Literatură

Premiera mondiala la Bucuresti: 53 de scriitori au scris cel mai rapid roman din lume in doar 5 ore si 35 de minute.

Cel mai rapid roman din lume a fost scris de: Leonard Ancuta, Diana Badica, Lavinia Balulescu, Lavinia Braniste, Anca Bucur, Marius Chivu, Laurentiu Constantin, Bogdan Cosa, Andrei Craciun, Augustin Cupsa, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Adrian Dinis, Luca Dinulescu, Cosmin Dragomir, Gruia Dragomir, Florin Dumitrescu, M. Dutescu, Mihail Galatanu, Adrian Georgescu, Silviu Gherman, Adela Greceanu, Mugur Grosu, Ioan Grosan, Florin Iaru, Marieva Ionescu, Cristina Ispas, Cosmin Manolache, Maria Manolescu, Eusebiu Matei, Marin Malaicu-Hondrari, Mitos Micleusanu, Iulia Militaru, Dmitri Miticov, Oana-Catalina Ninu, Radu Nitescu, Veronica Placintescu, Dan Plesa, Matei Plesu, Mihai Radu, Ana Maria Sandu, Elena Stancu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Alexandru Al. Sahighian, Livia Stefan, Cecilia Stefanescu, Silvia T., Simona Tache, Iulian Tanase, Alex Tocilescu, Razvan Tupa, Luiza Vasiliu, Anca Vieru.

Autoare a peste 20 de opere de fictiune, recompensata cu importante premii literare, tradusa in peste 20 de tari, scriitoarea Yōko Ogawa este o voce majora din literatura japoneza actuala. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replica stralucita la Lolita lui Nabokov.

Structurat in 18 capitole, fiecare echivalent cu cate o nuvela aproape autonoma, romanul urmareste, pe parcursul unui an si jumatate, intamplarile, cand hazlii, cand dramatice, ale personajului principal, un copil de 11 ani pe nume Dzsata, al carui tata e „reeducat prin munca“ la Canalul Dunare-Marea Neagra din pricina semnarii unei petitii cu continut critic la adresa regimului, ceea ce il face vinovat de „activitati subversive antistatale“. In societatea profund dictatoriala in care traieste Dzsata, marcata de penurie, teama, minciuna, neincredere, violenta si frustrari, cititorul va recunoaste cu usurinta Romania „epocii de aur“. Bildungsroman plin de aventuri tragicomice relatate cu savoarea ingenuitatii varstei fragede, volumul lui Dragoman a fost, vreme indelungata, vedeta librariilor maghiare.

CUPRINS:

– Vegetal

– Furcacaudina

– || – Geamantanu

– Sute de inimi mici ca sute de sori prinsi sub pamant

– Sanu

– Chelia lui Valeriu

– Cea mai buna dintre lumile posibile

– Linistea

„In anul 2006, fiind director general la AXA TV, am semnat un protocol de colaborare cu televiziunea nationala din Ucraina, sediul regional al acesteia (cel mai apropiat de Baia Mare) fiind la Ujgorod. Timp de opt ani am calatorit de nenumarate ori in spatiul dintre Ujgorod si Solotvino. Lumea  pe care am cunoscut-o, cu metehnele, realitatile si mitologia  ei, se regaseste in «Herina», care e tinutul prozaic imaginar situat intre: Iasinia (capitala hutulilor) si Iaremcea (una dintre celebrele statiuni turistice ale imperiului polonez). De fapt, e vorba despre un spatiu de vreo 20 de kilometri aflat in Carpatii Padurosi (sau in Carpatia, cum ii spun cei din Ucraina). Acest spatiu e locul de unde izvorasc Tisa, care o ia inspre Ungaria, si Prutul, care curge in sens opus, catre Colomeea si Cernauti. In tinutul fabulos al «Herinei» se petrece actiunea acestei carti care propune o lume a unui defunct imperiu ce-si cauta si astazi cotele de supravietuire.” (Marian Ilea)

