Literatură

Yeong-ju se simte epuizată. A făcut în viață tot ce se aștepta de la ea: a studiat, s-a căsătorit cu un bărbat cumsecade, și-a găsit un serviciu respectabil. Apoi, brusc, totul se prăbușește. Făcând un salt în necunoscut, Yeong-ju lasă totul în urmă, inclusiv cariera în plină ascensiune, și decide să-și urmeze visul din copilărie, acela de a-și deschide o librărie.

Bucătar de renume mondial și tată singur, Archer nu s-a gândit niciodată să se mute într-un orășel de provincie sau să conducă un local specializat în clătite. Dar Dream Harbor are nevoie de un bucătar și Archer are nevoie de o comunitate în care să își crească fiica, pe Olive. Iris nu a fost niciodată genul care să rămână mai mult timp la aceeași slujbă... sau într-o relație. Dar când, obligată de împrejurări și de nevoile materiale, devine bona micuței Olive, ea se trezește într-o cu totul altă lume. Una în care noul ei șef locuiește în aceeași casă cu ea și obișnuiește să gătească noaptea îmbrăcat periculos de sumar.

Genki Kawamura, autorul bestsellerului Dacă pisicile ar dispărea din lume, vândut în peste două milioane de exemplare și tradus în 30 de țări, își reafirmă prezența în lumea literară printr-un nou roman de o profundă sensibilitate.

O sută de flori radiografiază relațiile complicate dintre părinți și copii, formele de iubire neînțeleasă, fragilitatea memoriei și importanța iertării care nu înseamnă doar a lăsa în urmă, ci și a înțelege rostul tăcerii. În vreme ce are grijă de Yuriko, mama sa, care își pierde memoria de la o zi la alta, Izumi își privește trecutul cu o claritate dureroasă. Un fapt apăsător din propria copilărie îi alimentează temerile din prezent: ce s-a petrecut în anul în care Yuriko a lipsit de acasă? Jurnalul ținut între 1994 și 1995 despre absența misterioasă din viața lui Izumi ascunde întregul adevăr? Va putea Izumi să ierte și să înțeleagă plecarea mamei sale? Cursa contracronometru dintr-un roman despre fragilitatea, dar și despre forța iubirii ne face să-i citim fiecare pagină pe nerăsuflate.

„Genki Kawamura nu este un scriitor japonez contemporan obișnuit: el este un fenomen.“  — Japansociety.org.uk

„După Dacă pisicile ar dispărea din lume, Genki Kawamura revine cu o poveste intimă și emoționantă, melancolică și plină de iubire, având ca fundal sunetul unui pian capabil să dăruiască mult, dar, în același timp, să provoace răni adânci, întrerupt din când în când de loviturile vieții.“ — Letsbook.org

„Într-o manieră subtilă și delicată, romanul O sută de flori ne ajută să înțelegem importanța amintirilor, cât de esențial este să avem pe cineva în care să ne încredem și cât de puternic și semnificativ poate fi pentru viața noastră un simplu fragment din trecut.“ — Chiacchiereletterarie.it

Nu e nimic frivol in iubirea pe care o ofera un barbat din familia Hawthorne. Un playboy amnezic si femeia care are toate motivele sa-l urasca. Un dependent de senzatii tari, mostenitoarea lui preferata si trei nopti in Praga.

Pazvantoglu continua sa se ocupe cu intrigi, tinand ascunsa intelegerea cu anumiti ayani din Rumelia si de la Dunare, pentru a-l pierde pe Rumeli-valisi si a forta Poarta sa-i ofere lui rangul si autoritatea; prin toate el cauta sa-l apere pe Gosancali Halil la Belgrad de actiunile poporului sarb. Alungarea si nimicirea kirjaliilor din patria lor este o amenintare si pentru Pazvantoglu..

Vitoria a fost crescuta in Portugalia de bunicii ei si este marcata de o trauma peste care nu poate trece: nu si-a cunoscut niciodata mama, luptatoare angoleza pentru libertate. Cu cateva luni inainte sa se marite, Vitoria fuge in Angola in cautarea mamei si a identitatii ei - personala, rasiala, culturala si chiar sexuala. Ajunge in Luanda inceputului de secol XXI - un loc haotic, al contrastelor sociale flagrante, unde granitele tragediei si comediei par incetosate.

Dok-go locuieste in gara din Seoul. Nu isi aminteste trecutul sau si singurul lucru pe care il stie cu certitudine este ca i-ar prinde bine ceva de baut. Atunci cand gaseste un portofel pierdut, plin cu documente, viata lui se schimba dramatic. Doamna Yeom, fosta profesoara de istorie si proprietara minimarketului din cartierul sau, este ravasita de pierderea posetei; curand insa, primeste un telefon misterios de la persoana care a gasit-o. Pentru a-i multumi acestui strain, ii ofera o masa gratuita la minimarket. Vazand bucuria pe care i-o aduce mancarea, doamna Yeom il invita, intr-un moment de impulsivitate, sa treaca zilnic si sa ia pranzul acolo. Cand Dok-go alunga un hot din minimarketul ei, doamna Yeom ii ofera chiar o slujba in schimbul de noapte, in ciuda obiectiilor celorlalti angajati. Lucrurile incep sa intre pe un fagas bun pentru Dok-go, dar fiul doamnei Yeom, dornic sa vanda magazinul, angajeaza un detectiv care incepe sa cerceteze trecutul misterios al barbatului, descoperind ceea ce Dok-go parea sa incerce din rasputeri sa uite.

