Literatură

Scrisori de amenintare, personaje detestabile, crime.

Pe vremea cand eram copil – mult, foarte mult de atunci – am citit o carte: se numea “Pinocchio” sau “Aventurile unei papusi de lemn” (in limba italiana, papusa de lemn se numeste Buratino).

Mai tarziu, le povesteam adesea prietenilor mei, fetite si baieti, minunatele patanii ale lui Buratino, si, deoarece pierdusem cartea, de fiecare data le spuneam povestea alt fel, nascoceam tot soiul de patanii, care nici macar nu erau cuprinse acolo.

Acum, dupa multi ani, mi-am amintit de vechiul meu prieten, Buratino, si m-am gandit sa va spun si voua – fetite si baieti – minunata poveste a acestui omulet de lemn.

In colectia Cartile elevului smart, cititorul - elev de scoala primara, gimnaziala, liceala - are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.

Din cuprins:
Geniul pustiu
Sarmanul Dionis Novela
Fat-Frumos din lacrima
La aniversara Naratiune originala
Cezara Novela originala
Aur, marire si amor
[Avatarii faraonului Tla]

Fat-Frumos din lacrima

Tabel cronologic

Aprecieri critice

Bună dimineața, băieți! este continuarea celebrului roman Cișmigiu&Comp.

În această suită de povestiri, pline de umor și duioșie, îl reîntâlnim pe poznașul elev de odinioară Grigore Băjenaru, de la Liceul „Gheorghe Lazăr”, în postura de profesor, care își captivează cititorii cu noile năzdrăvănii ale elevilor săi, cu trucurile sale pedagogice pentru a face față situațiilor imprevizibile, cu pățaniile și întâmplările de la orele de curs sau din cancelarie. Cu adevărat memorabile sunt povestirile în care autorul evocă anecdote și episoade hazlii din viața marilor noștri scriitori Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Iacob Negruzzi și Alexandru Vlahuță.

Lectura romanului Bună dimineața, băieți! reprezintă un minunat prilej pentru fiecare cititor de a se regăsi într-un univers unic – cel al adolescenței -, din perspectiva, cu accente nostalgice, a maturității.

-

Guy de Maupassant aduce de această dată în faţa cititorului douăzeci şi două de poveşti de dragoste, scene de viaţă decupate din tulburătorul secol XIX francez, ca un fin analist al moravurilor, fără prejudecăţi, dar în acelaşi timp fără să cadă pradă idealismului.

Iubire e o carte despre dragoste, despre singuratate si despre evadarea din realitate prin forta imaginatiei: copilul isi iubeste mama, mama tanjeste dupa iubirea iluzorie a unui barbat strain. Suspansul se cladeste pagina cu pagina in intunericul noptii norvegiene, care va fi o noapte fara sfarsit pentru unul dintre cei doi.

Spre deosebire de prietenul şi contemporanul său Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodată în serios. Înzestrat cu o extraordinară imaginaţie şi o uşurinţă de a scrie remarcabilă, Boris Vian, inginer prin formaţie, a avut cele mai diverse profesii şi hobby-uri: traducător, saxofonist într-o orchestră de jazz, reparator de maşini vechi, actor de film, cântăreţ de cabaret, director executiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele, poeme şi piese de teatru.

„S‑ar zice ca e ceva din Quentin Tarantino in scriitura Patríciei Melo, cu o latura de western spaghetti care oscileaza intre realism si parodia violentei.“ (Le Monde)

Un roman al aventurilor stranii și al evenimentelor pline de umor. Pe fundalul unui Trieste aflat în plin carnaval, Svevo construiește, cu o ironie fină și o subtilitate magistrală, un roman demitizant despre slăbiciune, inadecvare și anxietățile unei epoci. 

