Literatură

Romanul Flori de cireș al scriitoarei Amy le Feuvre (1861‑1929) ne împărtășește într‑un stil captivant povestea a patru copii orfani de mamă, care au primit la naștere, de la aceasta, câte un pom roditor. Dacă pomii celorlalți copii rodeau de la sine, cireșul lui Cherry –eroina unor aventuri pline de învățăminte – părea să se asemene mai degrabă smochinului neroditor din parabola evanghelică. 
Dornică să se facă de folos, Cherry va reuși prin perseverenţă, prin sacrificiu şi mai cu seamă prin iubire, care înnobilează sufletul, să afle secretul acestui pom, al cărui rod a fost socotit din vremuri străvechi unul dintre „fructele Raiului”. 
Astfel, cu ajutorul celor mari și în compania fraților ei, mai ales a lui Bonnie – care, în pofida vârstei fragede, dă dovadă de multă înțelepciune –, va descoperi ce înseamnă „a da rod” și a trăi starea de bucurie adusă sufletului de împlinirea faptelor bune.

E ca o navetă „Meciul” ăsta: între ţări, între oraşe, între castele, între ape, între identităţi. Între rigorile (plus prejudecăţile) germane şi acomodarea balcanică. Între copilărie şi maturitate. Între educaţia din noua casă şi risipirea ei în preajma celei vechi. Meciul lui Michael Zwischen este aparent o poveste fără eroi (şi, tot aparent, fără bestii). Nimeni nu are contur de nufăr şi aripi de albatros. Oamenii din carte sunt aidoma celor din viaţă, cu umbre care le atacă raza de lumină, cu gesturi pe care le regretă sau nu, cu şovăiri şi clătinări pe drumul care le poate deveni destin. Şi descoperi, la final de poveste, că există totuşi o convertire pe care poate că n-ai fi bănuit-o la început: cea a lui Heinz Zwischen, tatăl de împrumut al puiului de ţigan Mihai / Michael, în slujba unui bine care-şi lasă urma în minţile noastre printr-o poezie-epitaf. O poezie scrisă de / pentru Heinz, pe care Michael o prelungeşte înapoi în viaţă, alegând să intre voluntar în război de partea asupritului ucrainean în lupta lui cu Anticristul. - Radu Paraschivescu

20.000 de leghe sub mari + Jurnal de lectura este o editie care combina aventura subacvatica fascinanta a capitanului Nemo si a echipajului sau la bordul submarinului Nautilus cu un jurnal de lectura destinat cititorilor. Aceasta aditie permite cititorilor sa-si noteze impresiile, reflectiile si sa analizeze in profunzime temele cartii, cum ar fi explorarea necunoscutului, tehnologia si natura umana. Este o experienta captivanta care invita la descoperirea lumilor subacvatice si la o lectura interactiva a clasicului lui Jules Verne.

Cum ar fi ca intr-o buna dimineata sa va treziti ca v-au crescut antene, ca aveti un abdomen cafeniu si trei perechi de picioare… de gandac?
Ar fi… SUPER!

Provocarile venite in ultimul timp din campul literar romanesc au modificat substantial lectura textelor scriitorilor moderni. In colectia „Literatura romana moderna“ sunt „arhivate“ contributiile unor participanti majori la schimbarea de discurs literar. Incercam astfel sa adresam o invitatie elevilor si profesorilor de a cauta sa inteleaga mizele si subtextul unei schimbari de paradigma literara. Cartea nuntii este romanul a doua lumi, una ultraarhaica, alta ultramoderna. Iata un spectacol cu atat mai sesizant, cu cat si contrastul e mai artistic si mai minutios studiat si care face din Cartea nuntii unul din valoroasele documente ale societatii noastre contemporane. Poezia citadina, in care mari autori au dat pagini clasice, isi adauga astazi acest roman ancorat puternic in inima Bucurestilor moderni. Perpessicius

De la autoarea fenomenelor internationale Fata disparuta, Obiecte ascutite si Locuri intunecate

