Literatură

„Un detectiv cu usoare dureri de cap” surprinde trei episoade din viata lui Papa Goldon, un personaj care, avand in vedere succesiunea pe banda rulanta a experientelor prin care trece, ar putea umple rafturile unei biblioteci.

O meditație asupra lumii contemporane, în care virtualul ocupă din ce în ce mai mult spațiu, pregătind trecerea spre epoca postumană.

Crimele nu lipsesc și reflectă contradicțiile și instabilitatea vremurilor noastre.

Se spune că robotica și inteligența artificială vor ușura viața oamenilor. Desigur, aceasta este partea pozitivă, însă tehnologia avansată poate fi folosită și în scopuri distructive, criminale. Această lume computerizată este o lume fragilă, supusă atacurilor din partea hackerilor. Industria militară este în alertă. Cine va avea supremația? Cine va profita? Organizațiile din spatele guvernelor, populiștii, extremiștii, islamiștii – toți vor să aibă acces la ultimele noutăți în domeniu.

Realitatea depășește imaginația.

Ce se ascunde sub fațada Stockholmului elegant? Orașul Luxor din Egipt nu este numai locul templelor și al mormintelor faraonilor. Ce decizii se iau la Edinburgh?

O speranță există, totuși. Poate vom reuși să oprim dezastrul.

Și în această situație fericită, tot tehnologia avansată operează.

Povestile si basmele lui Ioan Slavici reprezinta un segment distinct al creatiei sale, in care prozatorul valorifica materialul folcloric printr-o rescriere cultivata, atent structurata si profund moralizatoare. Aceste texte – de la Doi feti cu stea in frunte si Zana Zorilor pana la Florita din codru sau Ileana cea sireata – integreaza motive traditionale ale basmului romanesc (eroul predestinat, calatoria initiatica, confruntarea cu forte antagonice, interventia supranaturalului), dar le organizeaza intr-o naratiune mai coerenta si mai sobru articulata decat in varianta orala.

Prin stilul sau clasicizant, prin economia limbajului si prin accentul pus pe dimensiunea etica, Slavici muta centrul de greutate de la spectacolul fabulos la analiza caracterului. Eroii sai sunt figuri simbolice ale virtutii: perseverenta, cumpatarea, spiritul justitiar sau fidelitatea fata de adevar. Lumea rurala transpare discret in fundal, nu ca spatiu etnografic, ci ca orizont moral in care valorile comunitatii se reflecta in destinul personajelor.

In ansamblu, basmele lui Slavici pot fi privite ca o sinteza intre traditia folclorica si proiectul educativ al literaturii culte din secolul al XIX-lea: texte care conserva imaginarul popular, dar il supun unei ordonari rationale si unei intentii formative explicite. Astfel, ele raman relevante nu doar ca literatura pentru copii, ci si ca document cultural despre modul in care modernitatea romaneasca a reinterpretat patrimoniul narativ traditional.

-

Traducere de Camelia Dinică

 

V-ați gândit vreodată de cât timp avem nevoie ca să ne îndrăgostim? O secundă? Cinci minute? Două ore? O zi? O săptămână? Toate răspunsurile sunt corecte.

Xenia învață pentru Medicină, încearcă din răsputeri să le facă pe plac părinților exigenți și, când presiunea e prea mare, se refugiază în literatură. De curând, a descoperit romanul De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger și, odată cu asta, pe un forum al cititorilor, a cunoscut un tânăr de vârsta ei.

Nu s-au văzut față în față, abia dacă știe cum îl cheamă și la ce liceu învață, dar își scriu săptămânal, iar sentimentele lor capătă, în ciuda piedicilor sau poate tocmai de aceea, forța unei pasiuni dintre cele care-ți schimbă viața.

Dar, atunci când Xenia trece peste rugămintea lui și încearcă să-l întâlnească, află că nimic nu e ceea ce pare a fi. Cine este cu adevărat sufletul ei pereche? Unde este? Ce ascunde? Răspunsul vine sub forma unui caiet de însemnări și spune povestea unei crime.

