Literatură

Doi profileri, un cititor de emoții, o detectoare de minciuni și o enciclopedie ambulantă își reunesc forțele în „Instinct criminal” pentru a prinde un nou criminal în serie.

La scurt timp după ce a fost recrutată într-un program de elită al FBI-ului pentru adolescenți cu abilități înnăscute de rezolvare a crimelor, Cassie Hobbes abia a scăpat cu viață în urma confruntării cu un criminal obsedat de mama ei și de circumstanțele misterioase în care aceasta a murit.

Când încep să apară victimele unui nou criminal în serie, Înzestrații sunt atrași într-un caz activ, care îl vizează direct pe unul dintre ei: ucigașul este un imitator perfect al tatălui încarcerat al lui Dean – un bărbat pe care tânărul își dorește cu disperare să-l uite.

Acum, mai mult decât oricând, Înzestrații trebuie să înțeleagă cum funcționează mintea unui criminal brutal și să-i descifreze jocurile minții — dacă nu vor să fie prinși în capcana lui letală.

În stilul ei caracteristic, Jennifer Lynn Barnes îmbină indiciile subtile, intriga ingenioasă și întorsăturile de situație într-un thriller palpitant, care îi va ține pe cititori cu ochii lipiți de pagini — și îi va îndemna să se uite din când în când peste umăr.

Tronul de Cranii din Krasia e pustiu.

Jardir ar fi trebuit să cucerească întreaga lume și să conducă toate popoarele în lupta împotriva demonilor. Asta dacă nu i s-ar fi opus Arlen Bales, Omul Pictat, și el un Izbăvitor pentru oamenii din Nord. După un duel la care onoarea i-a condamnat, amândoi dispar într-o prăpastie. Odată rămasă fără Izbăvitori, lumea recade în haosul luptelor pentru putere, iar forțele Răului proliferează.

În Sud, Inevera trebuie să-și împiedice fiii să se omoare între ei și să se arunce într-un război civil nimicitor, iar în Nord, Leesha și Rojer se străduiesc să-și formeze propriile alianțe care să țină calea krasianilor atunci când se vor întoarce.

Numai Renna Bales poate ști ceva despre soarta celor doi bărbați care ar fi trebuit să salveze omenirea, dar și ea a dispărut.

„Cu un crescendo aproape perfect, cartea asta îți face inima să gonească și adrenalina s-o ia razna.“ Book Frivolity

„Chiar dacă se înnoadă armonios la tradiția unor autori de epic fantasy precum J. R. R. Tolkien, Robert Jordan ori George R. R. Martin, nu există, în literatura fantasy, nimic comparabil cu seria DEMON.“ Marian Coman, redactor-șef Armada

„Acest roman confirmă că seria SILOZUL este o capodoperă modernă.“ Sunday Express

Secretele și minciunile au stat la baza societății din Siloz. Asta până când cineva a descoperit adevărul. Jules știe ce au creat predecesorii ei și că aceștia sunt de vină pentru viața lor de acum. Dar are prea puțini susținători, iar cei mai mulți se tem în continuare de lumea toxică din exterior.

După revoltă, cei din Silozul 18 se obișnuiesc cu noul regim. Unii acceptă schimbarea, alții se tem de necunoscut. Nici unii, nici alții nu au vreun control asupra propriilor vieți. Câțiva sunt dispuși să distrugă totul. Numai Silozul 1 poate interveni.

„Hugh Howey e un povestitor ireproșabil, cu un stil clar, plin de secvențe memorabile.“ SFF World

„Pe măsură ce discuțiile legate de folosirea armelor nucleare se reaprind, romanele tulburătoare ale lui Hugh Howey devin din ce în ce mai actuale. Ca niște semnale de alarmă în care imaginația și talentul literar ne arată punctul în care omenirea nu trebuie să ajungă niciodată.“ Marian Coman, redactor-șef Armada

Portretul unei doamne (1881), o capodoperă a realismului psihologic și una dintre cele mai apreciate scrieri ale autorului, o înfățișează pe Isabel Archer, o frumoasă americancă plină de viață, care se mută pentru o perioadă în Europa, la invitația mătușii sale înstărite. Spirit independent, dar naivă, tânăra și grupul de egocentrici care roiesc în jurul ei oferă o reprezentare subtilă a relațiilor de putere manifestate între europeni și americani, dar și între sexele opuse. 

