Literatură

Intr-o dimineata insorita in timp ce se plimba prin Parcul Steglitz din Berlin, Franz Kafka a intalnit o fetita care plangea.

Fara sa stie de ce, plansul ei l-a durut atat de tare, incat trebuia sa afle de ce. O chema Elsi si isi pierduse papusa, pe draga ei Brigida. „Dar papusa ta nu s-a pierdut, a plecat intr-o calatorie si ti-a trimis o scrisoare. O, cum am uitat! Desigur, ti-o aduc maine. Eu sunt postasul papusilor”.

Si, timp de trei saptamani, Franz Kafka i-a scris lui Elsi, in fiecare zi, cate o scrisoare.

Calatoriile lui Guliver (1726), cu titlul complet Calatorii in mai multe tari indepartate ale lumii, este semnat initial cu pseudonimul Lemuel Gulliver, un medic de corabie imaginar. Este un roman fantezist in patru parti, o satira la adresa societatii engleze din acel timp. In aceasta opera sunt descrise aventurile naivului Gulliver (in engleza gullible=credul) in timpul calatoriilor in tara piticilor „Liliput“, in tara uriasilor „Brobdingnag“, precum si pe insula zburatoare „Laputa“ ai carei locuitori, interesati numai de probleme stiintifice, au pierdut complet simtul realitatii. Cartea a patra il conduce pe erou in tara cailor „Houyhnhnms“, fiinte intelepte si cu mult bun simt, spre deosebire de „Yahoo“, un fel de oameni-maimuta, fiinte brutale si arierate mintal.

In "Corigent la limba romana", locvacitatea se imbina cu un fir de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "miticismul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman in preajma Oltului, replica mai zgomotoasa a "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu. Este plina de haz scena tezei la limba romana. Eroul, elev in clasa a VI-a, avand a scrie despre "Umbra lui Mircea. La Cozia", isi aduce aminte ca manastirea n-are turnuri si ca umbrele turlelor nu cad peste apa Oltului. Izbit in certitudinile lui, profesorul da pe usa afara pe junele critic...

A fost scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei.
Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania Libera, in  1878 publica primul sau volum , placheta de poezii Poiana lunga.Amintiri, semnata doar cu prenumele de Barbu.

Dupa un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-si desavarsi studiile juridice, Delevrancea publica volumul de nuvele Sultanica. Prezentand o anumita tipologie si morala, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri si de moravuri.

Fara a avea adancimea satirica si arta neintrecuta a lui Caragiale, proza creatorului lui Hagi-Tudose se inscrie in buna traditie a nuvelisticii romanesti inregistrate pana in acest moment, in ciuda unei interesante oscilatii intre diversele curente si metode literare. Delavrancea a demonstrat o mare pretuire pentru valoarea umana a omului simplu, omul naturii, fata de taranul cu intreaga sa zestre spirituala, cu imaginatia sa ingenua. Temperament cu fond romantic, osciland intre realitate si fantezie, prin bogatia problematicii operei sale, Delavrancea reprezinta una dintre cele mai puternice prezente literare de la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX.

Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramane in literatura, insa, intai de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.

Un efort de a acorda realitatea basmului la basmul realității În decursul ultimilor ani, am fost întrebat în repetate rânduri: cine e sau ce e acest Mèkèkè pe care îl tot pomenesc? M-au întrebat profesori universitari și profesori de liceu, studenți și liceeni, elevi de gimnaziu și elevi din clasele primare: cine este Mèkèkè? Niciodată n-am răspuns nimănui. Nu pentru că n-am vrut să le răspund, ci pentru că un răspuns la această întrebare nu poate fi dat în câteva minute. Mai mult, lămurirea acestei enigme nu depinde de cel care dă răspunsul, ci de cel care-l primește.

In Corigent la limba romana locvacitatea se amesteca cu un fel de melancolie, care da cartii, interesanta si ca document, o oarecare nobleta. Dar "misticul" este si aici in toi, potrivit pana la un punct cu copilaria unui roman din preajma Oltului, replica mai zgomotoasa "medelenismului" lui Ionel Teodoreanu.

