Literatură

După succesul extraordinar cu „A patra aripă”, Rebecca Yarros te invită să explorezi o nouă lume plină de aventuri și romantism în „Rebel”. Ești gata să te aventurezi în lumea ei și să trăiești o poveste de dragoste care îți va accelera pulsul?

Premiul Iasnaia Poliana 2016

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duioșie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

După succesul extraordinar cu „A patra aripă”, Rebecca Yarros te invită să explorezi o nouă lume plină de aventuri și romantism în „Nova”. Ești gata să te aventurezi în lumea lui și să trăiești o poveste de dragoste care îți va accelera pulsul?

Roman de o rară intensitate, inspirat din întâmplări adevărate, Copilul lui Noe este tradus în treizeci de limbi.

„Această poveste despre încercările tragice la care îi supune Istoria pe oameni vă va urmări multa vreme. Eric-Emmanuel Schmitt își confirmă extraordinarul talent și sfidează încă o dată barierele genurilor literare și ale filozofiei.“ – Lire

„Un roman plin de sensibilitate și de emoție.“ – L’Echo

„Din tenebrele Holocaustului, Eric-Emmanuel Schmitt a reușit să extragă o poveste luminoasă, plina de speranță.“ – Le Soir

Belgia anului 1942. Cel de-al Doilea Război Mondial nu și-a hotărât încă învingătorii. Evreii sunt siliți să se ascundă sau să fugă, alternativa fiind lagărul nazist. Cei care nu reușesc să se salveze încearcă măcar să-și pună copiii la adăpost. Micuțul Joseph se numără printre copiii care trebuie să se ascundă. El învață să uite, să-și anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. În internatul catolic unde este înscris pentru a i se pierde urma, Joseph îl întâlnește pe părintele Pons, un om a cărui misiune va fi să-l ajute pe Joseph să nu-și piardă nici speranța, nici credința în existența Binelui. Asemenea lui Noe, părintele Pons salvează făpturile Domnului din fața cataclismelor Istoriei. În catacombele bisericii catolice, el construiește o Arcă a spiritului pentru Joseph: o sinagogă unde pot fi studiate Tora și Cabala. Alături de părintele Pons, Joseph se va îmbarca într-o călătorie spre limanul vremurilor care se reașază în matcă.

„Dintre toate locurile din lume, cel mai mult îmi place bucătăria“, declară Mikage, protagonista romanului Kitchen, un adevărat fenomen editorial, cu teme acute la sfârșit de secol XX (și tot atât de actuale în secolul XXI): singurătatea tinerilor, părinți, pierdere, supraviețuire, transsexualitate, tragedie, iubire. Când romanul Kitchen a apărut în Japonia, în 1987, a urcat fulminant în topul celor mai bine vândute cărți, unde a rămas mai mult de un an. Tinerei scriitoare Banana Yoshimoto i-au fost recunoscute imediat marele talent și originalitatea, opera sa câștigându-și un loc unic în literatura niponă. Romanul a fost ecranizat cu succes în 1989 în regia lui Yoshimitsu Morita.

Bucătăriile, fie ele noi și strălucitoare, sau vechi și ponosite, umplu visurile tinerei Mikage, rămasă singură pe lume. Ele sunt menite să înlocuiască, de fapt, căldura familiei pe care și-a dorit-o mereu. Dar Banana Yoshimoto folosește un truc de magie: dacă familia nu poate fi aleasă, atunci trebuie inventată, și o face într-un crescendo tragicomic de ambiguități, oferind totodată o imagine cuprinzătoare a vieții urbane japoneze.

„O carte lucidă, onestă și seducătoare.“ — The New York Times

„O poveste care curge precum un vis, delicată și melancolică, în care fiecare detaliu e plin de semnificații. Kitchen e un roman care reflectă magistral frumusețea efemerului.“ — L’Espresso

„Banana Yoshimoto este o maestră a povestirii. Scrisul ei are o senzualitate subtilă, bine mascată și foarte puternică.“ — Chicago Tribune

Un tânăr intelectual pasionat de opera lui Giordano Bruno, aflat la Chicago pentru a face un doctorat, începe în 2016 scrierea unui lung text confesiv în care dezvăluie că va fi ucis de o misterioasă mafie românească din America. Motivul ar fi că tânărul a început să cerceteze asasinarea cu 25 de ani înainte, în campusul Universităţii din Chicago, a profesorului Ioan Petru Culianu, unul dintre specialiştii cu autoritate în opera lui Bruno. Un sfert de secol mai târziu, în Buenos Aires, doi prieteni, împreună cu fratele doctorandului – între timp, dispărut fără urmă –, citesc manuscrisul care a ajuns pe neaşteptate în mâinile lor şi încearcă să-i dezlege enigmele. De-a lungul unei nopţi bahice pe care cei trei o petrec prin localurile metropolei argentiniene, lectura documentului se împleteşte cu reconstituirea asasinării faimosului profesor de istorie a religiilor, istoria României în secolul XX şi străvechea credinţă în metempsihoză.

