pe povestitor il intereseaza in primul rand evenimentele, inlantuirea lor logica si, pe cat posibil, dramatica, pentru a interesa si emotiona pe ascultator.

Romanul „Ciuleandra” se prezinta inselator, la o privire si o lectura fugare, ca povestea unei crime senzationale. Puiu Faranga isi ucide nevasta, frumoasa Madalina, devenita Madeleine prin emancipare. Tatal, Policarp Faranga, om bogat si influent, planuieste sa-si interneze fiul intr-un ospiciu, sa intretina aparentele unei nebunii ca explicatie acoperitoare si sa-l salveze astfel de la un proces rusinos si o condamnare severa, care i-ar ruina pozitia sociala.

Senzationala e in roman nu doar crima propriu-zisa, senzational e si acest proces de constiinta al unui nebun care se supune unei judecati morale, in detrimentul salvarii propriei vieti. Aceasta este dimensiunea psihologica cea mai neasteptata a acestei carti, profund deosebita de naratiunea sau drama prezentate de Leonid Andreev, care mizau pe inteligenta simularii nebuniei, ca act rational. Rebreanu muta accentul in plan moral si realizeaza un roman bazat pe o speculatie psihiatrica, avand, bineinteles, rezonante psihanalitice.

Ion Simut

„Ciuleandra” a fost ecranizat in 1985 de Sergiu Nicolaescu si a fost propunerea Romaniei la Premiu Oscar pentru cel mai bun film strain, insa nu a fost nominalizat in competitie. Romanele lui Rebreanu, binecunoscute pentru aspectul lor cinematografic, pot fi transformate in scenarii-cheie pentru directia filmului romanesc.

Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta „dialogizata“ din „Padurea spanzuratilor” a devenit in „Adam si Eva”, „Ciuleandra” ori „Jar”, autentic dialog cu subconstientul.

Al. Protopopescu

Printre cele mai frumoase amintiri ale unui copil sunt momentele de seară în care unul dintre părinți, sau un bunic, sau un frate ori o soră mai mare îi citește dintr-o carte mare de povești, cu ilustrații.

Micul Prinț, cea mai iubita dintre scrierile lui și una dintre primele trei cele mai traduse cărți din toate timpurile, a vazut lumina tiparului la New York, in 1943. De atunci și până acum, povestea micului prinț s-a bucurat de un succes uriaș: i s-au dedicat muzee și expozitii, a fost ecranizată și dramatizată, iar copiii de pretutindeni o citesc și o recitesc de fiecare dată cu aceeași încantare.

„Omul a izbutit să se ascundă aproape pe de-a întregul în artist, şi amintirea lui este menită să reţie numai chipul poetului muzician care a topit din nou, în tainicele lui retorte, limba aspră a gloatelor pentru a distila un suc mai dulce, cu puteri vrăjite şi răscolitoare. […] Opera de prozator a lui Mateiu Ion Caragiale este o mare minune a limbii noastre.” (TUDOR VIANU)

Actiunea romanului este plasata in pragul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In primavara anului 1939, oraselul austriac Badenheim este invadat, ca de obicei, de turistii burghezi veniti la festivalul anual organizat de doctorul Pappenheim, un ins cu inclinatii artistice dintre cele mai excentrice.

Ediţia a III-a
 
Romanul Lindenfeld, care reprezintă debutul sau în proză, a fost distins cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi.
 
În Lindenfeld, un sat săsesc din Banat abandonat de peste două decenii, se fac pregătiri intense în vederea unui spectacol organizat pentru o singură persoană: Klaus Bernath. Acesta părăsise satul în tinereţe fugind în Germania, unde a ajuns milionar. Voia acum să revadă locurile copilăriei. Ca să nu-şi dea seama Klaus că aici nu mai locuieşte nimeni de mult, fiul său apelează la nişte profesionişti pentru a readuce Lindenfeldul la viaţă. Astfel, casele îşi redobândesc culorile de odinioară, iar pe uliţe răsună glasurile ţăranilor întruchipaţi de actori. Dar fiindcă ceea ce a început ca o şaradă nu poate sfârşi altfel, planurile tuturor sunt date peste cap de moartea neaşteptată a bătrânului Klaus...

