Literatură

Thriller vertiginos şi plin de suspans, pentru iubitorii de mistere, dar şi pentru pasionaţii de prăjituri, Lingura de aur este un puzzle ingenios, plin de întorsături şocante şi de răsturnări de situaţie care te vor face să citeşti până noaptea târziu, până ajungi să întorci şi ultima pagină

Samar Yazbek a fost obligată să ia calea exilului de către regimul lui Baššār al-Assad. Când revolta din Siria s-a transformat în război civil, ea s-a hotărât să se întoarcă în țară, în secret, de mai multe ori. La porțile tărâmului de nicăieri este o mărturie rară, plină de curaj, a realităților pe care le-a descoperit în țara ei. De la primele demonstrații în sprijinul democrației la începuturile Armatei Libere și până la sosirea ISIS, ea oferă instantanee remarcabile cu soldați, copii, bărbați și femei care fac eforturi să rămână în viață. Cartea abundă în povești de supraviețuire de o sensibilitate cutremurătoare: oameni care trăiesc sub amenințarea armelor, tineri care refuză să tragă la ordinele comandanților, copii care-și irosesc viața în buncăre. La porțile tărâmului de nicăieri este un important document istoric, dar și o operă literară.

În orășelul Great Falls, din Montana, viața unei familii aparent fericite se destramă brusc atunci când părinții, oameni absolut normali, se hotărăsc să jefuiască o bancă. Adolescenții gemeni, o fată și un băiat care rămân singuri în urma întemnițării părinților, se despart. Perspectiva romanului îi aparține băiatului, Dell Parsons, pe care soarta îl duce peste graniță. Ajuns în misterioasa și necuprinsa Canadă, Dell intră pe mâna unui bărbat violent și impulsiv. Romanul lui Richard Ford este o meditație asupra răului ascuns în cele mai banale ființe umane, dar și asupra misterului de nepătruns al unor peisaje pustii. Roman al maturizării, capodopera lui Richard Ford propune unul dintre cele mai tușante și mai dickensiene personaje din literatura acestui început de secol.

Două tinere sunt date dispărute, după ce au fost la petrecerea unui magnat al imobiliarelor. Când este găsit cadavrul uneia dintre ele, poliția descoperă o semnătură neobișnuită lăsată de ucigaș și crede că acesta va ataca din nou. Al doilea cadavru apare în scurt timp, apoi al treilea...
Au de-a face cu un asasin fără egal, pentru găsirea căruia e nevoie de un detectiv inegalabil. Însă legendarul Harry Hole nu e disponibil — dat afară din poliție, își bea mințile la Los Angeles și nimic nu-l convinge să se întoarcă la Oslo. Până când femeia care i-a salvat viața e în pericol. Va trebui să adune o echipă ieșită din tipare ca să oprească un criminal de neoprit.
Luna ucigașă nu e doar un thriller insuportabil de tensionat, ci și unul dintre studiile lui Nesbø asupra iubirii și singurătății.

Retroversiuni este scena de pe care douăzeci și șase de scriitoare oferă douăzeci și șase de contraargumente convingătoare celor care susțin că literatura română contemporană este neofertantă și că proza scrisă de femei nu este la fel de puternică precum cea a bărbaților. -- Victor COBUZ

Când Societatea Scriitorilor de Cărți Polițiste ma invitat la festivalul organizat întrun tren ce străbate Australia, speram să găsesc inspirație pentru a doua mea carte. Ficțiune, de data asta: trebuia să mă desprind de oamenii din viața reală care se ucideau între ei. Evident, n-a fost așa.

Invitații erau ca un catalog al familiei regale a scriitorilor de romane polițiste:

• Debutantul (eu!)
• Scriitorul de ficțiune criminalistică
• Scriitorul de blockbustere
• Scriitorul de ficțiune literară
• Scriitorul de thrillere psihologice

Când unul dintre noi este ucis, ceilalți devin detectivi. Împreună, ar trebui să știm cum să rezolvăm o crimă. Desigur, ar trebui să știm și cum să comitem o crimă. Cum poți găsi ucigașul când toți suspecții știu cum să scape basma curată?

