Literatură

„«Aminturi». Sau poate «aventiri». Asta obţin cei care combină cuvintele «amintiri» şi «aventuri». Numai că Ionuţ Şendroiu nu combină cuvintele, ci conţinutul lor. O face la fel ca în cartea lui de debut, Navetist la tropice, şi profită de ocazie să arate că, în destule cazuri, recidiva e un lucru bun.

Un atac de panică e o relatare suculentă şi perfect ritmată a unei poveşti ghaneze cu bune şi rele, cu suferinţe şi clipe euforice, cu scandaluri şi ameninţări. Materia primă a cărţii este un echipaj din care fac parte alandala un croat cu steagul lui Hajduk Split întins pe balcon, doi italieni gata să-şi cinstească oricând colegii cu o băutură pitită strategic, un bosniac care ţine cu Steaua Roşie Belgrad (côté-ul SF al cărţii), un egiptean mândru de naţia căreia îi aparţine, niscai românaşi, fiecare cu hachiţele lui, şi tot aşa. Un melting pot în mişcare fie în aer, fie pe uscat, fie (finalmente) pe apă. Găseşti de toate aici: un austriac care se aşază la odihnă pe o ţeavă la peste 50 de grade (vai de fundul lui!), un întreprinzător care face ţuică de curmale, un fricos greu de lecuit şi tot felul de păţanii din Accra până în ruralul băcăuan şi din Takoradi până în străfundurile Gorjului. Şi mai vezi ceva: o solidaritate de nimic anunţată când unul dintre membrii echipajului trece prin clipe grele.

Nu, nu e nimic «pus cu mâna» în Un atac de panică. E, în schimb, multă omenie, chiar dacă sondorul vorbeşte buruienos şi macaragiul ascultă manele.“ — RADU PARASCHIVESCU

Sinucigașa în buclă, devoratorul de păcate și oameni, mâna moartă vie, cotoiul cu nouă vieți și jumătate, solomonarii negri și moroii avizi de pământ și suflete vă așteaptă, cuminți și răbdători, între paginile unui volum „de groază”. Și, pentru că în horror, la fel ca în viață, nu e bine să te iei prea în serios, Romanian Gothic continuă moștenirea din Vodcă Roșie. Stilul neaoș al poveștilor, presărat cu umor negru și mituri urbane și rurale, demonstrează că moartea nu scapă de ironie, iar strigoii nu sunt nici ei o categorie privilegiată.

Premiul Polar Michel Lebrun 2020

O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei.
Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei au apărut o serie de picturi murale anonime și ultraviolente. Din spatele zidurilor de tăcere cu care s-a înconjurat și aflat sub supraveghere psihiatrică, tânărul neagă totul. Singura sa formă de apărare este să repete o frază: „Nu am fost eu.”

Însă povestea lui Niko este întrețesută cu povestea Iugoslaviei măcinate de război. Toată violența de atunci își găsește ecou în prezent.

Al doilea roman din celebra serie care-l are drept protagonist pe detectivul particular Mike Hammer

Un hard-boiled clasic, adaptat pentru film în 1957

După ce tocmai a încheiat un caz la care lucra, Mike Hammer intră la miezul nopții într-un local și cere o cafea. Vocea lui atrage atenția unei roșcate care intră în vorbă cu el. Așa află că tânăra e prostituată, însă ceva la ea îl înduioșează. Când un bărbat dă buzna în local și o agresează, Mike îl alungă repede pe individ, apoi îi oferă Roșcatei niște bani, sfătuindu-o să-și găsească o slujbă adevărată. A doua zi, tânăra e găsită moartă, în aparență victima unui accident de mașină. Nici urmă de șofer. Însă, după ce a văzut în local, Mike nu crede că e vorba despre o moarte accidentală și începe propria lui anchetă. Treptat, descoperă o conspirație care s-a întins ca o caracatiță în New York.

Natura se dovedește încă o dată mai puternică decât tehnologia.