„Au trecut mai bine de 75 de ani de la apariția (în 1927) a romanului Ciuleandra, dar narațiunea şi sensurile ei simbolice își dovedesc o excepțională vitalitate. Posteritatea a făcut, printr-o serie de argumente și conjuncturi imprevizibile, ca micul roman rebrenian să devanseze cota marii, impecabilei și recii construcții din Răscoala, pentru ca astăzi Ciuleandra să poată fi așezat, fără vreo manevră de supralicitare, în preajma capodoperelor Ion și Pădurea spânzuraților pe care timpul nu le-a clintit din prima linie valorică a operei prozatorului ardelean.” (Ion Simuț)

„Creangă e un scriitor cult, și cazul exagerat ce se face de izvoarele populare ale basmelor lui e un exemplu de erudiție searbădă. Creangă trebuie absolvit de nefericita calificare a junimiștilor («scriitor poporal») și comparat cu marii noștri autori, cu Caragiale și cu Sadoveanu”. (Nicolae Manolescu)

Ciclul de povestiri incluse in Daruri se structureaza unitar in jurul personalitatii lui Bobocel, un erou literar caruia Ion Druta ii insufla viata si cumintenie exemplara, astfel incat acesta se impune, individualizat, intr-o tipologie a istetilor din literaturile pentru copii, de aiurea, prozatorul exceland aici intr-un discurs sagalnic, particularizat tocmai prin tonul mucalit, ponderat, discret al relatarii faptelor spectaculoase dintr-un univers domestic prin excelenta. - Constantin Cublesan

Editura Univers lanseaza o noua serie de autor, dedicata lui Jostein Gaarder, creatorul unui adevarat fenomen literar, pe care l-a numit, sugestiv, Lumea Sofiei. Odata cu re-editarea povestii Sofiei si a calatoriei sale prin lumea cunoasterii milenare, a aparut si o noua editie din Ca intr-o oglinda, in chip intunecat..., roman ce continua calea marilor intrebari despre existenta omeneasca si despre realitatea inconjuratoare. Cecilie, o fetita bolnava de cancer, in  ceea ce poate fi ultima sa seara de Craciun, are o intalnire neobisnuita, care-i schimba cu totul percetia despre viata si moarte. Ingerul Ariel ii explica lui Cecilie tainele lumii nevazute, iar fata ii satisface curiozitatile despre universul uman, intr-un dialog captivant si plin de subtilitati.

Cartita, de Lola Majeure

 

Ţineţi chiar acum în mână noua senzaţie a antiliteraturii de consum!

E vorba de 100 de moduri de a întreba inteligent Creatorul „Ce căutăm noi în Univers, în afară de dramă, nefericire, boală, tristeţe, suferinţă, înşelare?“

În noua carte a lui Tetelu veţi găsi 100 de răspunsuri la această întrebare. Pe lângă 100 de răspunsuri, veţi găsi 100 x 100 întrebări legate de motivul pentru care dumneavoastră, în loc să fi fost înghiţiţi de o gaură neagră acum 250 de milioane de ani, citiţi acum acest text literar.

Răspunsul la toate aceste întrebări, aşa cum îl descoperă Tetelu, este iubirea. Şi ura. Ambele necondiţionate – ambele pure, fruste, neechivoce, super-esenţiale, sincronizate cu lipsa de sens a vieţii pe această planetă veselă, dar tristă, caldă, dar rece, inteligentă, dar stupidă.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

Basme:

Neghinita

Poveste

Norocul dracului

Departe, departe

Palatul de clestar

"Au spionat pentru Moscova. Li s-a cumparat tacerea cu gramezile alea de gologani. De-aia statului nu-i pasa de banii pierduti. A fost santajat si s-a lasat santajat. De-acum indivizii aia pot sa devina oameni de afaceri onorabili..."

In 1926, Liviu Rebreanu, ajuns la 41 de ani, era de un an presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si una dintre personalitatile lumii culturale romanesti. Distinctia pe care suntem obisnuiti sa o facem intre cultura si politica nu functiona in interbelicul nostru, cum nu avea acoperire nici in secolele anterioare dupa logica interpretativa pe care o instituie (post)modernitatea. Presedintele unei asociatii de scriitori era implicit o instanta de putere, asa cum seful gruparii junimiste, altfel teoreticianul autonomiei estetice, isi exercita influenta gratie pozitiei culturale. Daca am convenit ca statutul profesional asaza individul intr-o ierarhie de influenta asupra societatii, trebuie spus, de asemenea, ca scriitorul face si prin textul/textele sau/sale un gest politic. In ’26-’27, cand Rebreanu calatoreste prin Europa isi exercita tot drepturile/datoriile politice si voiajeaza cu un bagaj politic, certitudinea ca este roman, care este un angrenaj organizat politiceste. Asa putem citi periplul din Metropole, volum care subsumeaza intalnirile cu alte realitati decat cele nationale, iubite de o maniera constanta, in ciuda contradictiilor pe care scriitorul-calator le cunoaste si le accepta destinic. „La Berlin, la Roma, la Paris duci cu tine toata tara ta cuprinsa in sufletul tau.“ Lucian Pricop

