Literatură

Spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, undeva într-o clădire din Varşovia distrusă de bombardamentele germane, are loc o întâlnire despre care vom afla, din fericire, datorită relatării unuia dintre cei doi protagonişti. (…)

Este adevărată, imposibil de contrazis, demonstraţia pe care istoria a făcut-o cu prisosinţă şi anume că binele şi răul sunt două concepte cărora, adeseori, oamenii le-au atribuit sensuri ce desfid orice raţiune. Pentru asta, mă îndoiesc de puterea argumentului, oricare ar fi el, în raport cu cei care îşi aţintesc ochii minţii într-o singură direcţie.

De aceea, am încercat o cale mai simplă spre înţelegere: cea oferită de emoţie. Încerc să cred că emoţia poate fi, uneori, un mijloc mai convingător de a-i aşeza pe „ceilalţi” alături de tine.

Maria Petrescu

Coliba unchiului Tom, este un roman despre viata sclavilor negri din America. Actiunea romanului se petrece in Kentucky, unde, Shelby, un fermier bun la inima este obligat sa-si vanda din sclavi pentru a acoperi unele datorii. In consecinta, decide sa ii vanda pe Tom si Harry, fiii Elizei. Cand Eliza a auzit ca fiii sai urmeaza sa fie vanduti, a fugit de la ferma impreuna cu unul din ei in Canada. Sotul ei, Harris, a urmat-o.

Tom nu a dorit sa fuga, deoarece ii era mila de starea in care ajunsese fermierul. Tom a fost vandut crudului Simon Legree, care l-a torturat pentru ca il banuia ca ajutase alti sclavi sa fuga. In timp ce tragea sa moara, Tom i-ar fi spus acestuia: "Va iert din adancul inimii“.

Eliza si Harris au ajuns in sfarsit in Canada, apoi s-au indreptat spre Liberia, in Africa.

Cartea este si o dramatizare a vietii oamenilor din Africa si se bazeaza pe un adevar fundamental. Astfel, Coliba unchiului Tom a avut un impact semnificativ atat asupra celor pro, cat si a celor impotriva miscarii de emancipare a sclavilor. Unii au afirmat ca, daca nu ar fi aparut Coliba unchiului Tom, nu ar fi avut loc un razboi civil. - Lucian Pricop

Traducere de Vlad Russo

În romanul său postum publicat în 2017, Ca din întâmplare, femeie, Dario Fo reînvie istoria unei „regine imposibile“, Cristina a Suediei, una dintre cele mai învățate femei ale secolului al XVII-lea, suverană rebelă și mare iubitoare de artă, admirată și detestată, imprevizibilă și curajoasă.

Într-o epocă incertă, în care religia se ciocnea cu politica, morala cu sexualitatea, și marea cultură cu cenzura absolutistă, regina Cristina a înțeles să se implice adânc în dilemele vremii sale. A fost o femeie cu totul ieșită din comun: a îmbrățișat religia catolică deși era protestantă, ridicându-se totodată în apărarea protestanților prigoniți din Franța; n-a ezitat să-și trăiască viața potrivit propriilor preferințe, care nu erau pe placul unei societăți fariseice; a intervenit pe lângă suveranii vremii pentru a garanta libertatea de expresie a marilor oameni de cultură. În jurul ei au gravitat personaje de prim rang ale vremii: filozofii René Descartes, Pierre Gassendi sau Blaise Pascal, cardinalul și omul de cultură Decio Azzolino și marele dramaturg francez Molière. Între toți aceștia, sub pana lui Dario Fo, regina Cristina apare ca o figură eroică și neînfricată, un personaj zugrăvit în culori vii și neconvenționale

Milarepa e marele yoghin tibetan, înţeleptul enigmatic ce a străbătut nouă veacuri, distilând, transmutaţie după transmutaţie, toate experienţele lumii de carne şi spirit. Acum locuieşte în visele parizianului Simon şi-l tulbură noapte de noapte cu aceeaşi nălucire de nepătruns, aşa încât viaţa trăită şi viaţa visată încep să se amestece până la confuzie. Cheia enigmei e oferită de o femeie stranie pe care Simon o întâlneşte într-o cafenea din Parisul diurn. O poveste tulburătoare, în spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferinţă şi dragoste, şi un posibil răspuns la multe dintre întrebările ce ne frământă din zorii omenirii.