Când roboțica Roz deschide ochii pentru întâia oară, se trezește singură pe o insulă sălbatică, în mijlocul oceanului. Toți semenii ei roboți, care se aflau cu ea pe aceeași navă, s-au făcut țăndări, sfărâmați de valuri. Roz este singura supraviețuitoare, dar habar nu are cum a ajuns acolo sau ce-ar putea să facă în acel loc uitat de lume.

După nenumărate încercări, în care natura se dovedește încă o dată mai puternică decât tehnologia, Roz deslușește tainele emoțiilor și, oriunde ar purta-o aventurile ei pe insulă, un lucru știe sigur: orice ar fi, trebuie să trăiască.

Un periplu în viața tumultuoasă a Mexicului contemporan, care expune fără opreliști tarele familiei moderne. Scriind cu voracitatea lui Octavio Paz și făcând oscilații continue între viață și moarte ca Juan Rulfo, Fuentes alcătuiește în Toate familiile fericite o polifonie de voci și idei despre deziluziile societății mexicane și ale lumii moderne.

Într-un sat anatolian guvernat de legi străvechi, oamenii încep să dispară în mod inexplicabil. Poetic, enigmatic, pe alocuri coșmaresc, romanul lui Hasan Ali Toptaș dizolvă granițele narațiunii și construiește zone de trecere între lumi și personaje, ademenindu-l pe cititor în spiralele unui vis.

„O saga monumentală.” – Kirkus Reviews

Ferește‑te de tirani: azi te vor ajuta și mâine îți vor deveni stăpâni.

Aflat departe de casă după o înfrângere devastatoare pe câmpurile de luptă de pe Mercur, Darrow tânjește să se întoarcă la soția și la suverana sa, Virginia, pentru a apăra Marte de Lysander, cuceritorul însetat de sânge. Acesta nutrește ambiția de a distruge Revolta și de a restabili supremația Auriilor, fiind dispus să nimicească lumi întregi pentru a-și atinge obiectivele. Haosul și ordinea, dorința de libertate și revolta, speranța și disperarea, dar și eforturile pe care protagoniștii sunt dispuși a le face pentru a-și susține convingerile se înfruntă în această poveste captivantă.

Scopul războiului nu este să‑ți omori dușmanii, ci să ajungi la o pace în condiții acceptabile, pierzând cât mai puțini oameni cu putință.

Un roman despre drumul de la inocență la crimă: ce anume din parcursul unui om poate face din el un instrument al terorii. De unde vin criminalii de război? Care este mecanismul care transformă un om într-o mașină de ucis, capabilă să comită orori inimaginabile? În încercarea de a-și conduce cititorii către un posibil răspuns, romanul ne poartă înapoi în timp, către vara anului 1998, când o succesiune de întâmplări au reprezentat o veritabilă placă turnantă în viața unui copil din Brăila, pentru a ne readuce în prezentul zilelor noastre, în care mercenarul Libanezu, copilul de altădată, își explică alegerile.

Există, într-adevăr, un filon al prozei ruse, Dostoievski în primul rând, și al realismului magic sud-american în proza lui Dan Stanca, însă prozatorul cu care are cele mai multe elemente în comun rămâne, fără doar și poate, Mircea Eliade. Stilul gâfâit, alert și pasionant, eseismul, caracterul „ideologic“, fantasticul cu substrat simbolic și metafizic, dialectica sacru–profan grefată pe mari scenarii mitice și esoterice sunt, schimbând ce e de schimbat, elemente comune. 

