Literatură

Romanul Ultimul Karamazov, ca si modelul lui, Fratii Karamazov, se invarte in jurul Grusenkai, para dulce, ca dupa soare. Daca ea nu ar exista, nu ar exista nici romanul. Toti karamazovii (aproape) se indragostesc de ea cu patima, cu furie, cu disperare, sunt gata sa traiasca si sa moara pentru ea. Ultimul Karamazov nu este, insa, niciodata, ultimul.

Povestea unei iubiri zbuciumate ne invită în lumea domnişoarelor de altădată, care cântau la pian şi îşi atrăgeau curtezanii în vârtejul flirturilor strălucitoare. Trăiau în vremurile când atingerea întâmplătoare a unei mâini sau a unui genunchi provoca mii de fiori, dezlănţuind un şuvoi de emoţii, iar existenţa unui logodnic anterior în viaţa femeii iubite tortura îngrozitor un bărbat. Protagonistul, Rohán, frecventează o familie cu trei fete şi se simte atras de două dintre ele, ca să se îndrăgostească în cele din urmă de cea mai mică, Eglé, alături de care va trăi o poveste de dragoste cu suişuri şi coborâşuri, provocate în general de orgoliul fiecăruia dintre ei.

ANDRADA COSTOIU este o scriitoare româno-americană care, în prezent, este Tobis Fellow la Universitatea Irvine, California. Rezultatele cercetărilor ei, care se concentrează pe probleme legate de drepturile omului, categorii sociale și identitate națională, au apărut în diverse publicații internaționale, cum ar fi Journal of Identity and Migration Studies, Cambridge Scholars Publishing. În plan literar este autoarea unui volum de poezii publicat în limba engleză și colaborează frecvent la diferite reviste literare (Spillwords Press, Visual Verse). Locuiește în California împreună cu familia sa.

Volumul Povesti, de Mihai Eminescu, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Încă de la începuturile lumii, a existat un triunghi amoros, iar acesta a dat naştere primei poveşti. Mişcarea pendulară, sau „istoria universală a adulterului“, este o incursiune ameţitoare în poveşti de dragoste în care intervine trădarea, figurată ca deplasare/pendulare a unuia dintre parteneri spre un al treilea din afara perechii. Ecourile borgesiene sunt evidente, cum de altfel şi mărturiseşte, ludic, Alberto Mussa, ca un semn făcut cu ochiul către cititor. * „Mişcarea pendulară este cea mai uimitoare carte apărută în toamna acestui an.“ Isabelle Rüf, Le Temps

Volumul Nuvele, de Ion Luca Caragiale, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de profesor Mariana Badea. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Craii de Curtea-Veche de MATEIU I. CARAGIALE (1885 – 1936) este un roman-bijuterie al literaturii romane, o incursiune hipnotica in Bucurestiul de altadata, unde eleganta obosita a saloanelor se amesteca cu umbrele hanurilor si cu farmecul periculos al noptii. Intr-o atmosfera decadenta, rafinata si tulbure, trei personaje memorabile – Pasadia, Pantazi si Pirgu – isi traiesc ratacirile printre masti sociale, excese si iluzii, in timp ce un narator lucid le urmareste caderea cu fascinatie si ironie fina.

Cu o fraza somptuoasa si o arta rara a portretului, Mateiu Caragiale compune o poveste despre sfarsitul unei lumi, despre aristocratism si impostura, despre seductia viciului si nostalgia unei nobleti pierdute. Craii de Curtea-Veche nu este doar un roman: este o experienta de lectura intensa, un tablou nocturn in care splendoarea si degradarea merg mana in mana, lasand in urma gustul inconfundabil al unei epoci apuse.

„Pentru Iaru, orasul incepe pe vremea Pobedelor, automobilele rusesti pentru stabii vremii, si vine de curge pina azi. Din povestile astea a scos o carte cu care, nu spun vorba mare, a dat lovitura. Nu-ti vine sa te desparti de ea si, cind vezi ca se apropie de sfirsit, o mai lasi, fiindca nu vrei sa se termine.” (Cristian Teodorescu)

Roman poliţist, magic şi esoteric, carte complexă a Renaşterii toscane.

