Literatură

“Cu economie remarcabila de mijloace stilistice si lexicale, Anatoli Ciucurovschi realizeaza o „Comedie obscura”, populata cu schite de portrete si caractere foarte elocvente.Pana si numele unor personaje ca Victoria Antifascista, Calin Vaselin, Hanibal Beton etc. sporesc efectele umoristice absurdizante ale acestor minitexte.Intoarcerea lumii pe dos din Taramul bizar pune in lumina o existenta fictiva care este un analogism al celei reale. Scriitura agreabila si tonul hazos de „basm absurd” fac din Taramul bizar o lectura deschisa pentru toate varstele. Anatoli Ciucurovschi a deschis un culoar in proza noastra actuala pe care s-au inscris foarte putini dintre prozatorii contemporani.” (Romul Munteanu)

In evolutia prozei romanesti, Ioan Slavici este cel care face trecerea de la ideea de taran la aceea de taran ca tipologie umana intrinsec definita, in concordanta cu ceea ce Mihai Eminescu numea "geniul poporului romanesc". Istoria literaturii romane din secolul al XIX-lea inregistreaza prin Ioan Slavici extinderea ariei de existenta a geografiei culturale nationale. Articolele publicistice, Novelele din popor si romanul Mara infrunta posteritatea, fiind unele dintre expresiile spiritualitatii romanesti.

Cuprins:
- Miron si Sorina
- Fata cu parul de aur
- Legenda cucului
- Zapisul
- Fusul fermecat
- Musafirul nevazut
- Ilior

Ceea ce uimeşte şi seduce cu precădere în Amintiri... este puterea privirii de a călători nestingherit, încoace şi-ncolo, în acest univers lăuntric, fie evocând poznele lui Nică de parcă ar fi văzute chiar cu ochii copilului de odinioară, fie alunecând, în treacăt, peste melancoliile scriitorului adult.

Mai veche decat Iliada si Odiseea, mai veche decat Biblia, epopeea care canta vitejia si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea sa isi ia locul de cinste - oranduita in douasprezece tablete numerotate cu grija - in faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, in cel dintai veac inaintea erei noastre. Ea constituia pentru Asia Occidentala ceea ce aveau sa constituie poemele homerice pentru Grecia celui dintai mileniu inaintea erei noastre si, de pilda, Cantecul lui Roland pentru Franta celui de-al XII-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului sau. (Al. Dima)

Prefata (Poporul roman nu vorbea „nici asa de frumos, nici asa de bine" pana la Ispirescu), fisa biobliografica, referinte critice si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Numele lui Ispirescu se identifica cu Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, cu Balaurul cu sapte capete si, indiscutabil, cu capodopera lui, Praslea cel voinic si merele de aur. De un veac si jumatate parintii le citesc copiilor povestile tipografului bucurestean, profesorii de literatura romana le explica elevilor semnificatiile culturale ale personajelor si ale actiunilor acestora, iar filosofii le generalizeaza mesajul. Nu exista vreun alt basm romanesc decat Tinerete fara batranete si viata fara de moarte asupra caruia sa se fi oprit atatia comentatori, de la cel ingenuu romantic al lui Eminescu si sfarsind cu cel ingenuu modern al lui Noica.

Lucian Pricop

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana, o capodopera ca specie si un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior. […]

• Fragmente istorice – Alexandru Lapusneanul, Aprodul Purice, Sobieski si romanii, Cantec vechi.
• Amintiri din junete – Cum am invatat romaneste, Zoe, Toderica.
• Negru pe alb. Scrisori de la un prieten – Scrisoarea II (Reteta), Scrisoarea VII (Calipso), Scrisoarea IX (Fiziologia provintialului), Scrisoarea XII (Pacala si Tandala), Scrisoarea XXII (Istoria unei placinte), Scrisoarea XXVII (Un protes de la 1826).
• Neghina si palamida– Marsul lui Dragos (Doina), Doina noua, Salul negru.

Fiind foarte roman, Eminescu e universal. Asta o stie oricine citeste: cu parere de rau ca lacasul limbilor nu poate fi descuiat cu cheile straine.