 

„Romanele sunt adesea un răspuns. Un răspuns indignat, consternat, emoțional, care de cele mai multe ori nu rezolvă nimic, ci lansează și mai multe întrebări la care nu-i deloc ușor să răspunzi, dar asupra cărora merită să te oprești ca să reflectezi. Adeseori sunt întrebată ce vreau să insuflu prin romanele mele. Încep prin a corecta verbul. «A insufla» este un cuvânt oribil.  Eu nu vreau să insuflu și să mi se insufle nimic. Eu vreau doar să «molipsesc», să «invit», să «seduc». Toate acestea prin singurele lucruri pe care le am: poveștile, cuvintele. Să «emoționez». Iată verbul care mă interesează cel mai mult. Asta vreau: să-i emoționez pe tinerii cititori în aceeași măsură în care m-au emoționat și pe mine lecturile din adolescență. Iar dacă, pe lângă asta, reușesc să stârnesc fie și cinci minute de reflecție, atunci fericirea mea este deplină.“ — CARE SANTOS

 Incendiul care cuprinde o cladire pariziana ii tulbura domnului Mulder plimbarea de seara si intreaga rutina a vietii, fiindca se alege cu un neasteptat tovaras: un caine care‑i devine calauza printr‑o lume pana atunci necunoscuta, ajutandu‑l sa descopere o umanitate noua, cu nenorocirile, dar si cu farmecul ei, dar si sa se redescopere pe sine, intr‑un roman care picteaza un tablou social plin de ironie si duiosie deopotriva.
   

Fragment din roman:

„Ulita copilariei reprezinta un moment de maturizare a scriitorului, aflat acum in posesia formulei sale literare. Orchestratia uimitor de bine stapanita, echilibrul de forte, sobrietatea alaturata jocului cand gratios, cand grammatic, cand grav, al variatiunilor, revenirea la laitmotive, sunt numai cateva din trasaturile acestei creatii poematice, sustinand un lyrism authentic.” Silvia Tomus

„In casa bunicilor este popasul unui om trecut de patruzeci de ani in amintirea ninsa, alba a copilariei, alaturi de doi bunici fermecatori. […] Pe apa amintirii scriitorul navigheaza furat de sentimente, retraind cand cu duiosie, cand cu haz persecutiile bunicii Elencu, creionata contrastant alaturi de bunicul generos, bland, darnic. Tonul evocarilor este catifelat si cald, adesea strunit de ironie, ceea ce face ca duiosia sa nu se transforme in dulcegarie.” Eugenia Tudor

Referinte critice din Mircea Eliade, Pompiliu Constantinescu, G. Calinescu, Eugenia Tudor, Nicolae Ciobanu, Dinu Pillat, Silvia Tomus, Paul Cernat.

Prefata (Poezia varstelor informe) de Catrinel Popa
Referinte critice de Oana Soare
Fisa biobibliografica si nota asupra editiei de Lucian Pricop

Romania pitoreasca este intaia tentativa reusita de constructie prozastica bazata pe o calatorie nationala. Alexandru Vlahuta are propria lectura a imaginilor, o lectura meditativa cu accente de basm. - Lucian Pricop

Aceasta editie este o reproducere in facsimil (anastatica) a lucrarii Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, aparuta in anul 1909, in aceasta forma la "Editura Librariei Socec", Bucuresti .

Editura Leda vă invită la o călătorie...virtuală! Se va întâmpla cu ajutorul jurnalului de călătorie Și eu am descoperit America scris de Marina Almășan pentru adulții împătimiți ai călătoriilor, a umorului și a hamburgerilor savuroși.

Pentru noi, românii, America pare a fi deja un „loc comun”. Îi ştim istoria, îi mestecăm hamburgerii, îi butonăm iPhone-urile, îi călărim computerele, stăm la o cafea imaginară cu eroii filmelor americane, îi fredonăm hiturile, iar mulţi dintre români tot mai speră încă „să vină americanii”... Americanii, într-un fel sau altul, sunt demult aici. Pentru NOI e mai greu să ajungem la ei. Chestiune de bani, vize, motive, concedii, frici, „cu cine lăsăm copiii” etc.