„În spatele portretizării sofisticate a moravurilor și personalităților, […] lumea Portretului este o lume amenințătoare, adesea fatală, [o lume] a represiunii și anihilării, în care nimeni nu e fericit și nimeni nu e salvat.” Fred Kaplan 

 „Pe parcursul romanului, Isabel […] devine, în fața noastră, carne, sânge și suflet – o persoană adevărată, cu care ne identificăm.” Jill Bialosky, Independent  

 „Prin acest excepțional roman […], Henry James a înnobilat însăși arta narațiunii, afirmându-i odată pentru totdeauna rangul estetic suprem.” Anca Peiu, în „Prefață” 

Ilustrație copertă: Philip de László, Violet Rawson, Lady Leconfield (1892–1956)

Elliot Bloom este un florar încruntat care urăște faptul că e proprietarul unei florării… Asta până când la ușa magazinului său apare o anumită tânără cu ochi strălucitori și cu o pasiune cu totul aparte pentru gogoși.

Cu mult timp în urmă, cei doi colaborau la evenimente ziua, iar noaptea, Ama analiza complicatele tatuaje florale de pe trupul lui Elliot. Apoi Ama i-a frânt inima iubitului său, iar tinerii nu și-au mai vorbit niciodată.

Acum însă, foștii amorezi trebuie să pună la punct împreună organizarea unui eveniment care le-ar putea impulsiona carierele – numai că niciunul dintre ei nu a trecut peste ce s-a întâmplat cu doi ani în urmă. Nu ajută nici faptul că cele două mirese, care observă pasiunea ce mocnește între Ama și Elliot, sunt hotărâte că îi cupleze, fără să aibă habar de povestea nefericită din trecut. În timp ce nunta scapă de sub control, Ama și Elliot descoperă că anumite lucruri pot supraviețui unui dezastru năucitor.

Uimitor și amuzant, romanul Nu mă uita vorbește despre doi oameni care își dau unul altuia – dar și iubirii – o nouă șansă!

„Julie Soto este autoarea mea preferată, punct! O să citesc tot ce scrie și o să mă bucur de fiecare cuvințel!” ALI HAZELWOOD

„Un triumf pentru toți cei care iubesc nunțile, dar și… florarii chipeși.” ABBY JIMENEZ, autoarea romanului Friend Zone

 „Un debut sexy și dulce în egală măsură!” KIRKUS

„O deopotrivă emoționantă și amuzantă scrisoare de dragoste către Sacramento, orașul natal al autoarei, care îi va fascina pe cititorii interesați de poveștile ai căror protagoniști capătă o a doua șansă și sunt mistuiți de o tensiune sexuală incredibilă, în ciuda faptului că el e morocănos ca un căpcăun, iar ea, veselă ca o rază de soare.” LIBRARY JOURNAL

„O poveste de dragoste nemuritoare, care va transforma această carte într-una dintre cele mai bune lecturi ale anului!” PASTE MAGAZINE

„Un debut stelar care anunță un talent fenomenal. Fii atentă, lume! Julie Soto e aici!” SARAH HAWLEY, autoarea bestsellerului A Witch’s Guide to Fake Dating a Demon

„Julie Soto este regina inimilor palpitânde și a minunățiilor care te dau pe spate.” PENNY REID, autoarea bestsellerului Neanderthal Seeks Human

Ion Luca Caragiale (1852–1912) a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, profesor, comentator politic, ziarist, dar și sufleur, revizor școlar, corector, registrator, copist sau patron de berărie. Este considerat cel mai mare dramaturg român al tuturor timpurilor și unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru, nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii și poezii. Caragiale este considerat atât întemeietorul teatrului comic din România, cât și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Majoritatea scrierilor sale exemplifică elocvent realismul critic românesc.

Volume publicate în timpul vieții: Schițe (Traduceri și originale) (1897), Momente (1901), 1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note (1907), Novele, povestiri (1908), Teatru. Opere complete (1908), Momente, schițe, amintiri (1908), Schițe noue (1910). Deopotrivă adulat și contestat, lui Caragiale i s-au decernat numeroase premii pentru piesele sale ingenioase, fiind ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

 

 Bo nu isi poate imagina lumea fara iubita lui, Sofia. Din fericire, nici nu trebuie sa o faca. Chiar daca ea a ramas prizoniera in trecut, el poate calatori in timp si o poate aduce inapoi. La urma urmei, este elevul Academiei Berkshire, o scoala de elita unde tinerii cu super-puteri invata sa isi controleze abilitatile. Dar daca Sofia este mai departe decat ar fi crezut? Daca tot ce se intampla in jur e doar produsul mintii lui?
    O lume fara tine este o poveste zguduitoare despre dragoste, familie si identitate intr-o lume haotica in care un adolescent se straduieste sa distinga realitatea de halucinatii, invatand in mod dureros ca uneori trebuie sa renunti la anumite lucruri pentru a reusi sa mergi mai departe.

În 2024, romanul Samson și Nadejda i-a adus lui Andrei Kurkov a doua nominalizare consecutivă pe lista lungă Booker Prize.