S-au facut multe incercari onest didactice de transpunere a poetului, unele poate, se poate, mai izbutite; dar Eminescu nu este el decat in romaneste. Tudor Arghezi

Printre prozatorii de la inceputul veacului, Garleanu facea figura onorabila, avand incontestabil inzestrare. Calinescu socotea ca proza lui Garleanu "e un ecou sintetic" din Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si Bassarabescu. Avea, poate, numai partial dreptate. Pentru ca acelasi material uman al sufletelor marginite ("reductia vietii sufletesti", dupa definitia lui Calinescu) il intalnim in proza tuturor acestor scriitori, fara ca Garleanu sa le fie tributar colegilor. E acelasi univers al micului romantism cu proze duioase, patetice si chiar pioase. [...] A ramas din opera sa (care a apucat poate sa se rotunjeasca, datorita prematurei disparitii) un volum care continua sa incante. E desigur, Din lumea celor care nu cuvanta, alcatuit dupa modelul lui Jules Renard din Histoires naturelles, din mici portrete monografice ale unor vieti (gandacelul, gaza, carabusul, furnica, gaita, motanul, scatiul, calul etc.). Duiosia prozatorului se manifesta de asta data benefic, cartea citindu-se si azi (nu numai de catre cei mici) cu delicii. - Zigu Ornea 

O carte fascinantă despre rău și bine, despre răul care trebuie înfrânt prin bine și despre binele care se dovedește, în cele din urmă, rău. "Organizația" are în centrul poveștii pe profesorul Miura, un savant care inventează un medicament menit să vindece răul din oameni prin IUBIRE. Numai că înlocuirea instinctului violent cu sentimentul de iubire e doar aparent o soluție salvatoare, în realitate transformând omul într-o ființă complet apatică.

Patrick Modiano, unul dintre cei mai renumiti scriitori francezi, castigator al unor importante distinctii literare, printre care premiul Goncourt (1978), s-a nascut la Paris in 1945.

Volumul Povesti de moarte si de sange a aparut la editura Univers, in colectia Globus.

Poezia Ancai Zaharia e biografico-existentiala & cotidiana, directa si sincera cind e existentiala si dura, ironica sau la limitele disperarii cind e cotidiana (vezi intilnirile cu cersetorii, de exemplu).
Atit biograficul & existentialul, cit si cotidianul sint pe doua nivele, de doua feluri: din prezent si din trecut. Prezentul (brasovean) e cu cersetori si cautatori prin tomberoane, trecutul e cu violente familiale (din Moldova lui Stefan cel Mare), horror chiar si pentru prezent („dar in moldova mea totul se poate intimpla (…) eu cit am stat acolo credeam ca asa este toata  lumea/si probabil de asta ma uitam numai la filme thriller si horror / pentru ca-mi place realitate“). Exemple? Tatal betiv isi terorizeaza/bate nevasta si copilul cind „are chef muschii lui“. Unica data cind le ia ceva e de ziua lor de nastere (in aceeasi zi), dar inainte sa le dea marile cadouri (o pereche de chiloti cu floricele mamei, si „un biscuite expirat la copil“ – „ca e ziua lor, la amandoua“).

Ca stare, Anca Zaharia ne poate aminti de stramosul ei din Bacau, doar ca Anca reuseste sa se detaseze de cele traite (probabil), in textele ei realitatea pare vazuta de un altul, de aceea acea stare modernista md se imbraca in straie postmoderne, combinate cu ironie (neagra, dar uneori si in culorile unor fuste…) & sarcasm & …ura, ceea ce n-o sa prea gasim la Bacovia, oricit l-am reciti.