Senilitate surprinde criza existențială a lui Emilio Brentani, un tânăr de treizeci și cinci de ani, cândva un scriitor promițător, acum funcționar la o societate de asigurări. Până să o întâlnească pe Angiolina, Emilio ducea o viață anostă alături de sora lui mai mică, Amalia, o fată bătrână ștearsă și devotată. Angiolina Zarri este o tânără fermecătoare, dar săracă și promiscuă, aflată în căutarea unei căsătorii convenabile, care să îi asigure un statut social mai înalt în cercurile afaceriștilor din Trieste. Prietenii îl avertizează pe Emilio în nenumărate rânduri cu privire la moravurile îndoielnice ale fetei. El însuși încearcă să se sustragă din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Măcinat de gelozie și de neputința de a-și aduce iubita pe „calea cea bună“, confruntat cu minciunile ei, Emilio alunecă treptat în angoasă și alienare. Își îndepărtează prietenii și își neglijează sora, iar când aceasta moare după un delir tulburător, Emilio este chinuit de remușcări și hotărăște să renunțe definitiv la Angiolina. Ceea ce începuse ca o comedie a iubirii oarbe se încheie dramatic. Concentrându-se asupra experiențelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescândă a lui Emilio, care asistă, incapabil să reacționeze și să înțeleagă, la dezintegrarea sinelui și la spulberarea propriilor iluzii de putere și de control. Narcisist, inadaptat și estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodică a omului modern, bântuit de iluzii, angoasat și inert, senil încă de tânăr.

„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement

„Acest scriitor există în carne și oase și este cu adevărat una dintre cele mai autentice și mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale 

„În romanul italian contemporan, umor și geniu n-a avut, laolaltă, decât Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo că este un observator și un psiholog, că romanele sale sunt intime și analitice – dar nu s-a atras atenția asupra epicii sale pure, asupra talentului său de a povesti întâmplări variate, concrete, de a construi o istorie adâncă și bogată nu prin introspecție, ci prin aventuri stranii și evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade 

Scrisă sub forma unui discurs al fiului care îşi urmăreşte părinţii de dincolo de moarte, Fiul constituie o declaraţie de dragoste cu un timbru original şi ironic care încearcă să umple golul lăsat în urmă de Lion.

Antropologie, prima carte a lui Dan Rhodes, cuprinde 101 povestiri, 101 variatiuni in jurul temei iubirii si a neimplinirilor in relatii, scrise cu o putere formidabila a imaginatiei, ce fotografiaza cuplul in momentele sale comice, dar si atunci cind unul din parteneri evoca, plin de durere, pierderea dragostei. Fiecare povestire este un roman condensat in aproximativ 100 de cuvinte, concentrandu-se asupra unui moment, unui gest, unei conversatii, dezvaluind structurile fragile si inegalitatile deghizate dintre sexe. 

Daca povestirile individuale sunt bizare si amuzante, in mod paradoxal, efectul marginal este acela de a dezvalui revelator si profund instabilitatile tectonice din relatiile noastre de dragoste. Rhodes evidentiaza absurdul esential al relatiilor heterosexuale si neintelegerile care ii separa pe barbati si femei, si lasa prin aceasta antologie de povestiri, o semnatura proprie, suprarealista, de multe ori plina de umor. 

Dan Rhodes, nascut in 1972, este un scriitor britanic atipic: dupa ce a urmat studii umaniste si un masterat de scriere creativa, a patruns in medii diferite pregatirii sale, unele dintre ele regasindu-se si in cartea de fata, drept context al povestilor de iubire. A fost barman si postas, a lucrat la o ferma de legume si fructe, si a fost profesor in Vietnam, in orasul Ho Si Min. 

A publicat trei colectii de povestiri (urmand aceeasi tema): Anthropology (2000), care a fost pe lista scurta a premiului Macmillan Silver Pen, Don’t Tell Me the Truth About Love (2001), Marry Me (2013), si sase romane, care au fost super premiate : Timoleon Vieta Come Home (2003), The Little White Car, (2004), publicat sub pseudonimul Danuta de Rhodes, Gold (2007), Little Hands Clapping (2010), This Is Life (2012) si, cel mai recent, When the Professor Got Stuck in the Snow (2014).

„Romanul, atât o condamnare a excesului, cât şi un disperat strigăt al însingurării adolescentine, are un ritm alert şi incisiv, făcând trimitere atât la Camus, cât şi la Eminem, în portretele succinte pe care le face odraslelor nihiliste ale marilor ştabi din Manhattan.” (Joe Heim, People)

In acest volum pe cat de bizar, pe atat de amuzant, Wilhelm Genazino, unul dintre cei mai importanti scriitori germani contemporani, face un studiu rafinat al anxietatilor specifice perioadei in care traim.