De aceea, o călătorie virtuală, văzută prin ochii unui om de televiziune care pretinde că nu-i scapă niciodată nimic şi care e gata să vă împărtăşească toate emoţiile sale, fie ele pozitive, sau ...pozitive!, pare a fi soluţia cea mai comodă! Nu trebuie să adunaţi bani tot anul, nu trebuie să aplicaţi pentru viză şi să vă frământaţi dacă vi se va acorda sau nu, nu trebuie să vă opintiţi cu geamantane de-o tonă, să vă chinuiţi să dormiţi, chirciţi, prin avioane. Şi nu trebuie să vă temeţi că vreun dement al Planetei va detona o idee proastă taman când vă veţi afla acolo: luaţi această carte şi citiţi-o pe nerăsuflate. Iar apoi... aplicaţi pentru viză! America merită să fie văzută! -  Marina Almășan

Roman - 2 vol. : Rasarit de soare si Apus de soare.

Reproducere anastatica a editiei publicate la Cartea Romaneasca

Această carte dezvăluie extraordinara poveste a felului în care încercarea de a pătrunde misterul „yardului megalitic”, o unitate de măsură liniară străveche, a dus la descoperirea unor dovezi convingătoare, indicând existenţa unei culturi necunoscute foarte avansată, ce a fost precursoarea celor mai timpurii civilizaţii cunoscute, cum ar fi cea sumeriană şi egipteană. Trebuie să fi existat o primă civilizaţie.

Autorul lui Ion si al Rascoalei, al atator nuvele cu subiecte rustice, nu-si dezminte principala preocupare tematica; provenit dintr-o familie cu radacini adanci in lumea taranimii ardelene romane, ii inchina intaiul discurs academic cu evlavie. Insa, totodata, romanul Amandoi, prin contrast, e din mediul urban de provincie, nu atat un roman cu tematica sociala – cum isi obisnuise cititorii –, ci politist cu profunzimi abisal-instinctuale, luandu-i pe neasteptate pe criticii literari ai timpului. Este ultimul sau roman, ultimul cantec epic de lebada. Subiectul romanului Amandoi e departe de a fi alambicat, cu cautari absconse, cum arata tesatura romanelor politiste de gen. In fond, personajul principal – Solomia Ionescu – este cea in jurul careia graviteaza actiunea centrala, dar si celelalte actiuni colaterale. Mai profund in analiza literara a romanului Amandoi, inca din anul aparitiei, Vladimir Streinu considera ca prin aceasta scriere s-a indreptat catre satira romanului politist si ca daca, dupa obiectivitatea-metoda a lui Dostoievski si, respectiv, Stendhal, personajele lor sunt de tip dostoievskian si stendhalian, dupa obiectivitatea-natura, specifica lui Tolstoi si, respectiv, Balzac, pentru ca la ei nu intalneau personaje-suma, care sa-i reprezinte pe scriitori, ci societatea, personajele lui Liviu Rebreanu se incadreaza in categoria ultima: personajele lui sunt de dimensiuni tolstoiene/balzaciene. Mircea Colosenco

Ce ne face sa toarcem?

Dintre toate intrebarile din lume, aceasta este cea mai importanta. Totodata, este si punctul de referinta. Pentru ca, indiferent daca esti un puiut jucaus sau o pisica adulta sedentara, un motan vagabond sfrijit sau o pisica de rasa cu blana lucioasa si indiferent de contextul in care te afli, tot ceea ce iti doresti este sa ai fericire. Nu ma refer la acel gen de fericire trecatoare, care vine si pleaca precum o conserva de ton, ci la o fericire care dainuie. Acea fericire profunda care te face sa torci din inima.