Pornind de la istoria şi legendele medievale ale oraşului său natal, Bistriţa, Ioana Bradea reconstruieşte o poveste spectaculoasă, depănată pe rând de locuitorii acestei cetăţi „uitate de rege şi sfinţi“: un preot şi notar care consemnează în cronica sa zbuciumatele zile din preajma condamnării la moarte a fostului jude al oraşului, rebela Margareta — fiica noului jude, care încalcă normele vremii şi ale familiei sale pentru a-şi găsi ursitul —, un arhitect italian însărcinat cu renovarea catedralei, vegheaţi, cu toţii, de privirea unui enigmatic călugăr străin.
Înalt este numele tău este, poate, acea carte despre care autoarea spunea cândva că nu va reuşi niciodată s-o scrie, „o carte doar pentru Dumnezeu, o carte care să-l ajungă, să-l îndoaie, să-l mute din loc ca pe munţii din bobul de credinţă“.

„Mai ştergi cu pana câte un cuvânt nepotrivit sau, enervat deodată, mototoleşti foaia cumpărată pe bani grei de negustorii tăi tocmai din târgurile veneţiene şi o arunci cât colo şi te întinzi spre altă coală, pe care te străduieşti din nou să aranjezi istoria cum se cuvine, să aşterni aici toate faptele cetăţii — uneori sângeroase, păcătoase ori neruşinate, alteori glorioase şi pline de surprize, uneori preschimbate în incredibile fapte de arme înălţate spre slava lui Dumnezeu, alteori pătate de impostori, curve şi soldaţi idioţi — oricum or fi fost, este destinul tău să ilustrezi, poate chiar să îndrepţi şi, în cele din urmă, să făureşti respiraţia atât de zbuciumată a cetăţii.“

Ilustraţia copertei: Poarta Spitalului, Bistriţa, desen realizat de Miron Alexandru David, 6 ani, în cadrul atelierului de pictură al Clubului Scenica, Bistriţa.

Proza lui Mircea Eliade a construit, text cu text, geografia mitica a Bucurestiului, iar una dintre zonele ei fabuloase, poate chiar centrul ei, il fixeaza strada Mantuleasa. Iar textul intitulat Pe strada Mantuleasa, oricum ar fi considerata (nuvela ampla sau roman scurt), a creat de-a lungul vremii obsesii numeroase. Mai toti citind-o prima oara am incercat o senzatie persistenta a misterului ce se cerea decriptat. Si, in timp, s‑au adunat o multime de legende legate de naratiunea fantastica a lui Mircea Eliade, apoi ele au acaparat chiar strada ce a inceput sa fie cercetata cu alti ochi, diferiti de ai criticului. Elisabeta Lasconi

Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878. In perioada 1896- 1898 urmeaza scoala de ofiteri de infanterie din iasi, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat in regimentul 13 Stefan cel mare din Iasi.

Pasionat in acelasi timp si de beletristica, Garleanu isi face debutul in literatura in anul 1900, publicand in revista Arhiva din iasi schita Dragul Mamei si poezia Iubitei, sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza in anul 1904 revista Fat-Frumos, colaborand apoi cu reviste precum Convorbiri critice, Samanatorul, in care publica o buna parte din scrierile sale.

Scriitorul publica primul sau volum de proza Batranii in anum 1905. Un an mai tarziu se stabileste in Bucuresti, devenind redactor in Neamul Romanesc, revista condusa de Nicolae Iorga. In aceeasi perioada se casatoreste cu Marlena (Maria Elena).