In romanul "Trecutul e intotdeauna cu un pas inaintea ta", Ciprian Macesaru a creat o Romanie miniaturala. Tarele unei intregi societati se regasesc concentrate in lumea fictivei comune Strambeni. Intimplari dintre cele mai diverse si mai colorate, pline de personaje viguroase anima viata localnicilor. E o carte cu foarte mult umor (a se citi: haz de necaz), scrisa alert si poetic, cu usoare alunecari in fantastic, construita dupa modelul unui puzzle, chiar daca unele episoade nu comunica cu celelalte decit prin apartenenta la aceeasi realitate sociala. Finalul dur arunca asupra cititorului umbra unei amenintari, (inca) o dovada ca joaca autorului e sustinuta de o miza ridicata. Un roman electrizant, cu dialoguri si povesti memorabile.

„Strambeniul lui Macesaru reprezinta o comunitate speculara, fascinanta, adictiva si improbabila, avind ceva mitic si totodata profund autentic, de parca marginalii optzecistilor ar fi inundat pe neasteptate Macondo. Iar aceasta lume straluceste hipnotic, cu voluptate si minutie, intre paginile romanului, inainte sa fie aneantizata prin acel soi de mecanism impersonal care e arma milenara a destinului.” (Doru Castaian)

„Metonimie a Romaniei de azi, Republica Strambeni se lafaie cinic si bufon intr-o veselie iresponsabila, de carnaval pestrit, cu Pacala parsivi si Tindala furibunzi, cind fals abulic si ludic agresiv, cind agresiv animalic, schimonosit ca fizionomiile Capriciilor lui Goya. Dezosare morala si dezarticulare sociala. Prostie fudul-tifnoasa, aparent inofensiva, dar perversa in fond si singeroasa la o adica. (Supra)realism grotesc, anarhie jalnic-feerica, debusolare haioasa la inceput, dar cu efecte criminale pe drum si razbunari atroce in final. In fine, intr-o lume de-a-ndoaselea, unde sa alergi liber cu bicicleta, daca nu in cimitir? Numai ca, atentie, nu printre, ci pe sub alei si morminte!” (Dan C. Mihailescu)

UK National Book Award 2012

„Eroul anonim din Nopti albe este acel Improvizator care nu stie nici el cum o idee straina, ajungindu-i la ureche, devine dintr-odata a lui, de parca ar fi purtat-o necontenit in sine. De fapt, personajul este chiar ideea, incarnata intr-o foarte bizara fiinta narativa, despre care, la drept vorbind, nu stim decit ca are douazeci si sase de ani. Stim mai mult despre locuinta lui – aceeasi camera izolata, atit de specific dostoievskiana, menita sa ascunda, sa izoleze, in contrast absolut cu vastitatea ideii: «In general, el se aciueaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de birlogul sau ca si un melc sau semanind cel putin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si faptura, si casa la un loc si care se numeste broasca-testoasa». Sintem mult mai aproape de Omul din subterana decit de romanticii eroi ai lui Puskin si Lermontov.” (Emil Iordache)

Vitelul de aur este, alaturi de Douasprezece scaune, capodopera lui Ilf si Petrov, un amestec de absurd, viziuni futuriste si sensiblerii suprarealiste ce urmareste povestea lui Ostap Bender in hatisurile birocratice ale Uniunii Sovietice. In parte anarhist cu alura donquijotesca, „mare strateg” autodeclarat, Ostap Bender isi urmareste norocul: „...palmieri, femei, expresuri albastre, marea azurie, un vapor alb, un smoching aproape nepurtat, un lacheu japonez, o nevasta contesa, un biliard propriu, dinti de platina, ciorapi necirpiti, bucate gatite cu unt adevarat si, cel mai important, micii mei prieteni, gloria si puterea pe care ti-o dau banii”. Planurile lui paradoxale, visele burlesti si proiectiile fanteziste se alatura situatiilor absurde pe care le creeaza intilnirile cu semenii sai, si ei lacomi, stupizi, burlesti, dupa caz.

