Literatură

Intrigi politice intr-o lume SF.„Cand monofilarul atinse urmatoarea muchie a cubului, viteza crescu din nou, si acum se indrepta in sus intr-un arc care, pe moment, parea ca o sa razuiasca plafonul.

Un roman de nepovestit, scris de iniţiatorul curentului oniric.

Pornind de la un fapt real, Jacques Chessex scrie romanul fascinatiei criminale. Cine stie mai bine ca el sa descrie „jegul primar”, singuratatea, fantasmele oamenilor, vina unei epoci?

„O celebrare a dragostei care transcende şi opera, şi politica, şi timpul. Începe senin şi se termină cu gemete.“ (Letras Libres)

Un roman de citit cu sufletul la gură, despre misterele unei lumi cosmopolite îngropate în istoria recentă a Mexicului.

O carte-experiment, din care litera “e” lipseşte cu desăvârşire. Un roman fără precedent, în premieră pentru piaţa editorială românească, de la un maestru al provocărilor literare şi un expert în traduceri aparent imposibile.

Vanatai pe suflet este o incursiune intr-o lume de indrazneala, imprudente, refuz si acceptare a iubirii.

“Marin Preda a scris, in fond, un roman pe care n-as putea sa-l numesc altfel decat romanul unei mari constiinte. Constiinta, intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificaie (nici macar aceea ce se bizuie pe un tiranic sentiment al justitiei !), o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi, a unui erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste. Destinul il loveste de mai multe ori, insa infrangerile nu-l imping spre negatia valorilor si nu-i salbaticesc sufletul.“- (Eugen Simion)

Howard Kirk este profesor de sociologie la o universitate adepta a modernismului de "sticla si beton" din anii 1970. El isi cultiva reputatia de radical, isi provoaca toti cunoscutii sa practice radicalismul de stanga, si vorbeste oricui sta sa-l asculte despre cum trebuie puse la indoiala toate normele sociale.

Dacă mai există o revistă de cultură, singura după știința mea care are o rubrică permanentă de articole despre educația școlară și învățământ, Luceafărul de dimineață, lucrul acesta se datorează tenacității și competenței autorului acestei rubrici: profesorul Adrian Costache. Din fericire, prins de pasiunea sa pentru pedagogie și de munca la manuale și dicționare de specialitate, din care a publicat o mulțime, profesorul nu s-a ignorat ca prozator. 

După romanele din ciclul Trilogia de la Sf. Sava, Adrian Costache ne oferă acum o carte de proză scurtă. Îl prefer pe autor în ipostaza de făuritor de povestiri pentru că își valorifică, mai bine decât în romane, capacitatea de observație și de sinteză. Povestirea îl obligă la o concentrare a substanței epice, la găsirea episodului relevant. 

Un alt motiv al preferinței mele este că povestirile lui Adrian Costache, spre deosebire de romane, au o câtime de absurd și fantastic pe care scriitorul o dozează foarte bine lăsând-o să-și insinueze atât cât trebuie aroma în text, ca un condiment prețios. Agreabile, cu fraze impecabil construite, de o diversitate care face plăcere cititorului – acesta fiind posesor, în finalurile textelor, al unor alternative de interpretare – povestirile lui Adrian Costache nu trebuie ignorate de niciun iubitor rafinat al prozei. (Horia Gârbea, scriitor)

Echivocul unei prietenii amoroase, o fată misterioasă care suferă de frig în august, al șaselea simț al unui bunic... și atâtea alte frânturi de viață adevărată și de tulburătoare prospețime ne întâmpină în paginile noii cărți a lui Adrian Costache. (Gheorghe Lăzărescu, profesor)

În varianta sa necenzurată, Trei dinţi din faţă este mai mult decât un roman erotic, este un roman al mutilării omului într-un comunism absurd şi dureros.

Erotism de substanta pur psihologica, analiza a indeciziunii erotice.

