Literatură

ION LUCA CARAGIALE (1852, Haimanale, jud. Dâmboviţa – 1912, Berlin) a încetat de mult să fie doar „cel mai mare dramaturg român" sau „Molière al românilor". A devenit emblemă naţională, categorie etnopsihologică, „chipul diurn al fiinţei naţionale", cel nocturn fiind, desigur, Eminescu. Aşa stând lucrurile, a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă.

Realitatea politică românească a fost dictată de trei momente succesive de mare încordare populară.

Pornind de la motivul schimbului de identitate, Mark Twain construieste povestea celor doi copii pe conflictul dintre esenta si aparenta, dintre ceea ce suntem cu adevarat si ceea ce parem a fi. Iata de ce Print si cersetor ramane oricand o lectura captivanta si incitanta pentru tinerii de toate varstele.

OANA STOICA-MUJEA (n. 1981) a fost jurnalist pentru o scurtă perioadă de timp și apoi scenarist la Media Pro Pictures. A debutat în 2005 cu un roman fantasy. Până acum a publicat peste douăzeci de cărți (fantasy, crime, thriller). Este membru al Uniunii Scriitorilor din București, secția "Copii și Tineret".
“Indicii Anatomice”, prima carte polițistă a Oanei Stoica-Mujea, apare într-o primă ediție în 2009, la Crime Scene Publishing. Volumul, devenit rapid un succes, a fost tradus în limba engleză în 2012 (Profusion).

Seria Iolanda Știreanu:
Indicii Anatomice
Parfumul văduvei negre
Greșelile trecutului
Jucătorul
Mascarada
Noaptea de Sfântul Andrei

*

Romanul unei crize existentiale, aceasta carte este una despre emotii; rolul principal ii apartine unei psihologe care in urma unei vacante petrecute intr-un tinut idilic la prietena ei decide sa-si schimbe viata si isi cumpara o proprietate in apropierea celei a prietenei sale. Aparent o carte usoara, acest titlu trateaza una dintre dramele actuale ale femeilor: vaduvia.

„Romanul A Dream of John Ball a fost pentru prima dată publicat în volum în anul 1888 (între 1886-1887 a apărut în foileton în publicaţia englezească Commonweal). Ulterior, în 1892 a fost republicat de către editura Kelmscott, înfiinţată chiar de William Morris. Această a doua ediţie cuprindea pe lîngă roman şi o scurtă povestire avînd la origine o legendă care-l avea drept protagonist pe Matei Corvin, rege al Regatului Ungariei. A Dream of John Ball este un roman care vorbeşte despre Revolta ţăranilor din Anglia anului 1381. Personajul central, indicat încă din titlu, a fost un cunoscut preot itinerant al acelor vremuri şi lider al ţăranilor răsculaţi. Influenţat de scrierile lui Jean Froissart (cca. 1337 – cca. 1405), William Morris zugrăveşte în romanul său un Ev Mediu în care onestitatea ţăranilor intră în contrast tirania lorzilor. Este un roman fantastic, în care omul modern al secolului al XIX-lea călătoreşte înapoi în timp, prin intermediul visului, acesta fiind şi narator-personaj. Acest călător din viitor nu numai că priveşte, dar şi interacţionează cu personajele din carte, creînd astfel o atmosferă în care realul se împleteşte cu fantasticul, fără ca acesta din urmă să altereze armonia naraţiunii. Personajul central, John Ball, va fi cel pe care naratorul îşi va focaliza atenţia, iar partea a doua a romanului va fi reprezentată de un dialog între omul modern şi omul evului mediu, moment în care lumea modernă va fi văzută prin prisma ochiului medieval. Visul, prezent încă din titlu, va fi reprezentat astfel atît de experienţa onirică a naratorului, cît şi de speranţa preotului ca lumea să fie locuită de oameni liberi”. Lavinia Margea

Care-i treaba cu femeile? În 1950 Boris Vian publică, sub pseudonimul Vernon Sullivan, Femeile nu-şi dau seama, un roman-pastişă despre proza şi stilul de viaţă american de la mijlocul secolului XX. Cu o clară intenţie parodică, Vian povesteşte aventura întinsă pe câteva zilei a tânărului de bani gata Francis Deacon. Nu lipsesc drogurile, femeile, promiscuitatea fără limite, intervenţiile FBI, urmăririle pe apă şi pe uscat, travestiul şi toate beneficiile materiale pe care America aflată în plină dezvoltare i le poate oferi unui tânăr dispus să nu facă nicio economie când vine vorba de distracţie şi senzaţii tari.