„În primul său roman, Transmigraţie – plin, pe de o parte, de o prodigioasă erudiţie supusă unui scenariu implauzibil de roman noir şi, pe de altă parte, îmbibat de umor, science-fiction şi ocultism –, Pablo Maurette recreează câteva dintre spectrele sale obsesive, cele care bântuie prin minunatele, incisivele şi straniile lui eseuri.” (Margo Glantz)

„Transmigraţie este o nestemată de nesăbuinţă literară, brută în lipsa de moderaţie ce o caracterizează, dar mustind de talent şi de momente de vârf. Pablo Maurette este un magician.” (Ambrogio Arienti, Limina)

Amanda reuşeşte să prindă unul dintre ultimele trenuri înainte să fie declarat lockdownul şi se întoarce în orăşelul de lângă Pescara de unde plecase. Lucia nu trebuie decât să-i arunce o privire pentru a înţelege că ceva s-a stins în fiica ei. La început, la Milano, în ochi îi străluceau luminile oraşului; acum pare că nu vrea decât să dispară, se încuie în camera ei şi abia dacă scoate două vorbe. Tot ce poate face Lucia este s-o apere de lucrurile care ar putea s-o rănească, chiar şi de bunicul ei, captivul regiunii în care trăieşte.

Dar există un secret pe care nu-l pot ascunde de Amanda. Sub Dintele Lupului, pe o bucată de pământ la care jinduiesc dezvoltatorii imobiliari, încă se pot vedea ruinele unui teren de camping unde, cu mulţi ani în urmă, s-a întâmplat ceva teribil. Lucia se afla acolo în acea noapte, o tânără înspăimântată şi confuză la fel ca fiica ei astăzi. Şi tatăl ei era acolo. Şi ciobanii din Apenini, proprietarii terenului de camping, Garda Forestieră, poliţia. Cu toţii erau acolo, mai puţin trei tinere, dintre care două nu mai sunt în viaţă, iar una a fost marcată pentru totdeauna de ce s-a întâmplat. Cu scriitura ei tensionată, vibrantă şi profundă, prin intermediul căreia ne poate face să simţim greutatea unei priviri şi sunetul unei întrebări fără răspuns, Donatella Di Pietrantonio investighează încă o dată brutalitatea şi forţa care se află la temelia oricărei familii.

„Donatella Di Pietrantonio prelucrează ficţional un eveniment real petrecut pe muntele Maiella în anii 1990, care a zguduit regiunea Abruzzo şi întreaga Italie, şi face acest lucru într-o proză captivantă, în pagini care se citesc cu răsuflarea tăiată.” (Raffaella De Santis)

„Scriitoarea se foloseşte, în povestea de faţă, de resurse tot mai rare – şi de aceea cu atât mai necesare – în naraţiunea actuală: pudoare, delicateţe, respect faţă de sentimentele personajelor, răbdarea de-a asculta. Este modul prin care cititorul se poate apropia de o dimensiune ce altfel nu s-ar dezvălui şi poate percepe un zgomot de fond la care, de regulă, suntem surzi – durerea oamenilor obişnuiţi, atât de importantă, despre care nimeni nu ştie nimic.” (La Stampa)

Anul 1670. Ajunul Nopţii de Sânziene. Doi vizitatori neaşteptaţi sosesc la o magazie părăginită de pe malul Tamisei. Mai întâi, James Avery, care speră s-o regăsească pe Alinor, iubita părăsită cu douăzeci de ani în urmă, şi, odată cu ea, singurul lucru pe care averea lui nu-l poate cumpăra – pe fiul şi moştenitorul său. Apoi, Livia, o văduvă frumoasă din Veneţia şi pretinsa noră a lui Alinor, care îi aduce vestea că fiul ei s-a înecat în apele lagunei, veste pe care femeia o pune la îndoială, împărtăşindu-şi bănuielile fratelui ei, Ned, plecat departe, tocmai în Noua Anglie, pentru a-şi face un rost pe meleagurile pionierilor englezi şi ale indienilor, care se îndreaptă inevitabil spre război. Plasat în Londra Restauraţiei, unde mizeria îşi dă mâna cu splendoarea, pe străzile opulente ale Veneţiei şi la frontiera îndelung disputată a primelor colonii americane, Maree negre este o poveste captivantă despre viaţa şi frământările femeii din secolul al XVII-lea.

„Un roman vast care explorează complexitatea puterii femeilor... în stilul specific minunatei proze a Philippei Gregory.” (Toronto Star)

„O poveste de familie fascinantă şi o aventură uimitoare. Personajele feminine ale Philippei Gregory sunt, ca de obicei, cu adevărat umane şi profund contemplative.” (New York Journal of Books)

„Talentul Philippei Gregory de a readuce la viaţă o anumită epocă istorică este incontestabil.” (Publishers Weekly)

„O poveste plină de dramatism, intrigi şi secrete de familie.” (Woman’s World Magazine)

Pasiune, muzica si crima in anul de glorie al Bucurestiului interbelic - o poveste de dragoste care a invins timpul! Bucuresti, 1923. In anul unei noi Constitutii, al primului film romanesc si al unei crime care a fascinat imaginatia publicului, Micul Paris era orasul marilor pasiuni si sperante. Pe fundalul unei metropole in plina transformare politica si sociala, viata unei tinere fete se schimba odata cu aparitia celebrului Zavaidoc pe treptele casei sale. Intr-o epoca lipsita de radio, microfon sau discuri autohtone, vocea inconfundabila a artistului rasuna de peste tot, cantand suferinta unui barbat indragostit. El putea fi auzit in localurile pline de fum, in saloanele somptuoase sau in suburbiile animate de acordurile tarafului sau. Zavaidoc nu a fost un simplu cantaret, ci o emblema a unei lumi in stare de orice, aflata la granita dintre traditional si modern.