„Este o adevarata placere sa citesti o carte care sa aiba personaje puternice si sensibile - oameni care tin cu adevarat unul la celalalt, copii care sunt si vulnerabili, raufacatori puternici pe care insa cititorul ii poate compatimi, oameni buni la suflet care fac greseli ingrozitoare. Este o adevarata placere sa citesti un roman care nu se bazeaza pe violenta pentru a rezolva problemele pe care le ridica vesnica intrebare: «Ce e bine si ce e rau?» Este, o adevarta placere sa citesti un roman in care faptele stiintifice sunt prezentate in mod corect. Este, va rog sa ma credeti, o adevarta placere sa citesti Casa scorpionului.“ - Ursula K. Le Guin

„Aceste pagini puternice, atat de convingatoare in ceea ce pare un naturalism neclintit, sunt greu de sters din memorie si raman, daca nu pentru altceva, macar pentru ca reprezinta o marturie a maiestriei de povestitor a lui Ma Jian.“ (The Washington Post)

„Un nou roman scris de Stelian Ţurlea înseamnă pentru cititor o nouă aventură.  Cunoscutul prozator şi publicist are o maşină de visat cu care călătoreşte oriunde în timp şi în spaţiu.  În romanul Colonia, el descoperă o lume frumoasă şi stranie ascunsă în munţii împăduriţi din România, despre care credem că-i cunoaştem, dar care ascund încă multe secrete.

Un bărbat, însoţit de fiul său, urcă noaptea, cu o maşină, pe un drum în serpentină pe un munte uriaş, scufundat în întuneric, către o cabană a prietenilor lor. Băiatul se gândeşte, uşor alarmat, că, dacă n-ar fi întârziat la Cluj, ar fi putut ajunge la cabană pe lumină. Cu totul inoportună pentru ei, se dezlănţuie şi o furtună năpraznică (descrisă cu artă de prozator, care îl face şi pe cititor să trăiască momentul). Drept urmare, cei doi se rătăcesc şi ajung într-o colonie nemenţionată pe nicio hartă. Ca profesorul Gavrilescu din nuvela La Ţigănci a lui Mircea Eliade, vor rămâne sechestraţi în această realitate aflată parcă în afara timpului, iar când se vor întoarce în lumea lor vor păstra multă vreme amintirea experienţei lor neverosimile.

Există o explicaţie a existenţei acestei colonii, dar n-o divulg pentru că vreau să las plăcerea descoperirii ei cititorilor. Ceea ce pot să spun fără ezitare este că romanul captivează şi farmecă. Dacă ar fi ecranizat, ar avea un succes imens, nu numai în România ci şi în străinătate. ” Alex. Ştefănescu

 

În urma unei furtuni cumplite, un tată ajunge cu fiul său adolescent într-o colonie stabilită pe fundul unui lac artifical care este secat şi curăţat periodic. Oamenii adunaţi acolo sunt vechii locuitori ai aşezării strămutate cu decenii în urmă, sau urmaşii lor, care vor să înţeleagă de ce fuseseră strămutaţi. Pe cei doi nimeni nu-i constrânge să rămână, dar forţe nevăzute îi împiedică să mai plece de pe fundul lacului vreme de două luni, cât rămâne acolo colonia. Pentru că este scriitor şi se presupune că ştie să caute în documente, tatăl e pus să lucreze la arhiva improvizată unde se copiază şi interpretează documentele strânse despre istoria aşezării strămutate. Nimeni până la acel moment nu reuşise să descifreze trecutul, nici să-l înţeleagă. Şi încep să se petreacă lucruri la limita firescului cu imaginarul, care oferă o altă interpretare lumii înconjurătoare.