„O, tinerete, tinerete! Tie nu-ti pasa de nimic, ca si cum ai stapini toate comorile lumii, pina si tristetea te mingiie, pina si durerea iti sta bine, tu esti sigura de tine si indrazneata, tu spui: «Doar eu traiesc, priviti!». Dar si zilele tale fug si pier, nenumarate si fara de urma, si totul dispare in tine, precum ceara la soare, precum zapada... Si poate ca toata taina farmecului tau sta nu in posibilitatea de a face orice, ci in posibilitatea de a crede ca poti sa faci orice, sta tocmai in faptul ca arunci in vint puteri pe care nici n-ai sti sa le folosesti altfel, in faptul ca fiecare dintre noi se considera, fara gluma, un risipitor si crede, fara gluma, ca are dreptul sa spuna: «O, cite as fi facut, daca nu as fi irosit timpul!».” (I.S. Turgheniev)

Crescuta pe o mosie din Romania anilor ’30 sub ocrotirea unei bunici si a unui var, Zaira impartaseste cu acesta din urma pasiunea pentru teatru. Razboiul si fascismul, apoi venirea comunistilor schimba insa dramatic soarta familiei. O fuga primejdioasa o poarta pe Zaira, impreuna cu sotul si fiica ei, in Praga ocupata de tancuri, iar de aici la Washington. Ambitioasa si tenace, reuseste sa-si construiasca o viata noua printre straini, dar, la batrinete, se va intoarce in patrie, in cautarea unei vechi iubiri pierdute. Un roman cu un final surprinzator, despre o dragoste imposibila care supravietuieste deceniilor si soarta unei femei care, in ciuda tuturor piedicilor, isi asculta glasul launtric intr-un secol al razboaielor si al violentei.

„Când sunt întrebat ce m-a impresionat cel mai mult la întoarcerea în Italia, răspund fără nici o ezitare: Papini. Este lucrul cel mai grandios pe care l-am găsit aici.” (Giuseppe Prezzolini)

Vă întrebați de ce sufletul pereche nu și-a făcut încă apariția în viața dumneavoastră? Sau – dacă totuși a apărut – nu aveți siguranța că va și rămâne? Sau iubiți deja pe cineva, dar nu vă puteți da seama dacă e vorba chiar de sufletul pereche sau e doar așa, o relație ca toate celelalte, care la un moment dat se va destrăma, lăsându-vă cu un gust amar?
Cartea lui Cindy Dale vă ajută să vă dați seama cu exactitate unde vă aflați, pe plan relațional: ce tip de relație aveți acum, dacă (și cum) poate fi ea dezvoltată și, mai ales, cum trebuie să vă schimbați pe dumneavoastră înșivă, pentru a atrage o relație totală, mai presus de suflete pereche.

A visual book to imagine thousands of stories, with one hundred and twenty stickers with their name to help the child become familiar with spelling of frequest everyday words.

Titlul reflectă esența acestei cărți ușor de lecturat – amintiri nostalgice înșirate pe filele cărții precum bijuteriile unei doamne. În carte se regăsesc o serie de povestioare ușoare, care au rămas în memoria scriitoarei sub forma unor emoții plăcute pe care ține să le împărtășească cititorilor săi. Sunt întâmplări pozitive, ce stârnesc o stare de bine, de destindere, și încurajează plăcerea de a citi.

Autoarea, Tatiana Mărgescu, se descrie pe sine drept o răsfățată a sorții,  înconjurată de dragoste părintească și de bunăstare materială. Și totuși, unele regrete sunt inevitabile.

„Am avut norocul să mă nasc într-o familie cu oarecare posibilități materiale, nu am fost răsfățată, dar nu mă pot plânge că n-am avut parte de îngrijire bună și, mai ales, de multă dragoste din partea părinților, respectiv a bunicilor materni. Practic, nu mi-a lipsit nimic, atât în copilărie, în adolescență, cât și bună parte din anii tinereții; și totuși… cum se zice, omul nu este niciodată pe deplin mulțumit cu ce are, respectiv am rămas cu nostalgia că nu am purtat niciodată (ca alți copii) pantofiori din lac negru cu baretă, asortați cu ciorapi de bumbac fin de culoare albă.”