O carte care vorbeste despre legaturi familiale, rezilienta si acceptare, prin intermediul regasirii a doua surori carora nu le lipseste umorul. Emma si Agathe Delorme sunt surori. Au crescut alaturi una de alta, totusi sunt foarte diferite. Agathe, cea mai mica, perversa si ardenta, a ocupat intotdeauna tot spatiul in baia, camera si inima Emmei. Dupa cinci ani de tacere fara explicatii, Emma ii da intalnire Agathei in casa de vacanta: Mima, bunica lor adorata, nu mai este, iar locul trebuie golit si suvenirurile triate. Surorile Delorme au o saptamana pentru a-si spune totul si a recupera timpul pierdut in care si-au lipsit una alteia. Vor reusi sa repare trecutul? In frumusetea acestei veri in Tara Bascilor, unde bate la usa copilaria lor, rezoneaza forta povestii lor. Intre ras si plans, un roman bulversant si irezistibil.

O carte despre cei care au supraviețuit războiului. Și despre cei care n-au supraviețuit.

Treizeci și una de povestiri înlănțuite despre locuitorii orășelului armean Berd, aflat la granița cu Azerbaidjanul, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul (cât se poate de real) care abia s-a încheiat (sau poate nu). Aici, oamenii încă mai pun carne la garniță, adună mierea, coc pâine și țes covoare, dar viața fiecăruia se împarte în „înainte“ și „după“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva apropiat. Dar învață să trăiască mai departe și sunt încredințați că atâta timp cât mai ai un strop de putere trebuie să-i ajuți pe cei care au mai multă nevoie decât tine. Uneori, chiar pe un inamic.

Astăzi, orașul e același – cu ninsori în februarie și aromă de miere pe câmpurile din împrejurimi în septembrie, cu bătrâni buni la suflet și încăpățânați. Numai viața e altfel.

Baietelul de lemn, cunoscut in lumea occidentala sub numele de Pinocchio, are un frate geaman in Rusia pe nume Buratino. Aventurile sale, captivante, comice, infioratoare, sunt declansate nu numai de cheita sa de aur, ci si de inzestrarea cu har literar a creatorului sau, Alexei Tolstoi. De fapt, in profunzimile copilului universal, exista acelasi mecanism care il activeaza si pe Buratino, adica ludicul.

Romanul de debut al lui Diane Cook povestește despre cataclismul civilizației. În acest context, o singură rezervație naturală numită Statul Sălbatic adăpostește ultimele rămășițe ale vieții din America de Nord și o mică bandă de nomazi numită Comunitatea. O lume neospitalieră. Unul dintre cei 20 de voluntari inițiali, Bea face parte dintr-un experiment care se presupune că are scopul de a determina dacă oamenii pot exista în natură fără a o distruge.
„O carte despre oameni disperați într-o lume în care spațiul locuibil se micșorează din ce în ce mai mult și resursele sunt din ce în ce mai incerte… dar și despre rezistența copiilor care se adaptează, chiar bucurându-se de circumstanțe care îi copleșesc pe adulții din jurul lor. Cook ridică, de asemenea, întrebări incomode: cât de departe va merge o persoană pentru a supraviețui? Ce sacrificii va face sau nu pentru cei pe care îi iubește? Această ficțiune ecologică horror (deosebit de înfiorătoare acum) explorează regiuni dureroase ale inimii umane.“

MOȘTENIREA POATE FI A EI... DACĂ PRINDE CRIMINALUL. DOAR CĂ AU TRECUT PESTE 30 DE ANI DE ATUNCI.

„Un roman de acțiune plin de suspans.” STEVE BERRY, autorul bestsellerului New York Times „Ungentlemanly Warfare”

„Un thriller magistral, cu persoane dispărute, personaje grozave și o mulțime de răsturnări de situație – un roman pur și simplu minunat.” STEVE CAVANAGH, autorul bestsellerului „Thirteen”

Sarah nu știe multe despre mătușa ei, Evelyn. Așa că, atunci când Evie moare, Sarah este șocată când află care au fost ultimele ei dorințe. Evie vrea ca Sarah să-i moștenească averea. Dar îi pune o condiție: trebuie să prindă un criminal.

Destinul ei a fost scris în stele...

Născută și crescută într-un mic sat pierdut în landele din Yorkshire, Leah Thompson devine tot mai frumoasă pe zi ce trece. Atunci când atrage atenția influentei și frământatei familii Delancey, Leah știe că viața ei nu va mai fi niciodată la fel.

Ani mai târziu, Leah ia cu asalt lumea modellingului, călătorind de la Londra până la Milano și mai departe, la New York, și trăind o viață de lux. Dar trecutul o urmărește ca o umbră amenințătoare, împletindu-se în mod misterios cu povestea tragică a doi tineri frați din Polonia celui de-Al Doilea Război Mondial.

În timp ce secrete acumulate timp de două generații amenință să explodeze, Leah este bântuită de coșmarul unei profeții fatale din copilărie și trebuie să lupte, sfidându-și soarta...

Deopotrivă tulburătoare și evocatoare, Fata ascunsă este o poveste fascinantă despre secrete, familii și puterea destinului, o comoară pierdută și regăsită, scrisă de autoarea de bestsellere internaționale Lucinda Riley.