„Legea era: mananca ori vei fi mancat. El mancase cei sapte pui de gainusa. Soimul mancase gainusa mama si ar fi vrut sa-l manance si pe el. Mai tarziu, cand se facuse si el mai grozav, voise sa manance soimul. Asa mergeau lucrurile. Toate vietatile din jurul lui traiau aceasta lege, iar el insusi era o parte din ea. Era un animal de prada.“

Sub forma unei narațiuni la persoana întâi, Bigama dezvăluie destinul unei femei prinse între două povești de dragoste. Între soț și amant, pe cine să aleagă? O întrebare care devine o adevărată dramă când trăiești în sânul unei mici comunități migrante, cu încărcătura ei de tradiții și interdicții aduse de acasă.

Sub influența unor noi identități în formare, puține sunt cuplurile care rezistă la încercarea migrației. Iar atunci când decizi să îți abandonezi bărbatul, trebuie să te pregătești să faci față întregii comunități. În decorul unui Montréal colcăind de migranți, Bigama vorbește despre tradiție, exil, dezrădăcinare. Cursa epuizantă între doi bărbați și două case reprezintă în același timp relația ei duplicitară cu trecutul și prezentul.

Aparut in 1897 si tradus pentru prima data in limba romana, romanul Zile si nopti isi are radacinile in experienta de soldat a lui Jarry insusi. Conflictul dintre o inteligenta aleasa si abrutizanta disciplina militara, absurdul si grotescul cazarmilor si al spitalelor militare se imbina aici cu evocarea fratelui absent - un adevarat dublu al eroului -, pasiunea pentru heraldica sau deliciile unui dezmat hasisin. Satira, de care nu scapa nici lumea militara, nici cea intelectual-artistica, se lasa atenuata de lirism si jocuri de limbaj. Iar intr-unul dintre capitole isi face aparitia chiar si conceptul de patafizica.

Pentru a ne supravietui noua insine va trebui sa alegem bursa si planeta, schimband in profunzime raportul nostru cu mediul. Poate nu suntem inca pe duca.

In Chira Chiralina, scriitorul infatiseaza, pe de o parte, lumea amestecata si straina din porturile dunarene, de odinioara, mai amestecata si mai straina decat cea de azi; iar pe de alta, Asia neamurilor, Orientul cu splendorile naturii si turpitudinile omenesti. Vitiile si mizeriile morale ale bietului pumn de tarana, Istrati le infatiseaza c-o iertatoare cumpanire, cu acelasi sentiment pe care trebuie sa-l aiba omul in fata diformitatilor fizice. Si unele, si altele, la urma urmei, sunt tot fiziologice. - Mihail Sadoveanu

-

Personajele din romanul "Strada Sardinelor" isi duc viata la periferia oraselului Monterey, printre pescarii. Doc, protagonistul povestii, este biolog marin, studiaza si aduna creaturi ale oceanului de pe coasta Californiei. Majoritatea acestora sint trimise la universitati, muzee si laboratoare de pe intregul continent. Insa, dincolo de pasionanta lui ocupatie, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul sau: un individ maruntel, cu o barba impresionanta si accese de furie oarba. Dar poate fi si cea mai charismatica si mai amabila fiinta din lume, genul de om care isi scoate palaria cind trece pe linga un ciine, iar ciinele ii raspunde cu un zimbet – si, de asemenea, un excelent ascultator, curios sa afle cite ceva despre oricine, astfel incit toata lumea care il cunoaste ii arata simpatie. Acesti oameni simpli si sinceri, stingaci si nepriceputi intr-ale vietii vor deveni, noua ani mai tirziu, protagonistii celebrului roman "Joia dulce".

Romanul Extinderea domeniului luptei a inspirat in 1999 o ecranizare in regia lui Philippe Harel, cu Philippe Harel si Jose Garcia in rolurile principale. Extinderea domeniului luptei este mica odisee blazata a personajului principal, un informatician de 30 de ani care isi practica meseria fara zel sau convingere, acceptindu-si cu resemnare conditia de rotita in angrenajul unui sistem. E insa un observator atent si lucid al lumii din jur, iar analiza lui este cruda, lipsita de iluzii sau complezenta. Descriind lupta cotidiana a semenilor sai pentru un pic de iubire, de placere sau bani, el transforma in batalie epica cel mai neinsemnat gest al lor. O deplasare in provincie ii va permite sa-si extinda cimpul observatiei si sa elaboreze o teorie a liberalismului, economic ori sexual. Houellebecq diagnosticheaza un rau profund al societatii occidentale si ii dezvaluie legatura cu ideologia dominanta; mai mult, ii denunta delirul, care impune in permanenta criterii de rentabilitate, judecarea din unghiul performantei chiar si a vietii intime.