Aproape de satul Werst, undeva in Transilvania, se inalta Castelul din Carpati, parasit dupa plecarea ultimului sau stapan, baronul Radu de Gorj. Intr-o zi, o dara de fum se vede iesind din castel si o voce misterioasa se aude la hanul La Regele Matei. Tanarul padurar Nicu Deac si doctorul Patak, cu toata teama lor, se indreapta spre castel, ca sa vada ce se intampla, dar expeditia lor da gres. La putin timp dupa aceea, soseste in Werst contele Francisc de Telec, care hoinareste prin lume pentru a uita de moartea tragica, pe scena, a iubitei lui, cantareata de opera Stilla. Afland ca misteriosul Castel din Carpati ii apartine celui care l-a blestemat in momentul mortii Stillei, se hotaraste sa porneasca intr-acolo. O descoperire incredibila il asteapta...

Mihaela Proca a debutat cu ani în urmă cu articole și lucrări de istoria artei. Direcția preocupărilor sale apare cu evidență în chiar titlurile cărților publicate până acum: Savu Moga, un iconar, Ed. Tehnică, București, 1994; Un veac de artă ortodoxă în Țara Bârsei (1734-1838), București, 2011; Identitate regională și specificitate românească în pictura din Transilvania meridională, în pragul primei modernități, Ed. MNLR, București, 2013. În prezent, lucrează la un catalog de icoane pe sticlă din Transilvania. Este colaboratoare la revista „Cultura” din anul 2010.

Un eveniment tragic o face pe autoare să se întoarcă spre reflecție, spre filozofia de viață și, în fapt, spre literatură. Cu această carte, Mihaela Proca bate la porțile ficțiunii. Sensibilitatea, imaginația, finețea observației dau narațiunilor sale o anumită doză de artisticitate care dezvăluie o autoare exersată, dedicată mai demult pasiunii literare. Deocamdată, cititorul va găsi fragmente de viață personală trăită în mediul familial, experiențe sociale, personalități cu care autoarea s-a intersectat și momente istorice  din România ultimelor decenii. 

Carte pentru elevi clasele 9-12

Ciocoii vechi şi noi (1863) este capul de serie al unui gen de roman foarte popular în literatura noastră: acela al declinului clasei boiereşti din secolul XIX, uzurpate de arendaşi. Este romanul care a avut cele mai multe ediţii dintre toate, peste 20. Motivul acestui uriaş succes, care i-a făcut pe unii să vorbească de un prim roman românesc valabil istoriceşte şi literar, este caracterul paradigmatic al temei. Multe alte romane ulterioare vor relua tema, una din cele mai caracteristice ale prozei noastre din toate timpurile. Ciocoii a avut şi şansa unui prim personaj semnificativ: Dinu Păturică. El este ciocoiul vechi. Despre acela nou va scrie Duiliu Zamfirescu, trei decenii mai târziu: Tănase Scatiu. Romanul lui Filimon n-a mai conţinut finalul propus. A rămas totuşi în memoria literară ca acela care a pus piatra de temelie la o temă esenţială a istoriei societăţii româneşti.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele IX -XII

Înainte de a da în Mara una din capodoperele romanului românesc, Ioan Slavici s-a remarcat prin câteva nuvele excepţionale, cum ar fi Budulea Taichii, Pădureanca sau Moara cu noroc. Acţiunea tuturor se petrece în satul ardelenesc, acela din vecinătatea Aradului din Câmpia Mureşului de Vest. Atenţie însă! E vorba de un sat care nu seamănă cu acela din Muntenia sau din Moldova, un sat foarte apropiat de micile târguri (cum erau numite orăşelele din Transilvania şi din Banat), în care nu trăiau exclusiv ţărani, ci meşteşugari, negustori şi alte categorii socio-profesionale, cum spunem azi. Pentru înţelegerea conflictelor foarte puternice din proza lui Slavici, e bine să ţinem seama de psihologia acestor oameni, mai diversă decât la Rebreanu, de exemplu. Slavici e un maestru al observaţiei psihologice şi al cutumelor cărora psihologia oamenilor le-a dat naştere de-a lungul vieţii.