Sapte zile in rai, de Lola Majeure

„În noul său roman, scriitorul Ghenadie Postolache spune povestea unei tinere femei. Rătăcirea identității feminine constituie trama cărții. Gabi, medicul legist de o frumusețe fizică rară și de o inteligență sclipitoare, îi oferă posibilitatea să exploreze lumea femeii în toate zonele discrete ale minții și inimii ei, în angoasantele jocuri dintre conștient și subconștient, dintre realitate și vis, joc de introspecții și retrospecții. În romanele sale, prozatorul a cultivat un interes aparte față de personajele feminine, dar, începând cu Pastorala (2017), recurge (programatic se pare) la reconceptualizarea structurii narative: locul protagoniștilor este luat de protagoniste. Menținut în formatul consacrat al scriiturii lui Ghenadie Postolache – proză psihologică, intelectualistă, cu substrat livresc-biblic dens, din care nu lipsesc discretele accente mistice –, romanul Canon este replica feminină la parabola despre întoarcerea fiului risipitor. Gabi, fiica plecată în lume, nesocotind dorința tatălui său de a o vedea muzicantă, se întoarce, spre a-și împlini canonul jertfei. Regăsindu-se pe sine, îl găsește pe cel pe care îl căuta vreme îndelungată, pe Alexandru, genialul flautist, discipolul părintelui său. În romanul Canon sensurile cotidianului capătă semnificații arhetipal-mitice, infuzate de scriitor cu măsură în destinele personajelor sale.” (Maria Șleahtițchi)

 

Un roman introspectiv, încărcat de elemente autobiografice, în care ni se istoriseşte viaţa unui scriitor şi a familiei sale, şi redescoperirea locului lor în structura lumii.

Dacă ar fi un produs comercial oarecare, cartea Amandei Michalopoulou ar purta fără îndoială eticheta „all in 1“, reușind să fie concomitent un roman, un volum de povestiri „interconectate“, un jurnal de amintiri optative sau un album cu fotografii în mișcare, un film viu al memoriei. Admirabilul polimorfism al acestei cărți o face potrivită unei largi palete de gusturi. Regăsim aici dragostea și trădarea, bucuria și melancolia, nevoia de a fi așa și tentația de a fi altfel, căutările vârstelor și dorința găsirii propriului loc, totul brodat cu un fir de umor și ironie.

Parcurgând paginile acestei cărți, cititorul nu se va putea opune ispitei de a trasa o linie a comparației în memorie, căutându-și în tărâmul propriilor experiențe deosebiri și asemănări între ESTE și AȘ VREA.

Scriitorul spaniol Andres Sorel s-a nascut la Segovia. A fost exilat la Paris (1971-1974), unde a condus saptamanalul Informacian Espanola. Fondator si presedinte al ziarului Liberacion, actualmente secretar general al Asociatiei Scriitorilor din Spania, el conduce revista Republica de las Letras. A publicat romane, eseuri si biografii. Colaboreaza la diferite publicatii si tine conferinte in universitati si centre culturale din Europa si America. Intre ultimile sale romane se remarca Las voces del Estrecho, Babilonia, la puerta del cielo, El perro castellano si Concierto en Sevilla, iar intre biografii, Yo, Garcia Lorca. A fost tradus in slovaca, engleza, romana, germana si portugheza. Opera sa va fi pentru totdeauna un imn inchinat celor dezorientati, idealistilor, revolutionarilor, visatorilor.

Prăpastia este o poveste despre dezintegrarea unei familii. În prima dintre cele două părți ale romanului, un soț înstrăinat care suferă de tulburare de stres posttraumatic ca urmare a experienței sale de război, se străduiește să restabilească relația cu soția sa în timpul unei vacanțe întreprinse în Grecia, dar nu reușește decât să accentueze discordia dintre ei. A doua parte se petrece în Serbia și se concentrează pe motivul principal al discordiei cuplului din prima parte – situația fiului lor, un tânăr student care încearcă să-și găsească locul în societate, precum și identitatea sa, printr-o serie de evenimente dramatice care vor culmina surprinzător la final.