Aleea Zorilor este povestea unui copil care creste intr-un mic oras monoindustrial de la marginea unei paduri. Orasul depinde intru totul de o fabrica de armament. Ne aflam pe timpul Partidului Unic, intr-o tara care nu poate fi alta decit Republica Socialista Romania, intre blocuri pitice si chemarile de sirena ale uzinei. Copilul acesta va deveni peste ani ziarist de presa scrisa si va colinda toata lumea. Intr-o zi se va intoarce in singurul loc pe care l-a putut numi vreodata acasa, dar intre timp s-a intimplat viata si s-a naruit totul: Aleea, padurea, fabrica de armament. Aleea Zorilor este povestea unei deveniri.

„Aleea Zorilor e o carte. O carte care s-a nascut dintr-o singura respiratie, ceva mai indelungata. O carte chemata sa umple timpul dintre doua batai ale inimii. Aleea Zorilor a fost prima mea adresa. La orice prima adresa gasesti, desigur, un univers magic. Toata viata am cautat sa nu-l pierd. Am umblat tot pamintul purtind Aleea Zorilor in bagajul de inima. Acolo (care a devenit, in trecerea timpului, atunci) ma intorc intotdeauna cind vreau sa fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocentei de dinainte sa ni se intimple viata.” (Andrei Craciun)

Clubul European este locul in care colonialistii britanici vin sa-si treaca plictisul, dar si mirajul micilor afaceristi birmanezi cu ambitii mari. John Flory, negustorul britanic de cherestea care-si petrece zilele la Club alaturi de conationalii sai, este protagonistul romanului Zile birmaneze si modelul in jurul caruia graviteaza universul coloniei schitat de George Orwell. Ajuns la virsta marilor indoieli, John urmareste apatic jocul machiavelic al lui U Po Kyin si dovezile induiosatoare de prietenie ale amicului sau, doctorul Veraswami, si spera sa-si gaseasca raspunsurile la intrebari alaturi de frumoasa si ezitanta Elizabeth.

Traducere din limba engleza si note de Gabriela Abaluta

Fragment din carte:

"Se aclimatizase in Birmania. Trupul i se acordase la ritmurile ciudate ale anotimpurilor tropicale. In fiecare an, din februarie pina in martie, soarele ardea pe cer ca un zeu minios si apoi, pe neasteptate, batea musonul spre est, la inceput in rabufniri scurte, apoi intr-o revarsare continua ce imbiba totul pina cind nici imbracamintea, nici patul, ba nici chiar hrana nu pareau sa se mai usuce vreodata. Continua sa fie foarte cald, o canicula apasatoare, ingreunata cu vapori. In jungla potecile mai joase se transformau in mlastini, iar cimpurile de orez deveneau mari intinderi de apa baltita mirosind a urina de vite si soareci. Cartile si cizmele prindeau mucegai. Birmanezi goi, cu palarii largi din frunze de palmier, arau cimpurile de orez, minindu-si bivolii prin apa ce ajungea pina la genunchi. Mai tirziu, femeile si copiii plantau rasadurile verzi de orez, ingropind fiecare planta in noroi cu furci cu trei dinti. In iulie si august ploaia nu se oprea aproape deloc. Apoi, intr-o buna noapte, in inalt se auzea tipatul unor pasari invizibile. Becatele se-ndreptau in zbor spre sud, venind dinspre Asia Centrala. Ploile se domoleau treptat si incetau prin octombrie. Cimpurile se uscau, orezul se cocea, copiii birmanezi jucau sotronul cu seminte de gogyin si inaltau zmeie in adierea racoroasa a vintului. Era inceputul unei ierni scurte, cind Birmania Superioara parea bintuita de stafia Angliei. Florile salbatice infloreau pretutindeni, nu chiar aceleasi cu cele din Anglia, dar foarte asemanatoare lor: caprifoi in tufe dese, trandafiri salbatici cu miros de pere, pina si violete in cotloanele mai intunecate ale padurii. Soarele se rotea mai jos pe cer, iar noptile si zorile erau foarte reci, cu ceturi alburii ce se strecurau prin vai ca aburii dintr-un urias ibric."

Frumoasa Kitty Fane este surprinsa cu alt barbat de sotul ei, un renumit medic bacteriolog pe care-l insoteste in China coloniala. Acesta o va lua cu el intr-o zona devastata de holera, unde medicul incearca sa combata efectele teribilei maladii. O calatorie in timpul careia tinara femeie se va confrunta cu aspecte ale vietii ce-i fusesera total necunoscute pina atunci, ajungind astfel sa se descopere pe sine insasi, dar si pe cel ce-i este tovaras de viata.
Romanul a fost transpus cinematografic in 1934, Greta Garbo intruchipind‑o pe Kitty Fane. Noua ecranizare, din 2006, ii are in rolurile principale pe Naomi Watts si Edward Norton.