Una dintre cele mai inovatoare și importante voci literare din China, Can Xue își numește creația „literatură a sufletului“, afirmând, în marginea experimentului postmodern, că tot scrisul ei e autobiografic. Fețele dragostei pe care le propune pentru noul mileniu sunt multiple, nu se exclud una pe alta și nu apelează la morală. Satirică, tragică, trecătoare, durabilă, frustrantă, satisfăcătoare, mercantilă sau pur și simplu idealizată, iubirea prinde viață într-un caleidoscop de povești întrepătrunse din China contemporană. O rătăcire sufletească dublată de una fizică pare să lege personajele din acest roman, toate în căutarea unei identități pierdute, a unui sens care le scapă mereu printre degete.

La treizeci și cinci de ani, Niu Cuilan e văduvă și lucrează ca magazioneră la fabrica de instrumente de măsură. Are ocazional câte un iubit, dar la centrul spa unde îi place uneori să înoate îl întâlnește pe Wei Bo, client fidel al bordelului de aici. Începutul relației lor înseamnă și intrarea ei într-o lume nouă, unde cunoaște lucrătoare dornice să scape de munca lor istovitoare pentru a deveni prostituate, nu numai în căutarea unui nou statut într-o societate industrializată, în care supravegherea e constantă, ci și a iubirii. Străinii se dovedesc brusc a fi vechi cunoștințe, drumurile necunoscute duc în locuri familiare, iar întâlnirile întâmplătoare nu surprind pe nimeni. Când o fericire abia perceptibilă pare să fie atinsă, insinuarea magicului e mereu ratată și se produce o ruptură care anunță revenirea la realitatea de multe ori nemiloasă.

„În episoade divers fracturate, suprarealiste și uneori foarte comice, Can Xue își însoțește personajele în viața lor de zi cu zi. […] Ea descrie cu dezinvoltură oameni dezrădăcinați în propria țară, surprinzând o parte din realitatea dură, în ciuda naturii onirice a intrigii romanului.“ — Die Zeit

„În acest roman oniric, printre scenarii din ce în ce mai stranii, aparențele fac loc unor substraturi tainice, din altă lume.“ — The New Yorker

„În romanul Dragostea în noul mileniu, toate personajele sunt legate între ele. Nu există o singură poveste care să poată fi spusă. Și ele însele râd de asta, de propria inconsistență, de continua schimbare.“ — The Paris Review

„Scrisul lui Can Xue este în primul rând o călătorie în interioritate – cu toate contradicțiile, paradoxurile, paroxismele, schimbările de dispoziție și situație impuse de o aparentă lipsă de logică.“ — Pulp Magazine

Unele povești sunt făcute să te învețe, altele să te vindece .

Micul Prinț reușește să le facă pe amândouă.

O carte care rămâne cu tine o viață întreagă, acum într-o ediție de colecție.

Scrisă cu simplitate, dar cu o profunzime copleșitoare, această carte a traversat generații, granițe și inimi, vorbind în șoaptă despre cele mai mari adevăruri: despre prietenie, pierdere, sens și frumusețea lucrurilor mărunte.

Fie că o citești pentru prima dată, fie că te întorci la ea ca la un prieten vechi, Micul Prinț îți va spune exact ce ai nevoie să auzi. Pentru că fiecare vârstă are propriile întrebări… și propriile răspunsuri pe care această poveste le trezește.

Ce poate învăța un adult de la un copil venit de pe o planetă atât de mică, încât poate vedea apusul de soare de zeci de ori pe zi? Mai mult decât își imaginează.

Aceasta este povestea unei călătorii prin univers, dar și a unei regăsiri. Un băiețel pleacă de pe planeta lui, unde a lăsat o floare prețioasă, și explorează alte lumi – întâlnind personaje care oglindesc slăbiciunile și absurditățile oamenilor mari. În același timp, naratorul – un pilot prăbușit în deșert – pornește într-o călătorie la fel de profundă: înapoi către esențial.

Întâlnirea lor scoate la lumină întrebări simple, dar esențiale. Ce înseamnă să iubești? Ce înseamnă să fii responsabil? Ce contează cu adevărat?

Micul Prinț nu este doar o poveste. Este o lecție blândă despre cum să vezi lumea cu inima – indiferent de vârstă.

De ce Micul prinț rămâne o carte inegalabilă

-         Peste 200 de milioane de exemplare vândute la nivel mondial, fiind una dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile.

-         Tradusă în peste 500 de limbi și dialecte, inclusiv în braille și limbi rare – fiind cea mai tradusă carte non-religioasă din lume.

-         A inspirat filme, piese de teatru, spectacole de balet, opere și chiar un parc tematic în Franța.

-         Este studiată în școli din întreaga lume ca o lucrare simbolică, plină de înțelesuri filozofice și umane.

El compozitor celebru și rebel, ea muza lui din copilărie. Iubirea lor e un hit vechi pe note moderne.

O poveste de dragoste despre a doua șansă, în care doi prieteni din copilărie devin iubiți – un muzician celebru și singura femeie pe care a iubit-o vreodată.