Manuscris castigator al Concursului de Debut 

Autorul premiatelor romane Goana nebună a lumii şi Transatlantic ne încântă de această dată cu o nuvelă (care dă şi numele volumului) şi trei povestiri, ce par a transcende timpul, explorând cu gingăşie actul scrisului şi momentul creaţiei, când personajele par pur şi simplu să se trezească la viaţă în paginile cărţii. Consecinţe de viaţă şi de moarte pot deriva dintr-un banal fapt cotidian, iar scriitorul explică acest lucru într-o notă personală de la finalul volumului. Aceste povestiri au fost terminate în 2014, în preajma unui incident petrecut în New Haven, Connecticut, când Colum McCann a fost atacat pe o stradă, pierzându-şi cunoştinţa. Unele dintre ele au fost scrise înainte de atac, iar altele după aceea, într-o perioadă de puternică afectare emoţională. Scriitorul mărturiseşte: „Uneori am impresia că ne scriem propriile vieţi în avans, dar alteori putem doar să ne uităm în trecut. În final, totuşi, fiecare cuvânt pe care-l scriem este autobiografic - probabil îndeosebi atunci când încercăm să evităm ceea ce ţine de biografie“. De-a dreptul strălucitoare din punctul de vedere al clarităţii şi al măiestriei cu care este scrisă, această colecţie de povestiri ne aminteşte, din nou, de ce este considerat Colum McCann unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.

Un mystery amuzant care parodiaza subterfugiile lumii literare.

 „O capodopera care m-a tulburat profund“ - Yann Moix, lefigaro.fr

    ”Calatorii Timpului” este un roman care se incadreaza la limita dintre poezie si gandire. La Sollers romanul nu e o naratiune, ci o miscare continua, o dinamica discursiva, o miscare perpetua de dans ametitor. In aceasta carte autorul insusi e un personaj, el se afla in timpul si in spatiul personajelor evocate. Sollers este un aventurier al Timpului avand patru dimensiuni: trecut, prezent, viitor si un timp aflat „si la inceput, si la sfarsit“, dupa cum declara scriitorul. Este un aventurier al limbii, al Cuvantului (le Mot). „Visul meu (asa cum declara scriitorul intr-un articol din Le Monde, in 1974) este sa creez un fel de Opera limbii“. Asadar, o creatie muzicala si compozita asemenea Operei. ”Calatorii Timpului” e un roman cu o dinamica discursiva, aflat dincolo de naratiunea clasica.

Tanara, ambitioasa si frumoasa, Madison Rogers parea a avea lumea la picioare, pana cand moartea multimilionarului ei tata, Andrew Rogers, o face vulnerabila si o lasa prada durerii. Familia este socata cand avocatii dezvaluie ca ea este singura lui mostenitoare, in detrimentul unicului sau fiu, Tyler. Alungata de furia familiei, tanara isi gaseste vremelnic linistea in casatoria cu misteriosul si carismaticul Gregory Fifield, pana cand fratele instrainat al acestuia, Rex, iese din inchisoare jurand sa se razbune pe el si pe toti cei din jurul lui.

" Un roman fermecator si temperamental plin de umor si ironie fina." (Der Spiegel)

O poveste a sperantei, care imbina umorul si tragicul, un roman intens si hipnotic de la prima pana la ultima pagina. Jurnalista de mare talent, recunoscuta pentru proza ei deosebit de indrazneata si de inspirata, Rosa Montero este autoare a numeroase romane, printre care se numara: Stapan iubit, Ziua inocentilor, Povestea regelui straveziu, In inima infernului.

O minutioasa intriga care surprinde prin umor si prin deznodamantul neasteptat.

Elsei nu-i mai este frig, foame, teama dupa ce a intrat in coma in urma unui accident montan. Ea e in camera 52. Thibault si-a pierdut toata increderea in ziua in care fratele lui a accidentat cu masina doua adolescente si a fost internat, la acelasi spital cu Elsa, in camera 55. Intr-o zi, Thibault intra din greseala in camera Elsei. Ea nu-l poate denunta, in starea in care se afla. Dar tacerea este apasatoare, chiar si langa cineva in coma. Si iata-l incepand, brusc, sa-i vorbeasca, fara sa astepte raspuns. Ceea ce el nu stie e ca pentru Elsa totul s-a sfarsit, nu se va mai trezi vreodata. Insa, in timp ce medicii, prietenii si familia vor sa o deconecteze de la aparate, Thibault construieste o relatie cu Elsa convins ca ea il aude. E chiar atat de disperat? Sau a descoperit la ea ceea ce nimeni n-a vazut?