In orice caz, poezia Ancai-Elena Zaharia e dura si directa, iar dupa ce o dezbraci (imaginar) de procedee & tehnici poti vedea verdicte & concluzii taioase & nemiloase: „fiecare punct negru e un raspuns/fiecare rid de la coltul gurii/e o intrebare/fiecare cuta de grasime de pe burta/e o revolta muta si apoi resemnare trista“. Stari si sentimente exprimate cu multa exactitate, ca-ntr-o strofa din poemul 59: „daca nu apesi la timp/mori / daca apesi mai devreme/cu o secunda/mori“. Un debut foarte tare. Lectura utila si… placuta!  Mihail Vakulovski

,,Padureanca" s-a bucurat de cel mai mare succes, dupa ,,Moara cu noroc", dintre toate nuvelele lui Slavici, dupa ea facandu-se si un film destul de bun. Nuvela contine fara indoiala una dintre cele mai tragice povesti de dragoste din literatura noastra, chiar daca autorul o lungeste peste masura (Maiorescu a observat imediat acest cusur) si daca, mai ales, nu-si motiveaza cum trebuie personajul principal, pe Iorgovan, flacau indecis a o lua de nevasta pe Simina, padureanca, pe care totusi o iubeste.

Les Chardons du Baragan a aparut in La Revue de Paris din 1 mai – 1 iunie 1928. In acelasi an s-a publicat in volum la Editura Bernard Grasset beneficiind de o receptare entuziasta. Maestrul si promotorul francez al lui Istrati, Romain Rolland ii scria intr-o epistola din 21 iulie 1928: „Am terminat de citit Ciulinii Baraganului. O carte mareata. De la un capat la altul. Dar mai ales inceputul care este epic. Cea mai cu miez, cea mai desavarsita din tot ceea ce ai scris. Maiestrie absoluta. Niciodata stilul dumitale n-a fost atat de pur, de sobru si de viguros in evocare.“ Dupa sase ani de la aparitie, Panait Istrati a intentionat sa-si traduca el insusi romanul in limba romana, dar agravarea starii sanatatii l-a impiedicat sa realizeze acest lucru.

Uimitor, neobisnuit, fantastic... acesta este universul baronului Munchhausen. A calatorit el pe Luna? A zburat calare pe o ghiulea? A locuit in pantecul unui monstru marin? Sau inauntrul vulcanului Etna? Ce importanta are?Pofta sa de viata inepuizabila, imaginatia sa fara limite, generozitatea si curajul sau il atrag pe cititor intr-un sir de aventuri incredibile si il fac prizonierul farmecului acestui baron ca nimeni altul.Iar cine nu crede sa verifice la fata locului!

Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

Cu ajutorul colecției Lecturi școlare, elevii vor avea la îndemână creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni din literatura română și universală, reprezentând bibliografia obligatorie pentru pregătirea de nota 10 la limba și literatura română.

Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari. Cu ajutorul colecției Lecturi școlare, elevii vor avea la îndemână creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni din literatura română și universală, reprezentând bibliografia obligatorie pentru pregătirea de nota 10 la limba și literatura română.

Craii de Curtea-Veche, de Mateiu I. Caragiale

Roman ecranizat în 1958 de Alfred Hitchcock

Roger Flavières a fost polițist, dar teama lui de înălțimi l-a făcut să dea greș într-un caz pe care-l ancheta și a condus la moartea colegului său. Acum, trebuie să intre din nou în rolul detectivului: un vechi prieten îl roagă să-i urmărească soția, Madeleine, care în ultima vreme se comportă extrem de ciudat. Cu inima îndoită, Flavières acceptă.

Într-un decor parizian din ajunul celui de Al Doilea Război Mondial, mașinațiunile diabolice ale unei femei, pline de minciuni, aparențe și speranțe deșarte, vor schimba definitiv soarta tuturor celor implicați în anchetă.

 

„Boileau și Narcejac țes o poveste de suspans rafinată și au o abordare de-a dreptul inventivă asupra identității, obsesiei și dorinței.”

Publishers Weekly

„Trama e complexă, captivantă… E imposibil să-i uiți pe Flavières sau pe Madeleine. Ce putem reține din carte e că obsesia nu înseamnă iubire, și că dacă nu e ținută în frâu poate deveni distructivă, chiar catastrofală.”