Dan Stanca este unul dintre puținii „creatori de lumi“ ai prozei românești postdecembriste, un prozator de cursă lungă, capabil să își consolideze proiectul narativ de la un volum la altul. PAUL CERNAT

Dan Stanca este unul dintre cei mai puternici romancieri de după 1990, iar reticența clasamentelor care nu-l includ decât rareori nu are decât explicații conjuncturale. El îşi asumă fără frustrări condiția și frecventează înadins „marginile”  vieții literare, cu precizarea că e vorba de margini suspendate la mare înălțime, cornişe impracticabile pentru cei mai mulți. Ele procură simultan beția înălțimii şi vertijul căderii, dar mai ales sporesc enorm anvergura viziunilor şi trimit materia derizorie a prezentului la dimensiunea cuvenită de reperele - ei, da - cosmice. TANIA RADU

Magie și Aventură

O bătălie apocaliptică

Un final dramatic

După o perioadă îndelungată de întemnițare, djinnii Zburătorului sunt eliberați și pun la cale distrugerea omenirii. Laia din Serra, Helene Aquilla, Elias Veturius și aliații lor se găsesc în fața unei calamități de proporții apocaliptice, care poate însemna nu doar sfârșitul oamenilor, ci finalul existenței tuturor creaturilor. Furtuna finală se apropie, însă cine va reuși să-i supraviețuiască?

„Una dintre cele mai bune serii fantasy YA ale ultimului deceniu.” Buzzfeed

„Narațiunea splendidă a lui Tahir atinge toate punctele esențiale – o călătorie eroică plină de dragoste, aventură și magie. Recomandată pentru orice colecție young adult.” School Library Journal

„Vasile Ernu e tare prin relaxarea şi forţa cu care uneşte şi simetrizează Literatura şi Mesajul. Iată mesajul, aşa cum am putut eu să îl înţeleg... Cartea a apărut atunci când trebuia să apară. Dar nu în sensul că a tras lozul câştigător la plesneală. Nu a fost o chestiune de noroc. Născut în URSS a forţat pur şi simplu lumea să ciulească urechile. Pentru că avea un mesaj – care trebuia ascultat.” (Mihai Iovănel)

„Dacă ar fi să căutăm precursori pe sol românesc, primul nume care îmi vine în minte este cel al lui Radu Cosaşu din Supravieţuiri. Acelaşi talent lucid şi ludic de a face din «rahatul» propagandistic bici estetic, acelaşi comic versatil, acid şi tandru care excită pe întreg parcursul cărţii apetitul de lectură.
Născut în URSS este cartea-manifest a unei identităţi în răspăr. Chiar dacă autorul ei nu va mai publica nimic (ceea ce nu cred!), el poate sta liniştit. Punctul ochit – memoria colectivă – a fost bine lovit, iar mesajul deja asimilat.” (Paul Cernat)

„Ceea ce încerc să fac este un fel de arheologie a vieţii de zi cu zi a Uniunii Sovietice, ca o metaforă a culturii şi civilizaţiei sovietice. Textul, scris în maniera unui «gen eretic», încearcă să sintetizeze teme, eroi, situaţii, amintiri, lucruri şi cuvinte-cheie sub forma unor piese de puzzle. Deşi fiecare piesă-text poate fi citită separat, întregul nu poate fi văzut decât montând piesă cu piesă. Acest ansamblu nu are pretenţia de a construi o imagine exhaustivă, obiectivă şi exactă a ceea ce a fost cultura sovietică. Este o arheologie subiectivă, personală, care vrea să ofere doar contururi, starea de spirit, modul de a gândi şi de a vorbi caracteristice unei culturi, să creioneze mentalitatea culturală sovietică. Această arheologie nu propune o cheie de înţelegere, o judecată morală sau valorică, ci doar induce o familiarizare ce ne poate ajuta pe toţi să înţelegem mai bine ce a fost Uniunea Sovietică şi ce înseamnă lipsa ei.” (Vasile Ernu)