La unsprezece ani, Jessica Creswell l-a întâlnit pe Callen Hayes, iar din prima clipă a știut că el era un prinț rănit. Prințul ei. Au devenit unul pentru celălalt un refugiu, un loc sigur și magic, departe de viețile lor zbuciumate. Până când, într-o zi, Callen a sărutat-o – primul ei sărut adevărat, ca într-un vis – și apoi a dispărut din viața ei fără un cuvânt.

Ani mai târziu, toată lumea știe cine este Callen Hayes. Compozitor celebru. Băiat rebel notoriu. Însă nimeni nu știe că muzica lui Callen a rămas încuiată adânc în sufletul său, captivă a demonilor lui interiori. Abia când se retrage în Franța, pentru a-și îneca amarul în alcool și întuneric, Callen o reîntâlnește pe neașteptate pe singura persoană care îi poate readuce muzica: Jessica. Jessie a lui. Ea are încă gustul proaspăt și dulce al inocenței, dar fiecare atingere a ei îi aprinde sângele în vene.

Totuși, acum îi despart lumi diferite. Prea multe greșeli. Prea multe secrete. Prea multe minciuni le stau în cale. Tot ce le-a mai rămas este dorința de nestăpânit, nevoia unul de celălalt și… ceva care seamănă periculos de mult cu dragostea.

„Deosebit de emoționantă, inspirațională, înălțătoare și autentică.” – RT Book Reviews

„O poveste de dragoste care te va captiva, te va vindeca și te va face să crezi că dragostea poate înfrunta orice.” – K. Bromberg, autoare de bestsellere New York Times

„Mia Sheridan s-a depășit pe sine cu această poveste frumoasă și înălțătoare despre două suflete rănite care se regăsesc și se salvează unul pe celălalt.” – Corinne Michaels, autoare de bestsellere New York Times

„O poveste de dragoste modernă, cu o intrigă romantică bine construită și un decor fermecător în Franța, care îi va surprinde plăcut pe cititori.” – Kirkus Reviews

Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el sunt oamenii. Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa va descoperi însă alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească. Apărut în Anglia, romanul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut în majoritatea ţărilor în care a fost publicat şi fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care Whitbread Award şi Los Angeles Times Book Prize.

Nu am mai citit niciodată o carte atât de plină de umor şi seriozitate în acelaşi timp... Vă sfătuiesc să o cumpăraţi în dublu exemplar, o să vreţi s-o daţi la prieteni, dar nu vă veţi îndura să o împrumutaţi pe a voastră. -Arthur Golden

Christopher e un studiu de caz fascinant şi, mai presus de toate, un băieţel cu care empatizezi imediat: nu blocat, ci uluit de senzaţii, lipsit de filtrele prin care oamenii normali examinează ce e în jur. Modul straniu în care observă lumea şi o interpretează literal compune un soi de sensibilitate poetică şi o personalitate aparte. Deşi Christopher insistă că „aceasta nu va fi o carte amuzantă. Nu ştiu să spun glume pentru că nu le înţeleg", romanul e impregnat de un tip de umor ironic şi emoţionant totodată.
Mark Haddon a construit o voce literară unică şi extrem de convingătoare.

"Când merg cu autobuzul la şcoală mă uit la maşinile care trec pe lângă noi şi le reţin culorile. 3 maşini roşii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Foarte Bună. Iar 4 maşini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni şi nu mănânc la prânz nimic şi Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene şi a frigurilor galbene, care e o boală mortală. Dar dacă văd 3 maşini roşii la rând sau 4 maşini roşii la rând sau 5 maşini roşii la rând, mă simt în siguranţă şi este o zi bună pentru un proiect."

Mark Haddon este un scriitor lucid şi, în acelaşi timp, extrem de amuzant, care intră perfect în mintea personajului său. - Ian McEwan

Mark Haddon s-a născut în 1962 în Northampton, Anglia. Este scriitor, grafician şi ziarist. A scris numeroase cărţi pentru copii şi a câştigat două premii BAFTA. Locuieşte în Oxford.

Autorul bestsellerului Refugiul timpului (International Booker Prize)

„Unul dintre cei mai importanți scriitori europeni contemporani.“ - Alberto Manguel

„Totuși, de ce Și alte?… Care e acea povestire lipsă de la început? Dar dacă o astfel de povestire nici nu există? Eu consider că toate au importanța lor, indiferent dacă sunt despre muște, despre îndrăgostiți sau despre sufletul unui biet porc în preajma sărbătorii de Crăciun. Fiecare istorioară are dreptul de a fifi povestită și ascultată. Într-un loc în carte, Gaustin spune că, și atunci când din punct de vedere strategic am pierdut jocul, mutările inutile ale povestirilor noastre vor amâna întotdeauna fifinalul. Chiar dacă ele sunt relatări despre eșecuri, înfrângeri…“ - Gheorghi Gospodinov

„Scriitorul care a scos ficțiunea bulgară din somnul comunismului.” – Le Monde

„Volumul lui Gospodinov contrastează puternic cu stilul atâtor proze contemporane. Există în el o relaxare rară, cuvintele nu sunt diluate, fifiecare are un gust aparte.“ - Boston Review

„În povestirile sale, scriitorului bulgar îi place să îmbine, precum Rabelais, ridicolul cu sublimul, banalul cu excepționalul, glumele cu erudiția, Istoria cu viața de zi cu zi.“ - Page

