Literatură

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1982 Un veac de singuratate, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel Garcia Marquez pe orbita celebritatii internationale si i-a adus premiul Nobel (1982), este, in opinia unanima a criticii - dupa Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creatie a lui Cervantes -, cel mai frumos roman de expresie spaniola din toate timpurile, asa cum marturiseste si Pablo Neruda care il numeste "Don Quijote al timpului nostru". Istoria celor o suta de ani ai fabuloasei aventuri traite de cele sapte generatii ale familiei Buendia, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperarile si sperantele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, intemeiat de patriarhul Jose Arcadio Buendia, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinueaza adesea in realitate, miraculosul convietuind firesc cu viata de zi cu zi. Insa intregul demers narativ sugereaza ideea ca Macondo nu se margineste la o arie concreta, istoria sa fiind de fapt istoria existentei umane, caci, asa cum arata autorul, "mai curand decat un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit".

Infrunta intunericul din fiinta ta... si invata sa il accepti Atrasi unul de celalalt, Diana - vrajitoare si om de stiinta la Oxford - si Matthew - vampir si specialist in genetica - s-au indragostit si au ramas impreuna in ciuda tabuurilor din cele doua lumi din care provin. Dar acum s-au trezit la viata puteri intunecate si sunt din nou pusi la incercare: Diana si Matthew primesc o cerere oficiala din partea Congregatiei, fiind instiintati ca trebuie sa testeze puterile magice ale gemenilor lor in varsta de sapte ani, Pip si Rebecca.

Sa te iubeasca mama e cel mai frumos lucru din lume. Dar daca iubirea ei se transforma intr-o obsesie? Cand Sienna Walker este aproape concediata din NYPD, primeste o a doua sansa in orasul sau natal, locul in care a jurat ca nu va mai pune niciodata piciorul. Viata ei se transforma rapid intr-un cosmar cand primeste primul caz: un criminal in serie, care nu doar ca ii lasa indicii si notite in care i se adreseaza direct Siennei, ca si cand ar cunoaste-o mult prea bine, dar ii si marturiseste ca propria lui mama este responsabila de unele crime si ca aceasta a sadit in el dorinta de a ucide cu sange rece.

Nu este o poveste de dragoste. Este obsesie. Aceasta nu este o poveste de dragoste. Este o poveste despre obsesie. Dupa ce sotul ei piere intr-un accident devastator, psihiatra Meredith McCall se simte complet pierduta. Prinsa intr-un declin profund atat mental, cat si profesional, ea cauta cu disperare o cale de a-si gestiona durerea. Solutia pare sa apara atunci cand il intalneste pe Gabriel Wright, un barbat care este si pacientul ei. Viata celor doi devine o cursa contracronometru, plina de emotii si obsesii, care ii va arunca pe marginea prapastiei.

„N-am mai scris niciodată povestiri asemenea celor din Nostalgia, căci ele nu pot fi pastişate, continuate sau dezvoltate. După Arhitectul m-am oprit pentru că nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din această carte, am rămas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au rămas jocul fetițelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul râs de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevărat niciodată decât o singură carte a mea: cea la care tocmai scriu.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

„O carte stranie, strălucire bruscă pe firmamentul palid al literaturilor europene.“ — Le Monde

„Cărtărescu este un Proust psihedelic, un degustător literar al Apocalipsei care, în acelaşi timp, se lasă în voia aromelor delicate ale după-amiezilor din copilărie.“ — Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este fascinantă, pătimaşă şi neaşteptată – aşa cum poate fi numai literatura adevărată.“ — Los Angeles Times

„Creator al unui univers suspendat între vis şi realitate, Cărtărescu este o revelaţie.“ — El País

„Aşa ar scrie George Lucas dacă ar fi poet. Prin imaginaţia sa prolifică şi ameţitoare, Mircea Cărtărescu se dovedeşte, în pofida avangardismului crepuscular, mai modern decât aproape toată literatura europeană tradusă acum.“ — New York Sun

Roman laureat al Premiului Bancarella 2023. Peste 400.000 de exemplare vandute in Italia. Drepturile de traducere vandute in 22 de tari. Salento, iunie 1934. Un autobuz opreste in piata principala din Lizzanello, un orasel cu doar cateva mii de suflete. Din el coboara o pereche: barbatul, Carlo, un fiu al Sudului, e fericit sa se intoarca acasa; femeia, Anna - sotia lui - este din Nord. E frumoasa ca o statuie greceasca, dar trista si ingrijorata: ce fel de viata o asteapta prin locurile acestea straine?