Crime Review

"O istorie care aduce in scena serviciile secrete si il plimba pe cititor de la Moscova la Las Vegas, trecand prin Bucuresti" (Le Tellegrame)

Criticul Daniel Cristea-Enache afirmă, pe coperta a patra a cărţii: ”Romanul pe care îl veţi citi (pun verbul la viitor fiindcă de obicei lectorul experimentat începe cu coperta a IV-a) are caracteristicile şi calităţile scrisului marca Stelian Ţurlea: ritm narativ, tehnică a suspense-ului, alternare bine calculată de unghiuri şi perspective, ştiinţă a montajului, focalizare inteligentă pe detalii semnificative şi, totodată, talentul de a topi episoadele într-o pastă epică. Dar lucrul cel mai important şi care îl distinge pe autor de mulţi, prea mulţi colegi ai săi este plăcerea – vizibilă – de a scrie proză.”

Împușcată în braț, picior și cap, Iolanda Știreanu, polisțistă la "Moravuri", reușește să supraviețuiască printr-o minune. Însă, atât memoria, cât și trupul, îi sunt afectate – e aproape paralizată și nu-și mai amintește nimic din “viața ei anterioară”. E nesigură și fragilă. O chinuie gândul că, dacă indivizii care au încercat să o ucidă află că au dat greș, ar putea veni să își termine treaba. Iar ea e atât de lipsită de apărare… 

Colegii o implică în anchetarea unui caz de crimă, uciderea unui chitarist, încearcând să o ajute să-și revină mai repede. Ea se străduiește să descifreze misterul atentatului, dar toate pistele urmărite de criminaliști în cazul ei duc spre drumuri închise. Nici una dintre ele, oricât ar părea de verosimilă, nu ajunge niciunde. Începe să-și suspecteze psihiatrul, ba chiar și colegul de la “Moravuri”, dar nimic nu se leagă.

Nimic, până când descoperă ucigașul chitaristului și-și dă seama că ambele cazuri se întrepătrund. Încet, anumite amintiri îi revin, dar nu-și dă seama dacă le interpretează corect. De un singur lucru e sigură – ca e în pericol. 

Al cincilea volum din seria Iolanda Știreanu

Gina Gros este o femeie frumoasă și inteligentă. Și absolut normală, dacă nu s-ar fi dus de bună voie într-un ospiciu privat din apropierea Bucureștiului. Mai mult, declară că a comis o crimă și nu mai vrea să trăiască în libertate. Nu poate să spună pe cine a ucis. Nici când sau unde a făcut-o. Ancheta poliției nu descoperă nicio victimă și aproape nimeni nu mai crede în vorbele femeii. Doar Mihai Iordache, încăpățânatul comisar din precedentele volume ale seriei, consideră că are un caz.

Atunci intră în scenă Iolanda Știreanu – Lala, pentru apropiați. Și nu oricum, ci infiltrată în sanatoriu de către Iordache, în rol de schizofrenică.  Doar că Lala are deja o reputație în rândul psihiatrilor. Face terapie, încercând să se pună pe picioare după ce a fost în comă șase luni, în urma unei tentative de omor. Se duce la psihiatru pentru a-și înfrânge fricile și pentru a înțelege ce i s-a întâmplat de fapt. Cu toate astea, când i se propune să intre sub acoperire în ospiciu, acceptă fără să stea pe gânduri.

Este oare Lala capabilă, în starea ei, să dezlege ițele unei afaceri vechi de ani de zile, în care granițele dintre realitate și delir, între prefăcătorie și adevăr sunt ca nisipurile mișcătoare?

Nuvela „Mă numesc Ana” este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din câte s-au scris în limba română în ultima vreme. Scrisă la persoana întâi, din perspectiva personajului principal, se remarcă printr-o sinceritate sfâșietoare, prin dramatism, printr-un sentiment în cele din urmă tonic al capacității ființei umane de a ieși întotdeauna din întuneric la lumină.

Regimul comunist, „un regim ilegitim și criminal”, a distrus, cum se știe (sau cum din păcate nu se mai știe), multe destine omenești. În nuvelă este înregistrat momentul în care iubitul Anei este întemnițat pe nedrept, din motive politice, condamnând-o pe femeie la singurătate. Ea își reface viața căsătorindu-se, după multe deliberări interioare chinuitoare, cu fratele geamăn al soțului ei.