Vocea naratorului anonim ii apartine unui arhitect divortat care nu conteneste in a construi dileme emotionale si analize revelatoare ale vietii cotidiene. Intr-un spatiu cu case vechi locuite de pensionari si de vaduve, dintre care nu putine sunt darapanate, cu ramele ferestrelor putrezite, sunetul unei alarme stricate pare ca nu vrea decat sa atraga atentia asupra degradarii zonei. Niciun detaliu nu trece neobservat pe langa acest om sensibil la dramele si frumusetile marunte ale existentei: picioarele ridicol de subtiri care ies din pantalonii scurti ai batraneilor costelivi, omul care isi cerceteaza indelung hematomul de la degetul mare, rata durdulie care sta intr-un picior, cu ochii inchisi, in Piata Friedrich Ebert. La fel cum, cu cateva minute in urma, imaginea unei femei blonde care lingea o inghetata in timp ce mergea pe bicicleta a fost inlocuita de aparitia ratei, acum privirea aluneca dinspre rata inspre periuta de dinti uzata care zace pe jos, chiar langa ea. Gandurile naratorului descriu cu apasare si umor lumea in care traim cu totii, dar la care suntem arareori cu adevarat conectati: un copil care plange este impins repede cu caruciorul, pasarile se inalta agitate, pentru ca dupa nici trei metri sa aterizeze din nou, porumbeii grasani seamana cu matusile moarte de cand lumea, un barbat deschide pubela dupa pubela, fara sa gaseasca nimic.

Eroul lui Genazino intampina cu spaima interactiunile sociale si se lupta cu constrangerile relatiei stabile pe care o are cu Maria. Locuiesc impreuna mai ales la sfarsit de saptamana, de regula la el, ca un cuplu rodat de multa vreme, dar este contrariat de senzatia de usurare care il incearca atunci cand Maria pleaca luni de dimineata. Pe plan profesional, se confrunta cu perspectiva chinuitoare a unui viitor nesigur, in conditiile in care simte ca este incapabil sa se adapteze la schimbare.

Personajul se afla intr-o perpetua cautare a propriei identitati, fara sa renunte vreodata la autoironie: „Tineam totul in mine si sufeream in tacere. Si nici macar asta nu mi se parea neobisnuit, fiindca ma saturasem de aceste mici ipocrizii pe care le aduce cu sine viata, de la o varsta incolo, cum ar fi pielea ingrosata de pe calcaie sau descoperirea de cont”. Din cand in cand, discursul angoasant se intrerupe pentru a face loc acelui sentiment de detasare in care ne regasim cu totii in momentele in care luam o pauza de la angoasele epocii in care traim: „Ma gandeam daca sa mananc o supa la bufetul magazinului universal sau sa-mi iau mai bine la pachet o salata semipreparata de la macelarie”.

„Cartea emana o gingasie luminoasa in abisul intunecat al existentei.” – Neue Zurcher Zeitung

„Wilhelm Genazino priveste cu un ochi dezabuzat si cu mult umor vietile banale ale personajelor sale. De la un derapaj mental la altul, acestea prind viata, captive in propriul monolog interior.” – Liberation 

„O carte serioasa, inteligenta si ireverentioasa.” – Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Printre scriitorii de azi, nu exista umorist mai rafinat decat Genazino.” – Der Spiegel

”Fără iubire? E posibil ca o femeie să nu iubească? O femeie tânără şi drăguță, care trăieşte la Paris, citeşte romane şi aplaudă actrițele care mor din pasiune pe scenă, poate să treacă prin viață, de la adolescență până la bătrânețe, fără ca inima să nu-i fie atinsă nici măcar o dată de dragoste? Dacă ar fi vorba de alta, nu şi-ar închipui aşa ceva; şi-atunci, de ce ar crede-o despre mama lui? Sigur că ar fi putut să iubească şi ea; ce, dacă e mama lui trebuie să fie altfel decât toate celelalte femei? A fost tânără, a avut sufletul tulburat de slăbiciunile poetice ale vârstei. Închisă, întemnițată în prăvălie lângă un bărbat grosolan, care nu vorbea decât despre negoțul lui, a visat călătorii, nopți cu lună, sărutări date pe înserat. Şi iată că într-o zi intrase un bărbat, aşa cum intră în cărți îndrăgostiții, şi-i vorbise la fel ca ei. Şi ea îl iubise. De ce nu? Era mama lui! Ei şi?”