Dalai Lama ii atribuie simpaticei sale feline de companie sarcina de a cerceta Arta de a Toarce. Fie ca e vorba de perspectiva comica obtinuta in urma vizitei unui profesor de psihologie de la grupul universitar Ivy League, de cercetarile extraordinare ale unui biolog de renume mondial sau de revelatiile importante ale unui yoghin mistic, Pisica Sfintiei Sale descopera o mare de intelepciune in ceea ce priveste tema fericirii. Stralucind prin eruditie, caldura si o tusa de strengarie, Arta de a toarce este un reminder fermecator al motivului pentru care Pisica Sfintiei Sale a devenit una din cele mai iubite pisici din lume.

Debitul imaginativ al lui Vladimir Colin este liber sa populeze lumea povestii cu personaje valabile literar. Concretul feeric se cupleaza cu o luxurianta lume fictiva si isi structureaza epic, pe scheletul conflictual traditional (bine vs rau), pledoarii pentru valori morale si etice. Dar nimic nu ar fi ramas din aceste dezvoltari mimetice ale basmului traditional daca lumile fictive, stranii si mirifice, nu ar fi avut parte de o organizare coerenta, dupa o riguroasa logica interioara. Cuprins: – Bob-de-grau, Buruiana neagra, Povestea cantecului, Hans si cele patru castele, Mlade,fiul ursului, Puterea dragostei, Slava,fiica pamantului, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, Corabia salbaticiunilor, Acul si foarfeca, Povestea fericirii, Iani Palicarul, Fierarul nazdravan.

Apărut în 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care explorează în mod explicit psihologia atracţiei sexuale.

Casa frumoaselor adormite este un loc al plăcerilor crepusculare. La lăsarea întunericului, bărbaţii aflaţi la apusul vieţii vin să petreacă noaptea alături de tinere nevinovate cufundate într-un somn adânc, din care nici o sărutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasă, pentru că reprezintă o permanentă tentaţie de a depăşi limitele impuse, un îndemn pervers la agresiuni doar aparent fără consecinţe. Sunt aceste fete jucării, sau victime? întreabă Kawabata, iar răspunsul nu e niciodată univoc.

Un microroman emoţionant despre călătoria frumoasă şi dificilă de la copilărie spre adolescenţă, narat cu toată forţa şi delicateţea lui Amos Oz.

Sumki e un băiat de 11 ani din Ierusalimul încă ocupat de britanici după al Doilea Război Mondial. Bicicleta primită în dar de la unchiul excentric care-l răsfaţă promite să fie începutul unei aventuri minunate. După debutul spectaculos, ziua îi aduce lui Sumki nenumărate răsturnări de situaţie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Băiatul va simţi ce înseamnă trădarea, frica, ruşinea, abandonul. Iar seara va descoperi iubirea.

La cincizeci de ani, Adam suferă un accident cerebral care îi distruge aproape în totalitate memoria. Redus la inteligența unui copil de zece ani, trăind cu teroarea de a fi veșnic supus la teste, el devine cu totul dependent de soția lui. Care este secretul acestui cuplu, secret ce zace ascuns sub aparența unei familii fericite? Accidentul lui Adam nu este oare un pretext pentru a se scăpa de obsesia trecutului?

Publicat pentru prima oară în engleză, acest roman reprezintă o adevărată frescă a comunității românești din Canada, unde orice poveste de succes ascunde adesea un teribil secret. Un roman despre iubire și iertare.

 

Elogii în presa canadiană:

"O Robinson de mâna întâi — Vrem să-i mulțumim Feliciei Mihali pentru ideea de a se stabili aici după ce a părăsit România natală.”

Robert Chartrand, Le Devoir, 2002

"Acest al șaptelea roman al Feliciei Mihali, publicat mai întâi în engleză, reprezintă o contribuție majoră la ceea ce poate fi considerată a treia singurătate, cea reprezentată de imigranți.”

Caroline Jarry, Le Devoir, 2016

"Parcursul Feliciei Mihali este unul dintre cele mai interesante de pe planetă.”

Raymond Desmarteau, RDI International, 2018

Manualul se adresează şi celor care studiază intensiv franceza.