„Povestirile lui Gospodinov sunt pline de surprize și răsturnări fanteziste de situație, iar principala lor preocupare pare să fie găsirea unei soluții salvatoare în fața urâțeniei realității.“ - World Literature Today

„Cu Gheorghi Gospodinov plonjezi într-o lume imaginară în care fiecare literă se referă la o femeie, fiecare cuvânt oscilează între tristețe și comic...“ - Le Nouvel Observateur

Gheorghi Gospodinov (n. 1968) este cel mai tradus și apreciat scriitor bulgar al momentului. Romanul său de debut, Un roman natural, a fost tradus în peste 23 de limbi, printre care engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă și islandeză. A publicat poezie, proză, eseuri, piese de teatru și a realizat scenarii de film. Scrie în mod regulat articole pentru cotidianul bulgar Dnevnik și pentru Deutsche Welle. Din opera lui, în Anansi. Contemporan au apărut Fizica tristeții (2021), Un roman natural (2022) și Refugiul timpului (2023; International Booker Prize).

Să învii morții este simplu.

Să supraviețuiești e mai greu.

Un urban fantasy impregnat de folclorul și magia Caraibelor, perfect pentru fanii seriei Legendborn, ai lui Neil Gaiman sau ai lui Leigh Bardugo

Eli nu-și amintește cine este. Cu trei ani în urmă a fost găsit de Sunny și Max, care l-au adăpostit într-un sanctuar magic și i-au devenit cele mai bune prietene. Tot ce știe Eli este că poate vindeca răni printr-o simplă atingere, că este capabil să smulgă magia dintr-un suflet ca și cum ar culege petalele unei flori și că ar face orice pentru a-și proteja noua familie. Malcolm ar face orice ca să uite de unde vine. Disperat să iasă din umbra tatălui său înstrăinat și chinuit de o magie moștenită a morții pe care nu o înțelege pe deplin, Malcolm are o singură prioritate: să-și salveze mama cu orice preț. Drumurile celor doi se întâlnesc când Eli, ajutat de Sunny și Max, pornește pe urmele unei arme mortale ce poate devora magia. Într-o cursă contracronometru prin subteranele magice ale Londrei, adolescenții vor fi nevoiți să-și înfrunte propriii demoni pentru a găsi arma… înainte ca o putere străveche și malefică să revină la viață.

„O poveste savuroasă despre magie și sacrificiu, plasată într-o Londră a zilelor noastre, în care realul și fantasticul se împletesc. Modul ingenios în care spiritualitatea din Caraibe se îmbină cu viața adolescenților din ziua de azi face din această carte un amestec perfect de aventură plină de pericole, mize mari și explorarea ideii de prietenie.“ - Natasha Bowen, autoarea bestsellerului Skin of the Sea

„Regele lucrurilor moarte mustește de o magie vie! Se manifestă sub diverse forme, inserându-se uneori în viața de zi cu zi — pe nesimțite, ca într-o străfulgerare —, alteori agitându-se zgomotos pe străzi — vastă, fatală și divină. Un debut captivant, cu personaje sincere și amuzante și întrebări profunde despre identitate, apartenență și cum să păstrezi poveștile care contează.“ - Cari Thomas, autoarea bestsellerului Threadneedle

„Cititorii se vor simți transportați pe măsură ce scenele vii se derulează pe fiecare pagină, captivându-i cu teme universale precum problemele identitare, de familie sau legate de un viitor incert. Sperăm că-i vom mai revedea pe Eli și Malcolm. Un debut electrizant.“ - Kirkus Reviews 

Nevin Holness este originară din nordul Londrei. A obținut o diplomă în jurnalismul de modă, la London College of Fashion, iar în prezent lucrează în domeniul modei feminine. În 2018 s-a numărat printre finaliștii programului de mentorat WriteNow organizat de Penguin. Regele lucrurilor moarte este primul ei roman.

Fanii thrillerelor lui Alex Michaelides vor fi cuceriți de acest roman tulburător. – BOOKLIST

Lila Crayne este răsfățata Americii: e bună și generoasă, frumoasă și seducătoare. Ea și logodnicul său, vizionarul regizor Kurt Royall, au o viață idilică și pregătesc ecranizarea romanului Blândețea nopții. Pentru a intra în pielea protagonistei, Lila începe să-și exerseze șarmul și să-și exploreze traumele din copilărie cu seducătorul psihoterapeut Jonah Gabriel. Curând frumoasa ei viață se sparge în bucăți, pe măsură ce își descoperă suferințe înăbușite din trecut — iar Jonah îi este alături, ajutând-o să se recompună. Dar fiecare are un secret și nimeni nu este cine pare a fi. Un roman surprinzător despre construcția și reconstrucția sinelui, având în fundal operele lui F. Scott Fitzgerald și relatat prin lentila industriei de film, Dulce furie este o critică incisivă și îndrăzneață a misoginismului secular american. Sash Bischoff examinează poveștile pe care ni le spunem și ce se întâmplă când îi implicăm pe alții în aceste povești, evidențiind granițele superficiale dintre victimă și agresor și sensul real al dreptății.