NICOLAE MANOLESCU

  Ghidul mamei maniace este ajutorul tău de nădejde pentru o viaţă maternă liniştită – pas cu pas, acest ghid complet te va învăţa cum să te adaptezi şi să faci faţă oricărei situaţii cu care te întâmpină viaţa de mamă, în doar şapte săptămâni, urmând şapte paşi simpli pe „Spirala succesului”:
    ●    Setează-ţi obiectivele! În primul rând, trebuie să ştii ceea ce doreşti să schimbi, să vizualizezi acest scop şi să lucrezi pentru îndeplinirea lui.
    ●    Fii înţelegătoare! Este o calitate importantă, mai ales când vine vorba de comunicarea cu copiii.
    ●    Învaţă să-ţi apreciezi copilul! Acest lucru îi va stimula încrederea în sine şi va avea un efect benefic în comportamentul său şi implicit, în relaţia cu părinţii.
    ●    Fă-ţi timp pentru a-i acorda suficientă atenţie copilului tău şi învaţă să-l asculţi dacă vrei să fii ascultat!
    ●    Fii creativă! Este important, ca mamă, să găseşti mereu o soluţie pentru a evita conflictele şi pentru a mulţumi, pe cât posibil, întreaga familie.
    ●    Învaţă-ţi copiii să fie responsabili şi disciplinaţi -  nu sub ameninţarea pedepsei sau cu promisiunea unei recompense!
    ●    Gestionarea corectă a timpului petrecut în familie – drept răsplată, la final vei descoperi că ai mai mult timp pentru familie şi vei învăţa cum să te bucuri de fiecare clipă!
 
    Încearcă acest program complet în doar şapte paşi şi vei observa schimbările în propria ta familie!

În anul 1939, doi prieteni de o viaţă, Jack, un aristocrat prusaco-american şi Harry, fiul grădinarului care se ocupa de proprietatea acestuia, pleacă împreună în Egipt pentru a lucra la săpăturile arheologice din Sakkara. Acolo o întâlnesc şi se îndrăgostesc amândoi de Rachel Stern - frumoasă, nemţoaică, evreică. Când începe războiul, Jack este înrolat şi se întoarce în Europa, iar Rachel este prinsă de nazişti şi dispare fără urmă. Patru ani mai târziu, cei trei se întâlnesc din nou în Egipt, dar în tabere opuse şi implicaţi în cavalcada planurilor de asasinare a lui Roosevelt, care ar putea schimba nu numai cursul războiului, ci şi destinul secolului XX.

In camera cu ferestre captusite parca, pe dinafara cu frunze de platani, aurite de soare, mobilata cu piese mici, gratioase, in care s‑a acumulat lumina altor anotimpuri, duse demult, stau asezate pe rafturi, pe masute, de jur imprejur, rame delicate, imbratisand ca niste palme pioase, fotografii de familie, unele aproape sterse de trecerea vremii. Din ele ne cerceteaza ochii melancolici ai parintilor, ai bunicilor, ai strabunicilor, iar razele privirilor li se intalnesc in punctul unde urmasa lor, fetita Tania de odinioara, sta dinaintea unui mic birou…Victoria Dragu Dimitriu, „Povestile unei doamne din Bucuresti. - Tatiana Margescu”
 
Cred ca nu exista femeie pe lume, trecuta de tinerete, care sa nu-si aduca aminte de vechile dantele aflate in casa parintilor sau bunicilor ei – fie sub forma unui guler, a unei rochii purtate in copilarie sau a unui voal de mireasa, la manecile unei bluze elegante sau la poalele unei rochii „de ocazie”, inguste sau late, confectionate la masina, dar mai ales lucrate cu acul sau cu iglita. Nu putem uita dantelele facute „la metru” de catre bunicile noastre, pentru a impodobi fetele de perna albe sau bordurile unor cearceafuri de olanda sau in, lucrate „cu acul” sau cu croseta. - Tatiana Margescu
 