În 1943, Irene Woodward își părăsește logodnicul abuziv din New York ca să se înroleze în echipele Crucii Roșii și să plece în Europa. În cursul instrucției se împrietenește rapid cu Dorothy Dunford, o vlăjgană din Midwest cu o prezență de spirit mușcătoare. Împreună fac parte dintr-un grup feminin de elită poreclit Păpușelele cu Gogoșelele, care, deplasându-se cu niște camioane adaptate pe linia frontului, le oferă soldaților afecțiune camaraderească și gustul mâncării de acasă.

Cele două prietene descurcărețe se alătură trupelor aliate care debarcă în Franța. Perioada petrecută în Europa le va aduce foarte aproape de moarte, de la Bătălia din Ardeni până la eliberarea lagărului de la Buchenwald. Datorită prieteniei sale cu Dorothy și poveștii de dragoste cu Hans, un temerar pilot de vânătoare american, Irene învață iarăși să aibă încredere în semeni. Cea mai fierbinte speranță a ei, tot mai fragilă cu fiecare zi, este ca toți trei să supraviețuiască nevătămați războiului.

Luis Alberto Urrea s-a inspirat din activitatea propriei sale mame pentru Crucea Roșie ca să relateze povestea uitată a eroinelor din cel de-Al Doilea Război Mondial. Oferind un portret emoționant al prieteniei și bravurii în împrejurări extrem de dificile, Un cântec pentru Irene demonstrează cu asupra de măsură că „talentul de povestitor al lui Urrea este excepțional“ (NPR).

„În povestea echipelor din Autobuzele cu Gogoși... Urrea găsește mina de aur a oricărui autor de romane istorice: un spațiu gol dintr-o perioadă intens exploatată, în care poate să inventeze o poveste. Nu face caz de cercetările vaste pe care le-a întreprins, dar este limpede că a săpat adânc în arhive... Un povestitor de mare talent.“ THE NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

„Un roman splendid, emoționant, care omagiază tăria și durabilitatea prieteniei feminine, în timp ce scoate la lumină una dintre poveștile pierdute despre participarea activă a femeilor la Al Doilea Război Mondial. Inspirat de istoria familiei sale, Urrea creează un portret de neuitat al curajului feminin în condiții de adversitate extremă.“ KRISTIN HANNAH

„Urrea valorifică o ramură plină de roade din arborele său genealogic în Un cântec pentru Irene, un roman de mare anvergură bazat în parte pe experiențele mamei autorului ca voluntară îndrăzneață și rebelă în echipele Crucii Roșii, așa-numitele Păpușele cu Gogoșele, pe câmpurile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial, precum și pe poveștile de dragoste – deopotrivă romantice și platonice – care au urmărit-o până acasă.“ ENTERTAINMENT WEEKLY

„Cu o veridicitate cinematică și o profundă înțelegere emoțională, Urrea le deschide ochii cititorilor față de voluntarele Crucii Roșii care au activat în Europa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, oferindu-le gogoși, cafea și prietenie ca acasă soldaților americani... Fanii ficțiunii istorice având ca temă perioada respectivă, care au o sumedenie de opțiuni, ar trebui să fie încântați de romanul viu și impresionant al lui Urrea despre realizările și curajul acestor eroine uitate.“ BOOKLIST

LUIS ALBERTO URREA este finalist al Premiului Pulitzer pentru extraordinara carte de nonficțiune The Devil’s Highway, care a ajuns deja la a treizeci și patra ediție, și autorul a numeroase alte cărți de nonficțiune, poezie și ficțiune, inclusiv al romanelor de succes The Hummingbird’s Daughter și The House of Broken Angels, cel din urmă fiind finalist al Premiului Cercului Național al Criticilor. Pe lângă multe alte distincții, Louis Alberto Urrea este laureat al Premiului Academiei de Arte și Litere. Locuiește într-o suburbie a orașului Chicago și predă la Universitatea Illinois din Chicago.

Șapte bilete de aur. O insulă misterioasă. O ocazie unică în viață.

Bun venit la Jocul Grandios, o competiție anuală concepută pentru a oferi oricui șansa la faimă și avere, condusă de miliardara Avery Grambs și de renumiții frați Hawthorne.

Cu milioane de dolari puse la bătaie, șapte jucători vor face orice pentru a câștiga. Unii dintre ei vor bani. Alții vor putere. Iar câțiva nu-și vor dezvălui intențiile.

Un lucru e sigur: toți ascund ceva.

În mijlocul competiției se află Grayson Hawthorne, însărcinat cu un rol esențial în ediția de anul acesta. Dar, pe măsură ce atmosfera devine tot mai tensionată, iar provocările șocante îi împing pe jucători să-și depășească limitele fizice, mintale și emoționale… devine clar că nu toată lumea respectă regulile.

Jocul Grandios deschide un nou capitol din universul Jocurile moștenirii – o serie vândută în peste 4 milioane de exemplare – și îi provoacă pe cititori să elucideze noi puzzle-uri și jocuri într-o aventură plină de secrete, pericole, romantism și bogății nebănuite.

Annie n-a crezut niciodată în dragoste. Asta până să-l cunoască pe Mark. După ce drumurile li se intersectează în timpul navetei matinale, se revăd la ședințele unui grup de consiliere pentru supraviețuitorii traumelor. Fiecare recunoaște ceva anume în celălalt, deși amândoi își ascund trecutul tulbure.

Povestea lor o poartă pe Annie ca o tornadă, de-a lungul lunilor de curtare și până la ziua nunții – o zi pe care n-ar fi putut-o visa odinioară, dar care acum i se pare cel mai sigur lucru din viața ei.