Volumul de schite si povestiri Din lumea celor care nu cuvanta este cea mai cunoscuta opera a lui Emil Garleanu, publicata in 1910, urmata de o alta scriere la fel de importanta, Nucul lui Odobac, aparuta in acelasi an.

Alte volume semnate de scriitor: Cea dintai durere (1907), Schite de razboi (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegatorul de Roua (1919) etc. Postum ii mai apar cateva volume, printre care: O lacrima pe-o geana (1915) si Privelisti din tara (1915).

S-a afirmat si ca regizor si ca scenarist. Regizeaza in anul 1914 filmul Cetatea Neamtului si scrie scenariul pentru filmul Dragoste la manastire.

In 1911 este ales presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania, si director al Teatrului National din Craiova.

Crescuta dupa moartea parintilor ei de o ruda indepartata, matusa Dete, preocupata numai de propriul castig, Heidi este adusa pe neasteptate in casuta din munti a bunicului sau. Ea este dezorientata si speriata de atitudinea bunicului sau morocanos. Dar inocenta copilareasca si firea ei blanda o ajuta sa inlature repede bariera dintre ea si bunic.

Am citit cu bucurie fiecare fraza – impecabil formulata – din romanul Emanuelei Iurkin. Ceea ce reuseste ea sa faca in acest text e visul oricarui autenticist: suprapunerea maxima dintre discurs si traire. Actiunea se desfasoara, de fapt, in mintea/sensibilitatea/fluxul experiential al unui eu narativ vulnerabil si lucid – perfect transparent siesi, in cele mai intime resorturi, fapt ce-l face, tocmai, neincrezator in ceea ce simte – care e un loc al deschiderii pline de dragoste spre alte doua personaje centrale, ambele masculine. Unul e tatal absent, facut prezent prin adresare – adresare ce ia forma romanului insusi, – iar celalalt e iubitul care, devenit absent, isi face simtita urma in insasi vocea si sensibilitatea povestitoarei. Prin atentia egala la peisajul interior si la detaliile afective ale sirului de situatii descrise, vocea, fara a inceta sa fie singulara, reuseste sa-i ofere cititorului doua posibilitati: a empatiza cu ea si a-i permite sa te consoleze. - Alexandru Cosmescu

„Din lumea celor care nu cuvântă” este o carte de schiţe şi de povestiri scrise de Emil Gârleanu (1878-1914), apărută la Editura Corint şi recomandată elevilor pentru lectură. Prima ediţie a volumului a apărut în anul 1910. „Din lumea celor care nu cuvântă” este un volum de scrieri despre natură, despre fiinţele necuvântătoare, Emil Gârleanu reuşind să dea viaţă animalelor, păsărilor şi tuturor plantelor din natură.

Legende istorice si alte poeme-Dimitrie Bolintineanu

Dorința de a crea o societate utopică este pervertită din cauza poftei de putere a unei minorități manipulatoare, de modul în care nivelul educației poate favoriza dominația unora asupra altora.
Dincolo de mesajele de filosofie politică ale acestui mare roman alegoric, Ferma Animalelor și-a conservat actualitatea literară mai ales prin lipsă de emfază, prin mixul de ludic și tragic, prin fraza esopică și, în același timp, atât de transparență. Lucian Pricop   Revista Time a inclus Ferma Animalelor în lista celor mai bune 100 de romane din toate timpurile.

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

-

Recunoscând-se în personajul unui poem, solitarul Josuke vrea să-i explice autorului motivele însingurării sale. Nu are nevoie să spună nimic. Trei scrisori îi vor recompune destinul în ochii celorlalţi, aşa cum i l-au rescris atunci când le-a citit şi el. Sunt scrisorile a trei femei – Midori (soţia lui Josuke), Saiko (amanta lui, care s-a sinucis), şi Shoko (fiica acesteia din urmă). Trei voci care spun aceleaşi întâmplări, însă fiecare altfel, iar în aceste infime derapaje se întrevăd adevărul unei vieţi, povestea unei iubiri, raţiunea unei infidelităţi, răzbunarea unui orgoliu rănit. O revelaţie amară pentru bărbatul care credea că-şi stăpâneşte şi înţelege destinul, scrisorile în care femeile din viaţa lui îşi dau jos măştile sunt mărturia misterului indescifrabil al fiecărui suflet.