Femme fatale, româncă frumoasă, misterioasă, semănând cu actriţele de dinainte de război, atrage privirile bărbaţilor oriunde se duce: în cafenea, în metrou, în tren, la poliţie.

Tahar Ben Jelloun ne propune un roman intens despre rezistenţa prin spiritualitate, în care poezia se întâlneşte cu imaginarul pentru a evoca indicibilul.

Françoise Sagan a fost copilul teribil al Franţei, celebritatea ei putând rivaliza cu cea a starurilor de cinema şi a cântăreţilor vremii. Presa a scris că moartea ei „a lăsat Franţa devastată", deşi şi-a trăit ultimii ani în mizerie şi uitare. „Mademoiselle Chanel a literaturii", cum a fost supranumită - sau „şarmantul monstruleţ" -, şi-a scris singură necrologul într-un dicţionar al autorilor. Simbol al libertăţii sexuale, i-a sedus pe cei mai frumoşi bărbaţi ai vremii şi pe cele mai în vogă femei. Mare jucătoare la ruletă, a pierdut şi a câştigat averi, până i s-a interzis accesul în cazinourile din Franţa; a consumat droguri până a ajuns la crize de delirium tremens şi la azil. Implicată într-un mare scandal, a fost condamnată la un an de închisoare pentru fraudă fiscală.
Patul răvăşit este povestea pasiunii unui tânăr dramaturg pentru o foarte frumoasă actriţă. Femeia fatală, capricioasă, ironică şi bărbatul care creează stupoare prin inocenţa şi prospeţimea cu care îşi iubeşte călăul feminin formează un cuplu asupra căruia foarte mulţi au rezerve, numai că sinceritatea bărbatului va duce la o răsturnare de situaţie. Patul răvăşit este o carte despre dependenţa de ineditul şi surpriza (chiar neplăcută) pe care o oferă celuilalt, despre gelozie şi infidelitate, dar şi despre sentimente profunde.

In aceasta noua traducere in limba romana, „Metamorfoza“ nu este doar un text esential pentru cunoasterea si intelegerea operei si a biografiei unui mare scriitor modern, ci este, mai degraba, un manifest al poetului care cerea literaturii mai mult decat i se va cere vreodata.

Incepand din octombrie 1881, apare, sub forma de foileton, intr-un periodic pentru tineret, Comoara din insula, romanul de aventuri care ii aduce notorietatea lui Stevenson.

Aceasta carte, esential metafizica, [...] nu are „subiect“. Dar „subiectul“ este insusi eroul si viata sa interioara cu urcari si caderi; de altfel, asa este lumea, fara subiect, anosta. Totusi, cartea domnului Blecher se citeste cu un interes crescand. Intamplarea a facut ca d. Blecher sa aiba nu numai aspiratii metafizice, ci si talent literar si, unor expuneri de probleme, unor marturisiri, sa urmeze „intamplari“ de-o poezie fantastica neasemuita; atmosfere create dintr-o fraza, dintr-o imagine; pagini de-o fragezime sau de-o putere de viziune cu totul rare; o sensibilitate ascutita, morbida da expresie tuturor aventurilor sale.
Eugen Ionescu

Referinte critice din Geo Bogza, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, E. Lovinescu, Al. Protopopescu, I. Negoitescu, Simona Sora, Nicolae Manolescu, Doris Mironescu.

„Pentru a putea scrie, se confeseaza Kafka lui Felice, am nevoie sa ma izolez, dar nu ca un ermit, lucru care nu e suficient, ci ca un mort. Scrisul, In acest sens, e un somn si mai profund, altfel spus, e moartea, si, asa cum nu poti scoate un mort din groapa, nici pe mine nu ma poti lua de la masa de scris noaptea. [...] numai asa pot sa traiesc.“

George Orwell este autorul englez cu cea mai mare notorietate in literatura cu tema distopica, doua dintre romanele lui, Animal Farm si 1984, fiind frecvent citate drept momentele de cotitura in constructia fictională a unei „societati de cosmar a politiei gandirii care pretindea supunere oarba fata de Big Brother, care a promovat stirile si a manipulat inregistrarea trecutului pentru a controla prezentul“. Propaganda si manipularea sunt temele principale ale acestor romane, cu o mentiune suplimentara de nuanta: romanul Ferma Animalelor a fost influentat in mare masura de teoria marxismului care, la randul ei, a servit drept principala sursa de inspiratie pentru majoritatea romanelor “distopice”.