Vasile ERNU s-a născut în URSS în 1971. A fost redactor fondator al revistei Philosophy & Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă + societate. În ultimii ani a avut rubrici de opinie în România liberă, HotNews, Timpul, Adevărul, CriticAtac şi Libertatea, precum şi rubrici permanente în revistele Noua literatură, Suplimentul de cultură şi Observator cultural. A mai publicat: Ultimii eretici ai Imperiului (2009); Ceea ce ne desparte (în colab., 2010); Intelighenţia rusă azi (2012); Sunt un om de stânga (2013); Sectanţii (2015, 2017, 2020); Intelighenţia basarabeană azi (2016); Bandiţii (2016, 2017, 2021); Jurnal la sfârşitul lumii, I (2019); Războiul pisicilor (2019); Izgoniţii (2019, 2022); Sălbaticii copii dingo (2021, 2022); Jurnal la sfârşitul lumii, II (2023); Centrul nu se mai susţine (în colab., 2023); Generaţia canibală (2024). A coordonat: Iluzia anticomunismului (în colab., 2008); Ucraina live (în colab., 2014); Republica Moldova la 25 de ani (în colab., 2016). Este unul dintre fondatorii şi coordonatorii proiectului www.criticatac.ro.

Cum te simţi? este povestea unei romanciere de succes, Eve, care se trezeşte într-o bună zi pe un pat de spital fără să-şi aducă aminte de ce şi cum a ajuns acolo. Soţul ei, care îi este mereu alături, îi spune că a suferit o intervenţie chirurgicală în urma căreia i-a fost extirpată o tumoră malignă de mari dimensiuni ce i se dezvoltase pe creier.
Scrisă sub forma unor anecdote scurte ce încearcă să răspundă la întrebările pe care şi le pune oricine rătăceşte prin labirintul suferinţei, cartea este un text plin de durere, dar şi de umor molipsitor, aşa cum numai Sophie Kinsella poate dovedi într-o asemenea situaţie tragică. Autoarea mărturiseşte ea însăşi că scrierea acestei cărţi a fost, probabil, o formă de terapie.

„Doar Sophie Kinsella te poate face să râzi așa în timp ce te face să plângi.” (Taylor Jenkins Reid)

„Kinsella este o povestitoare iscusită. Ea nu încarcă narațiunea cu detalii descriptive, ci își dozează informațiile în mod organic. Astfel se simt curajul, dar și sinceritatea cu care sunt împărtășite emoțiile.” (The Wall Street Journal)

„De ce am scris o carte așa personală? Întotdeauna am încercat să-mi înțeleg viața cu ajutorul scrisului. Ascunsă în spatele personajelor mele inventate, mi-am transformat mereu propria existență într-o poveste. Poate că asta e forma mea de terapie. Când scriu, sunt fericită, iar să scriu această carte, deși uneori a fost foarte dificil, mi-a adus o enormă satisfacție și mi-a făcut foarte bine psihic.” (Sophie Kinsella)

Sophie KINSELLA s‑a născut în 1969, la Londra. A studiat ştiinţele politice, filozofia şi economia la Oxford. A lucrat o vreme ca jurnalistă specializată în domeniul financiar, însă succesul romanului ei de debut a convins‑o să se dedice în exclusivitate scrisului. La Editura Polirom au mai apărut: Mă dau în vânt după cumpărături (2004), La cumpărături în rochie de mireasă (2005), Poţi să ţii un secret? (2006), La cumpărături cu sora mea (2006), Supermenajera (2007), La cumpărături cu bebe (2008), Îţi aminteşti de mine? (2008), Fata fantomă (2009), La cumpărături cu Minnie (2010), Am numărul tău (2012), Noaptea nunţii (2013), La cumpărături pentru vedete (2014), La cumpărături în Las Vegas (2016), În căutarea lui Audrey (2016), Viaţa mea nu chiar perfectă (2017), Eu şi Mami‑Zână (2018), Eu şi Mami‑Zână. Zâna‑în‑devenire (2018), Eu şi Mami‑Zână. Dorinţe de unicorn (2019), Surprinde‑mă (2019), La cumpărături de Crăciun (2019), Rămân datoare! (2021), Iubeşte‑ţi viaţa (2023) şi Invitata nepoftită (2024).