„Cea mai frumoasă poveste de dragoste din lume“ (Louis Aragon)

Romanul lui Aitmatov proiectează silueta unei iubiri clandestine pe fundalul unui sătuc de câmpie din Kârgâzstanul sovietic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Un cer palid de toamnă veghează pașii a doi călători misterioși pe o cărare din pământ bătătorit care traversează stepa roșcată, plină de tufe de pelin. Dacă în tabloul pictorului kârgâz urmele celor doi devin tot mai palide pe măsură ce drumul se pierde în zare, în memoria lui reînvie perioada adolescenței și amintirea Djamiliei, tânăra exuberantă care i-a servit drept inspirație. Seit era fratele mai mic al bărbatului care se căsătorise cu Djamilia cu numai patru luni înainte să înceapă războiul și să fie chemat pe front. În acea perioadă de colectivizare a gospodăriilor, oamenii rămași acasă se străduiau să respecte cu strictețe cotele de cereale, lucrând fără încetare la colhoz.

Seit era unul dintre băieții de cincisprezece ani care ducea pe umerii lui slăbuți tot greul muncilor de la țară. Alături de el, Djamilia muncea vârtos, cu elan, ca un bărbat. Dar spiritul ei liber, voioșia și neobrăzarea care i se citea în ochii pătrunzători o făceau să iasă în evidență în acest sătuc din Asia Centrală și să fie privită cu neîncredere de unii săteni. Odată cu întoarcerea în sat a lui Daniar, un soldat infirm, viața Djamiliei ia o altă turnură. Vântul care gonește norii iuți și pestriți din tabloul lui Seit pare a surprinde zbuciumul a ceea ce s-a întâmplat în continuare.

După ce au fost repartizați să lucreze la câmp împreună, între Daniar și Djamilia s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste. Seit le-a devenit complice, jurând s-o protejeze cu orice preț pe Djamilia în acea lume arhaică în care alegerea ei echivala cu un act suprem de trădare. Dar, în momentul în care cei doi îndrăgostiți au decis să fugă din sat fără să-l anunțe, Seit a suferit cumplit și a înfruntat de unul singur furia familiei și a sătenilor.

„Aitmatov vede lumea așa cum este: un tărâm al intoleranței, al prejudecăților, al sexismului, al brutalității patriarhale și al lipsei de armonie dintre oameni. Toate acestea sunt accentuate de cadrele superbe în care sunt revelate bunătatea, înțelepciunea, iubirea și devotamentul, desprinse din acele peisaje uimitoare din Asia Centrală, pe care autorul le evocă atât de poetic.“ - The Guardian

„O frumoasă poveste de dragoste, subtilă și minunat construită.“ - Bookseller

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

În primul rând, Naufragiat este o invitație. Autoarea își provoacă cititorii să investească în lucrurile care îi definesc, care îi bucură. Observațiile Roxanei Mihalcea vin din studiul acerb al caracterelor oamenilor pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului. Într-o lume în care toți vor să vorbească, să iasă în față, ea știe să îi asculte atât pe cei din jur, cât și propria voce interioară. Textele sunt rezultatul unui exercițiu de introspecție ordonată și se nasc la întrepătrunderea dintre fermitate și feminitate.

Catherine-Paris e o printesa adevarata. Stie doar din povestile bunicii ca tara ei se afla undeva departe, unde se vorbeste alta limba si unde sint tinuturi mlastinoase pe malul unui riu numit Prut, si ca stramosii ei sint nobili, iar rudele ei, capete incoronate. Catherine e o printesa adevarata care locuieste in orasul caruia ii poarta numele, pe o straduta de linga Matignon, cu bunica, bucatareasa si camerista. E o fetita cuminte, care ia lectii de latina si se plimba ore intregi prin Tuileries. Nimic mai strain de zvonul palatelor, de desavirsita eticheta a saloanelor si de obligatiile rangului nobiliar. Viata aceasta tihnita si limpede se intrerupe neasteptat: dintr-un automobil stralucitor coboara un print adevarat…