Continuarea seriei cu animale fantastice a doctorului veterinar Luke Gamble Edith Wight abia așteaptă să se întoarcă în vacanța la Cabana din Pădure, la unchiul ei, veterinarul animalelor fantastice, și la aventurile nemaipomenite care apar tot timpul la ușa Cabinetului Doctorului.

Ne vedem la capătul poveștilor. Cel mai recent roman al lui Marian Coman se deschide cu cea mai veche istorie din lume: una de iubire. Într-un prezent apropiat, Alex te trage în povestea lui și a Adei. Nu-ți lasă vreme să te înduioșezi, căci, curând, descoperi că-ți relatează ultima lor zi împreună. În paralel, îl întâlnești pe Manu, care te lasă să pătrunzi în intimitatea gândurilor sale de scriitor aflat în plină criză creativă.

Un playlist pentru Timișoara de pretutindeni. „Ne plac poveștile pentru că viața fiecăruia dintre noi seamănă cu una dintre ele. Sau cu mai multe“ ne spune, la un moment dat, unul dintre personajele cărora scriitorul le dă glas în Punk requiem, un soi de prequel al Povestirilor din garaj.

Roman emblematic pentru literatura japoneză din a doua jumătate a secolului XX, Râul destinelor a apărut pentru prima dată în foileton în publicația Fujin Gahō în perioada ianuarie-mai 1959. A fost ecranizat în 1966, în regia lui Noboru Nakamura. Trei femei devin simboluri ale transformărilor profunde prin care trece Japonia începând cu 1898 și până la jumătatea secolului XX.

În această saga multigenerațională, femeile din familia Kimoto se dovedesc firi puternice și impunătoare, fie moștenitoare ale tradițiilor și ceremoniilor nipone, fie adepte ale schimbărilor iminente de la început de secol XX. Hana, fiica ei, Fumio, și nepoata Hanako sunt personajele ale căror destine râul Ki le va purta cu sine. De la relațiile complicate din sânul familiei și până la contextul social și politic cu impact direct asupra statutului femeii în societate, romanul lui Sawako Ariyoshi surprinde revirimentul cultural care a marcat sfârșitul orânduirii tradiționale din Japonia.

Anglia, 1882, Londra victoriană Charlie Ovid are șaisprezece ani și, în ciuda unei vieți pline de violență, pe trupul lui nu se află nici măcar o cicatrice. Corpul i se vindecă singur, fie că vrea, fie că nu. Marlowe, un copil găsit într-un vagon de marfă, strălucește cu o lumină albăstruie și are puteri tămăduitoare. Când doi detectivi veterani sunt recrutați pentru a-i escorta în siguranță spre nord, ei sunt forțați să se confrunte cu marginile întunecate ale monstruosului.

O croitoreasă franceză. Un spion britanic. O moștenitoare americană. Un destin care se naște în Franța sfâșiată de război. Pentru cititorii romanelor Când înflorește liliacul și Privighetoarea, iată un bestseller internațional inspirat din Al Doilea Război Mondial, care se întinde pe parcursul mai multor generații, traversează oceane și demonstrează cât de mult sunt dispuse să se sacrifice două tinere pentru dragoste și familie.

Ediție îngrijită și postfață de Cristina Cioabă

Marea descoperire pe care o poate face cititorul acestui volum – ce cuprinde toate scrierile publicate de Kafka în timpul vieții – este dimensiunea fundamental poematică a scrisului său. Cel care deschide cartea simte de îndată că scriitorul praghez este, în bună măsură, un poet. Viziuni transcrise cu o rece exactitate, uneori sub forma fragmentului, dar și în texte cu fluența paginii de roman au drept constantă aderența la clipa trăită, pe care poemul în proză kafkian o dăruiește infinitei retrăiri. Această revelație o datorăm în bună măsură traducătorului care vine, aici, „în întâmpinarea“ operei kafkiene. Doar un poet cum a fost Mircea Ivănescu, călător el însuși pe tărâmuri asemănătoare, putea simți și transpune în limba română, cu o fidelitate de profunzime, lava nestinsă a viziunilor kafkiene.