In 1907, cunoscandu-l pe Garabet Ibraileanu, Calistrat Hogas s-a lasat convins si a inceput colaborarea la revista Viata Romaneasca, din nr. 2 (Floricica). In 1912, la editura Viata Romaneasca s-a inceput tiparirea primei editii a volumului Pe drumuri de munte de Calistrat Hogas. Tentativa nu s-a finalizat din cauza numeroaselor greseli de tipar care au trecut neobservate corectorului: Calistrat Hogas insusi. In 1914 s-a tiparit a doua editie a cartii ,,Pe drumuri de munte", la aceeasi editura. Stocul de carte, pregatit pentru expeditie, se face scrum in timpul unui incendiu care mistuie tipografia. In 1921 a aparut prima editie pentru public a cartii Pe drumuri de munte in doua volume; cel de-al doilea, ,,In Muntii Neamtului", a fost prefatat de Mihail Sadoveanu.

„Demult, cu multi ani in urma, intr-un orasel de pe muntele Marii Mediterane, traia un tamplar batran, poreclit Nas-Vanat.
Odata, ii cazu la indemana o bucata de lemn, un lemn obisnuit, ca acela de incalzit soba in timpul iernii.
«Nu e de aruncat, isi spuse Giuseppe; se poate face din el ceva, bunaoara un picior de masa...»
Si punandu-si ochelarii legati cu sfoara, fiindca erau cam de aceeasi varsta cu dansul, invarti lemnul in mana si incepu a-l ciopli cu un toporas.“
Aleksei Tolstoi

Cartea cuprinde opere reprezentative ale marilor scriitori, recomandate pentru lectura elevilor din clasele primare si gimnaziale, conform programei scolare. Ea mai cuprinde si fise de portofoliu.

Negrul cernelii exprima, in felul ei, mahnirea gandului meu cand, fara sa vreau, evoc un trecut care nu este numai al lui. Caci pe acea ulita ce apare in amintirile lui, atat de insorita si de primavaratica, in viziunea mea de astazi, parca e toamna tarzie, ploua si cade lapovita. Mi se pare ca natura insasi, cu pamant si cer, s-a pus sa ingroape ceva si nu izbuteste. Caci peste tot ce a fost si nu mai este astazi din acea ulita au ramas aceste pagini, mai trainice decat lucrurile ce ni se par netrecatoare decat natura ce ni se pare eterna.

Considerat a fi primul roman realist românesc, Ciocoii vechi și noi este citit și astăzi cu plăcere, pentru descrierea minuțioasă a societății și  a tipologiilor umane, pentru amănuntele istorice , pentru maniera justițiară a preconizării și înfăptuirii finalului acțiunii, pentru măiestria naratorului.

În vasta panoramă a sfârșitului epocii feudale, în care se disting personaje puternic individualizate – fanariotul, curtezana, cămătarul, slujnicarul –, portretul arivistului Dinu Păturică se detașează de celelalte, dezvăluind un personaj de excepție, un ,,Julien Sorel valah''- așa cum îl caracteriza George Călinescu, ,,un demon împielițat″ – cum îl numește la un moment dat autorul.

Dorind să realizeze  ,,un soi de manual al perfectului arivist“ ( Nicolae Manolescu), Nicolae Filimon a edificat unul dintre punctele de reper în evoluția romanului social, în literatura română. 

Tinara sustine ca Nahour ar fi impuscat-o fiindca ii ceruse divortul, in timp ce secretarul libanezului este convins ca Nahour a fost ucis de columbian. Maigret nu are incredere in nici unul dintre cei implicati, prin urmare incepe o ancheta...

O statuie aurita care plange cu lacrimi calde, un tanar in cautarea unui trandafir rosu pentru a-si cuceri iubita, o fantoma care se straduieste sa capteze atentia noilor locatari ai unui castel... Cinci povestiri pline de fantezie, despre care Oscar Wilde insusi spunea ca au fost scrise ,,deopotriva pentru copii si pentru cei care, asemenea copiilor, si-au pastrat bucuria de a mai fi surprinsi.''