Oliver Marks tocmai a terminat de ispasit zece ani pentru uciderea unuia dintre prietenii sai cei mai apropiati - o crima pe care nu se stie daca el a comis-o. In ziua eliberarii, este intampinat de detectivul care l-a trimis dupa gratii. Detectivul Colborne se retrage din politie, dar, inainte de asta, vrea sa stie ce s-a intamplat cu adevarat cu zece ani in urma. Ca tanar actor care studiaza teatrul lui Shakespeare la un conservator de arta de elita, Oliver a observat ca talentatii sai colegi par sa joace aceleasi roluri atat pe scena, cat si in afara ei - ticalos, erou, tiran, seducatoare -, desi el s-a simtit condamnat sa fie intotdeauna un personaj secundar in povestea altcuiva. Dar, atunci cand profesorii schimba distributia, o rivalitate amicala ia o intorsatura urata, iar piesa se revarsa periculos in viata reala. Cand loveste tragedia, unul dintre cei sapte prieteni este gasit mort. Ceilalti se confrunta cu cea mai mare provocare actoriceasca de pana atunci: sa convinga politia, si pe ei insisi, ca sunt nevinovati.

„Un roman emoționant și captivant.“ — FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG

„În centrul acestei cărți atât de interesante stă o poveste de fami­lie, uneori amuzantă, alteori tragică. Un roman magic, minunat, o ideală lectură de vacanță; Turnul focului nu vă va dezamăgi.“ — SCHWERINER VOLKSZEITUNG

„Cătălin Dorian Florescu transformă Foișorul de Foc într-un element scenografic. Acest truc regizoral îi permite narato­rului să povestească la persoana întâi o parte semnificativă din istoria României.“ — THÜRINGER ALLGEMEINE

„Tema istorică, umorul subtil și personajele bine conturate fac din acest roman o experiență de lectură extraordinară.“ — MÄRKISCHE ALLGEMEINE

„Turnul focului ne inspiră să privim cu mai mare atenție la istoria României – chiar și dincolo de 1989.“ — DIE FURCHE

•  Premiul Chamisso pentru debut – 2002

•  Premiul pentru Literatură Anna Seghers – 2002

•  Schweizer Buchpreis – Cartea anului în Elveția, pentru romanul Jacob beschließt zu lieben (Jacob se hotărăște să iubească), acordat de Uniunea Editorilor și Librarilor – 2011

•  Premiul Joseph von Eichendorff pentru întreaga activitate literară – 2012

•  Marele Premiu „George Apostu“, Bacău – 2014

•  Medalia de Cavaler pentru merite culturale acordată de Președinția României – 2017

•  Premiul „Andreas Gryphius“ pentru întreaga operă – 2018

„Ceea ce se desfăşoară în faţa ochilor noştri, prin Jocul celor o sută de frunze, este plin de sofisme magice, imprevizibil şi antrenant, ca o mare reţea subterană de rădăcini emiţând imagini halucinogene ce se ridică direct în inimile noastre.” (Badische Zeitung)

„Jocul celor o sută de frunze este o carte fascinantă ce reconfirmă, după Cartea şoaptelor, valoarea autorului. Volumul îşi datorează farmecul magiei personajelor şi întâmplărilor.” (Berliner Zeitung)

„Cu Cartea şoaptelor, Vosganian a avut un mare succes internaţional. Noul volum e mai mult decât o Carte a şoaptelor, e elegia unei întregi generaţii pierdute.” (Tages-Anzeiger)

„Ca şi în Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian îşi încântă cititorul cu limbajul său în acelaşi timp poetic şi laconic. Cu Jocul celor o sută de frunze, Varujan Vosganian a ridicat un adevărat monument literar.” (Radio Bavaria).