O poveste de dragoste foarte întunecată, care l-ar fi șocat chiar și pe F. Scott Fitzgerald. Plin de surprize, imprevizibil la final, acest debut îndrăzneț este o explorare subversivă a temei „romantismului” în sine. - JOYCE CAROLOATES, scriitoare

O poveste nespus de antrenantă, întunecată și întortocheată despre răzbunare feministă. - LISAGENOVA, scriitoare

Arogant de ambițios, acaparator și inteligent, te seduce într-atât încât nu ești deloc pregătit pentru deznodământ. Un debut senzațional! - REBECCA MAKKAI, scriitoare

O poveste atrăgătoare despre abuz și ambiție... Bischoff dezvăluie un secret surprinzător după altul, până la explozia de la final. - PUBLISHERS WEEKLY

SASH BISCHOFF este scriitoare și regizoare de teatru. A scris piese care au fost dramatizate în teatrele din Statele Unite. Ca regizoare a lucrat pe Broadway și în afara lui. Din palmaresul său de pe Broadway și cel național fac parte spectacolele Dear Evan Hansen, The Visit, On the Town, How to Succeed in Business Without Really Trying și Shrek. La începutul carierei sale, Sash a fost actriță și a câștigat Premiul Național pentru Arte (NFAA). În prezent, locuiește în New York cu soțul ei și numeroasele lor animale de companie. Dulce furie este primul ei roman.

Nimeni nu-și mai aduce aminte de Gromov, cândva scriitor de romane propagandistice, prea puțin gustate de public. Însă pe măsură ce trece timpul, cărțile lui ies iarăși la suprafață, și fiecare îi dă cititorului ei o însușire aparte: furia de a-și înfrunta cu sălbăticie dușmanii; memoria, care aduce în mintea celui care citește imaginile unei copilării fericite; puterea de a ignora teama de moarte. Cu timpul, în țară încep să apară biblioteci, falanstere de lectură susținute de cititori care se războiesc pentru ultimele exemplare ale acestor cărți rare. În vâltoarea luptei dintre proscriși apare și Aleksei, eroul fără vreo calitate aparte, care schimbă destinele tuturor în momentul în care primește Cartea Memoriei, devenind fără voie Bibliotecar. Îmbinând mediul unui univers corupt cu umorul negru, realitatea cu mitul, Mihail Elizarov aruncă asupra Rusiei sovietice din romanul său o privire ironică, într-o poveste despre inepuizabila dorință umană, despre căutarea unui sens în viața trăită într-o lume haotică, iluzorie.

„O satiră despre absurditatea credinței oarbe și despre oameni care se lasă păcăliți să creadă într-un sistem în care sunt forțați să trăiască.“ – Publishers Weekly

 „Bibliotecarul aparține acelui izvor strălucitor al burlescului și fantasticului ce străbate straturile literaturii ruse ca un filon de aur.“ - Magazine Littéraire

„Un roman în care cuvintele sunt mai periculoase decât o armă automată.“ – Proza.ru

„Elizarov este moștenitorul marilor clasici ruși.“ - Prochtenie.ru

„Un roman care te ține cu sufletul la gură, Bibliotecarul poate fi comparat cu operele lui Gogol sau Bulgakov, păstrându-și în același timp originalitatea.“ - Slate

„Bibliotecarul e o carte originală, ciudată și întunecată în chip încântător.“ - Asymptote

Mihail Elizarov s-a născut în 1973, în Ucraina. A studiat literatura, apoi, în Germania, la Hanovra, cinematografia. A publicat mai multe romane și volume de proză scurtă. În 2001, romanul Unghii a atras pentru prima dată atenția presei asupra scriitorului, iar cel de-al patrulea roman al său, Bibliotecarul, a fost distins în 2008 cu Premiul Booker pentru Literatură Rusă. Mihail Elizarov scrie, printre altele, pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, GQ și Playboy.

„Datul cu sâk din Isarlâk, taclaua levantină, adică savurarea neantului valah pe fond utopic de purpură bizantină, hagialâcul frenetic la originile pierzaniei, mântuirea prin autodevorare și iluzia amânării perpetue a nimicniciei prin velocitate logoreică sunt – împreună cu puseul antioccidental (recte: anti-Yalta) și rusofilia dublată de sovietofobie – figurile testamentare ale lui I.D. Sîrbu. În context, Lupul și Catedrala este feeria unei recluziuni dialogate cu sfârșit sacrificial (lupul carpatin, în sfârșit coborât mesianic din munte, este împușcat în fața catedralei ca un Zamolxe revenit invariabil în preatârziul unei etnii care și-a uitat/pierdut demult sinele) și mesaj extenuat prin suprasolicitare... Deși fascinat de povestire… Ion D. Sîrbu este un prozator de idei și un moralist obsedat de ideea națională. Prea puțin preocupat de rotundul construcției epice, el descentrează cu bună (și veselă) știință masa narativă, în favoarea digresiunilor largi, a ospățului reflexiv. Eu proteic, el se difuzează voluptuos în contrarii psihologice, în socialistul bovaric sau evreul Talmudist, în meșterul zidar cu suflet de Noe blagian și persuasiune aproape iezuită ori în contele maghiar măcinat de soarta Imperiului.” (Dan C. Mihăilescu)

Prinsă de douăzeci de ani între Spania și România, între un „acasă” de care e legată prin ecranul blurat de conexiunea slabă la internet și toropeala din campingul „El Titi”, care îi e deopotrivă domiciliu și loc de muncă, Sofia își plănuiește revenirea în țară. Ajunsă în pragul pensionării, ea intră într-un vârtej de amintiri, remușcări, atașamente și introspecții. Retrospectiv, reperele vieții ei devin din ce în ce mai vagi. Limba maternă nu-i mai aparține în totalitate, pe când cea adoptivă e imposibil de asimilat, Europa și străinătatea sunt două universuri abia perceptibile, limitate la aeroporturi și la diferența de fus orar, compatrioții se fac auziți, mai mult decât orice altceva, prin postările de pe grupuri de Facebook, iar fiul ei, motivația din spatele plecării sale clandestine, pare pierdut cu mult înainte ca ea să-și fi dat seama.