Povestea Soniei, o tanara de douazeci si sase de ani care afla ca are cancer la stomac si numai o jumatate de an de trait, ne conduce catre intelegerea sensului si a libertatii omului intr-o societate urbana tot mai agitata, lipsita de sentimente si plina de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcada nebuneasca spre moarte si de bravada dureroasa, perfect justificata de circumstante, Soni are puritate si un romantism cu care tinerii vor rezona intotdeauna. Deoarece, dupa cum afirma personajul principal, "nu e nimic aici in afara dorintei noastre de a muri cat mai tarziu posibil". Multe intrebari incomode, mult sex, multe droguri, intr-un roman contemporan despre decadere si iluminare.

                                                            

N. 17/30 sept. 1909, Botosani - m. 30 mai 1938, Roman. Prozator si poet. Fiul unui negustor. Gimnaziul „Roman-Voda” din Roman. Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata la numai douazeci si noua de ani. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, André Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la reviste pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseudonimele Mihail Bera, In-Interim. In proza sa (Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), Blecher amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofie.

Cel mai cunoscut roman al scriitoarei Muriel Spark, " Domnisoara Brodie in floarea varstei ", a fost ecranizat in anul 1969 si i-a adus actritei Maggie Smith un Oscar pentru interpretare. Domnisoara Brodie este o profesoara ce depaseste programa scolara si-si educa elevele in spiritul liberului arbitru, in folosul artei si al feminitatii. Folosindu-se de propriile emotii si experiente, profesoara le pregateste pe fetele din trupa ei pentru a deveni „la creme de la creme”.

Cu o actiune plasata in perioada interbelica, romanul urmareste personalitatea magnetica a profesoarei pentru care floarea varstei este momentul de maxim potential din viata unei femei si esenta unui spirit bogat.

Muriel Spark (1918-2006) s-a nascut si a crescut in Edinburgh, prima sa povestire fiind publicata in 1951, in urma castigarii unui concurs al publicatiei The Observer. Urmatoarele sale romane sau povestiri, printre care Memento Mori, The Girls of Slender Means, The Only Problem, A Far Cry from Kensington, The Prime of Miss Jean Brodie (adaptata cu succes atat pentru film, cat si pentru teatru), au impus-o pe Muriel Spark drept una dintre cele mai originale voci din proza contemporana. Spark a mai scris piese de teatru, poezie, carti pentru copii, dar si biografiile unor autori precum Mary Shelley, Emily Brontë sau John Masefield. Volumul sau autobiografic, Curriculum Vitae, a fost publicat in 1992. In 1993 a primit titlul de Ofiter al Ordinului Imperiului Britanic.

Scris într-un stil alert și captivant, romanul Capcana este construit pe un scenariu polițist. O crimă petrecută în America zilelor noastre constituie pretextul unor explorări profunde și intime ale personajului principal, Zachary Shepherd, asupra condiției exilului și exilatului. Plecat cu ani în urmă din România comunistă și devenit profesor universitar în Statele Unite, Zachary/Zaharia retrăiește moartea mamei sale – și ea rămasă neelucidată – în paralel cu crima de la colegiu, redescoperă supravegherea continuă din țara natală în urmărirea a cărui țintă devine el însuși în America, resimte fenomenele sociale, culturale și politice pe care le predă studenților în comportamentul unor americani – colegi și prieteni sau doar cunoscuți – incapabili să cunoască, să accepte și să aprecieze valorile altor culturi. Constelația așteptărilor, a iluziilor, a dezamăgirilor și a înfrângerilor, specifică dezrădăcinării, este tradusă în acest roman într-o poveste de viață încărcată de căutări, de întrebări fără răspuns, de speranțe și de obsesii.