Nominalizare în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, ediția 2014
Nominalizare la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2014, secțiunea „Proză”
Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2013, secțiunea „Proză”, dar autorul s-a recuzat de la selecția finală

„Prin Stela, figură pregnantă, inconfundabilă – unul dintre personajele memorabile (nu foarte numeroase!) ale romanului românesc de după 2000 –, martor şi actor în egală măsură, percepem mai bine şi mai nuanţat realităţi ale României din perioada post-tranziţie. Cu mare firesc şi cu multă agerime, uneori cu un dram de umor şi cu un strop de ironie, Stela, aparent modesta menajeră care munceşte în casele unor bucureşteni din clasa de mijloc, înregistrează detalii de viaţă semnificative, mici sau mari drame familiale, istorii personale ce se leagă prin fire nevăzute de istoria mare. Roman de familie (organizat în jurul unui laitmotiv: acela al casei – pierdute, redobândite, construite etc.), Stela este totodată un roman despre identitate și căutări identitare. Eroina Simonei Goşu încearcă să înţeleagă lumea din jurul ei, dincolo de prejudecăţile şi de inerţiile curente, dincolo de clişeele mediatice şi de zgomotul de fundal al unei vieţi politice butaforice. Toate acestea într-o naraţiune structurată dramatic, cu un acut simţ al dialogului şi cu o exemplară sensibilitate faţă de diversitatea vorbitorilor şi a vorbirii, cu o remarcabilă ştiinţă a pregătirii suspansului şi cu un final – lovitură de teatru.” (Bianca Burţa-Cernat)

„Simona Goşu reuşeşte să creeze cu debutul său în roman o voce feminină puternică, cu un potenţial de necontestat de transpunere scenică. Firească şi senzuală, Stela devine o reprezentantă a indiferenţei cu care e privit în societate corpul feminin trecut de prima tinereţe, dar şi a femeii în ipostaza de corp care munceşte, o ipostază, de altfel, prea puţin explorată în literatura română a ultimilor ani. Viaţa domestică a Stelei, rutina existenţei sale fizice ne vorbesc deopotrivă despre experienţa sa individuală, de menajeră, de soţie şi de mamă, dar şi despre cea colectiv-universală, a femeii acaparate de rolurile pe care societatea i le atribuie.” (Amalia Cotoi)

Carte dramatizată și pusă în scenă de Gianina Cărbunariu la Teatrul Nottara din București

Roman nominalizat la Premiile Observator cultural pentru Proză, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiile Radio România Cultural, categoria Proză, ediția 2024

Roman nominalizat la Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, FILIT 2024

„Fred Surugiu, jurnalist și autor al unui manuscris vânat de Securitate, e salvat de la arest de către un lider al Partidului Muncitoresc Român care îi cere în schimb să îi scrie memoriile. Un singur lucru îi leagă pe cei doi – dragostea pentru aceeași femeie. Aruncat în lumea elitelor anilor ’50, Fred pătrunde în secretele sistemului, descoperă mecanismele puterii bazate pe teroare, devine un martor incomod al execuțiilor politice și al comploturilor la nivel înalt. Cu ajutorul lui, pătrundem în dedesubturile unei epoci de un dramatism feroce, în care se confruntă, pe de o parte, nomenclaturiștii ce-și solidifică pozițiile prin crimă și, pe de alta, studenții, cu forța lor de a-și asuma riscurile pentru a încerca să schimbe societatea.

Memoriile unui indezirabil este o ficțiune istorică complexă, dar și un excelent roman de dragoste și aventuri, cu o dinamică a surprizelor și a suspansului ce suprapune poveștile lumii marginalilor pe fundalul sumbru al istoriei postbelice. Măiestria cu care Cristian Englert reînvie în scris acea perioadă doar pentru a expune întâmplările dramatice în lumina adevărului demonstrează încă o dată că este un prozator versat și cult, cu un stil seducător și ludic. Pe cât de traumatizante sunt întâmplările din viața lui Fred Surugiu, pe atât de cald e scrisă această poveste ce răstoarnă în oglindă proiecția demonică a ororii cu cea a iubirii și a prieteniei.” (Irina Georgescu Groza)

Romanul continuă povestea celor trei surori – Vanessa, Caroline şi Agathe – şi a fratelui lor, Alexandre, din Natură umană.