Insa Ferma Animalelor a fost „proiectat sa parodieze tradarea idealurilor socialiste de catre regimul sovietic“, iar tonul parodic este formula discursiva dominanta, intentia fiind transparenta: satirizarea Revolutiei ruse; in acelasi timp, dincolo de intentia auctoriala, romanul “are o aplicatie mai larga in masura in care (el) a insemnat ca acel tip de revolutie (revolutie conspirative violenta, condusa de oameni inconstienti, infometati de putere) nu poate duce decat la o schimbare de stapani”. - Lucian Pricop

In acest jurnal de calatorie pe apele Tamisei, Jerome K. Jerome infirma toate prejudecatile referitoare la ironia englezeasca (prea putin spectaculoasa) si la epoca victoriana (conformista si sobra). Cartea isi datoreaza succesul si longevitatea umorului spumos cu care sunt evocate peripetiile a trei londonezi pentru care o calatorie de placere pe fluviu capata proportiile unei expeditii aventuroase, plina de neprevazut. Stilul unic al lui Jerome si spiritul sau de observatie, care i-au captivat pe contemporanii scriitorului, transforma Trei intr-o barca intr-un roman clasic al genului, la fel de surprinzator si pentru cititorii zilelor noastre.

Pentru a-i crea copilului deprinderi alimentare sănătoase, autoarea oferă sfaturi despre: • ce alimente să introduceţi şi când; • stabilirea corectă a porţiilor de lapte şi a cantităţii de hrană solidă; • eliminarea meselor din timpul nopţii odată cu introducerea hranei solide; • includerea alimentelor pe care bebeluşul le poate lua cu mâna, la vârsta potrivită.

O carte plină de suspans, care îl introduce pe cititor într-un domeniu aproape ireal și deosebit de captivant, o frumoasă poveste de dragoste.

Verigă centrală a unei trilogii, „Ce mică-i lumea!” s-a bucurat de o excelentă primire din partea criticii şi a publicului larg, fiind nominalizată la Premiul Booker, pe anul 1984 şi, ulterior, ecranizată sub formă de serial de televiziune, în 1988.

Exista o poveste alternativa a vietii lui Isus. Una pe care Parintii Bisericii au considerat-o atat de amenintatoare, incat au scos in afara legii cartile care o documentau, au ordonat arderea lor si au amenintat cu moartea pe oricine era descoperit copiindu-le.

Guy de Maupassant s-a nascut la 5 august 1850, in localitatea Chateau de Miromesnil. A avut un singur frate, pe nume Herve, cu care s-a inteles foarte bine. Parintii sai au decis sa se desparta dupa zece ani petrecuti impreuna, si amandoi copiii au ramas impreuna cu mama lor, Laure. Au decis sa paraseasca locul natal si s-au mutat in Etrat, o regiune la malul marii. Aici, micul Guy a petrecut o perioada frumoasa a vietii, fiind foarte atasat de peisajul viu. Aproape zilnic pleca in mici expeditii insotit de fratele sau, fie intr-o simpla cercetare a imprejurimilor, fie la pescuit. A reusit sa invete rapid dialectul normand, iar in adolescenta pleca impreuna cu pescarii din localitate pe mare. Dupa perioada liceala a izbucnit aproape imediat razboiul franco-prusac, in care Maupassant a luptat cu vitejie. O mare parte din scrierile sale sunt dedicate acestei perioade. Va pastra pentru tot restul vietii o aversiune fata de ororile razboiului si de cei care obisnuiau sa-l promoveze drept o activitate normala.