Dupa ultima aventura a simpaticului detectiv Sam Levitt in Franta, el s-a gandit ca o vreme nu va mai pune piciorul in Marsilia, cu atat mai mult cu cat frumoasa Elena Morales ii retinea atentia in San Francisco. Dar miliardarul Francis Reboul, o mai veche cunostinta, le face lui Sam si Elenei o oferta de nerefuzat. Aceea de a petrece mai multe zile in insorita Marsilie, unde sa-l ajute la realizarea unui proiect imobiliar. Dar lucrurile se complica, deoarece nu doar Reboul era interesat sa castige proiectul. Iar unii dintre concurentii sai nu au scrupule... Va reusi oare Sam sa supravietuiasca si sa savureze inca o farfurie cu bouillabaisse?  "Mayle este un scriitor elegant si cu umor." - The New Yorker

„Scrisul Valentinei Șcerbani este ca o ploaie care sapă cele mai adânci răni și le spală.” (Tatiana Țîbuleac) „Romanul Orașul promis este construit ca un poem în transă și te acaparează cu atmosfera lui deopotrivă sumbră și fascinantă.” (Marius Chivu)

Traducere de Emanoil Marcu

Lentoarea este primul roman scris de Milan Kundera direct în franceză. Subiectul lui este de altfel „franțuzesc“.
Cu toate acestea, critica pariziană i-a rezervat o primire mai curând rece. Poate fiindcă grația și virtuozitatea cu care reconstituie, amestecând planurile temporale, un vodevil din secolul al XVIII-lea francez sunt contracarate de sarcasme la adresa intelighenției pariziene contemporane. Lentoarea este mărturia unui spectator consternat, dar nu lipsit de reacție în fața narcisismului găunos și ridicol al „balerinilor“ (concept inventat de Kundera și susceptibil de a face școală) de pe scena occidentală a zilelor noastre. Folosindu-se de arma sa dintotdeauna, ironia mușcătoare, Kundera demistifică excesele noilor ideologii la modă în Vest, dar și, pentru echilibru, notele false și exploatarea demagogică a meritelor disidenței din Est, intrate deja în istorie. Alergic la orice soi de angajament politic, el nu putea fi mai tandru nici cu varianta pariziană a corectitudinii politice. Cartea sa pare un comentariu la adagiul lui Cioran: „Orice ideologie este o cruciadă împotriva umorului“.

„Este Urmuz un suprarealist autentic? Poate că, deoarece nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se dezagregă, absurdă ca și eroii autorului nostru.” (Eugen Ionescu)

Parintii nostri nu au carti despre ei si generatia lor, scrise frust si onest, in cuvinte putine si nespectaculoase. Nevoi speciale are ambitia de a fi o asemenea carte pentru generatia noastra, a celor nascuti dupa 80, dar e o carte care nu propune nici o lozinca, nu si propune sa faca "generatia x", ci sa relateze si sa obiectiveze citeva intimplari considerate "experiente-cheie sau punct-de-reper" in viata unui om care se percepe ca fiind terminat si care nu se scuza pt alegerile proaste, pt "accidente". E un om care se uita la el insusi cu mila patetica, dar poate sa scoata si foloase de pe urma celor intimplate. In loc sa claseze cazul, se dedubleaza in "autorul" care da sens scriind, terapeutic. - Gabriella Eftimie

 

I.L Caragiale a venit pe lume in anul 1852 in satul Haimanale, judetul Prahova. A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman. Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane. Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale pe perioada vietii sale, insa a fost si criticat si desconsiderat.

Sweet Vera Cruz, de Lola Majeure

Cartea prezintă două femei care își povestesc experiențele lor singulare de viață. Deși abia se cunosc, între cele două există o legătură misterioasă, una din ele fiind un astrolog amator nou-inițiat, care ghicește în stele că existența celeilalte va fi grav afectată de un eveniment viitor. Fiecare femeie își cunoaște doar propria istorisire, în care se regăsesc asemenea unui puzzle piese mai mici ce reflectă povești despre femei, bărbați și pisici, plus povestea unei insule îndepărtate și fascinante – posibil insula croată Krk din Marea Adriatică – unde s-ar putea produce evenimentul prefigurat de stele. Poveștile sunt și despre pământ și mare, ploaie și peșteri, stele și soare, camere și case, dar, mai ales, sunt despre frământările omului, despre impulsuri și frustrări, doruri și realitate, dragoste și încălcări ale iubirii, despre poftă și imposibilitatea de a împărtăși toate aceste lucruri cuiva.