De mai mult de 30 de ani, Inge Lohmark este profesoara de biologie intr-un sat din fosta Germanie de Est. Viata este doar o selectie naturala care se incheie cu moartea. Fiecare elev nu este decat un simplu exemplar al speciei sale. La scoala si in viata, relatiile se rezuma la clase si regnuri. Din perspectiva acestei profesoare de varsta mijlocie care nu poate vedea lumea dincolo de sarcasmul si iritarea care o caracterizeaza, totul se reduce la teoria evolutionista a lui Darwin. Mai mult decat atat, Inge foloseste biologia pentru a instaura teroarea in relatia cu elevii ei adolescenti. Dar noua societate de dupa caderea Zidului Berlinului aduce schimbari neprevazute in mijlocul acestei ordini militaresti. Pentru ca sunt din ce in ce mai putini elevi, scoala urmeaza sa se inchida. Sotul lui Inge traieste in lumea lui, preocupat numai de crescatoria de struti pe care a construit-o. Fiica ei s-a mutat in Statele Unite acum ceva vreme si inca nu are niciun plan sa devina mama. Pana la urma, toata lumea pare ca rezista cursului natural pe care ea il explica zilnic la orele de biologie. Contempland de pe o treapta superioara sistemul in care refuza cu incapatanare sa se integreze, Inge intruchipeaza profesorul inadaptat vremurilor in schimbare. 

O tânără mexicană se îndrăgosteşte: nu de un bărbat fascinant, ci de un oraş frământat de istorie. Tatiana ajunge la Berlin după ce câştigă, în Mexic, un concurs de limbi străine – oraşul este un premiu, o nălucă, şansa de a scăpa de un destin deja hotărât. Dar oraşul poate fi şi mofturos, fragil, schimbător ca un amant. Uneori adoptată şi protejată, alteori respinsă ca un organ transplantat, Tatiana este purtată de misterul Berlinului până la porţile obsesiei. Când face cunoştinţă cu Doktor Friedrich Weiss, un istoric excentric pasionat de trecutul nazist şi comunist al oraşului, ea se îmbarcă într-o călătorie plină de surprize.

Roman politist. Bestseller international

Publicata initial in Franta cu titlul „La position du tireur couché ”, aceasta poveste cutremuratoare si socanta a fost ecranizata la Hollywood, in regia lui Pierre Morel, cu Sean Penn in rolul principal.

„Era inalt, dar nu neaparat masiv, cu chipul senin, ochi albastri si un par saten care ii ajungea pana peste varful urechilor. Purta un palton, un pulover negru, jeansi si o pereche de pantofi Clarks contrafacuti. Isi tinea spatele drept, rezemat de portiera din dreapta, cu picioarele pe bancheta, atingand cu talpile portiera din stanga. Arata de treizeci de ani sau ceva mai mult; nu-i implinise inca si se numea Martin Terrier. Pe picioare tinea un pistol automat Ortgies cu amortizor Redfield.” De o violenta care razbate dincolo de orice limite, „Mercenarul” este povestea lui Martin Terrier, barbatul care se transforma treptat intr-o reflectie a societatii degradate in care traieste. Incercand sa se retraga din mafia in care activeaza de zece ani, Martin pleaca in cautarea unei iubiri neimplinite din liceu, cu speranta de a-si intemeia o familie. Dar „compania” nu-l lasa sa se desprinda atat de usor: are cu totul alte planuri pentru el. Astfel, fuga lui se transforma intr-o urmarire pe viata si pe moarte. Toti cunoscutii lui dispar rand pe rand. Este persecutat sistematic, cu scopul de a fi fortat sa capituleze si sa-si accepte in continuare soarta de criminal. Ritmul cartii este extrem de alert, o cursa continua pana la finalul careia imprevizibilul asteapta sa dea lovitura de gratie. si o da in cele din urma.

„Unul dintre cele mai insolente, concise, socante si autentice romane politiste pe care Manchette le-a lasat mostenire literaturii noir moderne.” – The New York Times

„«Mercenarul» este o poveste cumplit de fioroasa pe care pur si simplu nu o poti lasa din mana. Nu degeaba autorul este considerat salvatorul literaturii noir franceze.” - Washington Post Book World

„Se iubeau. Între ei se ivise acea intimitate sufletească, atât de rară, atât de preţioasă, acea afecţiune deosebită care uneşte mult mai puternic oamenii decât orice alte legături oficiale, şi iată că se şi ridica ceva izvorât din adâncul veacurilor, o sumă de convenţii, un haos de reguli învechite, absurde, perimate, destul de puternice însă, destul de mari pentru a constitui o barieră de netrecut. Nu se vor putea vedea decât pe ascuns, smulgând destinului scurte clipe necontenit primejduite... Ce viitor!”