„Samson și Nadejda, surprinzătoarea carte a romancierului și jurnalistului ucrainean Andrei Kurkov, este un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență ce a urmat războiului. Andrei Kurkov abordează toată această brutalitate prin bine-cunoscutul său simț al ironiei și al absurdului. Astfel, un tânăr student la inginerie își vede tatăl ucis de cazaci și, câteva clipe mai târziu, o sabie îi retează urechea dreaptă. Reușește să o recupereze și să o păstreze într-o cutie. El va descoperi în curând că urechea continuă să audă – îi transmite zgomotele pe care le captează uneori, chiar și de la distanță. Inspirat de dosarele poliției secrete bolșevice din perioada de după Primul Război Mondial, romanul lui Kurkov creează o atmosferă complexă, care merge de la literatura rusă din secolul al XIX-lea și până la actualitatea războiului din Ucraina (deși volumul a fost publicat înainte de invazia lui Putin).“

Juriul Booker Prize referitor la nominalizarea romanului Samson și Nadejda pe lista lungă a prestigiosului premiu, în 2024

„Pentru mine, această nominalizare a fost o veste foarte plăcută, mai ales că e pentru un roman despre istoria Ucrainei și a Kievului și pentru un roman care e legat de realitatea actuală, pentru că, între evenimentele care s-au întâmplat în 1919, cele din 2022 și cele care se întâmplă astăzi, se pot face foarte multe paralele. (…) Mă tem foarte mult să nu uităm de Ucraina. Această carte este, de asemenea, una dintre modalitățile de a le reaminti oamenilor despre cultura ucraineană.“

Andrei Kurkov

Apar în această antologie o mulțime de haine: noi și vechi, păstrate cu grijă, purtate până au devenit cârpe, rochii de zi și de seară, extravagante și banale, din stofe deosebite, absolut superbe, rochițe de grădiniță și fuste de atlas. Apoi mai găsiți o cămașă de alăptat și una bărbătească, fără guler, o vestă antiglonț, o cămașă vărgată a unui deținut de la Dachau, un costum galben de livrator Glovo, un body din mătase neagră și o cravată verde, o geacă mov, o pereche de pantofi de damă, cu toc ascuțit, de zece, pufoaice, echipamente montane, o pălăriuță dhaka topi, niște ciorapi Burberry cu găuri, o pereche de pantaloni scurți, tot felul de blugi și un pulover roșu, dar și pălării, șepci, ochelari, niște șoșoni cu bot de vulpe, un inel cu moldavit, ochelari, chiar capacul obiectivului unui aparat de fotografi at. Toate sunt legate de cele mai diverse aspecte ale vieții: relații interumane, politică, istorie, antropologie. Părtașe la suferință, dar și la bucurii, haine salvatoare și haine care îți pun viața în pericol, sunt parte a identității noastre.

Diana Iepure

Colecția „Se poartă cartea“

Purtăm în noi cărțile pe care le iubim și care ne-au modelat, de-a lungul timpului, viziunea asupra lumii. Colecția „Se poartă cartea“ mizează pe puterea transformatoare a lecturii și ne invită să privim lumea prin filtrul modei, construind un fel de garderobă livrescă, văzută din perspectiva literaturii și a nonficțiunii.

Adrian Scrimint este un iconoclast de anvergura europeana al romanului romanesc de secol XXI. Romanul sau, Balet la Kosovo, se afla la intersectia lui Adio, arme (Hemingway) si Nimic nou pe frontul de vest (Erich Maria Remarque) proiectat in anul 1999 al zbuciumatului veac pe care il traim. Ei bine, imaginati-va un Petruska a lui Stravinsky care este Jovan Bilic, visand sa fie un Nijinsky in acest secol, intru impacarea crucificarii dintr-un razboi nationalist european cu destinul unui balerin. Romanul este o sinteza minunata intre un thriller, un jurnal de front si un roman psihologic. Stilul este cvasicinematografic, dinamic si cu surprinzatoare flash-uri asupra realitatii de secol XXI. Se citeste cu sufletul la gura si se poate "consuma" intr-o zi si o noapte. Ca apoi sa mai fie citit o data, si inca o data, si inca o data... meditand asupra mortii si vietii, asupra mediocritatii si geniului, asupra conditiei umane a artistului adevarat, precum Jovan Bilic care refuza sa moara pentru o cauza care nu este destinul sau. Adrian Scrimint este, asa cred, Jovan Bilic. - Leonard Oprea