-

Manualul canibalului propune o meditaţie asupra istoriei dramatice a Argentinei secolului al XX-lea, deghizată însă în spatele unei scriituri lejere, care aspiră la mobilizarea tuturor simţurilor, cu un accent special pus pe plăcerea gustului.

"Isabel si apele diavolului ilustreaza continua tensiune a spiritului lui Eliade intre magic si mistic, intre vointa si har, intre autorealizarea eului si pierderea de sine in Dumnezeu, vizibila si in foiletoanele pe care le trimitea Cuvantului, in ciuda faptului ca Itinerariul spiritual (1927) parea sa fi inchis ciclul evolutiei sale de la teosofie la ortodoxie. Nehotararea de a se desprinde pe de-a-ntregul din orizontul indumnezeirii magice, al crearii sufletului nemuritor prin vointa si efort propriu, a primit hrana noua odata ajuns in India. Metafizica realista de care vorbeste in roman se dovedeste a fi aproape un sinonim pentru tantra. Ea este pusa in termenii manifestarii realului prin joc si a creatiei prin logos, asa cum sunt intelese de filosofia indiana (mai precis, asa cum o intelegea Eliade atunci)." (Liviu Bordas)

Când Toots Loudenberry se mută din Carolina de Sud la Los Angeles pentru a fi aproape de fiica ei, Abby, primul lucru pe care îl face este să-și cumpere o casă somptuoasă pe plaja din Malibu, ceea ce îi va rezerva câteva surprize ieșite din comun. împreună cu prietenele ei din copilărie, Ida, Sophie și Mavis, nașele lui Abby, alături de care care a trecut prin nenumărate aventuri până acum, energica Toots are de rezolvat tot felul de probleme spinoase, de la aflarea adevărului despre amantul Idei, care pare mai interesat de contul ei bancar decât de aventura romantică, până la soarta tabloidului condus de Abby, pândit de faliment. însă cele patru prietene nu se dau bătute în încercarea de a transforma The Informer în cel mai cunoscut ziar al celebrităților din Los Angeles, iar ajutorul vine, în mod spectaculos, de unde nici nu se așteaptă, cu un eveniment care va zgudui Hollywoodul din temelii.

Pentru colonelul Joe Mackenzie, munca este pe primul loc, iar prioritatea actuala este testarea prototipurilor Night Wing, cinci avioane revolutionare echipate cu un sistem secret si inovator. Iar Caroline Evans, experta in optica laser, numita si Regina Frumusetii, este principalul element de distragere de la munca. Fermecatoarea blonda ii face inima sa bata mai tare, si dupa un weekend plin de pasiune, Joe incepe sa creada ca poate gasi in viata lui loc si pentru dragoste. Insa, in timp ce testele pentru prototipuri sunt in plina desfasurare, un incident aproape ca ii rapeste un coleg si scoate la iveala faptul ca o persoana din interior saboteaza proiectul Night Wing. Cum Caroline este singura din echipa care ramane pana tarziu la munca si ajunge prima la birou, iar cunostintele si abilitatile ei ii permit sa intervina fara probleme in buna functionare a aparatelor, banuielile tuturor par sa se indrepte intr-o directie evidenta. Acum Joe se vede nevoit sa afle adevarul si sa aleaga intre datorie si pasiunea pentru suspectul principal.

 

Intr-o cladire veche si abandonata din New York, un barbat studiaza potentialul noii sale achizitii, fara sa se astepte la surpriza de proportii care ii este rezervata. Miliardarul Roarke va face in curand o descoperire macabra, cand douasprezece schelete sunt gasite ascunse in peretii constructiei. Iar prima persoana la care se gandeste sa apeleze este chiar sotia sa, locotenentul Eve Dallas.
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.

Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.