  "Osciland intre o naratiune savuroasa si un comenatriu moralo-filosofic, Slobodan Despot ne invita la o poveste in poveste: in cabinetul Verei, care vindeca pacientii cu plante si cuvinte intelepte, naratorul asculta intamplarea lui Vasco Artagosu', plecat in cautarea tatalui "uitat" intr-o enclava sarbeasca din Croatia, unde batranul invatator s-a retras in lumea albinelor. Calatoria prin noua tara dezmembrata de razboi nu va fi posibila decat gratie pretioasei substante. Asistand involuntar, de pe marginea autostrazii, la amenintarile fiului tifnos, Vera, o straina, le ofera banii necesari repararii masinii care cedase sub greutatea mierii. Cateva luni mai tarziu, se va trezi la usa cu o jumatate de chintal de miere, ceea ce ii va salva cabinetul. Fiecare gest conteaza - iata morala in urma lecturii acestei carti in care mierea este liant si sursa de intelepciune." (Florica CIODARU-COURRIOL)

Romanul Jar intra in librarii la mijlocul lunii mai 1934, a doua editie este epuizata in urmatoarele doua-trei saptamani, asa incat, pana la finele anului, a aparut si o a treia, la Editura Adevarul. Pana in 1944, anul mortii autorului, au mai aparut alte cinci editii, dar la editura Socec, cu tiraje mai mari decat ale celorlalte romane ale lui Liviu Rebreanu. Actiunile si personajele au, la Liviu Rebreanu, ca si in cazul romanului Jar, un relief aparte, care nu se individualizeaza in sine, ci ele definesc mentalitati, stari de spirit, ritmuri instinctuale extrase din cele sociale, cu stari confuze in momente de tensiune, pentru ca, ulterior, sa explodeze. Mircea Colosenco Critica a primit destul de sever povestea de iubire din Jar, desfasurata intr-un cadru orasenesc, insailata de Rebreanu, consacrat dupa Ion ca autor al descrierilor satului romanesc. „Jar este o incercare lipsita de orice valoare artistica“, scrie G. Calinescu, in timp ce Nicolae Manolescu e de parere ca „Rebreanu, schimband mediul, nu poate gandi eroi potriviti. Literatura lui cu subiect orasenesc dovedeste un sentiment, partial inconstient, al precaritatii acestei vieti. Orasul i se pare probabil un epifenomen, fara traditia si profunzimea satului. Liviu Rebreanu, in ciuda modului efectiv clasic, obiectiv, doric, cum il numeste Nicolae Manolescu, in care isi realizeaza povestirile, nuvelele si romanele, a fost un scriitor care a intuit posibilitatile cinematografului si s-a implicat in scrierea de scenarii, nu a dispretuit succesul de „masse“, cum se zicea pe atunci, si nici gustul popular, amator de amor, senzational si scene „tari“. Horia Garbea

Dacă te-ai îndoit vreodată că tovarăşul tău felin are propria sa viaţă interioară, priveşte numai ce se întâmplă atunci când acesta adoarme şi îşi pierde controlul conştient asupra existenţei sale fizice… o zvâcnire de lăbuţe, un tremurat de fălcuţe, uneori poate un fornăit sau un mieunat… Într-adevăr, pisicile pot fi capabile să trăiască pe deplin momentul prezent. Dar totodată suntem şi fiinţe gânditoare. Din păcate, în cazul meu, o fiinţă care gândeşte mai degrabă prea mult.

Evitat de criticii canonici, pentru estetica sa adolescentina, Orasul cu salcami (publicat pentru intaia data in 1935) si-a castigat cititori, multi fanatici, si a stors lacrimi de emotie multor generatii. Ce i-a cucerit pe acesti pasionati de Sebastian? Tocmai spatiul evaziunii imaginat de prozator, pana la urma doar o nisa ascunsa in datele cotidianului, ireperabila celor din exterior. Eroii din Orasul cu salcami se izoleaza voluntar intr-o oaza ce cuprinde suma tuturor virtualitatilor posibile si necesare. Proscrisi sau inadaptati, ei isi configureaza instinctual o lume autosuficienta.