Naraţiunea se desfăşoară pe parcursul a trei luni când Franţa, la fel ca restul lumii, a fost dată peste cap: din ianuarie până în martie 2020. Ţara se află în plină criză socială, mişcarea Vestele galbene este încă activă şi cetăţenii protestează împotriva reformei pensiilor. Cei patru fraţi s-au despărţit cu ani în urmă şi nu s-au mai văzut de-atunci. Până în martie 2020, când sunt obligaţi să se reunească la ferma unde au copilărit, în sud-estul Franţei. Asistăm la o retragere, o întoarcere la natură în timpul lockdownului, care a şters toate diferenţele dintre noi în faţa unei pandemii de neînţeles.

Un roman social, portretul unei perioade atât de absurde, încât n-ar putea fi decât fictivă, şi totuşi a fost aşa de reală.

„Căldură umană îşi propune să arate că tot ce se întâmplă în lume ne afectează, chiar dacă trăim în cea mai mare izolare. E faimoasa teorie a efectului fluturelui.” (Serge Joncour)

„O frumoasă şi înduioşătoare lecţie de viaţă care celebrează natura şi ne îndeamnă deopotrivă să reflectăm la locul pe care trebuie să i-l (re)dăm.” (Le Télégramme)

„O minunată operă universală.” (Télérama)

Roman câștigător al Gotham Book Prize 2024, tradus în peste douăzeci de țări și desemnat Cea mai bună carte a anului de New York Times, Washington Post, Time, NPR și BookPage.

Pe fundalul mizer și tensionat al New Yorkului anilor 1970, familia borfașului, acum retras din branșă, Ray Carney, același din romanul Trișorii din Harlem, își continuă saga. De data aceasta, un act de generozitate părintească – să găsească bilete la concerul Jackson 5 pentru fiica sa adolescentă, May – îl face să suprapună iar statutul său de respectabil cap de familie cu cel de interlop fără voie. Romanul, bine strunit narativ, combină fără stridențe elemente polițiste, picarești și dramatice, strecurând nu în puține rânduri în pagină și detalii de epocă atent documentate. Ipochimeni pestriți, care mai de care mai pitorești, ne fac cu ochiul în cele trei părți cronologic distincte ale cărții: politicieni și polițiști corupți, incendiatori, recuperatori și borfași, activiști violenți și artiști cu năravuri excentrice. Colson Whitehead reușește să imprime personajelor vioiciune, un haz nebun și, adesea, le înzestrează cu o delicioasă istețime de absolvenți ai școlii vieții, care se potrivește ca o mănușă cu pescuitul în apele tulburi ale ghetoului. Un roman despre aspirație, crimă, familie, identitate și conexiuni, care devine comic prin juxtapunerile corupției și brutalității cu detaliile funcționării unei afaceri cu mobilă.

„Pravila borfașului descrie în detaliu istoria culturală și drama familială, cu energia captivantă a unui thriller polițist și umorul ascuțit al satirei sociale. Harlemul însuși este unul dintre personajele principale, iar ecourile altor cronicari ai acestui oraș, precum James Baldwin și Chester Himes, sunt prezente.“ — The Guardian

Suntem în 1914, iar Primul Război Mondial face mii de victime printre tinerii din ambele tabere. Violența de pe front li se pare foarte îndepărtată lui Henry Gaunt, lui Sidney Ellwood și celorlalți colegi, instalați comod în internatul lor idilic dintr-un sat englezesc. Veștile despre moartea eroică a prietenilor lor nu fac decât să le accentueze impresia că războiul este ceva palpitant.