„Kafka este poetul care a dat cea mai pură expresie secolului XX.“ (Elias Canetti)

„Metamorfoza, deja de la primul rând, acum unul dintre cele mai celebre texte din literatura universală, a îndreptat viața mea pe un nou drum.“ (Gabriel García Márquez)

„Era un visător, iar creațiile sale poetice sunt concepute de cele mai multe ori ca prin vis și iau forma viselor... Imită cu exactitate lucrurile nebunești și lipsite de orice logică a căror apariție se petrece în vis, acest joc de umbre al vieții, făcându-ne să amuțim de spaimă și până la urmă să râdem.“ (Thomas Mann)

O familie, trei generații de femei și un război care le va schimba viețile iremediabil. „Fermecător și captivant.“ Viet Thanh Nguyen, câștigător al Premiului Pulitzer Roman câștigător al premiului pentru debut BookBrowse în 2020. Cartea redă istoria, cultura și tradiția vietnameză și vorbește despre costurile umane din timpul conflictului armat, dezvăluindu-ne, în același timp, puterea bunătății și a speranței.

„Spațiul în care se mișcă personajele lui Cosmin Leucuța e populat în permanență de evenimente și situații care transformă brusc banalul într-o excursie insolită prin realitatea imediată. Ai tot timpul senzația că asiști la o plimbare sau un dialog care se încarcă gradual ca o armă și, din clipă în clipă, urmează ca cineva să apese trăgaciul. Când Leucuța are două personaje angajate într-un dialog (la fel ca într-un film de Tarantino) știe să scoată la iveală cu talent toată nebunia obișnuită a lumii și să o povestească prin cuvintele acestora, colecționând anomaliile ca într-un insectar. Citind aceste povestiri putem să înțelegem parcă mai bine că viața e un lung șir de simptome mai vesele sau mai triste care nu fac decât să ne anunțe degradarea și sfârșitul.“ — BOGDAN RĂILEANU

„Calitatea cea mai importantă a scriitorului Cosmin Leucuța, în acest volum de proză scurtă, este intensitatea vizuală a stilului său – a little bit country, a little bit rock’n’roll. Ochiul cinematografic alunecă între imaginile suave ale nostalgiei și sălbăticia realității, între începutul domol și finalul fulminant, între ceea ce este aparent și ceea ce este semnificativ. Locurile și întâmplările care alcătuiesc povestirile din volum sunt anume create pentru a pune o presiune uriașă pe umerii personajelor care, de cele mai multe ori, ajung în ipostaze tragice (mai mici sau mai mari), aceleași prin care am trecut cu toții sau am putea trece cândva. Și mai cred că sunt situații pe care autorul, într-un fel sau altul, le-a trăit deja. Măcar sufletește.“ — CRISTIAN VICOL

Roman distins în 2012 cu Prix Renaudot și Prix Ahmadou Kourouma, iar în 2013 cu Prix Océans, Notre-Dame du Nil a fost ecranizat în 2019 de către realizatorul Atiq Rahimi.

În Rwanda, în anii ’70, un liceu de fete situat la 2 500 de metri altitudine, aproape de izvoarele Nilului, se ocupă de educația tinerelor din familiile înstărite. Părinții lor speră că, în acest loc izolat – liceul catolic Notre-Dame du Nil –, aflat departe de tentațiile capitalei, fetele să rămână pure, iar educația primită să le ofere un atu în plus în vederea „căsătoriilor bune“ care le așteaptă. Însă, în acest spațiu închis și aproape exclusiv feminin, se petrec o serie de transgresiuni ce anunță – dincolo de conflictele inerente dintre adolescente – teribila tensiune etnică și politică dintre populațiile hutu și tutsi, ca un preludiu – tăios și fără menajamente – la genocidul ruandez.