Poveștile încapsulate în noi ies la iveală în momentele de răscruce ale existenței. Atunci anamneza, introspecția sau visele ne ghidează către pieile identitare pe care credem că le-am lepădat de-a lungul cărărilor sinuoase ale devenirii noastre. Privindu-le cu atenție, de la o anumită distanță critică, înțelegem că fiecare a avut un rol în construcția chipului pe care-l purtăm în prezent. Cartea semnată de Anița Vulcan Grigoriu surprinde treptele și pragurile unui destin, care adună laolaltă firele vieții unui personaj (fata cu alunița) și ale unei comunități (din Țara Pădurilor Albe). Sensul ultim al acestui Bildungsroman este acela că nu suntem niciodată doar individualități, ci părți dintr-un întreg, unite prin sentimentul apartenenței la un loc și o istorie anume. Felul în care deconstruiește și reconstruiește autoarea tradiții, practici și comportamente colective din universul arhaic și mereu nou al tărâmului copilăriei atestă credința că viața nu poate începe fără o întoarcere autentică înspre rădăcinile zborului. Darul de a naște este primit simultan cu cel de a renaște înspre cel ce ai fost dintotdeauna plăsmuit să fii. Iar dragostea, ce nu poate fi nicicând explicată pe deplin, este liantul care lămurește și străluminează totul. - Cristina Bogdan

Top 5 lucruri care îl îngrozesc pe Maxen (Woodbead) Smith

1. Fantomele (pe care doar el le vede)
2. Colegii care râd (de el)
3. Un tată care nu-l crede
4. Un bunic care crede prea mult
5. Un univers supranatural pe cale să se dezlănțuie

Prima dată când a văzut fantome, Maxen (Woodbead) Smith era convins că toată lumea le vede. Acum, la sfârșitul clasei a șasea, Max a învățat să-și țină viziunile pentru sine. Misiunea lui: să pară „cât mai normal“. Dar când ajunge în Glimmerville, la Conacul Woodbead, unde o să-și petreacă vacanța de vară împreună cu Ramhart Woodbead, bunicul său excentric, lumea spiritelor nu mai poate fi ignorată.

Aici, în acest orășel învăluit în ceață, plăcintele sunt fermecate și fantomele zburdă liber. Adio, normalitate! După ce se abate peste ei o furtună supranaturală, iar sufletul bunicului este capturat, Max – cu ajutorul noilor săi prieteni – trebuie să găsească Ghidul practic, o carte magică, singura care-l poate învăța cum să-și învingă dușmanii de pe lumea cealaltă. Și asta cât mai repede, înainte ca sufletul lui Ramhart să fie pierdut odată pentru totdeauna…

Postfață de Ion Vartic

Bulgakov scrie aici romanul iubirii, disperării și nevoii de mântuire, una dintre cele mai mari cărți ale secolului XX. O lectură pasionantă și, în același timp, cathartică.

Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineînţeles, nimic din elementele lumii paralizate. Şi atunci e nevoie de ceva din afară. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland şi se amuză să pună pe jar Moscova, oraşul unde Maestrul şi Margareta încearcă să-şi trăiască iubirea. Departe în timp şi spaţiu, Pontius Pilat îl judecă pe Isus. Planurile alunecă unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferinţei şi sacrificiului şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viaţa de la Moscova se spune în cer. împânzit de date autobiografice, de aluzii livreşti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov dă impresia paradoxală că a fost scris dintr-o suflare, antrenându-şi cititorul în iureşul nebunesc al întâmplărilor din Moscova anilor ’30.

„În același timp fabulă, satiră și roman de dragoste, Maestrul și Margareta este o parabolă despre putere și efectele ei distrugătoare, despre bine și rău și, mai ales, despre fragilitatea umană și forța iubirii.“ (The New York Times)

„Schiop propune un personaj ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social. Textul său este un fel de proces-verbal al unui grup. Reţinem neapărat faptul că acest grup, alcătuit în bună parte din oameni obsedaţi de carte şi dependenţi de spleen intelectual, are drept scop evident violentarea tuturor prejudecăţilor despre cultura înaltă.
Tinerii din povestea lui Schiop îşi varsă amarul reinventând un limbaj al filozofiei «de stradă». Ei fac parte din acea generaţie care a fost hipnotizată de subcultura înaltă a anilor ’90: Nirvana şi cam tot ce mişca prin Seattle, Suede, BUG Mafia etc. Ei bine, se produce un melanj lingvistic pe alocuri irezistibil, uneori prea artificial, între hermeneutica suspiciunii tip Baudrillard şi revelaţii subculturale tip Tataee. Acest argou este principalul pariu al lui Adrian Schiop.” (C. Rogozanu)

Tradusă în hexametri, cu o postfaţă, bibliografie şi indici de Dan Sluşanschi şi ilustrată de Mihail Coşuleţu