Tradus în peste treizeci de țări, romanul M-am hotărât să devin prost s-a vândut până în prezent în peste o jumătate de milion de exemplare și a fost încununat cu prestigiosul Euregio-Schüler-Literaturpreis.

A devenit lumea noastră atât de anapoda, încât justa concluzie a oricărui om cu cap să fie „prea multă minte strică“? Sunt oare rutina, automatismele, clișeele, conformismul soluția unei vieți fără griji? În acest caz, originalitatea și creativitatea ajung o piedică insurmontabilă, iar inteligența nu poate decât să-și impună să capituleze pentru ca posesorul ei să-și găsească fericirea. Acesta va fi și pariul lui Antoine, un Candide modern a cărui odisee comică a făcut din M-am hotărât să devin prost un roman-cult.

„În cazul romanului M-am hotărât să devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. În Ecclesiastul există o frază foarte frumoasă, care sună așa: «…cel ce își înmulțește știința își sporește suferința», cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai inteligent, și deci mai nefericit. Poate că mă simțeam foarte aproape de acest gând.“ (Martin PAGE)

Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a primit Premiul Nobel pentru literatura, in 1968. Vechiul oras imperial, capodopera lui Kawabata, a fost ecranizat in 1963 de Noboru Nakamura si in 1980 de Kon Ichikawa.

"În opera lui Maupassant, sinuciderea nu apare ca fenomen social, ci cao problemă individuală şi personală. Tentaţia sinuciderii, dovedită de trei ori, este strâns legată de boala lui, un sifilis cerebral contractat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. La acea vreme, această boală făcea ravagii şi nu se cunoştea niciun remediu. În scrisorile sale, el se plânge tot mai des de dureri de cap şi tulburări ale vederii. Medicamentele pe care medicii i le prescriu nu mai reuşesc să-i calmeze suferinţele. Moartea îi dă târcoale şi el ştie acest lucru." Dorina Mihaela Donea

Și se auzeau greierii e un roman scurt, puternic, cu o temă necruțătoare: avorturile clandestine dinainte de Revoluția din 1989 și consecințele lor cumplite asupra existenței individuale. Confesiunea unei femei, directă, cu rare momente de tandrețe și căldură, atunci când gândurile i se îndreaptă către fetița ei, Sonia, recompune fracturat, dar în detalii de o acuitate uneori insuportabilă un capitol întunecat din istoria românească. Fie că vorbește despre viața muncitoarelor din fabricile comuniste, că rememorează momente dintr-o copilărie chinuită, marcată de figura unui tată violent, sau că face să se audă, la final, vocea Soniei, cartea păstrează un ritm și o intensitate care taie răsuflarea cititorului.

„Mi-am trăit copilăria în anii ’80, într-un mic oraș de munte, la adăpost de istorie. Cu colegii mei de la Școala generală nr. 3 făceam toate nebuniile din lume, în orele de PTAP doamna dirigintă ne du­cea în Parcul Ştefănescu să adunăm castane, mă consideram norocoasă când la cofetăria Garofiţa băgau savarine, nu-mi dădea prin cap s-o compar pe Angela Similea cu Rolling Stones, iar părinţii mei nu aveau ambiţii nemăsurate în ceea ce mă privește. Despre cruzime nu știam mare lucru pe atunci, mult mai târziu, după Revoluție, am aflat că în anii aceia au murit cel puțin 10.000 de femei în urma avorturilor ilegale. Că până şi moartea lor a fost folosită ca propagandă. Că trupul neînsufleţit al uneia dintre aceste femei a fost expus în fabrica în care lucra, avertisment pentru celelalte muncitoare. Când întâmplarea asta îmi revenea în minte mă suspectam că n-am reținut corect, că așa ceva, chiar și înainte de ’89, n-ar fi fost posibil. Am început să scriu Şi se auzeau greierii din nevoia de a accepta. Am încercat să integrez realitatea cu ajutorul literaturii.“ – CORINA SABĂU