Intr-un anume sens, Intoarcerea din Rai este translarea fictionala a articolului Mitul generatiei tinere, ilustrand un fel de itinerariu nespiritual si marcand momentul caderii, al parasirii investiturii mitologice, al abdicarii in fata istoriei. - Oana Soare

Pe Faust, ale carui hauri ale naturii si stricaciunii omenesti ma faceau la inceput sa ma inspaimant, dar a carui fire plina de talcuri si de taine ma atragea necontenit, il citeam neabatut in zilele de sarbatoare. Admiratia si dragostea mea cresteau cu fiece zi; nopti si zile intregi zaboveam coplesit citind aceste opere; ajunsesem sa nu mai gandesc si sa nu mai vorbesc despre nimic altceva decat despre Goethe.

Amestecul de romantism, intrigă și ambiţii periculoase creează evadarea perfectă: bun-venit la minunatul Hotel Portofino de pe Riviera italiană!

Este vara anului 1927, iar Hotelul Portofino prosperă sub conducerea Bellei. La început de sezon, Bella îl așteaptă cu nerăbdare pe fiul său, Lucian, ca să discute cu el despre cum ar putea transforma subsolul hotelului într-un centru spa. Dar la scurt timp Cecil, soțul Bellei, apare neanunțat.

În următoarele săptămâni, Bella este nevoită să-i țină piept lui Cecil și să decidă în ce măsură este pregătită să meargă împotriva convențiilor sociale pentru a obține ceea ce își dorește. În timp ce își întâmpină oaspeții, vechi și noi, o vizită anonimă a unui inspector turistic e pe cale fie să clădească, fie să distrugă viitorul hotelului.

Bucuraţi-vă de un nou sezon la Hotelul Portofino, o dramă istorică cu acţiunea plasată în anii 1920! O carte perfectă pentru fanii Downton Abbey și The Durrells.

„Câte măști poate împrumuta iubirea? Cât de fină este granița dintre fantezie și realitate? Cum să ții piept presiunilor atunci când faci parte din rezistența antifascistă? Ce implicare are mafia americană? Trădările, paparazzii, dorințele și ambițiile cele mai tainice ale personajelor deja cunoscute și îndrăgite te fac să citești pe nerăsuflate noile povești din fascinantul Hotel Portofino!“
Irina Cerchia, coordonatoarea colecţiei Babel

Bestseller The Sunday Times.

Familiile. Cateodata iti fac sange rau...

Viata familiei Radley: tin radioul pornit mereu pe acelasi post, iau cine linistite cu vecinii din Bishopthorpe si isi neaga adevarata natura. Dar iadul e pe cale sa se dezlantuie. Cand adolescenta Clara este atacata pe drumul de intoarcere de la o petrecere, ea si fratele sau Rowan descopera in sfarsit motivul pentru care nu pot sa doarma, nu pot sa manance salata thailandeza fara teama de asfixiere si nu pot sa iasa din casa fara factor de protectie solara 60. Odata cu vizita unchiului lor mortal Will si cu suspiciunile tot mai mari ale politistilor, viata in Bishopthorpe e pe cale sa se schimbe. Radical.

Un nou titlu semnat Colleen Hoover, cea mai vanduta autoare de fictiune contemporana pentru New Adult din toate timpurile Publicata in peste 20 de tari Sa fie posibil ca o poveste de dragoste cu un inceput perfect sa supravietuiasca o viata intreaga, intre doi oameni imperfecti? Quinn n-a banuit vreodata ca-si va intalni marea iubire, pe Graham, la usa logodnicului ei.