„Binevoitorul nostru cititor se va întreba, poate, cum de ne-am asumat curajul de a ne avânta într-o atât de temerară întreprindere, cum este aceea a unei noi traduceri a poemelor homerice, şi, mai cu seamă, a uneia dorite în hexametri. Vom mărturisi, prin urmare, deschis că am ajuns treptat să simţim această înclinare nu ca pe o îndrăzneală, ci ca pe o necesitate de neocolit: nimeni nu poate tăgădui faptul că orice lume civilizată, orice naţiune cultivată şi cu respect pentru sine are îndatorirea de a-şi regândi marii autori odată cu fiecare nouă generaţie şi de a-i traduce iarăşi, măcar tot la două generaţii, căutând să se apropie mereu mai mult de spiritul şi de expresia acestora.“  — DAN SLUŞANSCHI

Virgil Lepară, orfan și fără prea multe perspective în timpul regimului comunist, își găsește locul și, într-un fel, o familie în structurile Securității. Avansează rapid pe treptele ierarhice și ajunge colonel într-un departament de elită care se ocupă cu suprimarea fizică a persoanelor indezirabile pentru Ceaușescu. Doar că, imediat după revoluție, printr-un concurs de împrejurări, devine singurul deconspirat și este judecat și condamnat la închisoare pentru crimele lui. Iese din închisoare după douăzeci de ani, timp în care și-a pierdut nevasta și toată averea, dar află cu surprindere că un binefăcător din cadrul serviciilor a avut grijă să îi asigure tot ce are nevoie într-un azil de lux din capitală. Astfel, proaspăt pensionar special, nu are altceva de făcut decât să își trăiască libertatea nou-dobândită și confortabilă. Totuși, beneficiile vin cu un cost, astfel că, într-o Românie modernă și europeană, depinde în continuare de toanele și mașinațiunile agenților din servicii. Totodată, relațiile nou-închegate, cu oameni aparent simpli, îl pun în situația de a-și rememora vechea viață, iar cea mai odioasă crimă a lui pare să îl ajungă din urmă și să îi pună în pericol existența. Un roman în care Radu Aldulescu scoate la lumină părțile cele mai sumbre ale trecutului nostru comunist, dar și legăturile încă prezente și incredibilele compromisuri sociopolitice cunoscute sau ascunse.

Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Mishima, Templul de aur a fost ecranizat de trei ori: în 1958 sub titlul Enjō (Conflagrația), în regia lui Kon Ichikawa, în 1976, cu titlul original Kinkakuji, în regia lui Yoichi Takabayashi, și în 1985 ca parte a filmului Mishima: A Life in Four Chapters, regizat de Paul Schrader și produs de Francis Ford Coppola și George Lucas.

În luna iulie a anului 1950, un tânăr preot budist dă foc templului Kinkakuji. În fața instanței, acuzatul declară că urăște frumusețea. Fascinat de fapta și de justificarea nemaiauzite, Mishima încearcă să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui răspuns: frumusețea imuabilă a templului vechi de secole aruncă în derizoriu fericirea efemeră și imperfectă a muritorilor, amintindu-le că lumea trecătoare nu le poate oferi nimic pe măsura năzuințelor lor.

„Cu Templul de aur, Mishima s-a afirmat drept una din cele mai importante voci literare ale epocii sale.“ — The New York Times

„Mishima recreează Kyōto, pornind de la imaginea templului, așa cum Victor Hugo a reconstruit Parisul medieval pornind de la catedrala Notre-Dame.“ — The Nation

„O mare operă literară, trasând cu minuție harta unui suflet zbuciumat.“ — Chicago Tribune

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

„Impresionant și plin de surprize. Evadarea perfectă!“ Stephanie Garber, autoarea seriei A fost odată o Inimă frântă

Quell are 17 ani și și-a petrecut toată viața ca o fugară, pentru a ține secretă magia mortală ce-i curge prin vene.

Ca să se ascundă de asasinul care o urmărește, Quell intră într-o societate magică a elitelor, numită Ordinul. Dacă reușește să treacă de cele trei ritualuri de inițiere, stăpânind forma lor de magie, va putea să-și îngroape definitiv propria putere interzisă. Dar să devină debutanta perfectă e mult mai greu decât și-a imaginat, mai ales că relația cu Jordan, mentorul întunecat și antrenorul ei într-ale omorului, nu e doar una profesor-elev.

Când descoperă măsurile pe care Ordinul le ia ca să-și apere bogăția și puterea, Quell e obligată să aleagă: fie îmbrățișează magia neagră, fie riscă să piardă tot, inclusiv pe cei pe care a învățat să-i iubească.

Elle ne prezintă începutul unei serii fantasy romantice, desfășurată în timpuri moderne, impregnată de o atmosferă complet amețitoare, cu o dragoste interzisă și o magie neagră care ar putea distruge totul.