 

Stelian Ţurlea
Născut la 6 ianuarie 1946, Stelian Ţurlea a urmat studii de filologie (1968) şi filosofie (1976), la Bucureşti, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă (revista „Lumea”), a condus, după 1989, revistele „Lumea”, „Zig-Zag”, apoi ziarul „Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca şef al departamentului de ştiri al Antenei 1. Între 1996 şi 2014 a lucrat la Protv ca director editorial, din 2000 este şi editor senior al „Ziarului de duminică”.

Este autor a nouăsprezece romane, zece cărţi de publicistică, nouă cărţi pentru copii şi două traduceri. A îngrijit şase albume (unul în trei volume despre Bucureştii în vremea lui Carol I; un altul despre lucrările publice în vremea lui Carol I; Palatul Patriarhiei; Palatul Regal; Cronica restaurării Palatului vechi B.N.R.; Centrul istoric bancar-financiar al Bucureştilor).

A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociaţiei Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociaţilor Scriitorilor din Bucureşti (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 şi Premiul AER pentru roman în 2003.

…foarte putini dintre noi deslusesc si savureaza talcul unui banc. Nu pentru ca celorlalti le-ar lipsi organul de simt. Nici vorba. Vremurile sunt cum sunt. Au fost furate Soarele si Luna, iar fortele intunericului le-au dosit bine. Ca-n poveste. Papusarii sistemului au rasturnat valorile, le-au luat in bascalie, si au asezat pe soclu societatea de consum care a ridicat la rang de virtute superficialitatea. A transformat in stil de viata alunecarea pe suprafete. Daca asa traim, cine mai are apetit si intuitie sa vada miezul unui banc? Dar Dumnezeu are umor in eternitate. Nu se-mpiedica de o nimica toata, de o conspiratie planetara. stie ca cine zambeste mai degraba mintea isi limpezeste. si se bazeaza pe asta. De aceea, a facut in asa fel incat ochiul care vede samburele de intelepciune dintr-o poanta sa deprinda si maiestria de a descifra insusi miezul lumii. E unul din talcurile glumei cosmice.

"Omul este o faptura in criza vesnica (si nu doar in criza efemera, asa cum eronat se crede) si de aceea, adesea, cartile ii sunt ca apa si aerul. Intrucat cartile sublimeaza, macar partial, criza. A se intelege prin criza stari precum: singuratate, spaima de moarte, disperare si groaza, scarba existentiala, dezamagire etc. Criza inseamna nevroza pusa pe tapet, expusa, livrata public." (Ruxandra Cesereanu)

„Lui Wilder ii place sa rumege motivatiile si reactiile fiintelor umane. El strabate Roma antica in acelasi fel in care paseste in viata actuala - observand, savurand, visand... o caracterizare patrunzatoare, plina de substanta, stralucitoare a nelinistitei minti a lui Caesar.“ (New York Times)

„Cheever este cel mai bun povestitor al Americii de astăzi!” (Time)

Ultimul roman al lui John Cheever se petrece într-un oraş idilic, atât de idilic încât locuitorii săi nu acceptă nici măcar prezenţa unui fast-food. Eroul romanului e un bătrân care se îndrăgosteşte nebuneşte de oricine intră în oraşul său.

Simetria de temut ii are ca personaje centrale pe membrii familiei Kellaway, care sosesc in Londra sfirsitului de secol XVIII, lasind in urma Dorsetul rural pentru a incepe o viata noua.

Intr-o Brazilie pietrificata in cutume paternaliste, un dictator petrecaret isi naimeste o sosie si pleaca pe Riviera franceza sa-si toace banii. Sosia isi tocmeste o alta sosie care, la rindul ei… Povestea celei de-a doua sosii devine, in fapt, polul magnetic al romanului. Sedusa aproape patologic de magia cinematografului, aceasta se da drept Charlie Chaplin, dar lumea o ia drept Rudolph Valentino, a carui dublura devine in studiourile hollywoodiene. Dictatorul si hamacul e ca un joc de matriosti in care fiecare personaj ascunde un altul si se ascunde in altcineva, o meditatie despre identitate si instrainare de sine. Adaugind la toate acestea aventura scrierii romanului, punerea lui ingindurat-ironica in abis, Pennac povesteste, de fapt, ce inseamna fascinatia puterii prin arta, fie ca e vorba de cinematograf sau de literatura.