Cartea de faţă pleacă de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune şi li se arată: un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Peste tot în lume, nu doar în România, fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. Oamenii care se scaldă în apele lor văd o barcă de salvare în orice frunză plutind la întâmplare. Buna informare pierde teren în faţa deznădejdii. A spaimei. A indigenţei. Şi chiar dacă nu toţi cei înfăţişaţi în cele patru capitole ale cărţii sunt şarlatani, cu toţii profită de naivitatea altora, de neputinţa celor mai săraci cu şcoala de-a deosebi adevărul de scorneală. Unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.

Din toate aceste motive, Vitrina cu şarlatani este o încercare de repunere în drepturi a discernământului. A informării corecte, din surse credibile. A recursului la argument şi la logică.

„În Creangă, fiecare român se recunoaşte ca atare, cu tot ce are mai de preţ al lui. În Creangă, fiecare se simte crescut om întreg, la statul fiinţei lui adevărate.Vorbirea lui e graiul pe care simţi c-ar trebui să-l vorbeşti, simţirea lui e simţirea cea dintâi care te cuprinde, înainte de a te potrivi lăuntric altor calapoade sufleteşti. Liniştea lui, echilibrul lui intern, seninătatea în rezistenţă împotriva încercărilor, gluma sunt însuşirile românului din balade şi poveşti. Prin Creangă, românul intră în universalitate.“ — MIRCEA VULCĂNESCU

Un clasic latin în traducerea unuia dintre cei mai străluciți clasiciști pe care i-a avut România. În timp, am trăit momente minunate cu textul grecesc al lui Homer sau cu poezia lui Vergilius – și mereu îmi părea rău că nu se poate bucura toată lumea de ele. Pînă ce au apărut traducerile lui Dan Slușanschi. Existau deja, după cum știm, traduceri valoroase, care au marcat la vremea lor cultura română. Dar cînd vezi originalul… Or, traducerile lui sînt, pînă acum, tot ce poate fi mai fidel: și față de cuvintele originalului și, în același timp, față de lumea epopeilor și față de frumusețea lor adîncă. E important și prezența hexametrului: pînă aproape de imposibil, traducerea reușește să se apropie de dimensiunea, de respirația largă a poeziei epice. Dan Slușanschi însuși spune că a încercat să ofere „un text care să curgă cît mai firesc, dar într-o dicțiune epică, sugerînd mereu înălțime și cuget mîndru”. (Francisca Băltăceanu)

Aleasă de Amazon printre cele mai bune cărți ale anului 2023

Cel mai recent roman al autorului bestsellerelor Mystic River, Shutter Island, Gone, Baby, Gone

Boston, vara caniculară a lui 1974. Mary Pat Fennessy încearcă din greu să-și întrețină singură ce i-a mai rămas din familie. Femeia a locuit toată viața în cartierul Southie, enclava americanilor de origine irlandeză care se agață cu încăpățânare de tradiții vechi și se delimitează cu mândrie de ceilalți.

Într-o noapte Jules, fiica adolescentă a lui Mary Pat, rămâne afară până târziu și nu mai ajunge acasă. În aceeași seară, un tânăr de culoare e găsit mort, lovit de un metrou în circumstanțe misterioase.

Cele două întâmplări nu par să aibă vreo legătură între ele. Însă în căutarea disperată după fiica ei, Mary Pat începe să descopere lucruri de care ar fi fost mai bine să nu se atingă, punând întrebări care-l deranjează pe Marty Butler, șeful mafiei irlandeze.

Având drept fundal lunile caniculare și tumultuoase când procesul de desegregare al școlilor din oraș a explodat în fapte de violență, romanul de față este un thriller superb care prezintă infracționalitatea și puterea într-un mod brutal. O lucrare hipnotizantă și emoționantă.