„Povestea de dragoste interzisă din cele mai sălbatice visuri ale mele. O încântare pentru iubitorii de romantism de toate vârstele!“ Ali Hazelwood, autoare de bestsellere New York Times

„O fantezie cuprinzătoare, plină de magie, secrete și romantism. Casa Marionne m-a prins de la prima pagină și nu mi-a mai dat drumul. O carte încântătoare, fascinantă, pe care nu trebuie să o ratați.“ Alex Aster, autoarea romanului Lightlark

"Unul dintre cele mai originale romane fantasy pe care le-am citit vreodată. O lume complexă și minunat de romantică, pe cât de magică, pe atât de periculoasă.“ Nicola Yoon, autoarea romanului Și soarele e o stea

 „Inventiv, evocator și grandios. O călătorie captivantă, magică și uimitoare.“ Karen M. McmAnus, autoarea romanului Unul dintre noi minte."

„Incandescent, sensibil și sălbatic.“ Rebecca Ross, autoarea romanului Rivali divini

Effy Sayre a crezut întotdeauna în basme. Nu a avut de ales. Din copilărie, a fost bântuită de viziuni cu Regele Zânelor. Și-a găsit mângâierea doar în paginile romanului Angharad – îndrăgita carte a lui Emrys Myrddin despre o fată muritoare care se îndrăgostește de Regele Zânelor și apoi îl distruge. Acest volum jerpelit este singurul lucru care o ține pe Effy pe linia de plutire în cursul primului ei an la prestigioasa Facultate de Arhitectură llyriană. Așa că, atunci când familia lui Myrddin anunță un concurs pentru a reconstrui conacul regretatului autor, Effy simte că acesta este destinul ei. Dar Conacul Hiraeth este o sarcină imposibilă: o casă plină de mucegai, părăginită, gata să se prăbușească în marea flămândă. În plus, Effy constată că altcineva și-a stabilit deja domiciliul temporar acolo. Preston Héloury, un tânăr student la Literatură, pare hotărât să demonstreze că autorul favorit al lui Effy este un impostor. În timp ce analizează moștenirea lui Myrddin, adunând indicii din scrisorile, cărțile și jurnalele sale, cei doi studenți rivali descoperă că fundația casei nu este singurul lucru în care nu pot avea încredere.

Forțe întunecate, lumești sau magice, conspiră împotriva lor, iar adevărul i-ar putea duce pe amândoi la pieire.

 „O atmosferă pătrunzătoare și minunat de intensă.“ Rory Power, autoarea romanului Sălbaticele, bestseller New York Times

 „Povești spuse pe limba apei are tot ce-i trebuie: un basm întunecat, o idilă delicată, un mister istoric obsedant și un omagiu mustind de furie înăbușită adus celor cărora le-au fost furate istoriile. Mi-a plăcut la nebunie.“ Alix E. Harrow, autoarea romanului Cele zece mii de uși ale lui January

 „O scrisoare de dragoste adresată poveștilor și tuturor celor reduși la tăcere sau uitați când poveștile au fost spuse.“ Allison Saft, autoarea romanului O magie de neîmblânzit

„Romantică, întunecată și tulburător de misterioasă. Mă voi gândi la această carte multă vreme.“ Erin A. Craig, autoarea romanului Casa de sare și amărăciuni  

„Andruhovîci poate fi comparat în literatura ucraineană doar cu Gogol.“ The New York Review of Books

La meridianul zero, pe o insulă rămasă nenumită, tocmai a bătut de miezul nopții și Iosyp Rotskyi își începe emisiunea radiofonică. În studioul care ajunge să-i fie purgatoriu, avându-i în fundal pe Bowie și The Rolling Stones, cititorul își petrece noaptea alături de Rotskyi, care, în pauzele dintre piese, găsește prilej să-și rememoreze viața. Aflăm că Rotskyi este revoluționarul ucrainean cunoscut drept „pianistul baricadelor“, care, nevoit să părăsească țara, a cântat muzică de salon într-un hotel elvețian, unde a fost obligat la un moment dat să interpreteze pentru dictatorul propriei patrii, pe care l-a omorât din greșeală. După ani de închisoare, este eliberat și se retrage în munți, unde trăiește alături de corbul său Edgar și iubita Anime. Urmărit de agenți secreți, Rotskyi lansează propriul radio clandestin, Radio Noapte, de unde transmite muzică și poezie spre o lume învăluită în mizerie, război și dezastre. După cum l-a descris și autorul său, Radio Noapte este un „roman acustic“, un roman prin care răzbate „un perete de sunet“ construit pe fundalul evenimentelor care au frământat istoria recentă a Europei de Est.