 

Blanca Perea, o înzestrată profesoară din Madrid, pare să aibă tot ce-şi doreşte. Însă lumea ei se destramă dintr-odată când bărbatul cu care este căsătorită de douăzeci de ani o părăseşte pentru altă femeie. Punând sub semnul îndoielii viaţa pe care a dus-o până la momentul despărţirii şi întrebându-se dacă se cunoaşte cu adevărat, Blanca plănuieşte nişte schimbări importante. Astfel, acceptă o bursă de cercetare în California pentru a studia postum viaţa şi opera unui scriitor spaniol exilat şi se lasă atrasă din ce în ce mai mult de lumea plină de umbre a acestuia, cu iubirile amare şi ambiţiile sale neîmplinite. Dar, cufundându-se tot mai adânc în trecut, Blanca devine din ce în ce mai conştientă de posibilităţile prezentului, graţie întâlnirii cu Daniel Carter, un profesor fermecător care deţine informaţii cruciale şi niciodată dezvăluite despre scriitorul mort. Plin de lirism, dar şi încărcat de umor, romanul Maríei Dueñas este o călătorie a sufletului de la suferinţele trecutului către prezentul încărcat de promisiuni, este povestea unei femei care descoperă valoarea celei de-a doua şanse.

María DUEÑAS (n. 1964, Puertollano, Spania), doctor în limba şi literatura engleză, este profesoară la Universitatea din Murcia. Familia mamei sale a locuit în Protectoratul spaniol al Marocului, la Tetouan, locul unde se desfăşoară cea mai mare parte a evenimentelor descrise în Iubirile croitoresei (2009; Polirom, 2011, 2013), romanul ei de debut, care s-a vândut în peste un milion de exemplare şi a fost adaptat pentru televiziune, într-un serial multipremiat cu Adriana Ugarte în rolul principal. La Editura Polirom au mai apărut romanele Ce avem şi ce uităm (2013), Fetele Căpitanului (2019) şi Sira (2023).

Cine altul decât Michel Bussi ar putea să inventeze o investigaţie fascinantă în inima misterului ce învăluie moartea Micului Prinţ şi pe a creatorului său, Saint-Exupéry? Deopotrivă roman cu cheie, vânătoare de comori şi omagiu adus Micului Prinţ, cea mai tradusă carte din lume după Biblie, romanul poartă marca de neşters a lui Bussi: jucăuş, poetic şi captivant. Micul Prinţ este expresia universală a copilăriei – un băieţel blond care e muşcat mortal de un şarpe... Dar este adevărul atât de simplu? Ne-am întrebat vreodată „Cine l-a ucis pe Micul Prinţ?”? Se poate oare ca Saint-Exupéry să fi disimulat identitatea ucigaşului? Iar moartea autorului, la doar câteva luni de la publicarea cărţii, nu e oare la fel de misterioasă? Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinţ? examinează diferite teorii şi ia în calcul diverşi suspecţi până când dezvăluie secretul uluitor al lui Saint-Exupéry şi al dublului său literar.

„La şaptezeci şi opt de ani după apariţia cărţii lui Saint-Exupéry, Bussi se transformă într-un detectiv literar şi îşi aruncă naratorul, mecanic de meserie, apoi detectiv particular, în paginile Micului Prinţ şi în viaţa autorului său. Trecând în revistă ipotezele care au apărut de-a lungul timpului, secretele de familie, interesele financiare stârnite de această carte-cult, Bussi compune o variaţie ludică şi erudită.” Aujourd’hui en France (Week-end)