Fragment din roman:

La Sanctuar, ni se oferea ce ne trebuia. Adapost, mancare, limite, disciplina, educatie. Cuiva ii pasa suficient pentru a ne oferi lucrurile de care aveam nevoie. Iar cand ne-am mutat si a devenit Centrul Puterii Superioare de Purificare pentru Tineri, ni s-a oferit si mai mult intr-un loc mai bun, pentru ca aveau mai multi bani. Daca n-as fi primit ce mi s-a dat, daca nu mi s-ar fi oferit sansa de a vedea calea, de a accepta puterea superioara, nu mi-as fi descoperit niciodata propriul potential, n-as fi putut sa ma folosesc de el si n-as fi avut curajul sa le ofer altora o noua cale de urmat.
- Aceste fete n-au avut niciodata sansa de a descoperi ce potential e posibil sa fi avut, ii aminti Eve. Cineva le-a rapit-o, cineva le-a curmat vietile.
El inclina usor capul, in semn de respect.
- Nu pot decat sa cred ca se afla intr-un loc mai bun.
- Eu nu consider ca moartea e mai buna. Lasati-o cu puterea superioara, ii spuse Eve inainte ca el sa apuce sa vorbeasca. Este vorba de crima. Indiferent unde se afla acum, nimeni nu a avut dreptul sa le trimita acolo.
- Fireste ca nu, desigur ca nu. Sa iei viata cuiva este pacatul suprem impotriva vietii in sine. Am vrut doar sa zic ca, dupa atata durere si necazuri de care au avut parte aceste fete, acum si-au gasit pacea.
Eve se lasa pe spate.
-Asta v-au invatat la Sanctuar, la CPSPT? Ca sa fii mort in pace e mai bine decat sa traiesti o viata dura?
- Ati inteles gresit. Isi lipi palmele, isi indrepta varfurile degetelor spre ea si vorbi cu convingere:
- Gasirea vietii, a luminii din ea, pacea si bogatia din ea, indiferent cat de greu ar fi, este ceea ce ne face sa fim mai presus decat animalele. Intinderea unei maini celor aflati in nevoie, un cuvant bun, un adapost, o sansa de a imprastia lumina si de a ne ghida pe drumul nostru, iar cand drumul se sfarseste exista o lumina si mai puternica, o pace si mai profunda. Asta este ceea ce le doresc acestor nefericite fete. Voi spera acelasi lucru si pentru ucigasul lor. Ca accepta ceea ce a facut, ca se caieste, ca isi marturiseste remuscarile.
Ma multumesc cu marturisirea, n-are decat sa-si pastreze remuscarile.
El se lasa pe spate si suspina, un suspin nuantat cu compatimire.
- Serviciul dumneavoastra va duce in locuri intunecate. Greta, adu-i doamnei locotenent Dallas un pachet gratuit.
Multumesc, nu. In timp ce se ridica, Eve se gandi ca, mai degraba, ar prefera un bat ascutit si aprins infipt in ureche. Nu ni se permite sa acceptam nici un fel de cadouri. Multumesc pentru timpul acordat. Daca o sa mai am intrebari, stiu unde sa va gasesc. Pentru o clipa, el fu pus in incurcatura de acea concediere brusca.
- Sper ca v-am fost intru catva de ajutor. Se ridica in picioare. Va doresc clarviziune pe drumul dumneavoastra.
Iesi la fel de semet cum intrase, dar ea se gandi ca ii diminuase ceva din stralucire.
Se decise ca era meschina daca isi gasea placere in asa ceva, dar, din partea ei, era in regula.

Surprinsă pe pământurile contelui de Shropshire, cu șoimul prins de braț, Lady Meriel de Vere pretinde că este o femeie galeză de origine umilă prinsă la braconaj, nicidecum o nobilă din Normandia. Lord Adrian de Warfield este fascinat de privirea albastră plină de sfidare și simte cum pasiunea îi ia mințile, făcându-l pentru totdeauna prizonier al farmecului necunoscutei. Sfidând destinul și orice i-ar fi putut spune o minte rațională, contele poruncește ca această frumusețe sălbatică să fie încuiată în turnul din castelul său, jurând să o convingă să-și predea necondiționat inima și trupul.

Încăpățânată și independentă, Meriel urăște să fie ținută captivă și jură să nu-i cedeze niciodată, chiar dacă va muri încercând să-și păstreze neîntinată fecioria. Însă viața îi atrage pe amândoi într-un vârtej neașteptat și impetuos al luptelor și al intrigilor, dar și în mrejele primejdioase ale mângâierilor pline de tandrețe, ademenindu-i spre o iubire pătimașă care va spulbera totul în cale.