În timp ce stă în fața altarului însă, privindu-i pe invitații binedispuși, zărește un străin în mulțime, și curând află că noua ei viață nu va fi atât de fericită pe cât își imaginase. Cine este străinul de la nuntă? Ce s-a petrecut în realitate cu prima soție a lui Mark? Și oare întâlnirea lor chiar s-a produs din întâmplare așa cum păruse, sau a fost rodul unor intenții malefice?

Cu o intrigă incandescentă, Străinul de la nuntă de A.E. Gauntlett vă va face să vă gândiți de două ori înainte de a spune „Da“.

„Un thriller de nelăsat din mână despre un cuplu care se destramă în noaptea nunții... Gauntlett navighează fluid între trecut și prezent... fără să îngăduie ritmului să slăbească nici măcar o dată. În momentul finalului exploziv, cititorii se vor pomeni că au stat treji toată noaptea.“ Publishers Weekly

„Un thriller excepțional, cu ardere lentă și răsturnări de situație construite cu mare talent. Mi-a plăcut la nebunie Străinul de la nuntă.“ Sarah Pekkanen

A.E. GAUNTLETT a făcut un masterat în literatura engleză la King’s College, Londra, în 2010, apoi a intrat în industria cărții ca agent literar. Străinul de la nuntă (The Stranger at the Wedding, 2024) este thrillerul său de debut, scris în secret în timp ce se ocupa de operele multor autori de bestsellere.

Înzestrații trebuie să prindă un criminal în serie care își ucide victimele în cazinouri și să descifreze un cod mult mai complicat decât pare la prima vedere.

Cassie Hobbes și Înzestrații sunt chemați în Las Vegas să investigheze o serie de crime brutale și derutante: spre deosebire de mulți criminali în serie, acesta își schimbă modul de operare de fiecare dată.

Toate victimele au fost omorâte în public, însă ucigașul nu apare pe camerele de supraveghere, iar fiecare victimă are tatuat pe încheietura mâinii un șir de numere, în care se ascunde un cod. Între timp, Cassie se confruntă cu un mister la fel de periculos și mult mai dureros – după mulți ani, în sfârșit a apărut o pistă în cazul mamei sale.

Pe măsură ce problemele personale și tensiunile dintre membrii echipei cresc, Cassie și Înzestrații își dau seama că șansele sunt împotriva lor și că trebuie să-și pună din nou viețile în pericol pentru rezolvarea celui mai sinistru caz de până acum.

Avertisment
Parte dintre faptele narate în paginile care urmează se regăsesc în jurnalul inedit al unui personaj care a existat cu adevărat, jurnal care mi-a fost pus la dispoziție de una dintre nepoatele acestuia, doamna Corina G., căreia îi mulțumesc încă o dată. Despre acest jurnal am scris în reviste de specialitate. Cele mai multe pagini ale romanului sunt însă pură invenție. Ele se doresc să ilustreze o epocă agitată din istoria acestor pământuri. (Autorul)

Un bildungsroman, o carte a formării și a cunoașterii de sine, dar și un roman-document al unei epoci zbuciumate din istoria Transilvaniei, acțiunea petrecându-se înainte și după cele două războaie mondiale, când Banatul multietnic, cândva provincie a Imperiului Austro-Ungar, în urma tratatelor semnate, a fost împărțit între cele trei state naționale, Iugoslavia, România și Ungaria. Pe fundalul tulburărilor interne, se schimbă și destinul notarului român Titus, persecutat pe nedrept pentru că a susținut alegerea unui primar de aceeași etnie cu el, în niște vremuri în care cei de la putere uitaseră valorile liberale proclamate de împărat.

Așa după cum pomii pot fi îmbunătățiți printr-un altoi de calitate, și oamenii pot, cu ajutorul dat la vremea potrivită. Altoiul, dragii mei, este o tăietură dureroasă, planta suferă ca și noi, dar își va arăta roadele peste ani! Iar un altoi de calitate nu se poate face, țineți bine minte, copiii mei, decât cu multă dăruire și cu răbdare, în așa fel încât, după ce altoiul reușește, să nu se vadă pe plantă locul în care a fost făcut! Băgați de seamă, între oameni și plante este o mare asemănare! (ȘTEFAN DAMIAN)

În ciuda unui mediu politic ostil și a unei istorii mari potrivnice, notarul Titus își construiește propria istorie mică de învingător și reușește să înfrângă ceea ce pare a fi blestemul destinului său: neputința de a prinde nicăieri rădăcini. Nevoit să renunțe de mai multe ori la tot și să pornească de la zero într-un alt loc al lumii, Titus reușește totuși, de fiecare dată, să se impună în societate, demonstrând forța pe care o are altoiul de calitate pe un portaltoi îndărătnic și că, deși „nu sîntu vremile supt cîrma omului, ci bietul om supt vremi”, tăria de caracter, munca, perseverența și demnitatea sunt cei mai solizi stâlpi pe care omul se poate susține pentru a rămâne mereu în picioare, fără să riște degringolada socio-familială ori chiar descompunerea morală.