„Iuri Andruhovîci este maestrul poveștilor carnavalești.“ Süddeut Sche Zeitung

„Scriitorii sunt mijlocitori între nemurire și rasa umană.“ Iuri Andruhovîci

„Radio Noapte — muzică rock și sex, duritate și dragoste.“ Neue Zürcher Zeitung

„Într-un roman picaresc plin de acțiune, Iuri Andruhovîci apelează la răsturnări de situație, la elemente de basm...Dar la adăpostul sălbăticiei, al haosului, uneori al unor aparențe comice se află miezul negru al unei tristeți amare.“ Die Welt

„N-ar trebui oare să-l declarăm în sfârșit pe James McBride Marele Romancier American?“ Los Angeles Times

Când un tânăr traficant de droguri este împușcat în plină zi, în mijlocul cartierului, de un bețiv bătrân și pașnic cunoscut drept Sportcoat, lumea pare să stea în loc. Se țes teorii ale conspirației, se lansează ipoteze fanteziste, iar în tot acest timp improbabilul criminal reușește să pună poliția pe jar, iscă un război între bandele de traficanți, iar acțiunile lui au urmări nebănuite. Un Don Quijote alcoolic din Brooklynul anilor ’60, Sportcoat se numără printre cele mai memorabile personaje ale literaturii americane din ultimii ani. 

„Mister ce trebuie dezlegat, roman polițist, farsă urbană și portret sociologic al Brooklynului din anii ’60: cartea lui McBride conține o multitudine de fațete interconectate.“ The New York Times 

„McBride își dirijează simfonia antică cu profundă căldură, fără să piardă din priviri suferința și inegalitatea în mijlocul comediei pe care o creează.“ The New York Times

„McBride știe să umfle realitatea până la dimensiuni comice, astfel încât să vedem mai bine mecanismele cele mai mici care fac ca sistemul să funcționeze injust.“ Los Angeles Times

„O comedie plină de compasiune.“ Time

Fratii Karamazov, ultimul roman al lui Dostoievski, nu reprezinta doar o reformulare a dilemelor care definesc intreaga sa opera, ci raspunsul la chinuitoareaintrebare despre relatia dintre o lume framantata de patimi, de dorinte imunde si echilibrul interior al personajelor cuprinse de frenezia negarii nimicniciei propriei vieti. Alexei Fiodorovici, protagonistul acestei scrieri, se zbate intre credinta intr0un Dumnezeu negat de toti cei din jurul sau si refuzul ascezei, al mantuirii prin sacralizarea dreptatii; el parcurge lungul drum al unei singuratati traumatizante, marcat de imposibilitatea implinirii binelui. Un roman deopotriva meditativ si filosofic, al carui final imprevizibil depaseste limitele tragismului conventional si pune la indoiala existenta divinitatii.

Intr-un sat linistit din Shire, tanarul Frodo este pe cale sa primeasca un dar care ii va schimba viata pentru totdeauna. Considerat pierdut cu secole in urma, cadoul este Inelul Suprem, un obiect cu o putere terifianta folosit candva se Seniorul Intunecimii pentru a inrobi Pamantul de Mijloc. Acum, intunericul se ridica, iar Frodo trebuie sa calatoreasca in mijlocul tinutului Intunecimii, in singurul loc in care Inelul poate fi distrus: Muntele Osandei. Calatoria ii va pune la incercare curajul, prieteniile si inima lui Frodo. Pentru ca Inelul ii va corupe pe toti cei care il poarta...il poate distruge Frodo sau va fi distrus de el?

Roman semiautobiografic, publicat inițial pe bucăți în revista Vremya, între 1860 și 1862, în care înfățișează viața condamnaților într-un lagăr de prizonieri din Siberia.

Textul este o colecție de fapte, evenimente și discuții filosofice organizate mai degrabă pe teme decât pe un continuum narativ. Autorul a ispășit o pedeapsă de 4 ani în exil într-un astfel de lagăr de muncă din Siberia pentru implicarea sa în Cercul Petrașevski, un grup progresist de oponenți ai autocrației țariste. Această experiență i-a permis să descrie cuprinzător și autentic condițiile vieții în închisoare și personalitățile condamnaților.

Tolstoi a definit romanul ca fiind opera lui Dostoievski cea mai apropiată de „modelul artei superioare, religioase, care provine din dragostea lui Dumnezeu și a aproapelui".

„O bijuterie de carte care impune timpului legi proprii.“ Gabrielle Zevin

„Foarte, foarte amuzantă. “ Claire Lombardo

 Îl vrei pe bărbatul acesta? Nu? Dar pe acesta?