Atmosfera strălucitoare şi manierată a cosmopolitei Riviere franceze în plină belle époque ascunde patimi inavuabile. O clipă de uitare de sine poate dezlănţui haosul sentimentelor, aducând ruina şi dezonoarea – păcate de neiertat în lumea bună, mai ales când sunt comise de femei. Şi totuşi o respectabilă doamnă are curajul să i se destăinuie unui necunoscut...

În nuvela Calvarul, destinul lui David Pop rezuma anticipativ conflictele de constiinta ale lui Apostol Bologa din romanul Padurea spânzuratilor. Deosebiri sunt, însa, destule. Înainte de razboi, David Pop duce o viata tihnira, lipsita de întâmplari capabile sa-l scoata dintr-o inertie molateca si indiferenta. Viata lui se suprapune unui fel de a fi care-l va plasa anonim si confundabil in provincia musiliana a omului fara insusiri. Zbuciumarile nu-i plac lui David Pop si nu-i place nici munca. Manat de ambitia tatalui sau – un taran darz si muncitor – petrece ani multi prin universitate fara sa treaca examenele. Si doar ca sa se poata infatisa nasaudenilor intr-o lumina favorabila se apuca el si „trece cu bine“ examenul de ofiter. Magulit si inaltat in ochii concetatenilor, prin titlul de sublocotenent in rezerva, David Pop isi descopera o vocatie de care nu se stia capabil. Militarul de profesie care dormita in dosul incapacitatilor si leneviei sale tihnite il va arunca mai pe urma – in vremurile razboiului – in bratele unui destin nou.

S. lucrează la o librărie, joacă un joc de strategie cu tancuri pe net, e aparent îndrăgostit de o S. când n-ar trebui. În mintea lui o voce nu vrea să tacă și compune fără încetare epistole, într-un delir bine temperat. Război și dragoste: cu S + S = LOVE (?), vizite ale Diavolului și bunului Dumnezeu, ale distinsului domn Patapievici ca șef de stat major, cu război de uzură și atacuri furibunde, eschive, retrageri, ambuscade și armistiții, cartea lui Stelian Müller e o fantasmagorie frumoasă cu o mie de bătălii în care totul nu e niciodată pierdut. Rareș Moldovan

Ninge la Iasnaia Poliana conține o serie de povestiri scurte, gândite ca niște instantanee fotografice dintr-o arhivă muzeală. Fiecare micro-ficțiune corespunde unui stil și unei tematici diferite. Decorul suprarealist populat de iepuri mecanici sau pitici alternează cu narațiuni absurde, iar subiectele istorice integrează decupaje narative misterioase cu accente detectiviste. De la un tip de scriitură în cheie realistă, se face trecerea la o atmosferă marcată de o tandrețe nostalgică, amintind de multe ori de poveștile clasice rusești.

 Maria Fărîmă

Fin observator al realității, Șerban Tomșa este un colecționar de personaje. De la cele excentrice până la cele comune, toate au consistența și naturalețea sfidătoare a persoanelor vii care ies din pagină în întâmpinarea ta, te iau și te plimbă prin acest Macondo românesc în care umorul și cruzimea, profunzimea și superficialitatea se îngeamănă. Prozator pursânge, Șerban Tomșa reușește să comprime în doar câteva pagini universuri întregi, fiecare cu atmosfera lui, fiecare cu mirosurile, gusturile și sunetele lui. Căutând înțelesul de dincolo de imagini, Tomșa este un regizor melancolic al textelor sale, dar bucățile de lume pe care le descrie sunt dintre cele mai vivace și mai colorate, un adevărat caleidoscop al naturii umane pe care vi-l recomand cu încredere.

Cosmin Perța

După succesul internațional al Parfumului, care va deveni rapid cea mai citită operă de ficțiune din spațiul cultural german contemporan, Patrick Süskind publică în 1987 romanul Porumbelul, o parabolă emoționantă și neliniștitoare despre condiția omului modern, tradusă în 38 de limbi.