Combinaţia dintre alcool şi scris este deja un clişeu, dar Charles Bukowski îl exploatează cu maximă inventivitate, până la ultimele limite, în întreaga lui operă: în poezie, în povestiri şi romane, în interviuri, chiar şi în corespondenţa personală. Antologia de faţă reuneşte unele dintre cele mai reuşite şi mai solide fragmente literare scrise de el pe această temă. Versuri şi poveşti despre alcool, scene de beţie în baruri sordide sau în singurătate, promiscuitate sexuală şi artă înaltă, mărturisiri despre escapade erotice şi alcoolice, toate se combină şi se împletesc, aşa cum se împleteşte şi biografia lui Bukowski cu creaţia sa literară. Găsim aici unele dintre cele mai comice, mai triste şi mai profunde texte ale scriitorului american, iar imaginea de ansamblu ce se conturează până la final este cea a unei Americi a dezmoşteniţilor şi a rataţilor, a cărei umanitate se dezvăluie pas cu pas. Despre băutură este, în egală măsură, şi o carte despre scris, despre literatură şi despre Bukowski însuşi, captivantul autor-personaj de pe scena literară americană.

„Povestirile Veronicăi D. Niculescu, nişte bijuterii sclipitoare stilistic, cu fraze de o fină muzicalitate, numai a ei, mi se par tot ce a scris mai bun prozatoarea până acum şi o apariţie încântătoare în proza ultimilor ani.” (Cristian Teodorescu, Caţavencii)

Autoarea de bestsellere Marjan Kamali revine cu „o carte plină de atmosferă, o poveste impresionantă despre prietenie, feminism și activismul politic” (People) pe fundalul a trei decenii tulburi din istoria Iranului.

În Teheranul anilor 1950, micuța Elaheh (sau Zeița, în persană), alintată Ellie, în vârstă de șapte ani, este nevoită, după moartea tatălui, să părăsească împreună cu mama ei confortul traiului burghez și să se mute într-o casă sărăcăcioasă din mahala.

Singură, copleșită de povara nemulțumirilor fără capăt ale superstițioasei ei mame, care atribuie orice nenorocire invidiei și deochiului, Ellie visează în secret la o prietenă cu care să se joace și cu care să împărtășească totul.

În prima zi de școală o întâlnește pe Homa, o fetiță cu suflet mare, impetuoasă și irezistibilă, al cărei nume este inspirat de o pasăre mitologică care nu coboară niciodată pe pământ.

Împreună, joacă șotron, învață să gătească în bucătăria din casa primitoare a Homei, cutreieră printre tarabele colorate ale Marelui Bazar, împart sendvișuri cu înghețată și plănuiesc să devină cândva șir zan, „leoaice” – niște femei neînfricate care să aducă o schimbare în Iran.

Însă aceste magice clipe de fericire le sunt curmate de planurile mamei lui Ellie de a reveni în lumea celor privilegiați și de mutarea lor înapoi în cartierul rezidențial.

Ellie ajunge o adolescentă populară la un liceu de elită din oraș, iar amintirea fascinantei prietene din copilărie se estompează încetul cu încetul. Până când Homa reapare în viața ei, iar prezența energică și copleșitoare a acesteia și dorința ei de nestăvilit de a lupta pentru drepturile femeilor iraniene schimbă încă o dată perspectiva asupra lucrurilor.

Cele două tinere se maturizează și, mânate de idealuri diferite, aleg căi diferite în viață. Un act de trădare al uneia din ele va avea consecințe teribile asupra destinului celeilalte, care ajunge la închisoare.

Drumurile li se despart, iar ele se înstrăinează, pentru a se regăsi mulți ani mai târziu, când Homa își trimite fiica în America la vechea ei prietenă spre a o proteja de violența protestelor de stradă din Iran.

Unul dintre bogații planetei, care din întâmplare este român, investește toată averea sa în cea mai nebunească idee: să producă timp. Iar bombardarea cu timp a materiei stă la baza teleportării, așa cum susțin oamenii de știință (și visătorii!), de la Democrit până la fizicienii din zilele noastre, unii răsplătiți chiar cu Premiul Nobel. Pusă în practică, de imaginația unui scriitor, ideea dă roade dintre cele mai surprinzătoare, călătoria instantanee în spațiu și timp devine posibilă.

Iar de aici până la dobândirea tinereții fără bătrânețe nu mai este decât un pas. Totul se întâmplă într-un păienjeniș de povești prin care omul zilelor noastre încearcă să se salveze din calea agresiunii fără precedent a obiectelor, din războiul nenumit cu virtualizarea vieții de zi cu zi. Micul Prinț rezistă, astfel, mai greu în deșertul urban, decât în deșertul Sahara.