Gaunt, pe jumătate german, este ocupat cu bătălia lui personală – o pasiune mistuitoare pentru cel mai bun prieten al său, fermecătorul, flamboaiantul Ellwood –, fără să știe că, la rândul lui, Ellwood tânjește după el. Când familia lui Gaunt îi cere să se înroleze ca să pună capăt ostilității antigermane cu care se confruntă, tânărul nu stă pe gânduri, ușurat să scape de sentimentele copleșitoare pentru Ellwood. Spre oroarea lui, Ellwood i se alătură imediat pe front, urmat curând de restul colegilor. Acum moartea îi înconjoară în toată concretețea ei sinistră, uneori extrem de aproape, și nimeni nu știe cine va fi următoarea victimă.

O poveste fabuloasă despre tragediile devastatoare ale războiului și iubirea interzisă care înmugurește sub spectrul acestuia, In memoriam este un roman de debut excepțional.

„In memoriam este un roman atât de tulburător, scris cu atâta siguranță, încât îți vine greu să crezi că reprezintă un debut literar. Alice Winn a conceput o poveste de dragoste răvășitoare care trece de la șarmul idilic al școlii cu internat la ororile inexprimabile ale frontului de vest din timpul Primului Război Mondial. Gaunt și Ellwood vă vor stărui multă vreme în minte după încheierea lecturii.“ Maggie O’Farrell, autoarea bestsellerului Hamnet

„Mi-a plăcut la nebunie cartea aceasta. Mi-au plăcut la nebunie Gaunt și Ellwood și felul în care li s-au îngemănat inimile și poveștile în acest roman extraordinar de debut. Iar inima mea s-a îngemănat cu a lor, bucuria supremă pentru un pasionat de lectură. Alice Winn și In memoriam au parte de toată recunoștința mea.“ Ann Napolitano, autoarea bestsellerului Portret de familie

La răscruce de vânturi (1847) este și astăzi o lectură obligatorie pentru orice cititor pasionat, în vreme ce personalitatea învăluită în mister a tinerei prozatoare și poete a devenit de asemenea subiect de interes pentru posteritate. Năvalnicul talent liric al lui Emily Brontë irupe și din unicul ei roman, în centrul căruia stă extraordinara po

Unicul roman al lui Emily Brontë, care are în centru extraordinara poveste de iubire dintre Catherine și Heathcliff.  

Ecranizări:  

Cartea lui Emily Brontë s-a bucurat de o mulțime de ecranizări de-a lungul timpului, printre care:  

• Cartea lui Emily Brontë s-a bucurat de o mulțime de ecranizări de-a lungul timpului, printre care:
• Wuthering Heights, film din 1939, în regia lui William Wyler;
• Wuthering Heights, film din 1992, regizat de Peter Kosminsky, cu Juliette Binoche și Ralph Fiennes;
• Wuthering Heights, serial din 2009, cu Tom Hardy și Charlotte Ridley în rolurile principale, în regia lui Coky Giedroyc.

În muzică:

• Piesa Wuthering Heights (1978) de Kate Bush; o versiune a aceleiași piese a oferit și trupa de heavy metal Angra (1993);
• Wind & Wuthering (1976), piesă și album eponim ale trupei Genesis;
• It’s All Coming Back to Me Now, piesă compusă de Jim Steinman, interpretată și de artistul Meat Loaf.

La răscruce de vânturi (1847) este și astăzi o lectură obligatorie pentru orice cititor pasionat, în vreme ce personalitatea învăluită în mister a tinerei prozatoare și poete a devenit de asemenea subiect de interes pentru posteritate. Năvalnicul talent liric al lui Emily Brontë irupe și din unicul ei roman, în centrul căruia stă extraordinara poveste de iubire dintre Catherine și Heathcliff. 
 
„Emily Brontë ne-a lăsat câteva poeme și una dintre cele mai frumoase cărți ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasă, cea mai profund violentă dintre toate poveștile de dragoste.” Georges Bataille

„Ea [Emily Brontë] a privit lumea sfâșiată de un imens haos și a simțit înăuntrul său puterea de a o uni într-o carte.”  Virginia Woolf 

veste de iubire dintre Catherine și Heathcliff.