La inceputul secolului XX, o expeditie sub conducerea nonconformistului profesor Challenger lasa in urma Londra, pentru a cerceta padurea tropicala din America de Sud, in cautarea unui taram mitic unde se spune ca timpul a ramas pe loc... Si unde salasluiesc inca dinozaurii.

 

In cursul vizitei anuale pe care o fac de Craciun in Scotia, la castelul aproape ruinat al excentricului lor unchi, vicontele de Rocheforte si varul sau, contele de Oakley, primesc niste cadouri cu totul aparte. Batranul Taran Ferguson, nerabdator sa-i vada insurati ca sa-si asigure succesiunea, a aparut pe neasteptate, insotit de oamenii sai, la un bal din vecinatate si a rapit patru domnite fermecatoare, dornice de maritis, dintre care mostenitorii sai sa-si poata alege mireasa. Viscolul care izoleaza castelul timp de cateva zile este un bun prilej ca intentiile cele mai onorabile sa faca loc unor ispite surprinzatoare si irezistibile. Povestile care se tes intre protagonisti va vor transpune intr-o lume stralucitoare si magica, plina de senzualitate, in care jocurile de culise vor avea un singur castigator - dragostea.

Julia Quinn, Eloisa James si Connie Brockway sunt trei dintre cele mai talentate autoare de romane de dragoste istorice, ale caror bestsellere vandute in zeci de milioane de exemplare s-au situat permanent in topurile New York Times.

-

Prin faţa ochilor este un roman psihologic contemporan, cu o poveste actuală, deopotrivă răvăşitoare şi captivantă.

O casatorie din dragoste, cu un barbat pasional... uneori un vis irealizabil poate deveni o realitate cu totul surprinzatoare.

"Educat­ia sentimentala e perversa nu ca educatie, ci ca literatura. Toate scenele de amor, destule, sunt mentale, iar efectele trupesti tin de stilul in care sunt redate. Un tanar se indragosteste de o femeie maritata, care nu stie de iubirea lui. Sotul nu-l vede niciodata ca pe un rival, si nici nu are de ce. Sotia e femeia perfecta, sotul e burghezul adevarat, lipsit de scrupule. Dar iubirea romantica nu invinge. Invinge impuritatea vietii, in lupta cu o inocenta ce se risipeste, incet, ca o ceata matinala, fara ca soarele sa fie cel care o topeste. Un roman despre vise, de o subtilitate care pe alocuri taie pana la sange, fara sa poti spune de unde curge..." (Alexandru Matei)

In idilicul satuc Edgecombe St. Mary din Anglia, maiorul in retragere Ernest Pettigrew, un gentleman rafinat si cu un caracter ireprosabil, duce o viata linistita, ghidandu-se dupa valorile englezesti traditionale: onoare, datorie, buna cuviinta si nelipsitul ceai pregatit dupa toate regulile artei. Un eveniment tragic, moartea fratelui sau, ii zguduie insa lumea, dandu-i prilejul sa infiripe o relatie surprinzatoare de prietenie cu fermecatoarea doamna Ali, detinatoarea de origine pakistaneza a magazinului local. Atrasi laolalta de pasiunea comuna pentru literatura si de tristetea vaduviei, maiorul si doamna Ali constata in curand ca prietenia lor evolueaza intr-o directie neasteptata. Daca lumea buna din sat il considera pe maior un etalon al gentlemanului englez, pe femeia de origine pakistaneza o trateaza ca pe un element strain. Va supravietui oare relatia lor riscurilor pe care trebuie sa si le asume pentru a-si cauta fericirea dincolo de cultura si de traditiile proprii?

Helen Simonson si-a facut debutul literar cu „Ultima cucerire”, care a intrunit imediat aprecierile criticilor de specialitate, fiind numita „una dintre cele mai bune carti ale anului 2010“ in topurile publicatiilor The New York Times si The Washington Post.