Cred ca nu aveam mai mult de 3-4 ani cand, insotita de mama si de bunica materna, ma deplasam spre atelierul unei cunoscute croitorese care lucra pentru copii, situat in centrul vechi al Capitalei. Daca nu ma insala memoria, imobilul in care functiona atelierul era situat intr-o curte mare, unde se afla amplasata si Biserica Bulgareasca. Hainutele pentru copii, de regula, costau mai mult decat hainele pentru adulti, fie ca erau achizitionate dintr-un magazin, fie ca erau facute pe comanda. Cu cat copilul este mai mic, cu atat lucrul este mai migalos, in special la fetite: broderii, pliseuri, gulerase de dantela, la care se adauga si costul materialelor de calitate: stofe moi, catifea. - Tatiana Margescu
 
Bunica mea a urmat si o scoala particulara (pension), dar la instruirea ei temeinica au contribuit si cunostintele transmise de catre guvernanta ei, mai ales in ceea ce priveste stapanirea perfecta a limbilor engleza si franceza, la care se adaugau cunostinte vaste in domeniul literar, artistic si mai ales in cel muzical (canta foarte bine la pian). Nu pot sa nu ma gandesc ca, in urma cu peste o suta de ani, putine tinere urmau studii superioare, educatia primita in familie, respectiv scoala, avand drept scop sa contracteze o casatorie „buna” si sa devina sotii si mame bune pentru odraslele familiei. Pentru a fi guvernanta, trebuia ca la randul tau sa fi beneficiat de o educatie foarte buna. De aceea, multe dintre ele erau recrutate din acele familii devenite „peste noapte” paupere – familii care nu mai puteau asigura din punct de vedere material nici studii superioare fiicelor sau fiilor lor si nici casatorii „fara zestre”. Daca fetele deveneau guvernante, baietii acestor familii scapatate deveneau perceptori la copiii familiilor bogate. - Tatiana Margescu

A visual book to imagine thousands of stories, with one hundred and twenty stickers with their name to help the child become familiar with spelling of frequent everyday words.

Flaubertian aş putea spune şi eu: „Otilia c’est moi“, e fondul meu de ingenuitate şi copilărie - G. Călinescu

Romanul d-lui G. Călinescu este unul din cele mai bune romane din ultima vreme. De o construcţie sigură, cu o intuiţie socială şi psihologică de solid realism, de un adevăr sufletesc adânc şi de nuanţe sufleteşti revelatoare - Enigma Otiliei se clasează printre operele de întâia mână ale epicii noastre urbane.
Pompiliu Constantinescu, 1938

Prin Enigma Otiliei, roman obiectiv, de tipologie, balzacian, G. Călinescu realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română...
S-au recunoscut romancierului în afară de însuşirea de a observa umanitatea sub latura morală şi de a face clasificaţie caracterologică, puterea de a zugrăvi în detaliu un mediu după metoda aceluiaşi Balzac - Al. Piru

El va fi un poet local, in cel mai inalt si mai adanc inteles al cuvantului, si va ajunge unul din poetii nationali, nu plecand de la teorii sau de la sentimente generale, ci de la nemarginita dragoste pentru casa sa, pentru brazda sa, pentru biserica sa, pentru satul sau, pentru tinutul sau oltean si pentru tara sa ardeleana. El va iubi poporul romanesc, nu din datorie, nu din constiinta de carturar sau din simpatie de artist, ci din iubirea trainica si vesnica pentru parintii de-acasa, pentru fratii de joc, pentru vecinii bine cunoscuti, pentru preotul satului si pentru lauratul satului, si de aici pentru toti oamenii satului, tinutului si tarii sale ardelene.

În ipostaza sa de prozator, Florin Ștefănescu practică absurdul și umorul de situație. Povestirile sale, inspirate din viața de fiecare zi, par însemnări din jurnalul unui extraterestru care vizitează Pământul.