Singurul lucru care poate opri, totuși, deșertificarea lumii și a vieții este dragostea, o spune hotărât autorul. Povestea elefantului care trăia într-o nucă este o demonstrație cu totul originală că, atâta vreme cât mai avem povești, mai avem suflet.

„Fiecare călătorie e, în ultimă instanţă, o opţiune”, scrie naratorul acestui rebus existenţialist , un roman care te duce cu gândul la cât de strâmţi ne sunt uneori pereţii vieţii şi la cât de imprevizibile virajele ei. Când te sui într-un tren care urmează să te poarte spre persoana iubită, o faci sub imperiul tandreţei şi cu un scenariu al fericirii dospindu-ţi în minte. Când însă îţi dai seama că nu te-ai urcat în trenul potrivit, te încearcă furia. Şi poate un început de panică. Pe de o parte, eşti pe cale să ratezi sublimul. Pe de altă parte, eşti pe punctul să fii luat părtaş la un experiment în mijlocul căruia ai nimerit fără voie. Fiindcă trenul în care ai suit circulă pe şine care se generează din mers, fiindcă nu se ştie nici traseul, nici durata călătoriei, fiindcă restul pasagerilor par în neregulă. Experimentul e o iscodire curioasă a viitorului, în care un milionar din topul Forbes bombardează materia cu timp greu, un urmaş al lui Dedal închipuie un nou labirint al destinului, iar un copac produce oameni în loc de fructe.

Contururile şi esenţele lumii se schimbă de la o zi la alta, pe când protagonistul lasă în urmă prozaicul şi se pregăteşte de o explorare neanunţată de nimic. Elefantul se face mic cât o gămălie. Sau poate nuca se dilată cosmic. Povestea pe care o scrie Adrian Alui Gheorghe, cu ricanările ei contramitologice, poate fi, în fond, tragicomedia oricărei trestii gânditoare care îşi pune în permanenţă întrebări. - Radu Paraschivescu

Adrian ALUI GHEORGHE s-a născut pe 6 iulie 1958, în Grumăzești, județul Neamț. Doctor în filologie din anul 2004. Poet, prozator, eseist. A primit premiul Uniunii Scriitorilor din România în anul 2001, pentru volumul de poezie Îngerul căzut, şi în anul 2014 pentru romanul Laika; Premiul Balcanica al poeţilor din Balcani, Brăila, 2010; Premiul Nichita Stănescu al Serilor de Poezie de la Deseşti – Maramureş (2021); Premiul național Liviu Rebreanu pentru proză, Bistriţa, 2017; Cununa de lauri de la Alania, Turcia, la Turnirul de poezie de la Alania, 2023; Meritul Cultural în grad de Cavaler, grad A, în anul 2000 şi Meritul Cultural în grad de Ofiţer, grad A, în anul 2010 conferite de preşedinţia României * Volume de proză (selectiv): Goliath (povestiri, 1997; nominalizat la premiile USR), Bătrânul şi Marta. Un romanţ şi câteva povestiri (2002; ediția a II-a în 2006), Urma (roman, 2013), Laika (roman, 2014), Luna Zadar (roman, 2016; nominalizat la premiile USR), Zugzwang sau strada cu o singură ieșire (povestiri, 2018; nominalizată la premiile USR). Traduceri din poezie şi proză în franceză, engleză, chineză, rusă, sârbă, germană, italiană, cehă, suedeză, maghiară, albaneză, greacă ș.a. În anul 2024, romanul Urma a fost tradus în limba maghiară, iar romanul Laika a apărut în Macedonia.

El e tot ce a visat ea vreodata... Cand amanarea unor decizii il forteaza sa aleaga cursul extrem de dificil al ultimului profesor cu care si-ar fi dorit sa aiba de-a face, Henry Turner stie ca va trebui sa munceasca din greu pentru a supravietui inca unui an de facultate. Si acum, cu noul sau statut de capitan al echipei de hochei - pe care nici macar nu si l-a dorit -, Henry chiar nu poate da gres. Dar norocul face sa-i apara in cale Halle Jacobs, pe care Henry o cunoaste cand ajunge din greseala la clubul ei de lectura.

Secolul XXI bate la usa. In Zanzibar, trei tineri foarte diferiti - Karim, Fauzia si Badar - ajung la maturitate si viseaza la uriasele posibilitati ale tarii lor. Pentru Badar insa, un servitor neinstruit care nu si-a cunoscut niciodata parintii, se pare ca toate usile sunt inchise. Adus sa slujeasca in casa unor oameni instariti din Dar es Salaam, Badar descopera primul camin din viata lui - si prietenia lui Karim, fiul proprietarei. Chiar si atunci cand Badar este alungat in urma unei acuzatii false, Karim si Fauzia refuza sa-i intoarca spatele prietenului lor. Pe masura ce tinerii afla ce inseamna dragostea, pasiunea oarba, munca si traiul ca parinti, legatura lor este pusa la incercare, iar Karim cedeaza tentatiei tradarii, lucru care le va schimba vietile pentru totdeauna. In primul sau roman de la castigarea Premiului Nobel pentru Literatura, Abdulrazak Gurnah spune o poveste captivanta despre vietile intretesute a trei tineri, fiecare cu o intelegere diferita a ideii de a-ti lua soarta in propriile maini.