Este un subiect cu totul insolit. Dacă nuvela ar fi ecranizată, filmul s-ar bucura de un succes internațional fără precedent. Autorul, Dan Căpățînă, are o cultură întinsă, o experiență de viață imensă și un remarcabil talent literar. Nimeni nu înțelege la fel de bine ca el psihologia feminină. Nimeni nu poate să povestească un fapt de viață într-un mod atât de captivant asemenea lui.

Alex. Ștefănescu

STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie și filosofie la București, a fost gazetar („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”), după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 a lucrat la ProTv ca director editorial, din 2000 este și editor senior al „Ziarului de duminică”.
Autor a douăzeci romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011).

Editura Crime Scene Press, condusă de George Arion, singura specializată la noi în cărți polițiste și de suspans, a lansat un nou roman semnat de Stelian Țurlea – ”Săptămâna nebună”.

Un poliţist care încearcă să dezmembreze o reţea de trafic de droguri, probabil cea mai cumplită tară a lumii de astăzi, e prins de traficanţi, torturat, asasinat şi aruncat la drumul mare, în apropierea unui nod de circulaţie. Să fie învăţare de minte pentru cei care mai îndrăznesc să tulbure apele. Alt poliţist – care numai cu un an în urmă fusese trecut pe linie moartă pentru că ucisese, în legitimă apărare, un traficant de etnobotanice rudă cu câţiva mai mari ai zilei – e chemat să-i caute pe asasini şi să descâlcească iţele afacerii de trafic cu droguri căreia i-au căzut victime cohorte de elevi şi studenţi, între care şi fiul premierului. Poliţistul e convins că nimic nu s-ar fi mişcat dacă n-ar fi existat interesul personal al mai marilor zilei. Dar intuieşte şi că reţeaua n-ar exista fără complicităţi majore, înclusiv în poliţie, care i se adeveresc cumplit de repede. Într-o săptămână nebună, el şi echipa lui împiedică găsirea unui acar păun, cum se cam întâmplă de regulă, cu ajutorul nesperat al unor ziarişti de investigaţie. Dar până la capul reţelei mai e drum lung…

Cum reacționează un prim-ministru care află că fiul său, elev, se droghează, iar poliția nu face mai nimic să oprească traficul cu droguri?

Ce se întâmplă când traficanții au protecție sus-pusă, inclusiv printre forțele de poliție?

E traficul cu droguri problemă de siguranță națională? Când toate întrebările acestea sunt puse deodată, nu poate fi decât o Săptămână nebună…

E cert, afrimă George Arion: fără cărțile cu detectivi și asasini ale lui Stelian Țurlea, romanul polițist românesc ar fi mai sărac.

Pentru un premiu urias, trei scriitori romani sunt invitati de un nabab roman din Torino sa scrie, vreme de o saptamana, izolati intr-o vila din orasul italian, cate un roman prin care sa solutioneze o crima veche petrecuta la fata locului, careia politia nu i-a dat de cap. Exista insa indivizi care nu vor sa se afle adevarul, pentru ca inca mai profita de pe urma acelei crime si se straduie sa-i impiedice pe scriitori sa creeze, doi barbati si o femeie, de varste si experiente de viata diferite. Cei trei ajung sa se urasca. Primul roman in care interlopii romani din Italia se comporta intocmai ca Mafia italiana.

Romanul Flori de cireș al scriitoarei Amy le Feuvre (1861‑1929) ne împărtășește într‑un stil captivant povestea a patru copii orfani de mamă, care au primit la naștere, de la aceasta, câte un pom roditor. Dacă pomii celorlalți copii rodeau de la sine, cireșul lui Cherry –eroina unor aventuri pline de învățăminte – părea să se asemene mai degrabă smochinului neroditor din parabola evanghelică. 
Dornică să se facă de folos, Cherry va reuși prin perseverenţă, prin sacrificiu şi mai cu seamă prin iubire, care înnobilează sufletul, să afle secretul acestui pom, al cărui rod a fost socotit din vremuri străvechi unul dintre „fructele Raiului”. 
Astfel, cu ajutorul celor mari și în compania fraților ei, mai ales a lui Bonnie – care, în pofida vârstei fragede, dă dovadă de multă înțelepciune –, va descoperi ce înseamnă „a da rod” și a trăi starea de bucurie adusă sufletului de împlinirea faptelor bune.