Lipsa de logică a existenței, situațiile surprinzătoare regizate de jocul întâmplării, dar și stereotipiile de gândire ale oamenilor de azi sunt înregistrate cu un amuzament secret. Ca și Buster Keaton, care își păstra o expresie a feței gravă și indescifrabilă în timp ce provoca râsul spectatorilor, Florin Ștefănescu nu explică niciodată, cititorilor, de ce anume ar trebui să râdă. El se adresează unor oameni superiori, cu care intră într-o relație de complicitate.

Nu există nimic vulgar în umorul său. Autorul se bazează pe capacitatea de înțelegere a celor cărora li se adresează. Le propune un joc intelectual plin de farmec, pe care ei îl învață repede și continuă să-l joace chiar și după ce termină de citit cartea, privind dintr-o nouă perspectivă spectacolul vieții. Alex. Ștefănescu

Cunoscutul caricaturist LINU, care încântă mii de oameni cu desenele lui, se numește în realitate Florin Ștefănescu și este profesor universitar la Politehnică, doctor și conducător de doctorate, autor a numeroase cărți științifice. Iată că Florin Ștefănescu scrie și scurte povestiri, valorificându-și experiența de viață, imaginația și umorul inteligent.

Biografii lui vor mai consemna, fără îndoială, faptul că are o familie frumoasă, din care fac parte soția, Mihaela Ștefănescu, apreciat medic pediatru, și fiul lor, Toma, elev de liceu, creatorul unor videoclipuri atrăgătoare.

Sora lui, Alexandrina Mihai, și ea eminentă profesoară la Politehnică, a câștigat numeroase concursuri de proiecte europene, iar fratele lui, Alex. Ștefănescu, critic și istoric literar, a publicat, printre altele, o istorie a literaturii române contemporane răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Academiei.

Alte amintiri fermecătoare ale Tatianei Mărgescu, despre Bucureștii de altădată, despre personaje și personalități, despre lucrușoare frumoase și mai ales despre oameni frumoși. Totul cu o scriitură solară, spre delectarea unei seri tihnite sau a unei dimineți vesele. Această carte se recomandă celor dornici să regăsească în lectură un prilej de relaxare, de petrecere a timpului într-un mod ce îmbogățește sufletește.

Cartea pentru elevi. Clasele IX - XII

Să citim împreună prima pagină din roman şi să ne punem următoarea întrebare: cine o căinează pe Mara, rămasă văduvă, „săraca”, cu „doi copii, sărăcuţii de ei”. Mara însăşi nu poate să se vadă în această lumină. Nici autorul, care ştie bine că vrednica femeie nu e deloc săracă, nici copiii ei demni de a fi plânşi. Frazele cu pricina trebuie puse „în gura satului”, acea instanţă morală, colectivă şi anonimă, caracteristică lumii rurale a lui Slavici, şi pe care n-o întâlnim nici în romanele lui Marin Preda sau Zaharia Stancu, nici măcar la celălalt mare ardelean, Rebreanu. Faptul este cu atât mai interesant, cu cât Mara nu este, ea, ţărancă şi nu trăieşte, ca majoritatea personajelor lui Slavici, la ţară, ci într-un târg. E adevărat că, la mijlocul secolului XIX, târgurile ardeleneşti semănau destul de bine cu satele.

NICOLAE MANOLESCU

Cartea pentru elevi. Clasele V- VIII

De multe generaţii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferată a adolescenţilor din toată lumea. În română, au fost traduse încă din timpul vieţii scriitorului francez. Le-am descoperit eu însumi, pe cele mai importante, fireşte, când aveam 10-11 ani. Publicarea unei ediţii în mai multe volume la începutul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpăra fiului meu, care, la rândul lui, i le-a pus în mână fiului său. Jules Verne aparţine unei epoci de progres tehnologic important, cu încredere în ştiinţă şi în rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, invenţii, călători pe mări şi ţări, descinderi în măruntaiele pământului sau urcări în văzduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginaţia lui Jules Verne se baza pe ştiinţa vremii lui, dar o prevestea pe aceea care îi va urma. Numeroase astfel de previziuni îi vor uimi pe cei care vor trăi mai târziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare şi care n-au îmbătrânit nici în epoca zborurilor pe lună.

NICOLAE MANOLESCU