„O zi din viața lui Jonathan Noel.“ Acesta ar putea fi titlul alternativ al romanului lui Patrick Süskind. Însă nu e o zi oarecare, înscrisă într-o succesiune mai mult sau mai puțin previzibilă, ci ziua Z, în care existența umilului gardian de bancă parizian este răvășită de „întâlnirea“ cu porumbelul. O pasăre inofensivă pentru ceilalți, dar terifiantă pentru personaj, fiindcă simpla ei prezență rupe ritmul cotidian ordonat, mereu același, simbol al monotoniei și al anonimatului atât de dragi lui Jonathan Noel.

MICHEL HOUELLEBECQ, pe numele său real Michel Thomas, s-a născut în insula Réunion, la 26 februarie 1956 sau 1958 (după afirmația autorului). După absolvirea Institutului Național de Agronomie Paris-Grignon, se înscrie la secția Cinematografie a Școlii Naționale Superioare Louis Lumière, abandonând-o înainte de a-și lua diploma. Poet, romancier, eseist și regizor, este cel mai important scriitor francez contemporan, cunoscut ca atare în toată lumea. Cariera literară şi-o începe publicând versuri. Prima sa culegere de poeme atrage atenția criticii: În căutarea fericirii (La poursuite du bonheur) primește în 1991 Premiul Tristan Tzara, iar următoarea, Sensul luptei (Le sens du combat), obține în 1996 Premiul Flore. Urmează volumele Renaștere (Renaissance, 1999) și Configurația ultimului țărm (Configuration du dernier rivage, 2013). În 2015 îi apare la Gallimard Neîmpăcat. Antologie personală 1991–2013 (Non réconcilié. Anthologie personnelle 1991–2013; Humanitas Fiction, 2016). Ca romancier cunoaşte un succes fulminant după ce publică în 1994 Extinderea domeniului luptei (L’Extension du domaine de la lutte) şi, mai ales, „scandalosul“ Particulele elementare (Les Particules élémentaires, 1998), câștigător al Premiului Novembre și, în 2002, prin traducerea engleză, al Premiului Internațional IMPAC Dublin. Fiecare nouă apariţie romanescă a autorului – Platforma, (Plateforme, 2001), Posibilitatea unei insule (La possibilité d’une île, 2005), pentru care primeşte Premiul Interallié – trezeşte polemici înverşunate, iar numărul admiratorilor săi nu este egalat decât de cel al detractorilor. În 2010, Harta şi teritoriul (La Carte et le territoire) e încununat cu Premiul Goncourt. Înainte de apariţia pe piaţă (prevăzută pentru 7 ianuarie 2015, dată care, printr-o coincidenţă tragică, a fost ziua atentatului din redacţia Charlie Hebdo), romanul Supunere (Soumission; Humanitas Fiction, 2015) a fost piratat şi citit de mii de internauţi, ajungând ulterior bestseller internațional. Supunere s-a situat în fruntea topurilor de vânzări atât în Franța, cât și în alte 40 de țări. Pe 4 ianuarie 2019 apare Serotonină (Sérotonine; Humanitas Fiction, 2019), care urcă amețitor în topurile de vânzări din lume. În aprilie 2019, Houellebecq primește Legiunea de Onoare.

Fotografia autorului © Mariusz Kubik

Cred ca Liviu Rebreanu a scris dupa un program propriu, care tinea seama de orizontul de asteptare si de gustul publicului, si in egala masura de exploatarea propriei experiente in sens strict, biografic, si in sens larg, de acumulare culturala. […] Perechea de romane contradictorii ale rascoalelor (Craisorul si Rascoala) arata un autor sensibil la miscarile subterane, ce jaloneaza istoria europeana intr-un secol al maselor. Cert, cele doua romane ar trebui revizitate in lumina adusa de noile abordari ale istoriei secrete: rascoala din 1784 si legaturile lui Horea cu masoneria, mecanismul declansator al insangeratului an 1907 ce a combinat servicii secrete, planuri imperiale, interese politice oculte. Elisabeta Lasconi