Sunca pe piine relateaza cu un umor savuros primii ani din viata lui Henry Chinaski, nonconformistul alter ego al scriitorului, si experientele maturizarii sale in perioada Marii Crize si in ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Copil solitar si ursuz, terorizat de un tata violent si de spectrul sumbru al saraciei, hartuit fara incetare de ciudati si schilozi care se proclama prietenii sai, Henry se maturizeaza rapid, devenind un adolescent cinic, indolent si agresiv, lipsit de marile ambitii. Romanul descrie intr-un stil de o vulgaritate adesea socanta, insa de o cuceritoare sinceritate si naturalete lupta sa cu acneea severa care ii spulbera orice sansa la o viata sociala normala, primele sale experiente erotice si bahice in cartierele sordide din Los Angeles, dar si cele dintii incercari literare.

Reunind o varietate de stiluri narative si de teme, in fiecare dintre nuvelele din volumul Turnul de abanos razbat ecouri din celelalte carti celebre ale lui John Fowles. Aventura unui pictor care traieste izolat impreuna cu doua femei, istoria unui scriitor de succes al carui ultim manuscris e distrus, povestea de dragoste plasata in Evul Mediu, cea a disparitiei unui barbat si cea a unui picnic intr-o duminica insorita, toate sint emblematice pentru viziunea picturala a lui Fowles asupra universului inconjurator si asupra relatiilor umane.

-

Sfârşitul unei iubiri a inspirat mai multe ecranizări şi adaptări pentru scena de teatru sau operă; cea mai recentă ecranizare, în regia lui Neil Jordan, avându-i în distribuţie pe Ralph Fiennes şi Julianne Moore, a fost lansată în 1999.

"Clubul Dumas" a cunoscut o ecranizare de succes sub titlul "The Ninth Gate", in regia lui Roman Polanski,

cu Johnny Depp, Frank Langella si Lena Olin in rolurile principale.

Lucas Corso, eroul romanului "Clubul Dumas", este un vinator de carti rare care ar face orice pentru o editie princeps. Cind in casa unui anticar bogat se descopera un capitol din manuscrisul original al Celor trei muschetari de Alexandre Dumas, Lucas Corso este rugat sa-i verifice autenticitatea. Printre incunabule nepretuite, colectionari obsedati, adoratori ai diavolului si femei fatale, eroul nostru se vede aruncat in mijlocul unor aventuri care de care mai trepidante.

Romanul Sufocare a fost ecranizat in anul 2008, in regia lui Clark Cregg, cu Sam Rockwell, Anjelica Huston si Kelly Macdonald in rolurile principale. Victor Mancini, personajul principal al romanului Sufocare, este un fost student la Medicina care, pentru a-si putea tine in spital mama bolnava de Alzheimer, recurge la un truc extrem de ingenios: simuleaza ca se ineaca in restaurante de lux. Simtindu-se responsabili pentru viata sa, „salvatorii” ii trimit cecuri. Obsedat sexual, incercind (in van) sa-si trateze adictia, suflet torturat care nu si-a cunoscut niciodata tatal, Victor Mancini descopera cu uimire ca ar putea avea (sau nu?) descendenta divina. Dupa cum marturiseste Palahniuk, „Sufocare este cartea la a carei redactare am lucrat cel mai mult: sase luni. Spre deosebire de Fight Club (trei luni) sau Cintec de leagan (sase saptamini). Dar la aceasta perioada se adauga ani si ani de documentare si experiente care de care mai bizare. De pilda, un prieten m-a lasat sa fac disectii pe cadavre, altul mi-a povestit cum e sa lucrezi la Disneyland, un medic mi-a tinut o prelegere despre alunite si negi, folosind drept model o dansatoare exotica. Ar trebui sa mi se deduca din impozit toata berea cu care le-am facut cinste acestor interlocutori”.

Romanul Stînca lui Tanios a fost distins cu Premiul Goncourt în anul 1993. 

"Stînca lui Tanios" este un roman al căutării identităţii în fabuloasa lume a Orientului Mijlociu din preajma jumătăţii secolului al XIX-lea. Întreaga carte stă sub semnul fatalităţii. În lumea Munţilor Libanului, unde istoria şi legenda îşi dau mîna, Tanios, a cărui naştere este învăluită în mister, evoluează de la candoarea copilăriei la cunoaşterea şi asumarea unui destin ieşit din comun. Adevărat erou tragic, devenit străin printre ai săi, Tanios are de ales între acceptarea fatalităţii şi exil, care reprezintă o modalitate de a se regăsi pe sine, rămînînd în acelaşi timp fidel inimii sale.