„Ce plăcere să redescoperi Micul Prinţ prin stilul lui Michel Bussi! Simboluri, intrigi, aluzii la poveste şi la dispariţia lui Saint-Exupéry – tot ce trebuie pentru a fi captivant, imposibil de lăsat din mână! Textul şi semnificaţiile sale ascunse capătă un nou sens, iar trandafirul îşi dezvăluie, în sfârşit, misterul. Şi curiozitatea în legătură cu cine i-a ucis pe «Saint-Ex» şi pe «micul prinţ» nu ne lasă nicio clipă de răgaz: ne îndoim de toate şi, în acelaşi timp, ne încredem în orice!” (L’Éveil de Pont-Audemer)

„Ideea nu a fost să scriu o altă biografie a lui Saint-Exupéry, există deja foarte multe. Am vrut cu adevărat să scriu o ficţiune cu personaje inventate, dar care să fie extrem de bine documentată, astfel încât cititorul să înveţe multe lucruri despre Saint-Exupéry şi Micul Prinţ. O modalitate de a ajunge la alţi cititori – cei care, poate, nu s-ar aventura într-o biografie sau într-un roman istoric.” (Michel Bussi)

Michel BUSSI, născut în 1965 la Louviers (Haute-Normandie, Franţa), este unul dintre cei mai citiţi autori francezi contemporani, operele sale fiind traduse în peste 35 de limbi. De formaţie geograf, mult timp profesor la Universitatea din Rouen, a început să scrie în anii 1990, dar a publicat primul roman, Code Lupin, abia în 2006, acesta atingând repede cifra record de nouă ediţii. I-au urmat alte titluri: Omaha crimes (2007), Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009), Nymphéas noirs (2011), ultimul fiind cel mai premiat roman poliţist francez în 2011. Următorul succes, Un avion sans elle (2012), l-a propulsat printre cei mai reputaţi autori contemporani de romane poliţiste, dovadă distincţiile obţinute: Prix Maison de la Presse 2012, Prix du Roman populaire 2012, premiul pentru cel mai bun roman poliţist francofon. În 2020 a publicat romanul Au soleil redouté, un omagiu adus Agathei Christie, după cum spune însuşi autorul. Multe dintre cărţile sale au fost adaptate pentru televiziune. Michel Bussi a publicat, de asemenea, povestiri, lucrări de non-ficţiune şi mai multe romane pentru copii. La Editura Polirom au apărut romanele: Fetiţa cu ochi albaştri (2015, 2023), Nuferi negri (2018), Legături de sânge (2020), La soarele neîmblânzit (2022), Nimic nu mi te poate şterge din minte (2024) şi primul volum din seria pentru copii N.E.O., Căderea soarelui de fier (2023).

Ilustrații de Pauline Baynes

Volumul 3 al seriei Cronicile din Narnia

În noaptea în care Shasta află că nu e fiul pescarului Arsheesh şi că acesta vrea să-l vândă ca sclav, se hotărăşte să fugă din Calormen împreună cu Bree, Calul Vorbitor. În drum spre miazănoapte, spre Narnia, se întovărăşesc cu Aravis şi cu Hwin, fugare şi ele.

Când trec prin cetatea Tashbaan, cei patru prieteni află de complotul pus la cale de calormeni împotriva narnienilor şi pornesc într-un suflet spre Narnia, sperând că o să ajungă la timp ca să-i avertizeze de pericolul care-i paşte. 

Cosmin Andrei Tudor are toate trăsăturile unui tânăr scriitor de talent care își înțelege vocația și e hotărât să se consacre literaturii. El iubește scrisul, încearcă foarte curajos toate genurile – începând, firește, cu poezia, a trecut repede de proza scurtă și dramaturgie ca să scrie roman, dar se va întoarce la ele fără îndoială, chiar dacă șirul romanelor va continua. Romancierul este ingenios, personajele au vârsta autorului și o prospețime a mișcărilor și a dialogului pe măsură. Este vădită plăcerea de a scrie a lui Cosmin Andrei Tudor, care l-a caracterizat chiar de la începutul intrării în literatură. În ceea ce mă privește, am pariat decis pe succesul său și fiecare nou volum mi-a confirmat impresiile favorabile. Sunt sigur că și romanul acesta va avea parte de primirea frumoasă pe care o merită și le va aduce satisfacții lui și publicului. HORIA GÂRBEA 