Un tată aflat în închisoare pentru că și-a ucis copiii îi scrie soției despre revelația de a fi primit vizita lor dintr-o altă dimensiune; în adolescență, un fiu își părăsește aparent fără motiv familia și ajunge să trăiască asemenea unui vagabond, disprețuind valorile societății moderne; în secolul al nouăsprezecelea, Sofia Kovalevskaia, matematician și scriitor talentat, se luptă cu efectele succesului asupra relației de cuplu.

Eroii celor zece povestiri îndură pierderi, șocuri, dezamăgiri, revelații neplăcute despre propriul caracter și totuși merg mai departe, pentru că acesta este sensul vieții. Undeva, prin întunericul în care înaintează, ei simt strălucirea intensă a fericirii, fie că este vorba despre fericirea trecută, despre cea care ar fi putut fi sau despre cea care îi așteaptă.

Cu o voce narativă unică, Alice Munro se strecoară în labirintul întunecos al sufletului uman, dezvăluind secrete și încordări interioare indescifrabile din exterior.

 

Colecția Clasici moderni Litera adună laolaltă scriitori moderni ale căror opere au devenit deja repere clasice, dar și autori contemporani a căror valoare literară le prefigurează statutul de "clasici". 

Cele mai importante, mai provocatoare, mai emoționante, mai revoluționare opere din ultimii 125 de ani - cărți care vor continua să fie citite de la o generație la alta.

„Trebuie sa ma insor, altfel sunt pierdut. Sunt doua femei cu care as putea sa ma-nsor..., iar Lettie s-a dus. Si pe Meg o iubesc la fel de mult, daca-i vorba de iubire. Nu-s sigur ca ma incanta mai mult ideea de-a ma insura cu ea. Stii, pentru Lettie as  fost intotdeauna pe planul al doilea, si partea cea mai frumoasa din iubire este sa fii tu in centrul ateniei, sa fii tu primul din toata lumea pentru cineva. Iar Meg e draguta si dulce. Poate sa fie a mea fara sa tremur pentru asta. Se pricepe grozav sa ma linisteasca si sa ma faca sa ma simt bine.“

Maxim Gorki (1868-1936), pseudonimul literar al lui Alexei Maximovici Peskov, este una dintre cele mai importante personalitati artistice si intelectuale rusesti. Opera sa urmeaza linia realismului traditional, desi apartine temperamental romantismului. Personajele reprezinta tipuri si caractere puternice, care sunt insa prezentate cu o rafinata simplitate. 

Copilaria, scrisa perioada 1913-1914, este o lucrare tulburatoare care face parte dintr-o trilogie cu caracter autobiografic, alaturi de La stapan (1915-1916) si Universitatile mele (1923). Cartea prezinta viata lui Alexei Peskov din momentul mortii tatalui si pana la inmormantarea mamei. Luat in grija de bunici, Alexei creste si se maturizeaza intr-un mediu crud, marcat de saracie, certuri si violente. intregul sau univers este insa reprezentat de bunica sa, o remarcabila povestitoare. 

Manat de curiozitate, de o rara iubire de semeni si de un excentric pariu cu sine, Nikita se urca intr-o zi in tren si porneste de-a lungul si de-a latul tarii, ca sa afle daca exista fericire in Rusia.

În povestirile lui Dan Pleșa, există cupluri fericite. Într-un timp suspendat, la Vama Veche; într-o casă în care există un mic tunel al timpului, care îi ajută să-și privească certurile cu oarecare distanță; într-o zi de vară în care se merge cu tramvaiul și ,,grijile par a fi doar schelete de cristal, casante, pe care muzica de lângă, de pe tine, din muşchii tăi mai puternici ca niciodată le atinge şi le transformă într-un nisip sclipitor, diamantin". În povestirile lui Dan Pleșa, există, de fapt, momente de grație, extrase din magma cotidiană, filigranate și puse sub lupa unei inocențe rodate. Cupluri temporare, cupluri în plin proces de disoluție, cupluri postapocaliptice, cupluri inacceptabile pentru ele însele sau cel puțin pentru unul dintre protagoniști - toate sunt expuse cu naturalețe, ca versiuni sau vârste ale aceluiași cuplu-matrice, din care la un moment dat ai făcut sau vei face parte. Cinematice, senzuale, scrise într-un stil de o naturalețe flagrantă, cu o carismă instantanee, povestirile lui Dan Pleșa se citesc repede și se uită greu.