Urma altoiului probează astfel complexitatea forței de analiză psi­hologică și filosofică a autorului care antrenează cititorul pe calea introspecției, dar și a extrospecției, prefirându-i conștient și dozat, printre feliile de viață prezentate, informații sociale, istorice, etnografice și culturale esențiale pentru (re)cunoașterea unei epoci. (ALINA HUCAI)

În fiecare zi, topografia pieselor de pe Marea Tablă de Șah se schimba: ceea ce ieri părea un drum fără ieșire, azi era desfundat și practicabil; ceea ce azi era bucurie domoală, îmbrățișare și comunicare mai presus de cuvinte, mâine putea să devină neliniște, bănuială și îndepărtare a unuia de celălalt. Totul avea legătură cu firea schimbătoare a oamenilor, cu stările lor de spirit, cu ambițiile și cu visurile lor, cu credința și cu necredința. Lumea era populată cu suflete mici și cu suflete mari. (ILEANA VIERU)

Nu știu cum reușește Ileana Vieru să ne determine să trăim dorul, nu știu cum ne urcă pe covorul fermecat și ne transportă prin anotimpuri, prin țări, pe munți și pe ape, când la poalele vulcanului Etna cel fumegând, când la malul Mării Moarte și al Mării Roșii, când în străvechiul oraș al nabateenilor, cu peisajul lui marțian, Petra. Însă reușește să ne poarte într-o astfel de călătorie aproape fără să băgăm de seamă că ne identificăm cu personajele create de ea și că trăim povestea odată cu ele. Dar cel mai adesea ne determină să călătorim în sinele nostru, să fim îngăduitori cu imperfecțiunile și cu limitele noastre, fără a deveni leneși sau nepăsători, ne face să înțelegem că durerile, dezamăgirile, din moment ce nu pot fi evitate, trebuie duse, cel puțin, cu demnitate și onoare, păstrându-ne tăria de caracter și, în același timp, iubirea pentru aproapele nostru. (PETRONELA-LUMINIȚA TUCĂ)

Personajele Ilenei Vieru sunt vii, ispititoare, ilustrative pentru a creiona atât portretele feminine, cât și pe cele masculine cu subtilitate, cu dar al narării, care nu este la îndemâna oricui.

Despre soare și furtuni, despre valuri venite din larg, dar și despre bărci de salvare, despre zâmbet, dar și grimasele în ceas de necaz, despre timidități, dar și explozii ale personalității, despre singurătate și strălucirea scenei este vorba în cartea în care personajul central – Sophie – ne spune atât de limpede că „pe Marea Tablă de Șah erau suflete-regi și suflete-regine, suflete-nebuni și suflete-cai și alte feluri de suflete, fiecare jucându-și rolul demn sau meschin, intens sau superficial, în sinceritate sau în minciună, cu mască sau fără mască”. (MENUȚ MAXIMINIAN)

„Biserica singurătății”, ultimul roman al Graziei Deledda, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, tradus pentru prima oară în limba română de cunoscutul italienist Ștefan Damian și publicat în Colecția „Longseller” a Editurii Școala Ardeleană.
„Concezione nu studiase, nu citea decât cartea ei de rugăciuni, dar era inteligentă, și singurătatea și atavismul dezvoltaseră în ea, zi de zi, tot mai mult, ca și în păstorii din munți, un concept filosofic primordial, de bun-simț, despre viață, aproape stoic. Înțelegea foarte bine că boala era, în raport cu iubirea, ca un fel de legătură, un legământ, o piedică asemenea multor altora, și că trebuia să lupte cu simțurile, cu visurile, tocmai cu instinctele deșteptate chiar de acea opreliște, dar încerca bucuria, gustul durerii, la fel ca multă lume rafinată.” (GRAZIA DELEDDA)

În Biserica Singurătății, protagonistă este boala, în dublul ei aspect: cel fizic și cel sufletesc; conjugate, acestea conduc la continue frământări, amânări, neparticipări. Lipsa de perspectivă reduce protagonista la rolul de vestală, de întreținere a focului sacru al trecutului măreț, al fidelității față de acesta, subminat de neputința societății moderne de a-l înțelege. (ȘTEFAN DAMIAN)

Ultimul și cel mai pregnant autobiografic roman al Graziei Deledda, Biserica singurătății, spune povestea Mariei Concezione, o frumoasă cusătoreasă dintr-un Nuoro îndepărtat al unei Sardinii arhaice, care trăiește drama unui diagnostic cumplit: cancer de sân, o boală fatală care îi schimbă atât propria viață, cât și destinele celor din jurul său. Un roman pus pe hârtie acum aproape o sută de ani, demonstrând însă o sensibilă acuitate vizionară, în care Cancerul și Singurătatea capătă carnația unor personaje cât se poate de reale. O poveste despre suferință, iubire și reprimarea sexualității, despre boală percepută ca răspuns divin la păcatele genealogice ori la propriile greșeli, despre vinovăție, depresie, frică de moarte și resemnare, despre curaj, credință și încredere în sine, despre onoare, calomnie, prejudecăți, misoginism și condiția femeii într-o societate patriarhală. (ALINA HUCAI)

„Primăvara este fatală pentru femei. Ca și pământul, și ele au nevoie, în acest anotimp, să înflorească, să se bucure, să încolțească. Iubirea este cel mai bun polen pentru ele. Totul merge strună când este iubire: altceva nu mai contează în viață, fiindcă viața însăși este esența și sfârșitul iubirii. Dacă tu, draga mea prietenă, te-ai fi măritat acum zece ani, azi ai avea în jurul tău trei sau patru copii, să stea în tovărășia florilor, păsărilor și, mai ales, a inimii tale. Dar poate că te-ai uitat la alte lucruri vane din viață și acum te distrugi, te consumi încet, ești ca o migdală care se usucă în coaja ei înainte de-a ajunge să se coacă.” (GRAZIA DELEDDA)

Grazia Maria Cosima Damiana Deledda (n. 27 septembrie 1871, Nuoro, Sardinia, Italia – d. 15 august 1936, Roma, Italia, reînhumată, în 1959, în Biserica-Muzeu La Chiesa della Madonna della Solitudine din Nuoro).

Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1926 „pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care zugrăvește, cu claritate plastică, viața de pe insula sa natală [Sardinia], și pentru profunzimea și simpatia cu care se apropie de problemele existenței omenești.”

Destine, femei și povești periculoase

Un miliardar descoperă dragostea la cincizeci de ani. O zână blondă îi sucește mințile, o inocentă ce pare coborâtă din primăvara botticelliană. O doamnă foarte fină pune la cale un asasinat. O altă distinsă doamnă ține cursuri de calificare pentru prostituate. Una dintre elevele ei, o jună surdomută, conduce un sexy-club. Doi detectivi particulari încearcă să deslușească misterul telefonului din bikini.Un pitic malefic, care conduce deopotrivă o rețea mafiotă și o sectă, se dovedește monstruos și le va manipula destinele, determinându-le în mod tragic.

„– Nu vede pe unde calcă de îndrăgostit ce este, nu‑i pasă de nimic.

– Atunci, de ce vă pasă dumneavoastră?

– Pentru că presimt o tragedie. De la bun început am mirosit ceva suspect. Prea păpușă, prea nevinovată, prea miroase totul a flori.“

„Ieșise pe la nouă, să‑i cumpere maică‑sii lapte și lui țigări. Nu făcuse nici treizeci de pași, când din senin i se ivi în cale o namilă, un gen de Godzilla furios, care se năpusti asupra lui. În aceeași clipă, primi o ghioagă vârtoasă în stomac, catapultându‑l în zid, dar și cea mai cețoasă nedumerire. În același ritm, mai primi un upercut care‑i săltă cu cel puțin douăzeci de centimetri capul căzut în piept. Ca prin pâclă, înregistră rânjetul găliganului:

– Scuză‑mă, neamule, te-am confundat cu altul.

După care dispăruse, văzându‑și de ale lui.

Peste două ore, era din nou «confundat».“

Primul roman din seria LOGOFĂTUL ANDRONIC

Logofătul Radu Andronic, un James Bond al Valahiei de pe la 1700

Romanul urmărește itinerarul eroului pe drumurile sinuoase ale vremii, între o Europă sfâșiată de interesele marilor puteri, printre ale cărei mize se află și soarta Țării Românești.

Logofătul de taină este o poveste captivantă, cu iz istoric, uneori tristă, dar mereu palpitantă, cu personaje pitorești, lesne de îndrăgit, un clarobscur de patimi ucigătoare... Un roman clasic de capă și spadă, concentrând cu grație toate seducțiile genului. Toate acestea sub semnul autenticului și, încă o ispită pentru cititor, sub semnătura inconfundabilă a Rodicăi Ojog-Brașoveanu!.

„Călătorind pe drumurile Apusului împreună cu logofătul de taină Radu Andronic, vei vedea lăcașurile papistașe. Alături de acele catedrale, turlele Mitropoliei din București ți se vor părea șiștave, Biserica Scaune, o mogâldeață acolo… Nu cârni din nas și nu judeca, rogu-te, cu păcat. Arată îngăduință ctitorilor valahi, căci asemenea zidiri s-au înălțat în vremi tulburi, sub domnii scurte, când petica neagră de mazilire a capugiului poposea des pe umerii voievozilor.“

Autorul fenomenului Witcher închide în mod magistral bogata sa epopee istorică, TRILOGIA HUSITĂ. Alăturați-vă lui Reynevan – ticălos, magician, probabil un prost – în timp ce pornește într-o ultimă mare aventură prin peisajul devastat de război al Boemiei secolului al XV-lea.

La amiază, bombardamentul s-a oprit. Catapultele au încetat să-și arunce proiectilele. S-a auzit o trâmbiță, în vreme ce flamurile au dansat în vânt. Apoi un strigăt de luptă. Cinci mii de taboriți au luat cu asalt Plauen. În două ceasuri, totul s-a sfârșit. Scările s-au înălțat pe metereze, porțile au fost zdrobite cu berbecul. Rezistența a fost înlăturată, apărarea a fost distrusă. Nu a existat milă. În cea de-a treia oră, castelul a fost capturat și toți apărătorii au intrat sub cuțit. La scurt timp după aceea, mănăstirea dominicană, ultimul punct de rezistență, a căzut.

Și apoi a început măcelul.

După aventurile sale din Turnul Nebunilor și Luptătorii lui Dumnezeu, Reynevan este din nou pe fugă, hăituit de inamici. Sunt vremuri crude și periculoase pentru un om precum Reynevan și, pentru a supraviețui, el trebuie să-și lase deoparte trecutul de vindecător pașnic și idealist și să joace rolul brutal de spion husit, în timp ce cruciadele mătură Silezia și Boemia, iar, în jurul său, lumea se schimbă pentru totdeauna.