Când Lauren se întoarce acasă, în apartamentul său din Londra, noaptea târziu, este întâmpinată la ușă de soțul ei, Michael. Există însă o problemă – ea nu este căsătorită. Nu l­-a mai văzut niciodată pe acest bărbat. Dar, judecând după spusele prietenilor, după decorul mult îmbunătățit și după fotografiile din propriul telefon, sunt împreună de ani întregi. În timp ce Lauren încearcă să înțeleagă cum ar putea fi căsătorită cu cineva pe care nu-­și amintește să-l fi întâlnit, Michael se urcă în pod pentru a schimba un bec și dispare brusc. În locul lui apare un bărbat nou și o viață nouă, ușor modificată, se reorganizează în jurul ei. Dându-­și seama că podul creează un șir infinit de soți, Lauren își pune următoarea întrebare: dacă a­-ți schimba viața este la fel de simplu ca a schimba un bec, cum știi că ai ales calea potrivită? Când încetezi să încerci o altă variantă, sperând că e mai bună și începi să trăiești cu adevărat?

Un roman palpitant și original, Bărbații explorează cu o excepțională abilitate modul în care ne orientăm în viață, în dragoste și într-o lume a opțiunilor fără sfârșit.

 „Bogată în portrete reușite, filosofică și nostimă. Mi-au plăcut toți soții, chiar și (mai ales?) cei groaznici. O bijuterie de carte care impune timpului legi proprii, ridicând întrebări despre cum trăim în prezent.“  Gabrielle Zevin

„Bărbații este o explorare isteață și minunată a modului actual în care luăm decizii. O carte caleidoscopică, plină de viață și foarte, foarte amuzantă.“  Claire Lombardo

„Strălucit, comic, surprinzător și înțelept. Am devorat acest roman.“  Naomi Alderman

„Bărbații e o carte MINUNATĂ: proaspătă, originală, extrem de distractivă și ciudat de reconfortantă… Am râs în hohote de nenumărate ori. De mult n-am mai citit ceva atât de amuzant. O încântare totală.“  Marian Keyes

Huliganii nu reprezinta decat o etapa din seria de romane “contemporane”care poarta titlul general de Intoarcerea din Rai. Cand opera va fi sfarsita – sau macar, cand vor fi complectate si alte episode principale – multe dinaparentele incoherente si cruzimi se vor lamuri de la sine. Ceea ce pare acum excesiv de salbatec si excesiv de “cardiac” in Huliganii se va atenua cand ciclul va fi complectat. Huliganii nu reprezinta decat un moment incresterea unui anumit tineret, de care ma ocup in intreaga opera. Dupa momentul abstract, impersonal, de excesiva si haotica interiorizare – reprezentant prin romanul Intoarcerea din Rai, care a dat nume seriei intregi – urmeaza firesc un moment nespiritual, de izbucnire biologica, de lupta amorala. In profilul spiritual al unei generatii, aceste momente,biologice si anarhice, nu puteau fi neglijate.

Aventurile lui Huckleberry Finn, acest roman care s-a bucurat si se bucura inca de interesul publicului, pare scris in joaca. Avem insa, fara indoiala, prima epopee autentica a sudului american si, cu siguranta, cea mai cunoscuta, de un umor extraordinar si de o profunzime a observatiei experimentata mult mai tarziu de adeptii realismului.

La începutul anilor 2020, într-un context MeToo, un schimb de mesaje începe între Rebecca şi Oscar.

Ea e actriță, are 50 de ani, dar e în continuare seducătoare. El are 43 de ani, e un autor relativ cunoscut şi ascultă rap, încercând să scrie o nouă carte. Şi unul, şi celălalt au crescut şi au îmbătrânit în cultura artistului chinuit şi sunt specialişti în abuzul de droguri, însă simt că ar trebui să-şi schimbe obiceiurile. Primele mesaje dintre ei sunt agresive şi totul pare să-i despartă. Apare şi o a treia voce, a lui Zoé, care nu are nici 30 de ani, e feministă şi dependentă de rețelele sociale. Toți trei sunt certăreți, dar vulnerabili. În cele din urmă între ei se naşte o prietenie care îi obligă să depună armele.

Un roman al furiei şi al consolării, al înverşunării şi al acceptării, în care prietenia se dovedeşte mai puternică decât slăbiciunile omeneşti.

„Despentes este vocea feministă cea mai ascultată în Franța de mai multe generații." Le Monde

„În timp ce aşteaptă ca societatea să evolueze, Virginie Despentes nu se schimbă. Ea povesteşte, în Dragă nemernicule, cum interacțiunile sociale – oricât ar fi de toxice, dezamăgitoare şi destabilizatoare – sunt, de asemenea, capabile să dea naştere unei prietenii salvatoare." Vogue

„Deopotrivă tulburătoare şi efervescentă, Dragă nemernicule este o vastă frescă post-MeToo, dar şi o odă închinată prieteniei, impregnată de o blândețe uimitoare." Madmoizelle

„Virginie Despentes pune în lumină un prezent cu urme de măşti şi de Covid, dar în care societatea s-a schimbat pentru că femeile vorbesc şi ne pun pe gânduri. Rămâne de văzut dacă nemernicii se pot schimba şi ei." Toute La Culture