Louise şi Ludovic, ambii de treizeci de ani, pleacă într-o călătorie pe mare în jurul lumii, la bordul velierului Jason. Însă eşuează pe o insulă pustie, între Patagonia şi capul Horn, aproape de Antarctica. O natură de vis, sălbatică, dar care se preschimbă într-un coşmar. Un  bărbat şi o femeie îndrăgostiţi, care se găsesc, dintr-odată, singuri, având ca însoţitori pinguini, foci, elefanţi de mare şi şobolani. Cum să lupte împoriva foamei şi a epuizării? Doar unul dintre ei va reveni din infern în lumea civilizată. Un roman în care doi Robinsoni moderni călătoresc în condiţii extreme. O povestire tulburătoare.

Faceţi cunoştinţă cu Martyn Pig. Numele e rău, într-adevăr, dar viaţa-i e chiar mai rea... Viaţa lui Martyn e îngrozitoare, dar mereu a fost aşa. Mama l-a părăsit. Tatăl îl urăşte.

Cuprins:
- Rugaciune
- Somnoroase pasarele
- O, ramai
- Ce te legeni
- La mijloc de codru des
- Lebada
- Copii eram noi amandoi
- Freamat de codru
- Revedere
- Fiind baiet paduri cutreieram
- Doina
- La steaua
- Povestea codrului
- Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
- Colinde, colinde!
- Invierea

Paul Cezanne (1839-1906) este unul din cei mai importanţi pictori post-impresionişti. Prin opera sa, Cezanne a creat o punte de legătură între impresionismul de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi arta modernă de la începutul secolului XX.

De pildă, referirea directă la formele geometrice, precum şi reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor fac din Cezanne cel mai important predecesor al cubismului.

Iată o afirmaţie care îi caracterizează perfect opera – excelent ilustrată în acest album: Când analizez arta, îmi iau pictura şi o aşez lângă un obiect făcut de Dumnezeu, cum ar fi un copac sau o floare. Dacă este în dezacord, nu este artă. Paul Cezanne

1949. Într-un mic sat de pescari de pe coasta Italiei, Marcello Romero, fiul unui pescar sărac, visează la frumoasa Elena Gamboccini. Ştie că şansele sale de a avea o întâlnire cu ea sunt mici, căci concurenţa sa este Armond, fiul şi moştenitorul magnatului îngheţatei Cessero. Marcello însă doreşte să respecte tradiţia satului care spune că tatăl fiecărei fete de şaisprezece ani din sat trebuie să primească un cadou, cel care dăruieşte cel mai bun cadou câştigând mâna fetei. Tânărul îşi aduce aminte de cocoşul măcelarului din sat, care îl trezeşte pe domnul Gamboccini în fiecare dimineaţă, şi este convins că a găsit cadoul perfect. Dar cum să facă rost de cocoşul pe care nimeni nu doreşte să-l vândă? Şi chiar dacă l-ar obţine, cât de mult l-ar costa? 
 

Peste noapte, un profesor de la Oxford, un medic de pe Harley Street, un negustor cu obiecte de artă din Bond Street şi moştenitorul unui conte englez îşi pierd investiţiile de o viaţă, fiind escrocaţi de Harvey Metcalfe, ”regele afacerilor tenebrose”. De data aceasta însă, Harvey şi-a ales greşit victimele. Hotărâţi să-şi facă dreptate, să-şi recupereze şi ultimul bănuţ, cei patru păgubiţi îl urmăresc în cazinourile de la Monte Carlo, la casele de pariuri din Ascot şi în galeriile de modă londoneze. Planul lor e simplu: se numeşte răzbunare.