„Cum îl văd, îl aud și-l citesc eu pe Emilian Galaicu-Păun? Ca pe un, prin menire, scriptor, scrib, copist monastic, cu inluminuri, dar și ca pe un akakievician și bacovian, căruia vremurile „i-au dat de scris”, iar el scrie, nu se lasă covîrșit de lipsa de motivație metafizică a lui Bartleby, deși sînt sigur că uneori îl încearcă și asta, altfel nu ne-ar propune Trilogia nimicului – „De ce există mai degrabă ceva decît nimic?”, obsesivă întrebare; îl mai văd ca pe un pisar al memoriei locului, luptînd cu armele lor împotriva vechiului nou și nou nou roman și a orice dogmă cu pretenție de canon estetic, a „the french theory”, y compris a lui Derrida (la différance, eterna amînare și nefixare a sensului), pentru a recupera rezolut referentul istoric și sensurile lui dureroase (Basarabia sovietizată, așa-numita R.S.S. Moldovenească, ocupată, ideologizată, cunoscînd foametea, deportările, gulagul, suferind un atac diabolic asupra limbii și a identității românești); încît, revenind la prezent, Em. G.-P. să arunce un ochi critic, de „învățătură și certare”, peste hăurile și Chăurile contemporane. Îl văd, de asemenea, ca pe un logofăt și logos-făt, joculator de vorbe, calamburgiu ermetic, „showtronian” al dislocărilor, permutărilor, recombinărilor, a cărui energie ludică de nestăvilit cheamă însă, deși nu disprețuiește nici gratuitatea, Verbul și pneuma. Sub mască de autor, auctor, actor lucrează, ca un mare meseriaș și ca un inspirat, scriitorul inconturnabil, și, în ultimă instanță, poetul. Paginile sale alcătuiesc nu o carte de nisip, ci un organism textual în continuă regenerare și expansiune, un straniu, fascinant și, uneori, înspăimîntător blob literar.” (O. Nimigean)

Traduse din islandeza veche de Valeriu Munteanu și Flavia Teoc și ilustrate de Rareș Ionașcu

Povestea viteazului iscusit, dar fără de noroc.

Povestea răzbunărilor.

Povestea iubirii tragice.

Povestea explorării dincolo de Ocean.

Povestea ultimului rege viking.

Cinci saga reprezentative, traduse integral din vechea limbă nordică de doi specialiști ai spațiului scandinav.

Cinci ferestre spre o lume veche, rece și ascunsă.

Mai mult decât orice altă operă din trecut, aceste narațiuni istorice ne ajută să înțelegem cum erau oamenii vremurilor de demult, din zorii Evului Mediu.

„ Lumea se liniștește, zgomotele din jur se estompează, luminile devin simple licăriri pe un fundal irelevant, totul se încețoșează și transa te scufundă în celălalt auz, în vocea secundară care nu doar citește și interpretează, ci pune în joc mult mai mult de atât, cheamă în scenă stilul și îl dezlănțuie frază după frază, propoziție după propoziție, punct după punct. Până unde? Până când? Până la capăt, evident.

În fond, ca să rămânem în lipsa de limită a discuției și să fim în continuare liberi, aș zice că până oriunde. Aș zice că transa asta e tocmai libertatea artei, libertatea de a spune orice, oricând, sub orice regim, în fața oricui, împotriva oricui și pentru oricine, fără nicio limitare. Iar Proust – homosexualul Proust, însinguratul Proust, marginalizatul Proust, cu adevărat genialul Proust, mondenul Proust – a știut să spună asta. A știut să ne transmită faptul că până și în cele mai puțin libere lumi imaginabile putem fi liberi să ne spunem povestea. Că arta e liberă, pentru totdeauna liberă. Și nimeni, până la urmă, nu ne va putea face nimic. Doar că el a făcut asta prin artă, el s-a pierdut pe sine și s-a mistuit în carte, nu a strigat, nu s-a văietat, nu prea și-a plâns de milă, nu a militat. A suferit demn până la capăt și și-a spus povestea ca într-o transă în care a trăit scufundat aproape 15 ani.” (Cristian Fulaș)