În Italia fascistă, în plin război mondial, Pin, un băiat fără prieteni sau repere, încearcă să se agaţe de cei mari, de obiceiurile şi obsesiile lor ciudate, care îl fascinează: arme, băutură, sex, crime. Rămas doar cu o soră prostituată faţă de care se simte complet înstrăinat, Pin îşi găseşte pentru scurt timp refugiul într-o tabără de partizani, închegată din personaje pitoreşti şi tragice în acelaşi timp: Văru’, Pişichieru’, Şchiopu’, Piele. Martor al naturii ipocrite şi nestatornice a adulţilor, Pin nu-şi doreşte decât să găsească un prieten adevărat, căruia să-i poată împărtăşi marele său secret: locul magic, ascuns, în care păianjenii îşi fac cuib. O asemenea aşteptare, izvorâtă din puritate copilărească, se dovedeşte greu de satisfăcut, dar nu şi de înăbuşit.

Volumul Copilul divin, roman pentru adultii care ar dori sa ramana copii, solicita un cititor atent, pregatit sa se ocupe de propriile traume.

Autoarea prezinta modul in care o persoana care sufera de o boala mintala si care se confrunta cu aceasta la toate nivelurile, din exterior pana in cele mai intime strafunduri, se deschide inaintea cititorului.

Eroina principala este mama naratoarei a carei soarta constituie prilejul de a dezvalui, intr-un limbaj direct si fara adaugiri de prisos, cele mai ascunse traume ale unei societati reticente la suferinta celorlalti, o societate marcata de razboaiele iugoslave.

O minunata alchimie tese, din fire impalpabile, acest roman devenit o carte-cult in peste 40 de tari. In 2007 a fost ecranizat de Francois Girard, cu Michael Pitt, Keira Knightley, Alfred Molina, Sei Ashina si Koji Yakusho in rolurile principale.

La 1861, o epidemie care ucide viermii de matase ameninta sa aduca ruina in infloritorul orasel francez Lavilledieu, unde sapte filaturi produc pretioasele fire din care se tese senzualul si inefabilul material. Singura solutie este o calatorie pana in indepartata Japonie, unde crescatoriile nu au fost afectate. Strainilor nu le este insa ingaduit sa intre in Tara Soarelui-Rasare, iar periculoasa misiune ii este incredintata tanarului Herve Joncour, care si-a abandonat cariera militara in favoarea matasii. Traversand toata Europa si Asia, el ajunge „la capatul lumii“, iar acolo, pe domeniul seniorului Hara Kei, are loc intalnirea care ii va schimba viata. Penduland intre cele doua lumi si intre doua femei – sotia din Franta si iubita intangibila din Japonia, amandoua in asteptare –, Herve Joncour strabate continente si cartografiaza teritoriile pline de neprevazut ale iubirii.

 

Alături de Jorge Luis Borges, Julio Cortázar şi Adolfo Bioy Casares, ERNESTO SABATO aparţine strălucitei pleiade de scriitori agentinieni ai secolului XX. S-a născut în 1911 la Rojas, într-o familie de imigranţi italieni. Studiază la Colegiul Naţional din La Plata şi apoi la Facultatea de Ştiinţe fizico-matematice a Universităţii Naţionale din La Plata, unde obţine şi titlul de doctor, în 1938. În acelaşi an pleacă în Franţa, pentru a lucra la Laboratorele Joliot Curie din Paris. Aici cunoaşte îndeaproape mişcarea suprarealistă, care l-a înrâurit semnificativ. În 1940 se întoarce în Argentina, fiind numit profesor la Universitatea Naţională din Buenos Aires, şi îşi face debutul literar în revista Teseo din La Plata. În 1945, în urma articolelor din La Nación, prin care atacă regimul lui Perón, este obligat să abandoneze învăţământul. Renunţă şi la activitatea ştiinţifică pentru a se dedica exclusiv literaturii. După un an, i se editează cel dintâi volum, Unul şi universul, o culegere de articole pe teme politice, filosofice şi sociale. Primul său roman, Tunelul (1948; Humanitas Fiction, 2012), este primit cu interes în ţară şi pe plan internaţional, iar următoarele două romane, Despre eroi şi morminte ( 1961) şi Abaddón, Exterminatorul(1974), îi deschid larg porţile gloriei şi ale nenumăratelor şi prestigioaselor premii şi distincţii, dintre care Premiul Médicis (1977); titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare (1979) şi cel de Comandor al Artelor şi Literelor din Franţa (1983); Premiul Cervantes (1984). A scris de asemenea eseuri cu caracter social, politic, filozofic şi literar: Oameni şi angrenaje (1952), Eterodoxie ( 1953), Scriitorul şi fantasmele sale (1963), Apolgii şi respingeri (1979), Robotizarea omului şi alte pagini (1981), Înaintea sfârşitului (1998) etc. Îşi pierde treptat vederea şi în ultimii ani ai vieţii îşi cultivă vechea pasiune pentru pictură. Moare în 2011, în Santos Lugares (provincia Buenos Aires), cu trei luni înainte de a împlini o sută de ani.