Sub soarele negru al erosului se află o lume plină de evenimente fascinante și de eroi rătăciți în labirintul eternului feminin. O scriitură alertă, melancolică pe alocuri și plină de neprevăzut ne poartă prin hățișurile întunecate ale unor destine prinse într-un cotidian înconjurat din toate părțile de vitraliile misterului. Romanul lui Cosmin Andrei Tudor ne invită deopotrivă la aventură și la reflecție. SAVU POPA

Povestea femeii care i-a furat inima celui mai mare artist al secolului XX. Când se mută la Paris, Eva Gouel e plină de speranțe și visuri. Deși fără experiență, reușește să se angajeze costumieră la faimosul Moulin Rouge, unde îl reîntâlnește pe Pablo Picasso, un artist în plină ascensiune.

Războiul s-a sfârșit, dar secretele ei sunt pe cale să iasă la iveală. 1943. După ce a condus mai multe campanii publicitare de succes la New York, Alix St. Pierre intră în atenția guvernului american și se trezește recrutată într-o organizație de spionaj. Înrolată ca spion, e trimisă în Europa, unde i se încredințează sarcina de a se apropia de un nazist care ar putea fi dispus să ajute Aliații, existând însă riscul ca acesta să fie un agent dublu.

Un basm punk despre ciclicitatea istoriei și despre miturile care hrănesc răul, dar și binele din noi. Baba Iana și Baba Draga, două surori vrăjitoare, își măsoară puterile în farmece, peste spații și timpuri, și ajung să pună un rămășag pentru a vedea care e cea mai pricepută într-ale magiei ce hotărăște mersul lumii. Așa se face că prima dintre ele își dedică viața unei fete splendide, Ana, care vrea să-și depășească condiția umilă, iar cea de-a doua unui băiat născut din fețe împărătești, Kostei, crescut fără dragoste, învățat să devină un cârmuitor nemilos. Ițele se încurcă și se descurcă în negurii vremurilor, iar pe scenă apar oameni de rând, regi, regine, prinți, ba chiar și o creatură mitologică, Drăcavacu. Ies la iveală descântece, un ou prețios, intrigi, iar sângele se varsă fără măsură. Până când încercarea de peste veacuri este dusă la bun sfârșit. Sau nu.

În urmă cu douăzeci de ani, un băiat pe nume Jack Sawyer a călătorit într-un univers paralel numit Teritoriile pentru a-și salva mama și pe „geamăna“ acesteia de la o moarte cumplită. Acum, Jack este un fost detectiv din Los Angeles, retras în cătunul aproape uitat de lume Tamarack, din Wisconsin. Nu își amintește nimic din aventurile trăite în Teritorii și a fost nevoit să părăsească poliția după ce un eveniment întâmplător a amenințat să-i trezească amintiri periculoase, de mult îngropate.

S-a întors acasă, dar casa nu mai e aceeași. Iar ea… nu ar fi trebuit să fie a lui. Povestea care te face să crezi în familie, în comunitate, în a doua șansă și în vindecare. Îți dă speranță, exact când ai nevoie mai mult de ea. Un oraș care nu l-a iertat. O femeie care nu l-a uitat. Cât de departe ai merge pentru dragoste?

O ultimă scrisoare. Ultima lui dorință. Du-te și fii alături de ea... Ultima scrisoare a unui soldat căzut la datorie. O promisiune care trebuie onorată. O iubire care vindecă inimi frânte. Din durere și sacrificiu se naște o dragoste ce strălucește ca o rază de lumină în cea mai întunecată noapte.