Autoarea bestsellerului Șase cocori stacojii încântă cu o nouă poveste fantasy despre două surori – pe cât de frumoasă una, pe atât de monstruoasă cealaltă – care trebuie să lupte pentru a se salva reciproc atunci când un ritual de logodnă care a mers prost dezlănțuie un rău și mai mare, ce le-ar putea distruge legătura pentru totdeauna! Channi nu s-a născut monstru. Dar când propriul tată o oferă drept sacrificiu Vrăjitoarei-Demon, soarta i se schimbă pe veci. Blestemată să aibă chip de șarpe, Channi este exact opusul încântătoarei sale surori, Vanna, singura persoană din sat care se uită la ea și nu vede o creatură înspăimântătoare. Singura persoană care o iubește și în care are încredere.

Uneori e nevoie să te rătăceşti ca să-ţi găseşti drumul...

Michael e răvăşit pe de-a-ntregul. Aflat într-o derivă totală după ce l-a părăsit soţia, începe să facă lungi drumeţii solitare prin Anglia rurală. Devenind din ce în ce mai închis în sine, ar face orice ca să-şi evite casa pustie.

Marnie, pe de altă parte, e un exemplu perfect de claustrare. Rămasă singură şi ascunzându-se în apartamentul ei londonez, evită revederea cu vechii prieteni, precum şi orice amintire legată de fostul ei soţ ticălos şi egoist. Cuibărită în pat şi citind câte o carte bună, se luptă cu lungile după-amiezi ale unei vieţi ce pare să treacă pe lângă ea.

Atunci când o prietenă comună foarte insistentă şi vremea impredictibilă conspiră să-i aducă laolaltă pe Marnie şi pe Michael într-o palpitantă drumeţie de zece zile, nici unul dintre ei nu se gândeşte că ar putea să dea de un necaz mai mare decât cele îndurate până acum. Asta, desigur, până când amândoi descoperă exact ce căutau.

Michael şi Marnie se află în faţa unui viitor luminos... dacă pot să supravieţuiască excursiei.

O poveste de dragoste extrem de amuzantă, optimistă şi emoţionantă, Eşti aici este o istorisire dulce-amară şi plină de speranţă despre o întâlnire neaşteptată, o a doua şansă şi ieşirea la liman.

„Un triumf, un roman ce reprezintă un adevărat dar.“ Sunday Times

„Nimeni nu e în stare să realizeze o descriere amănunţită a dragostei precum o face Nicholls.“ Observer

„Strălucit: absolut perfect şi excelent scris. Fiecare pagină e o adevărată încântare.“ Jill Mansell

Dupa divort, decid sa ma mult in celalalt capat al tarii, departe de familie si de prieteni, hotarata sa o iau de la capat. Insa nu ma astept sa dau peste el. Ar trebui sa fie o aventura de-o noapte, dar soarta are alte planuri. Urmatoarea data cand ne intersectam e pentru ca am iesit la intalnire cu tatal lui.

Suzănica Tănase e o scriitoare care se hrănește puternic din propria biografie. A surprins cu două romane poetice, Grădina Sofiei și Oameni fără piele, iar acum își desăvârșește trilogia cu A unsprezecea zi din august, căci eu așa i-am citit cele trei cărți, ca pe un tot unitar având în centrul lor Familia. Microodiseea pe care urmează să o citiți se asamblează din imaginile regăsite ale copilăriei, din vecinătatea unor chipuri familiale inubliabile (bunica, ale cărei lacrimi „erau ca niște capete de chibrituri care îi ardeau pentru ultima dată pielea ei de hârtie subțire“, figura severă a tatălui, mătușa încercată de viață), din incursiunile onirice și inserţiile de real, din ţipătul rănit al adolescenței, dar și din muzică, emoţie și stări. Limbajul poetic taie în carnea vie a realității, într-o carte care te farmecă și te întris tează în același timp, unde ecoul îndepărtat al amintirilor are efecte nebănuite și reverberaţii profunde în memorie. Andrei Mocuța

În ziua nașterii Anei, bunica ei descoperă un broscoi mare și urât sub pat. Acela e primul semn că cineva i-a blestemat nepoata. Ajunsă la paisprezece ani, această „fată a maiorului“ ne avertizează de la bun început că e greu să fii fată de militar pentru că „trebuie să fii și fată și băiat, amândouă în același timp“. De aceea, își construiește o adevărată cetate în jurul ei, cu ziduri înalte, imposibil de cucerit. Suntem martorii acestui tablou al frământărilor și al fricii de noi începuturi. Suntem alături de ea în tabăra de la Constanța unde încearcă să se desprindă și să se salveze de aceste moșteniri prin visare și imaginație.