Aventurile captivante ale lui Peter Pan, băiețelul care, cu îndărătnicie, refuză să crească, zboară și își petrece copilăria fără sfârșit pe o insulă miraculoasă alături de „băieții pierduți”, în compania zânelor, sirenelor, piraților și indienilor, sunt deja celebre în toată lumea.

Dar cum poți face să ajungi pe acea insulă atât de îndepărtată, Țara Niciunde, aflată între vis și imaginație? Vai, ce ispititor!... Nimic mai simplu. Este suficient să-l cunoști pe Peter Pan și să ai un strop din pulberea zânelor pentru ca să zbori.

Nici John, Michael și Wendy nu și-au închipuit că vor reuși să zboare și că vor poposi în Țara Niciunde să se lupte cu indienii și pirații. Doar până într-o seară, când în camera lor a apărut Peter Pan…

O lectură savuroasă și pasionantă pentru copii, o experiență emoționantă și nostalgică pentru adulți, care au văzut în copilărie, cel puțin o dată, pe Peter Pan la fereastră.

În plan formal, prozele-instantaneu ale Lydiei Davis constituie genul proxim al literaturii Irinei Bruma, ce pare să se hrănească, la o primă lectură, din registrul ideilor gingaşe, pentru a deveni printr-o stranie anamorfoză mai tăioase şi mai violente pe măsură ce lectura lor se decantează. Scenele intime, relaţia candidă cu obiectele casnice, micile nesiguranţe, negocierile zilnice ale cuplului sunt semne exterioare ale inocenţei care însă se rearan-jează pentru a schiţa peisajul intern al melancoliei.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Schimbând personajul masculin cu unul feminin, în doar câteva zeci de pagini (3,4-hour read), cum o cer vremurile, Irina Bruma rescrie Omul fără însuşiri al lui Musil. Fie că se află acasă sau la birou, este singură sau în compania apropiaţilor, spală vasele sau întrerupe puţin lectura lui Homer, tânăra protagonistă nu încetează nicio clipă să îşi analizeze şi reanalizeze, expert, propriile gesturi şi pe ale celorlalţi, fără să tragă însă vreodată o concluzie anume. Ironia şi autoironia sunt principalele instrumente folosite în aceste miniproze/miniroman modernist fără intrigă/jurnal intim scris la persoana a III-a, nu fără rol terapeutic, în care multe dintre prejudecăţile zilelor noastre – extremele răsturnate ale prejudecăţilor de ieri – sunt demontate cu subtilitate, iar viaţa obişnuită, cea fără drame exagerate, fără «senzaţii tari», cu bucurii şi împliniri moderate, este reafirmată şi readusă la rang de artă. Observaţii precise, raţionamente dezvoltate maniacal, dar o atmosferă caldă, intimă şi unul dintre cele mai interesante şi relatabile personaje din literatura română recentă, iată ce ne propune autoarea în Perfect nemulțumită.” (Cristina Ispas)

In 2005, Luminita Sambotin a publicat volumul de debut "Teama de limite" - un roman urban contemporan, cu accente autobiografice, gandit ca un prim volum dintr-o trilogie.
    "Calatorie si destin - Povestea Lucianei" este cel de-al doilea volum, finalizat in 2016. 

O teribila satira a comunismului, facuta de unul dintre cei mai mari scriitori ai modernitatii. Un celebru chirurg din Moscova care grefeaza unui caine vagabond glande de „proletar“ este pretextul acestui spumos roman, in care niciuna din racilele sistemului totalitar nu este crutata. (Constantin Abaluta)