„Un roman fantasy pe care orice fan al seriei WITCHER îl va aprecia imediat.“ Gamer

„Este extraordinar felul în care Andrzej Sapkowski construiește această imagine panoramică a războaielor husite, în care strecoară elemente fantastice și scufundă una dintre cele mai interesante aventuri din literatura contemporană.“
Marian Coman, redactor-șef Armada

Explorează o poveste despre fantezii la prima vedere, care ascund atracții interzise. Când Garret o vede pentru prima oară pe Mia, sora sa vitregă, pe un site pentru adulți, are un șoc. Apoi plăcerea îi invadează trupul, pentru ca, într-un final, rațiunea să îi strige cu toată puterea: „Cum să te îndrăgostești de... sora ta vitregă?” Acum, Mia îl împinge să facă lucruri pe care a spus că nu le va face niciodată, iar voaiorismul nu mai este doar un fetiș pentru el. Devine riscul de a pierde totul. 

Sunt un voaior – îmi place să privesc.

Și în domeniul meu, asta reprezintă un avantaj.

Ca unul dintre cei patru proprietari ai clubului Salacious Players, sunt obișnuit să stau în umbră. Asta este ceea ce știu să fac cel mai bine și prefer să lucrez singur.

Până într-o zi când descopăr o aplicație de videochat și mă trezesc că urmăresc o persoană pe care nu ar fi trebuit niciodată să o privesc – pe sora mea vitregă.

Există trei probleme mari în legătură cu asta.

În primul rând, Mia și cu mine nu ne suportăm deloc.

În al doilea rând, ea nu știe cine e cu adevărat în spatele ecranului.

Și, în al treilea rând... sunt complet captivat – de aplicație și de ea.

Acum, Mia mă împinge să îmi doresc să fac lucruri pe care am spus că nu le voi mai face niciodată, cum ar fi să mă deschid și să mă atașez emoţional. Mă îndrăgostesc de ea, iar ea se îndrăgostește de misteriosul bărbat care mă prefac a fi.

Dacă vreau să rezolv această situație, trebuie să fac mai mult decât să privesc.

Cât de departe voi merge pentru a-i atrage atenția?

Pătrunde într-o lume dominată de fantezii, unde fetele cuminți nu vor bănui niciodată ce le așteaptă. Când Charlotte alege să fie secretara lui Emerson, carismaticul patron al unui club exclusivist, mai în vârstă decât ea, nu s-a gândit o clipă că jobul ei va însemna mult mai mult de atât. Jocurile periculoase încep, iar ea află repede că, atunci când nu-i organizezi șefului tău lista de task-uri, îi organizezi lista de fantezii.

Îmi spune că sunt perfectă.

Jucăria lui fără cusur.

Fetița lui ascultătoare.

Rănită și dezamăgită de fostul iubit care mă neglija emoțional, am căutat pe cineva care să-mi arate că sunt valoroasă.

Apoi, am început un nou loc de muncă, unde șeful meu mă aduce în genunchi – la propriu. Mă determină să fac lucruri pe care o secretară obișnuită nu le-ar face niciodată.

Emerson Grant îmi spune că sunt mai mult decât suficientă.

Sunt demnă de laudele lui.

Există o mie de motive pentru care ar trebui să stau deoparte. Proprietarul Clubului Salacious Players nu este doar noul meu șef, ci și tatăl fostului meu iubit.

Cu el, mă simt prețuită, adorată și completă.

Sunt o fată bună, dar mă îndrăgostesc de bărbatul nepotrivit.

Emerson Grant știe exact ce vrea.

Și mă vrea doar pe mine.

Cât de departe voi merge pentru a-i câștiga aprobarea?

 

Oghi s-a trezit din comă după ce a provocat un accident rutier cumplit, în urma căruia soția lui și-a pierdut viața, iar el a rămas paralizat și desfigurat. Îngrijit de soacră, o văduvă care jelește pierderea singurului ei copil, Oghi este neglijat și lăsat să zacă singur în pat.

Lumea lui se reduce la camera în care stă întins și la amintirile legate de relația tulbure cu soția sa, o femeie sensibilă și inteligentă care a reușit să-și îndeplinească un singur scop în viață: amenajarea unei grădini în fața casei.

Curând însă, Oghi observă că soacra lui petrece tot mai mult timp în grădina abandonată, smulgând din rădăcini plantele sădite de soția sa și săpând obsesiv gropi din ce în ce mai mari. Întrebată de ce, răspunde că termină ceea ce a început fiica ei.

Groapa lui Hye-young Pyun este o capodoperă a suspansului și o meditație profundă asupra suferinței, singurătății și izolării. Deopotrivă tulburător și înduioșător, romanul Groapa este un dar oferit de o scriitoare deosebit de ingenioasă. -- Laura van den Berg, autoarea romanului Find Me

În timp ce citești Groapa, constați brusc că te îndoiești de toate. Pyun ne adresează o întrebare grea și înspăimântătoare, pe care nimeni nu o poate evita: Ești în siguranță? -- Kyung-sook Shin

Amintind de romanul Misery al lui Stephen King, Groapa lui Hye-young Pyun evidențiază stilul unic cu care autoarea amplifică groaza în această poveste sumbră a unui bărbat izolat complet de viața lui. -- Cotidianul Munhwa Ilbo (Coreea de Sud)

Fiți precauți; vă veți gândi și veți visa la acest roman mult timp după ce îl veți lăsa din mână. -- Words Without Borders

O poveste claustrofobică, fascinantă, menită să vă tulbure. -- Korean Literature Now

Pentru cititorii care nu se tem de gândul că viața noastră și cei dragi ne sunt străini. -- Krys Lee, World Literature Today