Suzănica Tănase construiește un roman de atmosferă, plin de lumină și speranță. Ne desprindem vreodată de ceea ce am moștenit? Putem rescrie ceea ce ne-a fost deja scris sau pictăm la nesfârșit același tablou? Despre aceste lucruri scrie Suzănica Tănase, despre acel loc intermitent dintre copilărie și maturitate. Valentina Șcerbani

Suzănica Tănase împletește două fire narative într-un realism magic pe care mulți dintre noi l-am trăit. Însă numai ea știe să-l descrie visceral, îndrăzneț, cu empatie. Iulia Dromereschi

• Roman castigator al premiului Goncourt des Lyceens Michelangelo ajunge in Constantinopol pe 13 mai 1506, lasand in urma furia Papei Iulius al II-lea si un santier neterminat pentru mormantul acestuia la Roma. Dar cum sa fi refuzat invitatia sultanului Baiazid al II-lea? Asa incepe cuceritorul roman al lui Mathias Enard, care devoaleaza fascinanta intalnire a omului Renasterii cu lumea otomana, imaginand o istorie uitata. In ea se ascunde o poveste de dragoste cu pagini epistolare si de jurnal, punand in lumina si firele ce leaga Occidentul de Orient.

Pentru a‑și scrie teza de doctorat despre „viața la țară în secolul XXI“, tânărul antropolog David Mazon se mută de la Paris în La Pierre‑Saint‑Christophe, un sat fictiv din vestul Franței. Hotărât să surprindă esența ruralității, îndrăznețul cercetător face naveta cu motocicleta pentru a intervieva locuitorii din zonă, inclusiv pe primarul satului, care deține o firmă de pompe funebre.

Doi scriitori exceptionali si-au combinat talentul si inspiratia intr-o epopee dark fantasy de neuitat. Tanarul Jack Sawyer incearca sa gaseasca un cristal fermecat, singurul lucru care-i poate salva mama de la moarte. Cautarea Talismanului il duce in teritorii dominate de violenta, iar aventura se transforma intr-o calatorie in inima intunecata a ororii.

• Editie canturi colorate (Sprayed Edges) Autoarea uimitorului roman Powerless ne ofera o poveste pasionala si palpitanta din regatul Ilya, perfecta pentru fanii seriei Jocurile foamei. Adena si Paedyn au fost inseparabile inca din ziua in care s-au cunoscut. Soarta le-a adus impreuna pe cand erau foarte tinere si prietenia care s-a legat intre ele le-a facut sa isi poarte mereu de grija una alteia, sa se protejeze si sa isi apere locsorul din mahalale pe care si l-au creat impreuna si l-au numit acasa. Dar, acum, Paedyn - o fata Obisnuita pe care lumea o stie drept Clarvazatoare - a fost aleasa pentru a lua parte la cea mai noua editie a Intrecerilor Epurarii, ceea ce aproape ca echivaleaza cu o condamnare la moarte.

Intre zidurile Mormantului, orfelinatul in care a copilarit Nica, povestile si legendele au fost intotdeauna spuse la lumina lumanarilor. Cea mai faimoasa este cea a fauritorului de lacrimi, un mester misterios cu ochi limpezi ca sticla, vinovat de crearea tuturor fricilor si nelinistilor care salasluiesc in inimile oamenilor. Dar, la 17 ani, a venit timpul ca Nica sa lase in urma povestile sumbre ale copilariei. Cel mai mare vis al ei, de fapt, este pe cale sa devina realitate.