Negrul cernelii exprima, in felul ei, mahnirea gandului meu cand, fara sa vreau, evoc un trecut care nu este numai al lui. Caci pe acea ulita ce apare in amintirile lui, atat de insorita si de primavaratica, in viziunea mea de astazi, parca e toamna tarzie, ploua si cade lapovita. Mi se pare ca natura insasi, cu pamant si cer, s-a pus sa ingroape ceva si nu izbuteste. Caci peste tot ce a fost si nu mai este astazi din acea ulita au ramas aceste pagini, mai trainice decat lucrurile ce ni se par netrecatoare decat natura ce ni se pare eterna.

Epopeea lui Ghilgames este un poem epic antic mesopotamian, care spune povestea regelui din Uruk, Ghilgames, si calatoria sa catre nemurire. Poemul este plin de aventura, suferinta, si de cautarea neobosita a sensului si a scopului. Alaturi de prietenul sau, Enkidu, Ghilgames se imbarca intr-o calatorie periculoasa pentru a-l ucide pe monstruosul Humbaba si pentru a dobandi viata eterna. In timpul calatoriei, el trebuie sa se confrunte cu propria mortalitate si cu pierderea prietenului sau drag. Acest poem este o dovada a dorintei milenare a omului de grandoare, si a zbaterilor si a pierderilor inevitabile care o insotesc.

„Lucrurile devin imposibile numai dacă te gândești prea mult la ele.“

A fost odată un sat părăsit, unde n-a mai plouat de o sută de ani, o veche fermă de oi, o buturugă uscată și un roi de albine care refuzau să aducă ploaia.

Carolina, o fetiță de doisprezece ani, își petrece vacanța de vară în mijlocul deșertului din New Mexico, alături de un bunic cu ochi imposibil de bătrâni, suferind de demență. Pe măsură ce vara se scurge, fetița îl ascultă pe Serge depănând o poveste despre o oază în deșert, un lac de sticlă verde, un copac ce le oferă sătenilor darul nemuririi și albine ce mențin copacul în viață.

Când în firul poveștii încep să se împletească și elemente din viața bunicului, iar linia dintre realitate și imaginar devine din ce în ce mai subțire, Carolina trebuie să decidă singură ce este posibil și ce nu.

„Povestea lui Serge și a Carolinei ne încurajează să aflăm cine și ce înseamnă pentru noi «acasă».“ Kirkus Review

„Lindsay Eager cultivă uimirea și încrederea că lucrurile mici – albine, semințe, povești – pot satisface marile nevoi ale omului.“ Publishers Weekly

Oare cum este să te naști într-o familie de vrăjitori, dar tu să nu poți face nicio vrajă?

Sau să fii cea mai paşnică ființă din câte s-au văzut, deși te tragi din neamul Războinicilor?

Cu aceste provocări se confruntă Xar, un băiat care provine din Tribul Vrăjitorilor, şi Vreau, o fată dintr-un Trib de Războinici, posesoarea unui Obiect Magic interzis, pe care ar face orice să-l ascundă.

Cei doi sunt învățați de mici să fie cei mai aprigi duşmani, dar când lumile lor se ciocnesc, începe o aventură amețitoare, pe parcursul căreia Xar și Vreau trebuie să pătrundă în Pădurea Blestemată, să coboare în temniţele din fortul Războinicilor și s-o înfrunte pe Regina cea malefică. Pentru a reuși, trebuie să învețe să coopereze și să vorbească limba prieteniei.

„Pe cei doi protagonişti, Xar și Vreau, îi îndrăgești pe loc pentru curajul de a nu renunța la cine sunt cu adevărat. O poveste plină de peripeții savuroase!" Kirkus Reviews

Eroi de neuitat și secrete greu de ascuns

Întâmplările pline de suspans din Hoții de fum continuă într-un tur de forță în cel de-al doilea volum al trilogiei semnate de Sally Green.

Cei cinci eroi - prinţesa Catherine, Ambrose, March, Edyon şi Tash - coboară în misterioasa lume a demonilor, un univers complet diferit de ceea ce cutezau ei să-și imagineze, iar cursul evenimentelor se schimbă dramatic.

După ce trece prin încercări aproape neverosimile, prinţesa Catherine reuşeşte să-i aducă laolaltă pe toți cei care, unindu-şi forţele, l-ar putea înfrânge pe oribilul rege Aloysius. Şi numai de victoria lor depinde, în definitiv, salvarea tuturor.

„Fanii primei cărți a seriei vor fi încântați de această poveste." Kirkus Reviews

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.

Un efort de a acorda realitatea basmului la basmul realității În decursul ultimilor ani, am fost întrebat în repetate rânduri: cine e sau ce e acest Mèkèkè pe care îl tot pomenesc? M-au întrebat profesori universitari și profesori de liceu, studenți și liceeni, elevi de gimnaziu și elevi din clasele primare: cine este Mèkèkè? Niciodată n-am răspuns nimănui. Nu pentru că n-am vrut să le răspund, ci pentru că un răspuns la această întrebare nu poate fi dat în câteva minute. Mai mult, lămurirea acestei enigme nu depinde de cel care dă răspunsul, ci de cel care-l primește.