In piata unui orasel amenintat de razboi din Manciuria anilor ’30, o tinara chinezoaica si un ofiter japonez isi gasesc linistea si echilibrul interior in fata tablei de go.

“America” - unul dintre marile romane, publicate postum, ale celebrului scriitor vizionar, al cărui manuscris (1914) nu are vreun titlu, dar pe care Kafka l-a numit "romanul meu american" - inaugurează trilogia singurătăţii, care va fi completată de romanele Procesul şi Castelul.

Tema celui de-al treilea roman al lui Milan Kundera scris in limba franceza este intoarcerea din exil. Autorul exploreaza conditia emigrantului, asezata sub semnul lui Odiseu, si deopotriva conditia celui ramas in tara natala.

Odată cu reînceperea prigoanei împotriva hughenoţilor, François Leguat (1683–1735), gentilom din Bresse, e silit să-şi părăsească, la peste cincizeci de ani, pământurile natale şi să pornească într-un nesfârşit exil ce-l va purta din Olanda în insulele din Oceanul Indian, de aici înapoi în Olanda şi, în sfârşit, în Anglia. Nicolas Cavaillès se apleacă asupra vieţii acestui concetăţean al său, povestind, pe urmele relatărilor sale, aventura pelerinajului către peisaje exotice din insule edenice, aflate aparent departe de tulburările veacului. Numai aparent însă, căci veşnica intoleranţă şi bunul-plac al stăpânilor readuc întotdeauna în prim-plan violenţa nedomolită a istoriei. Iată de ce sensul aventurii lui Leguat îi apare în cele din urmă lui Cavaillès a fi o lungă căutare spirituală, o călătorie ocolitoare către sine însuşi.

Chiar de a doua zi ne-am lasat subjugati de farmecul Mendebilului.Dimineata n-am coborat deloc in santuri, desi mireasma de pamant ne trezea nostalgia, ci l-am inconjurat pe baiat si l-am ascultat povestind.

Lumina din titlul acestui roman de tinerete al lui Eliade nu este nicidecum simpla lumina a zilei. Ea este mai degraba lumina interioara, pe care Cezare, erou fara voie al unui straniu incendiu petrecut intr-o biblioteca dintr-un oras de provincie, este amenintat s-o piarda o data cu vederea.

Pacientul englez a obtinut 5 premii Oscar si 12 nominalizari la Festivalul de film de la Cannes.

Mihail Sebastian dezbate problema iudaismului pe un caz concret.

"Cine stie castiga" a fost adaptat pentru marele ecran de Playtone, casa de productie a lui Tom Hanks, in colaborare cu BBC Films si HBO Films. Ecranizarea Starter for Ten, cu James McAvoy in rolul principal, a primit Premiul publicului la Austin Film Festival.

În 1932, Marea Criză economică îi împingea pe oameni la gesturi disperate. Doi actori lipsiţi de şansă, Gloria şi Robert, se înscriu la una dintre marile atracţii ale vremii: maratoanele de dans. Obligaţi să danseze săptămâni de-a rândul, sub ochii spectatorilor în căutare de senzaţii tari, concurenţii traversează un calvar inimaginabil, care devine o metaforă a supravieţuirii în anii cumpliţi ai Recesiunii.

In acest volum, Mihail Sadoveanu a pus tot ceea ce are mai bun in bagajul sau de fapte : natura, oameni ai naturii si trecut. Si toata perfectia artei sale, ajunsa la maturitate

-

„Chinuit de funcţionarii de la poştă, cu regulamentele lor stupide şi munţii de hârţoage, inadaptabilul Henry Chinaski pare adesea un înger de lumină.