Trei ani Douasprezece luni O durere fara sfarsit Dupa ce si-a pierdut sora in urma cu trei ani, Savannah Litchfield simte ca traieste doar pe jumatate. Acum, la 17 ani - varsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodata. Iar cand terapeutul ii sugereaza lui Savannah sa plece intr-o calatorie in jurul lumii organizata pentru a-i ajuta pe adolescentii afectati de pierderea persoanelor dragi, Savannah accepta, insa fara tragere de inima, luand cu ea jurnalul pe care i l-a lasat Poppy inainte sa se stinga si pe care inca nu a avut puterea sa-l citeasca.

Fără arme la masă. Tot ce şi-a dorit Daisy Haites, o tânără studentă în vârstă de douăzeci de ani, a fost să aibă parte de o viață normală. Dar, ca soră a unuia dintre cei mai notorii interlopi londonezi, ea știe prea bine că totul pe lumea asta vine cu un preț...

Ii cunoastem cu adevarat pe cei pe care-i iubim? Se spune ca mortii pastreaza cele mai intunecate secrete... Au trecut cateva luni de la accidentul care a ucis-o pe cea mai buna prietena a Ellei, Hayley, iar Ella nu-si poate depasi sentimentul de vinovatie. Acum Ella s-a intors la scoala si peste tot unde se uita sunt amintiri despre prietena ei - inclusiv Sawyer, iubitul lui Hayley. Incetul cu incetul, ei se apropie, pana cand Ella isi da seama de ceva ingrozitor: este indragostita de iubitul celei mai bune prietene.

Tristețea tancurilor este o poveste de dragoste. Tancurile din acest roman nu vor trage niciun obuz, nu vor participa la nicio bătălie. Mai mult chiar, aceste tancuri imaginare sunt vechi, ruginite, scârțâie din încheieturi, se târăsc jalnic prin noroi. În schimb, uruitul lor și zăngănitul șenilelor sunt înfricoșătoare. Ele ne vor însoți pe parcursul povestirii, amintindu-ne că dragostea este o întreprindere complicată, adesea primejdioasă și întotdeauna riscantă, pentru care noi nu suntem pregătiți.

Augsburg, toamna anului 1913. O fată îmbrăcată sărăcăcios se apropie de impunătoarea Vilă Melzer. Este Marie Hofgartner, venită pentru a se angaja ca slujnică în bucătărie. Regulile de gospodărire ale fastuoasei vile o impresionează pe tânăra care a crescut într-un orfelinat. Familia fabricantului de textile Johann Melzer are o echipă completă de servitori, în rândul cărora Marie își va găsi cu greu locul la început. Dar într-o bună zi, Katharina, fiica de optsprezece ani a familiei Melzer, care așteaptă cu nerăbdare noul sezon al balurilor pentru a fi prezentată în societate, începe să o îndrăgească pe Marie. Și nu doar ea. Când Paul, moștenitorul industriașului, student la München, o întâlnește pe fata cu ochi mari și negri, pacea din Vila Melzer riscă să se destrame. Totuși, nimeni nu bănuiește motivele pentru care capul familiei a adus-o pe fată în propria casă...

Laura Imai Messina a scris un roman care alină și repară inimile frânte adunate în jurul a ceea ce prozatorul și eseistul Michel Butor a numit „geniul locului“, în cazul de față, Arhiva Bătăilor de Inimă, instalația de artă contemporană semnată de celebrul Christian Boltanski.

În sud-vestul Japoniei, între provinciile Kagawa și Okayama, insula Teshima găzduiește Shinzō-on no Ākaibu, Arhiva Bătăilor de Inimă. Încântătoare și emoționantă, povestea țesută în jurul acestei insule îi are în centrul său pe Shūichi, ilustratorul de 40 de ani cu o cicatrice pe piept, și pe Kenta, un copil cu o aureolă misterioasă. Istoria unei prietenii extraordinare, a unor inimi care vor ajunge să bată la unison și a unui nou început își confruntă cititorii cu cele mai importante întrebări: Cum depășim obstacolele de netrecut? Cum recunoaștem oamenii și întâlnirile care ne schimbă viețile pentru totdeauna? Sunt inimile noastre capabile să redescopere seninătatea fiecărei zile? Cu o structură originală și liberă, romanul onorează frumusețea vieții și delicatețea culturii japoneze, aducându-ne mai aproape de filozofia reconcilierii cu propriul trecut.