În vara lui 1989, în plin deşert, în orăşelul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Teo, un inginer sexagenar, şi Noa, o mai tânără profesoară, se dezintegrează încet. Moartea unui elev în circumstanţe ciudate pune toată comunitatea în alertă. Sosirea tatălui, care, în memoria fiului său, o convinge pe Noa să se ocupe de construirea unei clinici pentru îngrijirea adolescenţilor drogaţi, stârneşte suspiciune. Cu o profundă înţelegere a fiinţei şi a relaţiilor umane, Amos Oz scrie o istorie amară şi tandră despre ambiţii frustrate şi iubiri neîmplinite, într-un roman dens, cu oaze de poezie şi de ironie fină.

„Felul în care Amos Oz descrie locurile este la nivelul lui Faulkner, iar căutarea idealurilor îl apropie de Lev Tolstoi. Personajele sale nefericite şi decadente îl evocă pe Saul Bellow, iar radiografia senti-mentelor şi obsesia pentru problemele dureroase ating intensitatea lui Dostoievski.“ (Sunday Telegraph)

„Oz are darul de a ne revela esenţa propriilor noastre vieţi, care se consumă în cupluri înstrăinate. Aceasta este marea lui realizare în Să nu pronunţi: noapte. O capodoperă.“ (The Guardian)

„Deşertul noaptea, cumpărarea unei rochii, pregătirea unei cine, actul sexual, toate sunt atât de reale şi tangibile, încât persistă în mintea cititorului la fel ca personajele cărora Amos Oz le-a insuflat viaţă ficţională.“ (Sunday Tribune)

„Deşertul devine un simbol vast, acaparator, al absenţei divine.“ (Jay Parini, autorul romanului Ultima gară)

Cartea cuprinde opere reprezentative ale marilor scriitori, recomandate pentru lectura elevilor din clasele primare si gimnaziale, conform programei scolare. Ea mai cuprinde si fise de portofoliu.

Cartea cuprinde opere reprezentative ale marilor scriitori, recomandate pentru lectura elevilor din clasele primare si gimnaziale, conform programei scolare. Ea mai cuprinde si fise de portofoliu.

„Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea)

Cartea cuprinde opere reprezentative ale marilor scriitori, recomandate pentru lectura elevilor din clasele primare si gimnaziale, conform programei scolare. Ea mai cuprinde si fise de portofoliu.

A fost scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei.
Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania Libera, in  1878 publica primul sau volum , placheta de poezii Poiana lunga.Amintiri, semnata doar cu prenumele de Barbu.

Dupa un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-si desavarsi studiile juridice, Delevrancea publica volumul de nuvele Sultanica. Prezentand o anumita tipologie si morala, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri si de moravuri.

Fara a avea adancimea satirica si arta neintrecuta a lui Caragiale, proza creatorului lui Hagi-Tudose se inscrie in buna traditie a nuvelisticii romanesti inregistrate pana in acest moment, in ciuda unei interesante oscilatii intre diversele curente si metode literare. Delavrancea a demonstrat o mare pretuire pentru valoarea umana a omului simplu, omul naturii, fata de taranul cu intreaga sa zestre spirituala, cu imaginatia sa ingenua. Temperament cu fond romantic, osciland intre realitate si fantezie, prin bogatia problematicii operei sale, Delavrancea reprezinta una dintre cele mai puternice prezente literare de la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX.

Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramane in literatura, insa, intai de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.

Capitan la 15 ani (1878) este un roman de aventuri, poves­tea lui Dick Sand, un adolescent curajos si inteligent. In urma unei intamplari tragice, tanarul ramane singurul marinar la bordul bricului Pilgrim, alaturi de sotia armatorului, doamna Weldon, fiul ei, Jack, varul Benedict, bucatarul Negoro, negrii salvati de pe epava unui vas si cainele Dingo. Intreaga calato­rie de intoarcere va constitui o ocazie pentru Dick Sand de a-si dovedi priceperea si cunostintele, caci Negoro a schimbat pe ascuns coordonatele vasului, conducandu-l nu spre Statele Unite, ci spre coastele Africii.